Decizia civilă nr. 941/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.941
Ședința publică din 30 septembrie 2013
C. pletul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător
C. N. C., judecător
C. D. judecător
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de intimatul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - A. - GARDA FINANCIARĂ S., cu sediul în Z. ,
str. I. M., nr.15, jud. S., împotriva sentinței civile nr.213 din 14 februarie 2013 pronunțată de J. Șimleu Silvaniei, în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatei-petente, av. P. M., fără împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsă fiind recurenta-intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art.87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art.15 lit. i) din Legea nr.146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591 Cod
procedură civilă,
se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită.
Reprezentanta intimatei-petente, av.P. M. depune la dosar împuternicire
avocațială (f.9).
Nefiind alte cereri de formulat ori probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta intimatei-petente, solicită instanței respingerea recursului declarat de către recurenta-intimată și a se menține ca temeinică și legală sentința instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată. Susține faptul că instanța de fond a ținut cont de faptul că acea angajată era lipsită de experiență, că societatea a respectat prevederile legale și a plătit la zi toate taxele, a anulat amenda de 8000 lei înlocuind-o cu avertismentul, gravitatea faptei nefiind foarte mare.
Instanța, raportat la obiectul cererii și a actelor depuse la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr.213 din 14 februarie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost admisă în parte plângerea formulată de petenta SC D. I. S. N. împotriva procesului - verbal de contravenție seria H nr. 0228375 din_ încheiat de intimata Garda Financiară - Secția Județeană S., care a fost anulat parțial, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul și înlăturării sancțiunii complementare a suspendării activității petentei pe durata de trei luni.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria H nr.0228375 din_ emis de Garda Financiară S., petenta S. D. C. I. S. N. a fost sancționată cu amendă în sumă de 8000 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.10 lit.b din OUG 28/1999, s-a confiscat suma de 419 lei și s-a dispus suspendarea activității petentei pe o perioadă de 3 luni.
S-a reținut în sarcina petentei că în urma controlului efectuat în data de 5 mai 2012 la magazinul situat în N., str.P. S., nr.107 în sertarul casei de marcat s-a găsit suma de 494 lei, din care suma de 75 lei a fost marcată rezultând o diferență de 419 lei nemarcată încasată din vânzări.
Potrivit art.10 lit.b din OUG 28/1999, constituie contravenții următoarele fapte dacă, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracțiuni:b) neîndeplinirea obligației operatorilor economici de a se dota și de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale avizate conform art. 5 alin. (2), la termenele stabilite la art. 6, cu excepția prevăzută la art. 1 alin. (4), neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale, precum și nereintroducerea datelor înscrise pe rola jurnal privind tranzacțiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ștergerii memoriei operative;
Din declarația martorei Torkos Eniko se retine ca la data constatării contravenției martora desfășura activitatea de vânzătoare alături de o alta persoana care înlocuia o angajata a petentei aflata în concediu medical, iar suma confiscata de către agenții constatatori - de 419 lei a provenit din vânzările efectuate in acea zi si neînregistrate in casa de marcat din cauza necunoașterii utilizării casei de marcat de către cea de a doua vânzătoare (f.23).
Prima instanță a reține ca petenta se face vinovata de săvârșirea contravenției, dar a apreciat că, raportat la gravitatea faptei, măsura confiscării sumei de 419 lei si avertismentul sunt suficiente pentru ca pe viitor sa determine respectarea legii. În acest sens s-a avut în vedere și faptul că, potrivit certificatului de cazier fiscal privind activitatea petentei, aceasta nu a mai fost sancționata contravențional (f.24).
Pentru aceste considerente, în baza art.34 din OG nr.2/2001, prima instanță a admis in parte plângerea și a dispus anularea parțiala a procesului verbal de contravenție contestat, înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul si înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării activității petentei pe durata de trei luni.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs organul constatator intimat Garda Financiară - Secția Județeană S., solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii plângerii petentei și menținerii în întregime a procesului-verbal de contravenție
În motivarea recursului se arată că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală. În mod greșit prima instanță nu a avut în vedere că suma eludată de la marcare este mare, respectiv 419 lei, raportat la ora (12) la care s-a efectuat controlul. Petentei i s-a aplicat amenda în cuantumul minim prevăzut de lege, iar această amendă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținând seama nu numai de consecințele faptei, dar și de circumstanțele personale ale petentei, care a săvârșit fapta prezumându-se că avea experiență ca agent economic și cunoștea obligativitatea utilizării aparaturii de marcat. A pronunța o soluție favorabilă petentei, fie și prin înlocuirea amenzii cu avertismentul, ar însemna o încurajare a agenților economici să încalce legea, sub aparența corectitudinii.
În mod greșit nu s-a avut în vedere că pericolul social abstract al faptei de felul celei săvârșite de petentă este apreciat de legiuitor ca fiind unul major, ca urmare a fixării unor limite ridicate ale amenzii, neexistând nici un temei pentru reindividualizarea sancțiunii principale aplicate, potrivit prevederilor art.7 alin.2 din OG 2/2001, avertismentul aplicându-se doar în cazul în care fapta este de o gravitate redusă, ceea ce, în speță, nu poate intra în discuție.
Intimata-petentă SC D. C. I. S. N. nu a formulat întâmpinare. În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând legalitatea și temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza înscrisurilor depuse de părți în probațiune și a probei testimoniale administrate. Circumstanțele atenuante în considerarea cărora prima instanță a apreciat că, în concret, fapta petentei prezintă un grad de pericol social redus au fost reținute în baza declarației martorei Torkos Eniko (f.23) și a notei explicative date la momentul întocmirii procesului verbal de contravenție (f.16), din care rezultă că în ziua controlului nu a fost marcată în casa de marcat întreaga sumă obținută din vânzări datorită lipsei de experiență a unei noi angajate, care încă nu reușise să învețe modul de operare al casei de marcat. De asemenea, din certificatul de cazier fiscal depus la fila 24 din dosar, rezultă că petenta nu are fapte înscrise în cazierul fiscal.
Neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale constituie contravenția prevăzută de art. 10 lit. b) din O.U.G. 28/1999 și se sancționează cu amendă de la 8000 lei la 40000 lei conform art. 11 lit. b) din același act normativ.
T., raportându-se la criteriile stipulate de art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001, observând activitatea comerciala redusa a petentei și valoarea relativ mică a sumei eludate de la marcare, dar mai ales împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, dovedite cu probele mai sus amintite, apreciază că în mod întemeiat prima instanță a considerat că fapta concret săvârșită prezintă un grad scăzut de pericol social.
Tot pentru motivul pericolului social redus al faptei săvârșite de petentă, este întemeiată și dispoziția primei instanțe de anulare a sancțiunii complementare a suspendării activității comerciale. Această sancțiune nu este obligatorie. Pentru a fi aplicată ea trebuie să fie prevăzută expres în actul normativ, respectiv art. 14 din
O.U.G. 28/1999 în cazul de față, dar aplicarea ei concretă se face numai în funcție de natura și gravitatea faptei, potrivit art. 5 alin.6 din O.G. 2/2001.
În mod corect a fost menținută de către prima instanță sancțiunea complementară a confiscării aplicată în baza art.11 alin.3 din O.U.G. 28/1999, având în vedere că suma de bani confiscată provine din încălcarea dispozițiilor legale.
În baza considerentelor arătate, T. apreciază că, în mod temeinic și legal plângerea contravențională a fost admisă în parte, motiv pentru care, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de Garda Financiară - Secția Județeană S. împotriva sentinței civile nr.213 din 14 februarie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2013
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. I. D. C. N. C. C. D. V. V.
În concediu de odihnă Semnează președinte instanță
Red.HI/_ | ||
Dact.VV/_ | /2ex. | |
Jud.fond: C. | S. | A. |
| ← Decizia civilă nr. 644/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 322/2013. Plângere contravențională → |
|---|
