Decizia civilă nr. 812/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 812/2013
Ședința publică din data de 13 septembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: I. D. -D., judecător
: D. G., președinte secție civilă
: K. M., președinte instanță
: C. P. E., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de contestatorul ROȘ C. M. , cu domiciliul în localitatea J., str. A. I., nr. 2, bl. G 11, ap. 16, județul S., împotriva Sentinței civile nr. 433 din 29 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Jibou, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta recurentului R. C. M. - avocat P. Mihalea, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la dosarul cauzei nu s-a depus dovada achitării taxelor judiciare dispuse în cauză, după care:
Instanța, verificându-și competența, potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă, constată că este competentă să judece cauza.
Reprezentanta recurentului contestator, depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare dispuse în cauză - fila 17, arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri formulate, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu motivele expuse în memoriul de recurs.
Instanța, în raport cu obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 433/_ a Judecătoriei J. a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de debitorul urmărit R. C. M.
, formulată în contradictoriu cu creditorul S.C. S. C. S., reprezentantă prin SCA Vilau& Mitel și în consecință a fost menținută ca legală executarea silită începută în dosar nr. 774/2012 al SCPEJ "Morari și Asociații";.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a executării silite formulată de debitorul contestator și s-a dispus restituirea cauțiunii depuse de către acesta la CEC Bank conform recipisei de consemnare nr. 352054/1/_ .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între debitorul contestator și
B.C.R. s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2008282380/_, banca acordând debitorului un credit in valoare de 20.000 euro. Acest credit a fost garantat ipotecar cu apartamentul proprietatea garanților ipotecari C. I. si Cornelia, încheindu-se contractul de ipoteca autentificat prin încheierea nr. 845/_ a BNP Crețoi David si Koteles M. din J., prin care s- a instituit ipoteca de rangul I in favoarea băncii asupra apartamentului garanților ipotecari.
Deoarece debitorul nu si-a îndeplinit obligația contractuala principala de plata a ratelor, prin notificarea nr. 14695827/_ i s-a adus la cunoștința iminenta declarării anticipate a scadentei creditului.
Ulterior, in data de_ banca a cesionat creditul prin contractul nr. J 1128 către SC S. C., împreuna cu orice drepturi, fructe si beneficii prezente si viitoare. In datele de_ si_, atât debitorul principal cat si garanții ipotecari au fost înștiințați cu privire la cesiunea de creanța, prin scrisoare recomandata.
Prin încheierea civila nr. 431/C din_ pronunțată de Judecătoria Jibou în dosar numărul_, s-a încuviințat executarea silita a contractului de credit si a celui ipotecar, formându-se apoi dosarul execuțional nr. 774/2012 al SCPEJ Morari si Asociații.
Prin publicația de vânzare din data de_ s-a pornit executarea imobiliara a garanției, respectiv a apartamentului aparținând garanților imobiliari.
Analizând motivele contestației invocate de către debitor se constata ca acestea sunt neîntemeiate.
Astfel se retine in primul rând ca acesta recunoaște neîndeplinirea obligației contractuale principale, aceea de plata a ratelor, arătând ca este consecința unor motive independente de voința sa, fără alte detalii despre aceste împrejurări. Debitorul reproșează băncii ca nu l-a notificat cu privire la obligația de plata a ratelor si ulterior despre cesiunea de creanța, condiții in care ar fi "continuat acest credit";.
Debitorul a încheiat contractul de împrumut asumându-si obligația principala de a achita lunar ratele stabilite prin contract, lucru pe care l-a si făcut pana la un moment dat, apoi a încetat plățile din motive cunoscute de el, cu toate ca nu a avut loc vreo reeșalonare a plăților sau renegociere a contractului.
Contrar susținerilor contestatorului, care își cunoștea foarte bine obligația de plata, in momentul in care s-au înregistrat întârzieri la plata peste limita stabilita in contract, acesta a fost notificat cu privire la iminenta scadentei anticipate a contractului, in data de_, acest demers fiind o clauza a contractului.
Debitorul nu a dat curs obligației de plata nici după notificarea sa, astfel ca banca a cesionat creanța.
Debitorul considera și acest demers drept unul nelegal deoarece nu i-a fost adus la cunoștința.
Cesiunea de creanța se încheie intre cedent si cesionar, debitorul cedat nefiind parte la aceasta convenție, așadar nu este necesar consimțământul său. Pentru opozabilitatea cesiunii, inclusiv fata de debitor, cesiunea de creanța trebuie notificata acestuia, în acest sens fiind prevederile art. 1393 Cod civil.
Creditorul s-a achitat de aceasta obligație legala, notificând atât debitorul principal cat si pe garanții ipotecari, încă de la sfârșitul anului 2010, si luna februarie 2011, pe garanții imobiliari.
Referitor la cesiunea de creanța mai trebuie menționat ca au fost respectate si prevederile L 99/1999, in sensul ca cesiunea de creanța a fost înscrisa in Arhiva electronica de garanții, înscriere care se face in scopul opozabilității, ceea ce echivalează de asemenea cu o notificare, debitorul fiind terț fata de contractul de cesiune. Potrivit prevederilor art. 99 din L 99/1999, intre cesiunea notificata debitorului sau acceptat de către acesta si cesiunea înscrisa in arhiva electronica, prioritate are cea înscrisa.
Pentru motivele de fapt si de drept care preced s-a constatat ca executarea silita începuta fata de debitor este legala si ca atare contestația acestuia a fost respinsa ca neîntemeiata.
Fiind soluționata contestația la executare prin respingere, cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect, și a fost respinsă ca atare. Cauțiunea depusa de către debitor a fost restituită.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, deși prin întâmpinare creditorul a solicitat acordarea acestora, nu a depus înscrisuri doveditoare in acest sens, ca atare nu s-au acordat.
Împotriva acestei sentințe contestatorul R. C. M. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de contestație la executare și suspendarea executării.
În motivarea recursului se arată că prima instanță nu a reținut faptul că contestatorul a solicitat reeșalonarea plăților sau o eventuală renegociere a contractului însă până când nu a primit actele prin care SC S. C. îi cerea banii nu a primit răspuns de la BCR,instanța reținând în mod greșit că au fost respectate prevederile legale în privința notificării tuturor părților asupra vânzării creanței, făcând astfel înscrierea în Arhiva electronică de garanții, considerând astfel că contestatorul putea lua cunoștință de vânzarea creanței către societatea S. C. . Consideră că notificarea intenției de vânzare trebuia să se facă personal către el pentru a putea achita ratele și a-și continua obligațiile față de bancă, deoarece nu se poate vorbi de rea credința lui în această privință. Creanța se vinde în situația în care nu se dorește îndeplinirea obligațiilor față de BCR și nu în situația în care se solicită reeșalonarea plăților.
Recursul este nefondat pentru următoarele:
Contestația la executare este mijlocul procedural prin care creditorul, debitorul sau chiar terțul (cu respectarea anumitor condiții) se pot plânge instanței competente că actele de executare nu concordă cu dispozițiile legale (contestația la executare propriu-zisă - art. 399 alin. 1 teza 1 Cod procedură civilă), ori pot cere clarificări sau lămuriri asupra înțelesului/întinderii sau aplicării titlului executoriu (contestația la titlu - art. 399 alin.1 teza II Cod procedură civilă).
În speță executarea silită s-a pornit în baza contractului de credit bancar și a contractului de ipotecă încheiat cu contestatorii de către Banca Comercială Română a căror creanțe au fost cesionate către SC S. C. SRL.
Recurentul invocă că s-a pornit executarea până să se țină seama că a solicitat reeșalonarea plății ratelor sau eventual o renegociere a contractului, fapt nedovedit însă de acesta, singura corespondență purtată de către acesta cu BCR
fiind ale reprezentantului contestatorului în sensul că aceasta din urmă să-i comunice pe lângă actele care au stat la baza încheierii contractului de credit bancar, datele la care s-au efectuat plăți în contul contractului de credit, actele adiționale ale contractului de credit, cererea de refinanțare.
Corespondența între reprezentanta contestatorului și cesionarea creanței SC
S. C. SRL s-a purtat în lunile mai - august 2012 (f.10-15), după notificarea contestatorului de către cesionarea creanței pentru achitarea debitului restant (_ f.9), și după înscrierea în CF nr. 50618 - C1 - V2 J., unde este intabulat apartamentul contestatorilor, a contractului de cesiune de creanță -_ .
Ori, de la data notării cererii de creanță în CF -_ aceasta a devenit opozabilă contestatorilor, care o eventuală reeșalonare a ratelor sau renegociere a contractului trebuiau să o solicite societății cesionare a creanței, aceasta substituindu-se în drepturile creditorului lor, B.C.R.
Neexistând nici un motiv de nelegalitate în cele invocate de către contestator în ceea ce privește actele de executare, prima instanță în mod corect a respins contestația la executare formulată și în subsidiar și cererea de suspendare a executării silite, urmând astfel a se respinge recursul contestatorului.
Pentru aceste motive
În numele LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul R. C. M. împotriva Sentinței civile nr.433 din_ a Judecătoriei J. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
I. D. | D. | G. | K. | M. | C. P. | E. |
Red.K.M./_ /Dact.Ș.L./_ /2 ex./ Judecător fond M. G.
| ← Decizia civilă nr. 844/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 596/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
