Decizia civilă nr. 983/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența L. nr.677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.983/R/2013
Ședința publică din 09 Octombrie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: | O. | R. | G. |
JUDECĂTOR: | O. | -C. | T. |
JUDECĂTOR: | A. | -F. | D. |
GREFIER: | A. | -P. | B. |
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă privind soluționarea recursului declarat de recurenții reclamanți F. V., F. I., M. M. , în contra Sentinței civile nr.10.195/28 Iunie 2013, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatele pârâte C. locală de aplicare a
L. nr.1. C. -N., C. județeană de aplicare a L. nr.1. C. , având ca obiect fond funciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că la data de 08 Octombrie 2013 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului un cerere din partea recurentului reclamant F. I., intitulat "înscris"; la care a anexat în original dovada din care rezultă că persoana care a efectuat măsurătorile pentru efectuarea expertizei extrajudiciare pentru dosarul civil nr._ și care a emis factura și chitanța fiscală pentru suma de
500 lei în prezentul dosar este colaboratorul expertului IO. cu Victor, care a întocmit raportul de expertiză (f.25-26).
Dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 Octombrie 2013 care face parte integrantă din prezenta decizie.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 10195/2013, pronunțată în dosarul nr._ Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată, formulată de către reclamanții F. I., F. V. și M. M. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE FOND FUNCIAR C. -N. DE A. A L. 1., prin Primar și C. J. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE
ASUPRA TERENURILOR, prin Prefect. A fost obligată pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR C. -N. DE A. A L. 1., prin Primar, să procedeze la punerea în posesie a reclamanților F. I., F. V. și M. M., în calitate de succesori ai defunctului F. V., asupra imobilelor: teren în suprafața de 0,8400 ha validat conform Hotărârii nr. 61/_ - Anexa nr. 50, poziția 320 - F. V., respectiv teren în suprafață de 1,2855 ha validat conform Hotărârii nr. 129/_
- Anexa nr. 32, poziția 257 - F. V. .
A fost obligată pârâta C. J. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, prin Prefect, să elibereze titlurile de proprietate în favoarea reclamanților, în calitate de succesori ai defunctului F.
V., pentru imobilele menționate. S-a respins cererea reclamanților F. I., F.
V. și M. M. pentru rest ca neîntemeiată. S-a respins cererea reclamanților F.
I., F. V. și M. M. privitoare la obligarea pârâtei C. L. DE FOND FUNCIAR C. -N. DE A. A L. 1., prin Primar, la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la primul petit al cererii, instanța reține următoarele: Conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 1. republicată, "de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite".
Potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 1. republicată, "suprafața adusa in cooperativa agricola de producție este cea care rezulta din: actele de proprietate, cartea funciara, cadastru, cererile de înscriere in cooperativă, registrul agricol de la data intrării in cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori".
Conform actelor de stare civilă de la dosarul cauzei, instanța a reținut că reclamanții F. I., F. V. și M. M. sunt fiii defunctului F. V., decedat la data de_ și nepoții defunctului F. G., decedat la data de _
.
Prin cererile înregistrate sub nr. 2212/_ și nr. 2213/_, reclamanții F.
I., F. V. și M. M. au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor pe care le-au deținut în registrul agricol antecesorul acestora F. V., tatăl și F. G., bunic.
Cererile au fost soluționate prin înscrierea terenului în suprafața de 0,8400 ha în Anexa nr. 50, poziția 320 - F. V., validată conform Hotărârii nr. 61/_ emisă de C. J. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE
ASUPRA TERENURILOR, respectiv prin înscrierea terenului în suprafață de 1,2855 ha în Anexa nr. 32, poziția 257 - F. V., validată conform Hotărârii nr. 129/_ emisă de C. J. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, în baza L. nr. 1. (filele 60-66).
Validările nu au fost urmate de punerea în posesie.
Din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat în cauză (filele 96- 113), instanța a reținut că terenurile în cauză sunt situate din punct de vedere geografic în extravilanul localității C. -N., că terenul în suprafață de 8.963 mp se suprapune peste numerele topografice 18454, 18455, 18456 si 18457, că se poate concluziona că imobilul se identifica cu vechiul număr topografic 18456, care s-a dezmembrat, rezultând numărul topografic 18456/1/1 înscris în CF 14944 C. -N.
, în favoarea lui Bereczki G. senior, S. I. nasc. Bereczki, Bereczki Ștefan, Bereczkilosif, Kilin Susana nasc. Bereczki, Torok Ana nasc. Bereczki, Bereczki G. junior, că în privința terenului în suprafață de 14.500 mp, terenul se suprapune parțial cu numărul topografic 17916, înscris in CF 7396 C. -N., în favoarea lui Baciu I. si soția nasc. Silaghi V., Mezei I. si Mezei Ștefan, că ambele terenuri sunt libere, nu sunt ocupate de construcții sau de vreun alt fel de amenajări, ca pe amplasamentele în cauza nu s-au atribuit numere cadastrale.
Instanța a constatat că în speță nu s-a contestat calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în baza art. 8 din Legea nr. 1. republicată a reclamanților. Ceea ce se contestă de către pârâta C. L. PENTRU
A. A L. FONDULUI FUNCIAR C. -N. este suprafața totală pentru care se solicită punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate.
Cu privire la acest aspect, instanța a reținut că din actele dosarului de fond funciar, care se coroborează cu susținerile pârâtei C. L. PENTRU A. A L. FONDULUI FUNCIAR C. -N. din cuprinsul întâmpinării și al notelor scrise, reiese următoarea stare de fapt:
Conform filelor 931-94, antecesorii reclamanților, defunctul (bunic) F. G. figura cu 2,54 ha de teren în registrul agricol, iar defunctul (tată) F. V. figura cu 2,72 ha de teren în registrul agricol, respectiv o suprafață însumată de 5,26 ha.
Reclamanților le-a fost validată suprafața de teren de 0,8400 ha înscrisa în anexa nr. 50, poziția nr. 320 și suprafața de teren de 1,2855 ha înscrisa în anexa nr. 32, poziția 257, adică un total de 2,1255 ha.
Prin titlul de proprietate nr. 25892/_ emis de către C. J. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR (fila
28), s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea succesorilor defunctului F.
G. pentru suprafața de 0,8427 ha. Prin titlul de proprietate nr. 28083/_ emis de către C. J. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR (fila 39), s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctului F. V. pentru suprafața de 2,2764 ha.
În consecință, suprafața însumată pentru care s-au eliberat cele două titluri de proprietate menționate este de 3,1191 ha, rămânând înscrisă în registrul agricol al antecesorilor reclamanților și rămasă de restituit suprafața de 2,1409 ha.
Raportat la împrejurarea că singura dovada pe care reclamanții înțeleg să o producă pentru dreptul de proprietate asupra suprafeței solicitate este cuprinsul registrului agricol, instanța a apreciat că aceștia din urmă sunt în drept să fie puși în posesie și să le fie eliberat titlu de proprietate exclusiv pentru suprafața care rezultă din înscrierea în registrul agricol mai puțin cea pentru care s-au eliberat deja cele două titluri de proprietate.
În ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra excedentului de teren solicitat de către reclamanți față de suprafața validată, prin transfer acestuia de la numitul Bereczky G. în favoarea antecesorului reclamanților, instanța a reținut că nu a fost dovedită, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există vreun înscris (instrumentum probationis) care să probeze un atare transfer de proprietate, iar extrasul de carte funciară nr. 14944 C. -N. (filele 8-10) nu cuprinde mențiuni în acest sens.
În consecință, instanța a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți să li se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafețe totale de 2,1409 ha, respectiv cu 0,0154 ha în plus față de suprafața validată (0,8400 ha + 1,2855 ha). Cu toate acestea, instanța a apreciat că în privința diferenței de 0,0154 ha care nu a fost validată și care este înscrisă în registrul agricol al antecesorilor reclamanților, aceștia nu au urmat procedura prevăzută de dispozițiile L. nr. 1. republicată coroborate cu dispozițiile HG nr. 890/2005, în sensul contestării Hotărârii nr. 61/_ și Hotărârii nr. 129/_, ambele emise de C. J. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR (filele 60-66).
Câtă vreme reclamanții nu au înțeles să uzeze de calea de atac legală împotriva celor două hotărâri menționate, instanța este ținută a respecta dispozițiile acestora. per a contrario, s-ar ajunge la situația în care, după soluționarea cererilor de reconstituire și emiterea hotărârii de către C. J. pentru o anume suprafață validată, după depășirea termenelor de decădere prevăzute pentru contestarea hotărârilor, să se procedeze la validarea pentru suprafețe suplimentare.
S-a invocat în sprijinul cererii art. 11 pct. 8 din HG nr. 890/2005, potrivit cu care în cazul în care, după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punere in posesie, pentru suprafețe mai mari avute in proprietate, reconstituirea se va face pentru întreaga suprafață dovedita.
Instanța a apreciat că dispozițiile art. 11 pct. 8 din HG nr. 890/2005 nu sunt aplicabile în speță întrucât reclamanții nu au înțeles să producă probe doveditoare pentru suprafețe mai mari avute în proprietate după înregistrarea cererilor de reconstituire și înainte de punerea în posesie. În cauză, reclamanții au înțeles să se folosească exclusiv de însemnările registrului agricol și nu au uzat de alte mijloace de probă ulterior înregistrării cererilor de reconstituire nici în cadrul procedurii administrative și nici înaintea instanței.
În consecință, apreciind că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate al antecesorilor cu privire la suprafața care excede celei validată în cadrul procedurii speciale administrative, că nu s-au contestat cele două hotărâri de validare în privința diferenței de 0,0154 ha, care figurează în registrul agricol al antecesorilor reclamanților, instanța a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, a obligat pârâta C. L. DE FOND FUNCIAR C. -N. DE A. A L.
1., prin Primar, să procedeze la punerea în posesie a reclamanților F. I., F.
V. și M. M., în calitate de succesori ai defunctului F. V., asupra
imobilelor: teren în suprafața de 0,8400 ha validat conform Hotărârii nr. 61/_
- Anexa nr. 50, poziția 320 - F. V., respectiv teren în suprafață de 1,2855 ha validat conform Hotărârii nr. 129/_ - Anexa nr. 32, poziția 257 - F. V., va obliga pârâta C. J. C. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE
PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, prin Prefect, să elibereze titlurile de proprietate în favoarea reclamanților, în calitate de succesori ai defunctului F.
V., pentru imobilele menționate și a respins cererea reclamanților F. I., F.
V. și M. M. pentru rest ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 alin.(1) C.proc.civ., instanța a respins cererea reclamanților F. I., F. V. și M. M. privitoare la obligarea pârâtei C.
DE FOND FUNCIAR C. -N. DE A. A L. 1., prin Primar, la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, având în vedere că în cauză nu a existat o opunere din partea acestei pârâte pentru admiterea acțiunii în ceea ce privește suprafețele validate, iar în privința acestora din urmă, nu este imputabilă pârâtei de rândul I împrejurarea că nu s-a efectuat punerea în posesie, câtă vreme reclamanții nu au înțeles să identifice sub aspect topografic terenul validat.
Împotriva acestei setințe au declarat recurs reclamanții F. V., F.
I. și M. M. , solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării intimatei C. L. de A. a L. nr. 1. C.
-N. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fața primei instanțe, în cuantum de 2.500 lei și care se compun din: suma de 2.000 lei, onorariu avocațial și suma de 500 lei, c/v expertizei de identifiare a terenului, cheltuieli dovedite cu chitanțele anexate la filele 114-115 din dosarul instanței de fond. Mai solicită de asemenea menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, respectiv de obligare a Comisiei Locale de A. a L. nr. 1. C. -N. de a proceda la punerea în posesie a acestora și de obligare a Comisiei Județene C. să procedeze la eliberarea
T.P. în favoarea acestora pentru suprafețele de teren valjidate; cu cheltuieli de judecată în calea de atac, conform chitanței anexate.
În motivare recurenții reclamanți arată faptul că Sentința civilă nr. 10195 din 28 iunie 2013 pronunțată de către Judecătoria C. -N., în parte este nelegală și netemeinică, fiind dată cu interpretarea eronata a dispozițiilor legale ale art 274 alin. 1 C.proc. civ.
Critica adusă sentinței se referă la neacordarea cheltuielilor de judecată, ocazionate de către aceștia în fața primei instanțe, cerere care a fost respinsă ca neântemeiată pe considerentul că, în cauză nu a existat o opunere din partea acestei pârâte pentru admiterea acțiunii în privința suprafețelor validate și nu este imputabil Comisiei Locale C. -N. împrejurarea că nu s-a efectuat punerea în posesie, atâta timp cât aceștia nu au identificat terenul validat sub aspect topografic, însă prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale care sancționează culpa procesuală și în mod greșit a ajuns la concluzia că aceștia trebuiau să identifice sub aspect topografic terenul validat, fără a indica vreun temei de drept care să prevadă această obligație în sarcina lor, atât timp cât cele două suprafețe de teren validate sunt situate în extravilan (potrivit copiilor proceselor verbale de punere în posesie și nesemnate de membrii comisiei anexate cererii de chemare în judecată, precum rezultă și din concluziile din pag. 4 a Raportului de expertiză efectuat în cauză locul situării terenului), nu este obligatorie identificarea acestora sub aspect topografic.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 60 alin. 4 din Ordinului nr. 633/2006 care prevăd că "pentru imobile situate în extravilan, în zonele care fac obiectul L. fondului funciar nr.1., al L. nr.169/1997 pentru modificarea și completarea L. fondului funciar nr. 1. și a L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 1. și ale L. nr. 169/1997, înscrise în vechile cărți funciare nu este obligatorie identificarea numărului topografic din cartea funciară veche, excepție făcând cazurile în care asupra lor sunt înscrise construcții".
Apoi, culpa intimatei C. L. C. -N. este dovedită și cu adresa nr. 19576/rev./IV/l din_ comunicată de către Instituția Prefectului către aceasta,
prin care îi este solicitat acesteia din urmă de a proceda în regim de urgență la întocmirea documentației necesare eliberării titlului de proprietate în favoarea acestora, iar văzând că nici acestei solicitări nu a dat curs, deși trecuseră 30 de zile de când i se solicitase de către Instituția Prefectului înaintarea documentației, cu toate că ei au fost de nenumărate ori la sediul Comisiei Locale C. -N., solicitându-le de fiecare dată membrilor Comisiei Locale să le întocmească documentația pentru eliberarea T.P., cu atât mai mult cu cât reprezentanții acesteia s-au deplasat la teren și au efectuat măsurători înainte de data menționată pe procesele verbale (_ ), care nu au mai fost semnate de niciun membru al comsiei.
Mai mult, în cauză nu pot avea incidență nici dispozițiile art.275 C.proc.civ., întrucât intimata C. L. nu a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile acestora, întrucât așa cum se poate observa primul termen de judecată a fost stabilit pentru data de_, iar întâmpinarea a fost depusă la dosar abia la data de_, deci ulterior primului termen de judecată.
Astfel, intimata C. L. C. -N. a fost pusă în întârziere chiar prin formularea cererii de chemare în judecată, întrucât dispozițiile art. 1522 NCC, prevăd ca debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemard în judecată, astfel că sub aspectul culpei există suficiente dovezi la dosar care probează faptul că această pârâtă se face exclusiv vinovată de generarea acestui litigiu.
Cheltuielile de judecată au fost în sumă de 2.500 lei și au fost într-un cuantum rezonabil, în raport de suprafețele de teren și valoarea acestora, fiind justificate cu chitanțele anexate la filele 114-115, fiind compuse din suma de 2.000 lei cu titlu de onorariu avocațial și suma de 500 lei, ce reprezintă c/v expertizei de identifiare a terenului, iar de pe temeiul disp. art. 274 Cprocciv. și art. 52 alin. 2 din Legea nr.1. se impunea obligarea pârâtei C. L. C. -N. la acordarea acestora prin reținerea altei procesuale a acestei pârâte, raportat la faptul că doar datorită atitudinii acesteia a fost generat litigiul, întrucât dacă se proceda de bună voie la punerea în posesie nu mai era cazul să cheltuie acești bani.
La data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei pârâte C. locală pentru aplicarea L. 1. de pe lângă Consiliul local al municipiului C. -N. , solicitând instanței respingerea recursului și în consecință menținerea hotărârii instanței de fond.
În motivare intimata pârâtă arată faptul că analizând aceste critici prin prisma dispozițiilor legale incidente in cauza, precum si a probelor dosarului, solicită a se aprecia ca instanța de fond a făcut o interpretare si aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente, raportat la drepturile părților în litigiu, hotărârea fiind în același timp în concordanță cu probele care au fost administarate în cauza.
Astfel, învederează instanței de recurs faptul că, raportat la critica adusa sentinței civile mai sus menționate, de către reclamanți, în ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecata, obiectul prezentului litigiu l-a constituit solicitarea reclamanților privind obligarea la punerea in posesie asupra terenului în suprafață totală de 23.900 mp, și nicidecum numai a terenului validat în suprafață totală de 21.255 mp, așa cum menționează in recurs.
ivul pentru care C. L. nu a finalizat procedura de punere în posesie se datorează, exclusiv reclamanților, deoarece după efectuarea măsurătorilor și consemnarea acestora în procesele verbale, aceștia nu au mai fost de acord cu suprafața înscrisă în aceste procese verbale, solicitând atribuirea unei suprafețe de teren mai mari decât cea validata, așa cum au solicitat și prin cererea de chemare in judecata.
Pentru aceste suprafețe de teren, solicitate în plus față de validare, reclamanții nu au putut face dovada dreptului de proprietate, motiv pentru care C.
L. le-a cerut reclamanților să-și identifice terenul revendicat în conformitate cu prevederile art. 11 alin 2 si 3 coroborat cu art. 34 alin. 2 din HG nr. 890/2005, potrivit cărora reclamanații au obligația de a face dovada identificării acestuia din punct de vedere dimensional si topografic pe baza unei schite cu precizarea
vecinătăților, precum și dovada proprietății acestora, dovada filiației față de proprietarii de carte funciara.
Acesta este de altfel si motivul pentru care a fost pornit acest litigiu. Se pune întrebarea, daca reclamanții, asa cum susțin acum, au fost de acord cu terenul validat, de ce nu au solicitat prin prezenta acțiune punerea in posesie asupra acestuia si nu asupra unei suprafețe de teren mai mari. Menționarea prevederilor art. 60 alin. 4 din Ordinul 633/2006, nu isi au aplicabilitatea in aceastaă cauza, deoarece acest act normativ prevede aprobarea Regulamentului de organizare si funcționare a birourilor de cadastru si publicitate imobiliară, si nu vizează procedura de reconstituire a dreptului de proprietate.
In alta ordine de idei, învederează instanței de recurs faptul ca, instanța fondului a admis in parte acțiunea civila, iar in aceste condiții si cheltuielile de judecata trebuie micșorate, proporțional cu petitele care au fost admise si la care pârâtul s-a opus. C. L. nu s-a opus admiterii
acțiunii în ceea ce privește suprafața validata, însă s-a opus admiterii acesteia în ceea ce privește suprafața de teren pentru care reclamanții nu și-au putut dovedi calitatea de persoane îndreptățite.
Menționează intimata pârâtă faptul că pentru primul termen de judecata C.
L. a formulat cerere de amânare.
In ceea ce privește stabilirea onorariilor avocațiale, apreciază ca suma stabilită este total nejustificata, având in vedere cele 3 termene de judecata care au avut loc în fata instanței de fond.
În susținerea celor mai sus arătate înțelege intimata pârâtă să invoce dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din_, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006. Astfel, "Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.
În sensul celor arătate este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Potrivit prevederilor art. 52 din Legea nr. 1., republicata, s-a statuat faptul ca, C. L. de fond funciar, constituie o autoritate publică si are calitate procesuala activa sau pasiva, in limita competentei sale si prin derogare de la dispozițiile Codului de procedura civila. Din cele menționate mai sus, nu reiese faptul ca aceasta a dobândit calitate de persoana juridica si are patrimoiu propriu, ca element distinct al persoanalitații juridice.
Fata de cele menționate mai sus, C. L. de fond funciar este autoritate publica cu activitate administrativa, cum îi definește legea natura juridica, nu are persoanalitate juridica, nu are buget propriu de venituri si cheltuieli, astfel încât solicită exonerarea de la plata cheltuielilor de judecata.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Astfel, potrivit art.34 alin 1 din HG nr.890/2005 punerea în posesie cu terenuri agricole a persoanelor îndreptățite, pe bază de măsurători topografice, se va efectua în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 1., republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general. În situația în care volumul lucrărilor depășește posibilitățile de lucru ale comisiei,
acestea se pot executa prin prestări de servicii de către specialiști în măsurători topografice, cadastru agricol, organizarea teritoriului, îmbunătățiri funciare și cadastru general ai agenților economici.
În conformitate cu alineatul 2 al aceluiași articol în cazurile în care reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente ale proprietarilor deposedați, iar proprietarii vecini recunosc limitele acestor proprietății pe toate laturile, comisia locală ia act de recunoașterea reciprocă a limitelor proprietății, formulată în scris, întocmește planurile parcelare și înaintează în termen de 10 zile documentația comisiei județene sau prefectului pentru validare și, respectiv, pentru eliberarea titlurilor de proprietate.
Din economia acestor dispoziții legale rezultă că obligativitatea efecturării operațiunii de măsurare topografică incumbă comiisiilor locale de fond funciar și nicidecum persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul L. nbr.1. .
De altfel, așa cum în mod pertinent au remarcat și recurenții potrivit art.60 alin 4 din Ordinul nr.633/2006 pentru imobilele situate în extravilan, ipoteză existent[ și în speța de față, în zonele care fac obiectul L. fondului funciar nr. 1.
, al L. nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea L. fondului funciar nr. 1. și al L. nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor L. fondului funciar nr. 1. și ale L. nr. 169/1997, înscrise în vechile cărți funciare nu este obligatorie identificarea numărului topografic din cartea funciară veche, excepție făcând cazurile în care asupra lor sunt înscrise construcții.
De asemenea, contrar opiniei primei instanțe, tribunalul apreciază că în speță nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art.275 C pr civ, potrivit cărora pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată, întrucât prima zi de înfățișare a reprezentat-o data de 01 martie 2013, or, întâmpinarea formulată de către C. locală de fond funciar C. a fost înregistrată la data de 26 martie 2013.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul apreciază că este parțial întemeiată susținerea recurenților în ceea ce privește obligarea Comisiei locale de fond funciar C. -N. la plata cheltuielior de judecată, în condițiile în care pretențiile reclamanților au fost admise în parte.
Având în vedere aspectele anterior evocate, tribunalul urmează a face aplicarea art.312 alin C pr civ, motiv pentru care va admite în parte recursul declarat de reclamanții F. I., F. V. și M. V. împotriva Sentinței civile nr.10.195/28 Iunie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta C. locală de fond funciar C. -N. să plătească reclamanților suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli parțiale în fața instanței de fond.
În temeiul art.274 C pr civ va obliga intimata C. locală de fond funciar C.
-N. să plătească recurenților suma de 530 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, onorariu avocat.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE L.
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanții F. I., F. V. și M.
V. împotriva Sentinței civile nr.10.195/28 Iunie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta C. locală de fond funciar C. -N. să plătească reclamanților suma de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli parțiale în fața instanței de fond.
Obligă intimata C. locală de fond funciar C. -N. să plătească recurenților suma de 530 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, onorariu avocat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09 Octombrie 2013
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, A. -P. B. |
Red. A.P.B./27 Noiembrie 2013
Red. A.F.D./2 exemplare/28 noiembrie 2013
Judecător fond: R. -M. P. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 212/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 727/2013. Fond funciar → |
|---|
