Sentința civilă nr. 5/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5/F/2013
Ședința Camerei de Consiliu din data de 18 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. POP GREFIER: A. -A. M.
Pe rol fiind soluționarea conflictului de competență ivit între Tribunalul Specializat C. și Tribunalul Cluj, vizând stabilirea instanței competente să soluționeze apelul declarat de reclamanta S.C. GH. G. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4713/2011, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe pârâții intimați I. I., I. R., BITROCEAN M., B. I. și
N. A., având ca obiect constatare nulitate act juridic .
Prezenta s-a dat în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4713 din data de_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._ , s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S.C. GH G. S.R.L. C. -N., în contradictoriu cu pârâții IRIMEȘ
I., IRIMEȘ R., B. M., B. I., N. A., iar reclamanta a fost obligată la plata în favoarea pârâților a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 Ron.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în fapt, între reclamantă și pârâți s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare cu ipotecă autentificat sub nr. 1460 din_ de către Biroul Notarului P. Mureșan D. Aurora S., convenție având ca obiect dreptul de proprietate asupra două imobile situate în comuna F., jud. C., unul în suprafață de
1.336 mp., înscris în CF nr. 9285 F., nr. cadastral 4718, iar celălalt în suprafață de 255 mp., înscris în CF nr. 9284 F., nr. cadastral 4717.
Prin cererea precizată dedusă judecății, se solicită anularea vânzării, pe motiv că suprafața de teren efectivă este inferioară celei prevăzute în contract, respectiv că reclamanta a fost victima unei constrângeri -mașinații speculative ale pârâților și chiar a violenței, convenția având și o cauză ilicită. În subsidiar, s- a cerut diminuarea prețului plătit.
Demersul juridic disperat al reclamantei care încearcă pe toate căile să desființeze contractul cât se poate de legal ce constituie legea părților, este sortit eșecului pe toate planurile. Niciunul dintre motivele invocate nu poate fi reținut în speță.
Probațiunea administrată în cauză a relevat exact opusul tuturor susținerilor haotice ale petentei. Nu poate fi vorba despre neconcordanțe de suprafețe de teren, situația juridică fiind exact cunoscută de cumpărătoare, conform clauzei inserate în acest sens în contract.
Apoi, susținerile reclamantei potrivit cărora ea, persoană juridică, ar fi avut consimțământul viciat sunt de-a dreptul ridicole.
Nu poate opera în cauză nici rezoluțiunea, deoarece nu subzistă vreo culpă a vânzătorilor, nici reducerea prețului, câtă vreme obiectul juridic al convenției coincide cu cel faptic, aspect confirmat și de proba științifică administrată în dosar.
În concluzie, toate afirmațiile reclamantei sunt pur formale, total neîntemeiate, raportat la dispozițiile art. 1169 din Codul civil, rațiune pentru care acțiunea a fost respinsă ca atare.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 Ron, reprezentând onorariu avocațial, ea fiind în culpă procesuală.
Împotriva acestei sentințe reclamanta S.C. GH G. S.R.L. a declarat apel, iar prin decizia comercială nr. 29/A din_ a Tribunalului Comercial C., pronunțată în dosarul nr._ , s-a declinat competența materială de soluționare a apelului declarat de către apelanta S.C. GH G. S.R.L. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 4713 din data de_, pronunțată în dosarul nr._, de către Judecătoria Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimații I. I. și I. R., B. M., B. I. și N. A., în favoarea Tribunalului C. .
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reprezentantul intimaților, prezent în instanță la acest termen de judecată, a ridicat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, reprezentanta apelantei, având în vedere faptul că una dintre părți este o societate comercială, apreciind că litigiul este unul comercial, opunându-se astfel admiterii excepției.
Analizând excepția invocată, tribunalul a admis-o și conform art. 158 C.pr.civ., a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. . Anularea unui contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil, are un caracter civil, indiferent dacă una dintre părți este comerciant sau nu. Art. 4 C.com. prevede că se socotesc, ca fiind fapte de comerț, toate contractele și obligațiile unui comerciant, dacă ele nu sunt de natură civilă. Or, vânzarea-cumpărarea de imobile și corelativ, anularea unor astfel de contracte, sunt operațiuni pur civile, neexistând prevederi aparținând legislației comerciale care să trateze diferit aceste acte, în funcție de calitatea de comerciant sau nu, a celor care au participat la nașterea acestor raporturi juridice. Nu în mod automat, când o parte într-un raport juridic civil dedus judecății este comerciant, litigiul trebuie considerat, în mod automat ca având o natură comercială, de la regula instituită în art. 3, 4 C.com., trebuind să existe și excepții, conform acelorași texte de lege. Or, un contract de vânzare-cumpărare cu privire la un imobil reprezintă o astfel de excepție.
În plus, litigiul a fost soluționat ca fiind unul civil, aceasta rezultând, în primul rând din faptul că totuși, obiectul cauzei având o valoare de 135.000 euro, respectiv 469.301 lei, instanța a considerat că este competentă din punct de vedere material să judece așa ceva. Or, o hotărâre dată în materie civilă nu poate fi atacată decât tot în fața instanțelor civile, singurele în măsură să stabilească faptul că soluționarea pe fond a pricinii s-a făcut cu încălcarea normelor de competență materială absolută.
A califica un litigiu judecat ca fiind civil în fond, ca având o natură comercială, de către instanța de control judiciar, în momentul stabilirii competenței materiale de soluționare a căii de atac, înseamnă implicit și o antepronunțare asupra soluției ce urmează să fie dată pe fondul căii de atac, fapt evident inadmisibil.
Prin decizia civilă nr. 2/A din data de_ a Tribunalul Cluj - Secția civilă, pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., secția civilă și s-a declinat competența de soluționare a apelului declarat de reclamanta S.C. GH G. S.R.L., împotriva sentinței civile nr.
4713/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea Tribunalului Specializat C. .
S-a constatat conflictul negativ de competență și s-a trimis cauza Curții de Apel C. pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Tribunalul Cluj - Secția civilă, verificându-și competența, potrivit art. 159 ind.1 C.pr.civ. a invocat excepția necompetenței materiale în temeiul art. 137 C.pr.civ. excepție pe care a apreciat-o întemeiată pentru următoarele considerente:
Vânzarea-cumpărarea de imobile a fost considerată potrivit C. comercial ca fiind act de natură civilă și nu comercială.
Explicația acestei calificări a operațiunilor cu imobile ca fiind civile se poate afla în tradiția raporturilor economice care acordau o importanță mai mare proprietății imobiliare și a circulației acesteia datorită naturii finite al terenurilor și valorii importante al clădirilor.
Însă, în perioada post-revoluționară argumentele doctrinei au impus și jurisprudența a recunoscut natura comercială a operațiunilor cu imobile utilizate în activitatea comercială.
Conform art. 3 pct.1 C. comercial în vigoare la data nașterii raportului juridic dar și a introducerii acțiunii, cumpărarea comercială se caracterizează prin aceea că este efectuată cu scop de revânzare sau de închiriere, iar conform pct. 2 al aceluiași art. vânzarea este comercială dacă a fost precedată de o cumpărare în scop de revânzare.
Intenția de revânzare trebuie să îndeplinească cumulativ 3 condiții, respectiv: să existe, să fie manifestată și să se raporteze la obiectul cumpărat.
Fondul de comerț este definit în general ca fiind un ansamblu de bunuri imobile și mobile corporale și incorporale pe care un comerciant le afectează desfășurării unei activități comerciale în scopul de a atrage clientela și implicit de profit.
Din categoria elementelor corporale sau materiale ale fondului de comerț fac parte bunurile imobile și bunurile mobile corporale.
Referitor la natura juridică a actelor privind bunurile imobile cuprinse în fondul de comerț se impune precizarea că natura comercială sau civilă a actelor de vânzare-cumpărare a evoluat în prezent majoritatea autorilor și jurisprudența stabilind că atunci când fondurile imobile constituie elemente ale fondului de comerț contopindu-se în masa fondului, actele de vânzare-cumpărare referitoare la bunurile imobile sunt acte juridice comerciale. În cazul de față, după cum rezultă din analiza motivelor de fapt și de drept atât ale cererii de chemare în judecată, modificată, precum și ale apelului, se poate aprecia că actul juridic încheiat de apelant a cărui anulare/nulitate se cere este în legătură cu fondul de comerț al acestuia, mai mult terenul fiind dobândit în vederea edificării unor ansambluri de blocuri cu apartamente destinate vânzării.
Așadar, se poate aprecia că actul a fost încheiat în vederea dobândirii bunului necesar prezervării fondului de comerț necesar în vederea continuării activității comerciale.
Or, în această situație actul juridic poate fi calificat ca unul comercial impunându-se astfel respectarea principiului specialității instanțelor de judecată.
Așa fiind, ca urmare a admiterii excepției, instanța în temeiul art. 137 și art. 158 C.pr.civ. s-a declinat competența soluționării apelului declarat de reclamanta S.C. GH G. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 4713/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Văzând prevederile art. 20 pct. 2 C.pr.civ., tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență și în baza art. 22 alin. 2 C.pr.civ. a trimis cauza Curții de Apel C. pentru pronunțarea unui regulator de competență.
Curtea, investită cu soluționarea conflictului negativ de competență dintre Tribunalul Specializat C. și Tribunalul Cluj,secția civilă, în temeiul art.22 alin.2 C.pr.civ., reține următoarele:
Acțiunea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată, la data de_, formulată de reclamanta S.C. GH G. S.R.L. C. -N. are ca obiect, în principal, anularea contractului de vânzare-cumpărare cu ipotecă autentificat sub nr. 1460 din_ de către Biroul Notarului P. Mureșan D. Aurora
având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în CF nr. 9285 F., cu nr. cadastral 4718, respectiv în CF nr. 9284 F.
, nr. cadastral 4717 și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract, iar în subsidiar, constatarea nulității parțiale a contractului sus- amintit, cu cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Este adevărat că vânzarea-cumpărarea de imobile a fost considerată potrivit Codului comercial, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată precizată, ca fiind act de natură civilă și nu comercială.
Conform art. 3 pct.1 din Codul comercial în vigoare, atât la data nașterii raportului juridic încheiat între părți, dar și a introducerii acțiunii precizate, cumpărarea comercială se caracterizează prin aceea că este efectuată cu scop de revânzare sau de închiriere, iar conform pct. 2 al aceluiași text legal vânzarea este comercială dacă a fost precedată de o cumpărare în scop de revânzare.
Intenția de revânzare trebuie să îndeplinească cumulativ 3 condiții, respectiv: să existe, să fie manifestată și să se raporteze la obiectul cumpărat.
În doctrina juridică comercială fondul de comerț este definit în general ca fiind un ansamblu de bunuri imobile și mobile corporale și incorporale pe care un comerciant le afectează desfășurării unei activități comerciale în scopul de a atrage clientela și implicit de profit.
Din categoria elementelor corporale sau materiale ale fondului de comerț fac parte bunurile imobile și bunurile mobile corporale.
Referitor la natura juridică a actelor privind bunurile imobile cuprinse în fondul de comerț se impune precizarea că natura comercială sau civilă a actelor de vânzare-cumpărare a evoluat în prezent astfel încât majoritatea autorilor și jurisprudența au stabilit că atunci când fondurile imobile constituie elemente ale fondului de comerț contopindu-se în masa fondului, actele de vânzare-cumpărare referitoare la bunurile imobile sunt acte juridice comerciale (Stanciu D. Cărpenaru - Tratat de drept comercial român - Universul Juridic 2012, pag. 103)
În prezenta speță, din analiza motivelor de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, modificată, precum și cele ale apelului, se apreciază că actul juridic încheiat între părți anulare/nulitate se cere este în legătură evidentă cu fondul de comerț a reclamantei apelante, în condițiile în care terenul în litigiu a fost dobândit în vederea edificării unor ansambluri de blocuri cu apartamente destinate vânzării.
Astfel, reclamanta apelantă a construit pe un teren învecinat un imobil, bloc de locuințe, destinate vânzării. În legătură cu terenul pe care a fost edificat acest imobil a fost notată în cartea funciară o acțiune care ar fi determinat reclamanta apelantă să achiziționeze imobilul teren.
În motivele de apel se arată că "pentru o societate comercială… al cărui obiect de activitate reprezintă tranzacțiile imobiliare, transformarea unui număr de mai bine de 70 de apartamente, prin înscrierea unui litigiu în cărțile funciare reprezintă o periclitare serioasă a activității economice și implicit a existenței sale ca societate comercială";.
De asemenea, pârâții intimați au arătat, prin întâmpinarea depusă în apel, că pentru recuperarea restului de preț datorat de reclamantă au recurs la executarea silită a apartamentelor cu care aceasta a garantat achitarea prețului, în prezent având de recuperat o creanță de 75.000 euro, numai că aceasta a
înstrăinat în timp toate apartamentele pe care le-a edificat pe teren
Prin urmare, contractul de vânzare cumpărare a imobilului teren s-a încheiat în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra unui imobil necesar prezervării fondului de comerț și în vederea continuării activității comerciale ori, în aceste condiții contractul de vânzare cumpărare a imobilului este calificat ca fiind unul comercial și nu civil impunându-se astfel respectarea principiului specialității instanțelor de judecată.
Reținerea doar a art. 4 din Codul comercial, așa cum a indicat Tribunalul Specializat C. prin hotărârea de declinare, nu poate fi primită întrucât natura juridică a contractului de vânzare cumpărare trebuie analizată în ansamblu și din perspectiva tuturor aspectelor privitoare la activitatea unui comerciant.
Împrejurarea că instanța de fond, respectiv Judecătoria, a soluționat acest litigiu fără a avea în vedere valoarea obiectului pricinii nu are relevanță în stabilirea caracterului civil sau comercial al actului atacat, soluția asupra competenței instanței trebuind soluționată în acord cu dispozițiile C.pr.civ. așa cum a fost modificat prin Legea 202/2010.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 22 alin. 5 C.pr.civ., Curtea stabilește competența materială de soluționare a apelului declarat de reclamanta S.C. GH G. S.R.L. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4713/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Specializat C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Stabilește competența materială de soluționare a apelului declarat de reclamanta S.C. GH G. S.R.L. C. -N. împotriva sentinței civile nr. 4713/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
-A. POP A. -A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex.
| ← Sentința civilă nr. 63/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 2/2013. Conflict de competență → |
|---|
