Sentința civilă nr. 25/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE AEPL C. SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 25/_
Ședința Camerei de Consiliu din data de 21 iunie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: C. - M. CONȚ GREFIER: A. A. M.
Pe rol fiind soluționarea regulatorului de competență, vizând stabilirea instanței competente material să soluționeze cererea precizată, formulată de reclamanții S. I. M. el și S. Lia M., în contradictoriu cu pârâții G.
S., G. R. V. și S. B. O. I., având ca obiect: rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2203/_ de BNP Păușan D. ; rezoluțiunea actului adițional atestat sub nr. 5720/_ de BNP Păușan D. ; rezoluțiunea contractului cadru de novație prin schimbare de debitor, act sub semnătură privată încheiat la data de_, din culpa exclusivă a pârâților; repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor, respectiv, obligarea în solidar a pârâților la restituirea către reclamanți a sumei de 128.000 EURO, reprezentând echivalentul sumei de 543.846 RON la cursul BNR de 4,2488 RON/EUR, valabil la data precizării acțiunii, reprezentând prețul integral al imobilelor care fac obiectul antecontractului; obligarea pârâților în solidar la plata dobânzii legale calculată pentru suma totală de 128.000 EURO, de la data semnării antecontractului și până la restituirea ei efectivă; obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
Prezenta s-a dat în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6045/_, pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosar civil nr._ , s-a declinat competența materială de soluționare a cererii formulate de către reclamanții S. I. M. el și S. Lia M., în contradictoriu cu pârâții G. S. și G. R. V., în favoarea Tribunalului
C. .
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Specializat C. a reținut în considerentele sentinței sale, următoarele:
"Prin cererea formulată în data de 18 august 2011, la tribunalul Comercial
C., reclamanții S. I. M. el și S. Lia M. au solicitat instanței ca în
contradictoriu cu pârâții G. S., G. R. V. și S. O. I., prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligați aceștia, în solidar, la plata sumei de
128.000 EUR, reprezentând prețul total al imobilelor care fac obiectul antecontractului, la plata de daune interese în conformitate cu prevederile contractuale, la plata dobânzii legale aferente sumei totale de 128.000 EUR, calculate de la data plății și până la restituirea ei efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că sunt pe deplini îndreptățiți să formuleze această cerere și consideră ca fiind una certă, lichidă și exigibilă. Ei au încheiat cu G. S. antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 851/_ de către notarul public Păușan D., având ca obiect vânzarea următoarele: apartamentul nr. 9, din corpul 5, aflat la parter, compus din două camere și dependințe, cu suprafață utilă de 52,48 m.p.+ balcon, apartamentul nr.
12 din corpul 5, aflat la parter, compus din două camere și dependințe, cu suprafață utilă de 49,79 m.p.+ balcon și apartamentul nr. 20 din corpul 5 aflat la mansardă, cu scară interioară, compus din trei camere, băi și dependințe, cu suprafață utilă de 88,83 m.p.+ 2 balcoane împreună cu podul aflat deasupra apartamentului în suprafață de aproximativ 33 de m.p, la care se adăugau un număr de trei garaje, respectiv numerele 4, 5, 6, situate la subsolul corpului 5. Imobilele urmau să fie construite de către de către paratul G. S. pe terenul înscris în c.f. nr. 10174 Florești, nr. top. 936/1/2, 936/1/3, 937/1/2 si 937/1/3, situate în Florești, Strada Teilor, f.n., județul C., în baza AC nr. 12/_ . Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat s-a stabilit prețul total al imobilelor respectiv suma de 128.000 EUR, preț care fost achitat anterior semnării antecontractului iar predarea apartamentelor urma să se realizeze la _
. Semnarea actului autentic de transfer al dreptului de proprietate se realiza până în data de_ . Astfel vânzătorul inițial G. S. nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, respectiv de predare a imobilelor până la data de_, în vreme ce reclamanții și-au îndeplinit obligația de a achita prețul integral al imobilelor anterior semnării antecontractului respective, la data de_ . Întrucât pârâții nu au reușit să-și ducă la îndeplinire obligațiile asumate inițial, reclamanții au fost de acord cu prelungirea termenului de predare și astfel a încheiat actul adițional atestat cu nr. 5720/_ de către notarul public Păușan D. . În urma înțelegerii predarea urma a se realiza până în data de_ iar transferul dreptului de proprietate până la_ . Ulterior acestui act, au fost oarecum nevoiți să accepte un contract de novație prin schimbare de debitor, prin care vânzătorul inițial G. S. a transmis toate drepturile și obligațiile aferente antecontractului intervenit între părți către cesionarul S. O. I., act semnat de mandatarul reclamanților la_ . Cu toate acestea, nici ultimele termene de finalizare ale construcției nu s-au respectat, mai mult decât atât, blocul de locuințe din care fac parte apartamentele contractate, se află în faza de construcție primară. De la momentul semnării contractului de novație și până la data prezentei, promitentul vânzător și totodată constructor al imobilului nu a mai efectuat nici o lucrare pe șantier și mai mult decât atât a închis toate porțile de comunicare. Reclamanții i-au notificat de două ori atât cedenți cât și pe cesionarul S. O. I. prin intermediul S.C.P.E. Dragoș și Oszoczki prin notificarea nr. 813/_ și mai apoi nr. 409/_ pentru a-și preciza un punct de vedere în legătură cu situația ivită și cu faptul ca reclamanții doresc rezoluționarea antecontractului, însă aceștia nu s-a prezentat la data și ora stabilită, astfel că promovarea acestei acțiuni este pe deplin justificată .
Prin precizarea și completarea de acțiune formulată în data de 25 august 2011 reclamanții au solicitat modificarea caracterului cererii pentru emiterea unei ordonanțe de somație de plată obiect al prezentului dosar într-o veritabilă
acțiune de drept comun. Ca și o consecință a modificării, s-a dorit rezoluționarea antecontractului de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr. 2203/_ de către notarul public Păușan D. precum și a următoarelor acte modificatoare: act adițional atestat cu nr. 5720/_ de către notarul public Păușan D., contract cadra de novație prin schimbare de debitor act sub semnătură privată încheiat la data de_ din culpa exclusivă a pârâților; ca efect al rezoluționării, să se dispună repunerea părților în situația anterioară
încheierii actelor, respectiv să se dispună obligarea, în solidar, a pârâților, la restituirea sumei de 128.000 EUR, reprezentând un echivalent al sumei de 543.846 lei la cursul BNR de 4,2488 RON/EUR valabil la data prezentei, reprezentând prețul integral al imobilelor care fac obiectul antecontractului, la plata dobânzii legale calculată pentru suma totală de 128.000 EUR de la data semnării antecontractului și până la restituirea ei efectivă, cu cheltuieli de
judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că au formulat inițial o cerere pentru emiterea unei ordonanțe de somație de plată în vederea recuperării sumei de
128.000 EUR apreciind că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru a astfel de procedură specială. Ulterior formulării cererii au apreciat că se impune modificarea caracterului cererii și respectiv completarea ei în principal cu un petit de rezoluționare a antecontractului până la prima zi de înfățișare având în vedere motivarea deja făcută în susținerea cererii inițiale. Părțile au căzut de acord cu privire la rezoluțiunea antecontractului și astfel în cadrul actului adițional menționat s-a arătat faptul că dacă imobilul nu se va preda până cel târziu în data de 31 iunie 2010 antecontractul se va rezoluționa iar ca urmare a rezoluțiunii vânzătorul prin mandatar respectiv prin soția acestuia G. R. V.
, se obliga să restituie prețul integral și penalitățile conform contractului în termen de 60 de zile de la data rezoluțiunii. Ulterior acestui act, date fiind asigurările date de ambele părți, respectiv pârâții din prezenta acțiune, au fost nevoiți să accepte un contract de novație prin schimbare de debitor, prin care vânzătorul inițial G. S. transmite toate drepturile și obligațiile aferente antecontractului către cesionarul S. O. I., act semnat de mandatarul reclamanților la_ .
Nici aceasta ultimă modificare nu a adus noutăți cu privire la finalizarea și predarea imobilelor astfel că, în prezent blocul de locuințe din care fac parte apartamentele contractate de către reclamanți se află în faza de construcție primară, conform planșelor foto atașate. Anterior promovării prezentei acțiuni reclamanții arată că au făcut două încercări de soluționară amiabilă a situației litigioase intervenite între părți, în dorința de a rezoluționa antecontractul și a se recupera suma de 128.000 EUR, prețul imobilelor, sumă achitată integral. Astfel, au notificat de două ori atât cedenții cât și pe cesionarul S. O. I. prin
intermediul S.C.P.E. Dragoș și Oszoczki prin notificarea nr. 813/_ și mai apoi prin notificările înregistrate sub nr. 409/_ și 410/_ . Atât notificarea din anul 2010 cât și cea din anul 2011 a fost comunicată existând dovada eliberată de biroul executorului judecătoresc în acest sens. Mai nou pârâții G. S. și soția acestuia se prevalează de faptul că și-au stabilit domiciliul în Franța din anul 2009. Pentru aceste considerente notificarea înregistrată sub 410/_ a fost transmisă și în Franța la adresa indicată de pârâții de rând 1, existând confirmare de primire, recipisa purtând semnătura lui
G. S. .
De asemenea pârâtului S. O. I. i-a fost comunicată data, ora, locul și motivul concilierii printr-un ziar local. Notificările au fost transmise în vederea respectării prevederilor art. 7201C.pr.civ. privitoare la concilierea directă. Procedura prevăzută de alin 2, 3, 4 și 5 din articolul menționat a fost îndeplinită,
notificările indicând pretențiile și temeiul legal, termenul de 15 zile fiind respectat iar în lipsa celor notificați a fost întocmit un proces-verbal cu privire la rezultatul concilierii.
Astfel, ca și chestiune prealabilă, dată fiind respectarea procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile art. 7201C.pr.civ., acțiunea este admisibilă. De asemenea, pe fondul cauzei, se apreciază că se impune admiterea acțiunii, culpa solidară a pârâților vânzători fiind dovedită. Aceștia nu și-au îndeplinit obligațiile asumate, respectiv de predare a imobilelor până la data de_ și de semnare a actului autentic până la data de_, termene ulterior prelungite până la data de_ pentru predare și_ pentru semnarea actului autentic, obligații asumate de către vânzătorul G. S. și ulterior de către cesionarul S. O. I., în vreme ce reclamanții și-au îndeplinit obligația de a achita prețul integral al imobilelor chiar anterior semnării antecontractului, respectiv_ .
Mai mult decât atât, în acest moment al promovării prezentei acțiuni, față de împrejurarea potrivit căreia din anul 2010 în imobilul din care făceau parte apartamentele cumpărate nu s-au mai făcut nici un fel de lucrări, reaua-credință a vânzătorilor fiind evidentă. Reclamanții au solicitat instanței obligarea în solidar a pârâților la restituirea sumei de 128.000 EUR reprezentând preț si penalități precum și la plata dobânzii legale, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege cu privire la solidaritatea codebitorilor. art. 42 C.com. Atât vânzătorul G. S. care a încasat prețul integral cât și ulterior S. O. I. și-au asumat aceleași obligații față de reclamanți respectiv, de edificare și predare a imobilelor precum și acea de transmitere a dreptului de proprietatea asupra
imobilelor edificate prin act autentic. Obligarea în solidar a pârâților reprezintă o garanție a realizării creanței, reclamanții având posibilitatea de a pretinde plata întregii sume de bani de la codebitorul solidar cel mai solvabil.
Pârâții G., prin întâmpinarea formulată au solicitat respingerea cererii inițiale, nemodificate, ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâții au arătat că reclamanții nu dețin o creanță vizând plata unei sume de bani în cuantum de 128.000 euro. Astfel, este adevărat că G. S. a încheiat, în calitate de promitent vânzător, cu creditorii S. I. M. ei, S. Lia M., în calitate de promitenți cumpărători, antecontractul de vânzare- cumpărare din data de_, având ca obiect apartamentele nr. 9, 12, 20, din corpul 5. Însă, trebuie observat, din conținutul acestui antecontract, că obligația asumată de către G. S. a fost aceea de a construi, preda și vinde cele trei apartamente în favoarea creditorilor, iar nu de a le plăti suma de 128.000 euro. Cu alte cuvinte, obligația pârâtului a fost aceea de a le transmite dreptul de proprietate asupra apartamentelor promise. Corelativ, creanța reclamanților S.
I. M. ei și S. Lia M. constă în dreptul de a li se preda și transmite dreptul de proprietate asupra celor trei apartamente, iar nu de a li se plăti o sumă de bani. Ei nu sunt creditori față de pârâți pentru suma de 128.000 euro, reprezentând prețul total al celor trei imobile întrucât, dimpotrivă, ei au fost debitorii acestei sume, fiind promitenți cumpărători. Prin urmare, pârâții nu sunt debitori pentru suma de 128.000 euro, reprezentând prețul total al imobilelor. De altfel, în raport cu dispozițiile art. 3, lit. c din O.G. nr. 5/2001 sau art. 6, lit. c din
O.U.G nr. 119/2007, creditorii nu ar putea răspunde la întrebarea care ar fi termenul la care trebuia făcută plata. Antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat în data de_ și actele adiționale ulterioare sunt în ființă, nefiind desființate (rezoluționate sau anulate).
Pe cale de consecință, până la desființarea acestora și repunerea părților în situația anterioară, creditorii nu pot cere restituirea sumei de 128.000 euro, achitată de ei cu titlul de preț al imobilelor, întrucât nu au temei. Creditorii și-au
întemeiat cererea pe antecontractul de vânzare-cumpărare din data de_ și pe actele ulterioare încheiate între părți (actul adițional din data de_ ). Or, aceste convenții nu au fost desființate până în prezent (anulate, rezoluționate).
Soții S. i-au acționat în judecată pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de_ și a actelor adiționale ulterioare, obiect al dosarului cu nr._ aflat pe rolul Judecătoriei C. -N.
, cu termen de judecată la data de_, dar nu s-a dat încă o soluție asupra rezoluțiunii. Numai dacă se va admite rezoluțiunea și desființate aceste convenții, cu repunerea părților în situația anterioară, doar atunci creditorii vor putea pretinde restituirea prețului în sumă de 128.000 euro și eventual daune-interese. Numai atunci vor avea o creanță pentru suma de 128.000 euro.
Pârâții nu mai au calitatea de debitori ai reclamanților, antecontractul de vânzare-cumpărare din_ fiind novat prin schimbarea debitorului, conform contractului de novație din_ . Reclamanții ignoră faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare din_ a fost novat prin schimbarea debitorului, așa încât raportul juridic obligațional rezultat din acest antecontract de vânzare-cumpărare s-a stins, fiind înlocuit cu un alt raport juridic obligațional. Astfel, reclamanții, prin mandatar, au fost de acord și au semnat contractul de novație prin schimbare de debitor din data de_, în care se precizează că prezentul contract are ca obiect novația antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între G. S. și promitentul cumpărător. De asemenea, s-a menționat expres că promitentul cumpărător (adică reclamanții) este de acord să îl înlocuiască pe promitentul vânzător (G. S. ) din cadrul antecontractului de vânzare- cumpărare cu cesionarul S. O. I. .
Pe cale de consecință, ca efect al novației, noul și singurul debitor a reclamanților este pârâtul S. O. I., în contractul de novație stipulându-se că cesionarul își asumă expres și este de acord să exercite toate drepturile și să execute toate obligațiile ce revin promitentului vânzător în baza acestui antecontract, adică cel încheiat cu reclamanții la data de_ . Efectul principal al novației este acela al stingerii vechii obligații și înlocuirea ei cu o obligație nouă. Prin urmare, obligația inițială a pârâtului G. S. față de reclamanți, asumată prin antecontractul de vânzare-cumpărare din_, a fost stinsă, fiind înlocuită cu o nouă obligație, în care debitor apare o altă persoană, anume pârâtul S. O. I., față de care reclamanții trebuie să-și îndrepte toate pretențiile lor. Mai mult, trebuie observat că între pârâtul S. O. I. și reclamanți s-a încheiat Actul adițional din_, prin care s-a prevăzut expres că promitentul vânzător este S. O. I., care vinde promitenților cumpărători (reclamanții) apartamentele nr. 9, nr. 12 și nr. 20, din corpul 5, adică exact apartamentelor care făceau obiectul antecontractului de vânzare- cumpărare din_ . Astfel fiind, întrucât nu au calitatea de debitori și nu există împotriva lor o creanță certă, lichidă și exigibilă, cererea pentru emiterea unei somații de plată este inadmisibilă. Având în vedere cele de mai sus, pe cale de consecință, sunt inadmisibile și pretențiile reclamanților la daune-interese și plata dobânzii legale.
Răspunzând modificării de acțiune, pârâții s-au opus admiterii ei și pe fond (filele 48-51), cu aceeași motivare arătată.
Răspunzând întâmpinării, reclamanții au arătat că novația nu le mai este opozabilă, întrucât termenele în care apartamentele trebuia să fi fost edificate și vândute lor, nu au fost respectate, așa cum s-a prevăzut în cap. III din contractul de novație (fila 65).
La termenul de astăzi, instanța, din oficiu, a ridicat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, având în vedere natura litigiului și valoarea lui, ambele părți opunându-se admiterii excepției, litigiul având o natură comercială.
Analizând excepția invocată,
instanța o va admite și conform art. 158
C.pr.civ., va declina competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C., pe raza teritorială a căreia a fost edificat imobilul, tot în C. -N. având domiciliile și părțile. Valoarea pretențiilor emise și implicit a prețului apartamentelor a fost stabilită la suma de 128.000 euro, cu dobânda aferentă, peste valoarea de 500.000 lei care odată atinsă ar fi atras competența materială de soluționare a cauzei de către tribunal, așa cum prevede art. 1, pct. 1, art. 2, pct. 1, lit. b C.pr.civ.
Litigiul nu are nicidecum un caracter comercial, edificarea acelui imobil din care fac parte și apartamentele vândute pârâților neputând fi apreciată doar prin ea însăși ca fiind o activitate comercială. Așa cum prevede art. 7 C.com., sunt comercianți cei care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită. Or, pârâții, care au construit un imobil, în scopul vânzării lui, nu pot fi considerați comercianți, din moment ce nu acest lucru este profesiunea lor. Numărul de apartamente al unei construcții nu este definitoriu pentru a considera ca fiind comercial faptul edificării și vânzării lor. În codul comercial edificarea de construcții nu este enumerată printre faptele de comerț obiective, deși, în mod evident acum peste 100 de ani se construiau în mod frecvent clădiri pentru locuit sau pentru a fi folosite în alte scopuri. O astfel de activitate nu avea cum să scape legiuitorului care a enumerat în 20 de puncte, în art. 3 C.com. aproape exhaustiv, faptele de comerț, activități care toate se desfășoară și în zilele noastre. Mai mult, la punctul 8 se specifică în mod expres că sunt fapte de comerț doar întreprinderile de construcțiuni, (deci persoane juridice), fiind evident că acele construcții edificate de către persoanele fizice nu pot fi considerate așa ceva.
În fine, obiectul litigiului nu îl constituie fapte sau acte de comerț legate de construcția propriu-zisă, acțiunea având ca și capăt principal rezoluțiunea unui antecontract de vânzare-cumpărare referitor la un apartament. Or, o astfel de cerere nu poate avea decât un caracter civil.
Dacă s-ar accepta teza contrară a comercialității vânzărilor de imobile de către persoanele fizice, indiferent cât de dese ar fi aceste operațiuni, ar interveni arbitrariul în a aprecia caracterul comercial al unor astfel de fapte în funcție de cât de multe ele s-ar săvârși, lucru evident de neconceput.
O activitate este comercială sau nu și ea nu poate fi comercială decât dacă este săvârșită de un comerciant.
Or, noțiunea de comerciant presupune o autorizare specială sau cel puțin luarea în evidență a persoanei fizice comerciant, evidența comercianților (de exemplu persoane fizice autorizate) fiind reglementată pentru fiecare situație posibilă.
Nici faptul construirii unui imobil în vederea obținerii de profit nu este un argument pentru a considera acest lucru ca fiind de natură comercială.
Obținerea unui profit sau câștig nu este apanajul doar al comercianților, în mod firesc și chiar des, chiar și persoanele fizice urmărind, de-a lungul vieții lor obținerea unor câștiguri care să le îmbunătățească nivelul de trai. Mărimea
imobilului sau numărul de apartamente pe care el îl deține nu poate constitui un argument în susținerea comercialității litigiului, de multe ori, pe anumite terenuri, conform unor planuri urbanistice, neputând fi construite decât un anumit tip de imobile, de o anumită mărime, proprietarul fiind astfel practic constrâns să edifice blocuri și nu locuințe individuale";.
Pe rolul Tribunalului Civil C. cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de_ .
Tribunalul Civil C., prin sentința civila nr. 269/_, pronunțată în dosar civil nr._, a admis excepția de necompetență materială; a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat C. ; a constatat conflictul negativ de competență și a trimis dosarul la Curtea de Apel
C., în vederea soluționării acestuia.
În considerentele hotărârii sale, Tribunalul Civil C. a reținut următoarele:
"Se constată că reclamanții S. I. M., S. Lia M. în contradictoriu cu pârât S. B. O. I., pârât G. S., pârât G. R. V. pârât S. B. O. I., au formulat o cerere de chemare în judecată, având ca obiect, rezoluțiune contract .
Prin cererea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 128.000 EURO, reprezentând diferență de preț, al imobilelor ce fac obiectul contractului, cât și la plata daunelor interese în conformitate cu prevederile contractuale; cu dobânzile aferente calculate de la data plății și până la restituirea ei efectivă, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de azi,_, în baza dispozițiilor art.137 Cod de procedură civilă raportat la art.3 pct.17 Cod comercial tribunalul a invocat din oficiu excepția necompetenței materială de soluționare a acestui recurs.
Asupra excepției, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat existența unor raporturi juridice care își au izvorul în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2203 din data de_ prin care pârâții s-au obligat la predarea a trei imobile în data de_ și la perfectarea contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică până la data de_, fiind astfel vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii și un alt subiect de drept civil.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul
secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispozițiilor art.158 C.proc.civ. tribunalul va admite excepția invocată și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Se va constata conflictul negativ de competență și se va înainta dosarul la Curtea de Apel C. în vederea soluționării acestuia";.
Ex aminând prezentul conflict negativ de competență, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. 5 Cod Proc. Civ, Curtea urmea ză să stabilească în favoarea Tribunalului Specializat C. competența de soluționare a
prezentei cauze, motivat pe următoarele considerente :
În speță, instanța competență să soluționeze litigiul în primă instanță, "să judece fondul cauzei";, este evident Tribunalul Specializat C., având în vedere atât argumentele legale ce urmează a fi expuse, cât și valoarea obiectului prezentei cereri - valoare care se situează peste plafonul prevăzut de art. 2 pct. 1 lit. b. C. proc. civ. - .
În conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, "tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la
nivelul fiecărui județ si al municipiului București, si au, de regula, sediul in municipiul reședința de județ";, alin. 2 și 3 ale aceluiași articol arătând ce se cuprinde în circumscripția fiecărui tribunal, respectiv, ce secții sau complete specializate pot funcționa în cadrul fiecărui tribunal, astfel :
" (2) In circumscripția fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din județ sau, după caz, din municipiul București.
(3) În cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți comerciale, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale";.
Art. 37 Legea nr. 304/2004 republicată, prevede următoarele :
"(1) In domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate.
Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București si au, de regula, sediul in municipiul reședința de județ.
Tribunalele specializate preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care se înființează";.
Este adevărat că prin art. 219 din Legea nr. 71/2011, actualizată, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, intrată în vigoare la data de 24 iulie 2010, s-a prevăzut că, "Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 2 punctul 1, litera a) se abrogă";, dar nu este mai puțin adevărat că abrogarea criteriului valoric de determinare a competenței materiale a instanței specializate în judecarea litigiilor comerciale, criteriu care opera între judecătorie și Tribunalul Comercial Cluj, nu între Tribunalul Comercial Cluj și Tribunalul Cluj
- Secția Civilă, - art. 2 pct. 1 lit. a C. proc. civ. -, nu atrage automat și necondiționat o transpunere a competenței Tribunalului Specializat Clu, la Tribunalul Cluj - Secția civilă, și aceasta pentru că, într-o atare situație absolut ipotetică, nu și-ar mai găsi justificare și raționare existența și funcționarea instanței specializate.
Că este așa, se poate deduce fără îndoială din textul art. 226 din aceeași lege, text legal care prevede următoarele:
"(1) Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea
anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:
cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc;
cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului;
cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței;
cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
La înființarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va ține seama de următoarele criterii:
asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secției;
specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora;
respectarea principiului repartizării aleatorii.
Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la alin. (1) își va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil";.
În același timp, potrivit art. 227 din aceeași lege, "dacă legea specială
prevede că anumite cauze sunt d e competența tribunalelor comerciale ori,
după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de
apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine
tribunalelor specia lizate sau, după caz, secțiilor civil e ale tribunalelor,
reorganizate potrivit art. 228, respecti v secțiilor civile re organizate conform
art. 225";.
În conformitate cu prevederile art. 228 alin. 1 din aceeași lege, "până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226";, alin.
2 al aceluiași articol prevăzând că "la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate potrivit alin.
(1) se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței";.
Rezultă, așadar, din întreaga economie a textelor legale mai sus citate, că intenția legiuitorului, exprimată în mod expres și neîndoielnic prin Legea nr. 71/2011, a fost aceea ca tribunalele specializate - cum este și Tribunalul Specializat C. - să-și mențină aceeași arie de competență materială ca și fostul Tribunal Comercial C., practic, Tribunalul Specializat C. păstrând aceeași competență materială pe care a avut-o și fostul Tribunal Comercial C. .
Drept urmare, Curtea constată că prezenta cerere este de competența materială în primă instanță a Tribunalului Specializat C. .
Argumentația Tribunalului Specializat C., în sensul că litigiul nu are caracter comercial, întrucât pârâții - care au construit un imobil, în scopul vânzării lui -, nu pot fi considerați comercianți, din moment ce acest lucru nu este profesiunea lor, urmează să fie înlăturată de către Curte, motivat pe următoarele considerente :
Art. 3 pct. 8 din Codul Comercial (anterior abrogării sale prin art. 230 l it. c
din Legea nr. 71/20 11) reglementa ca fa pte de comerț obiect ive "întreprinderile
de construcțiuni";, intrând în această categorie construcții de edificii publice sau private, căi de comunicații etc., și aceasta, întrucât, obținerea câștigului este de natura unei întreprinderi de construcții.
Obiectul întreprinderii poate fi construirea de edificii noi, dar și lucrările de transformare, adăugire, amenajare etc., în toate cazurile construirea, transformare, adăugirea, referindu-se la bunurile imobile: locuințe individuale sau colective, construcții industriale, canale, desecări, amenajări irigații.
Întreprinderea de construcții este socotită faptă de comerț, atât în cazul când întreprinzătorul procură materialele, cât și în cazul când materialele sunt procurate de beneficiar, această concluzie desprinzându-se din chiar textul art. 3 pct. 8 C. com., care nu face nicio distincție în privința procurării materialelor ( a se vedea în acest sens Prof. Dr. Stanciu D. Cărpenaru, Drept comercial Român, Ed. ALL Educational, 1998, pg.40).
De asemenea, întreprinderea de construcții poate avea ca obiect realizarea mai multor edificii ori realizarea unui singur edificiu.
Întreprinderile de construcții sunt comerciale nu numai atunci când aparțin particularilor, dat și atunci când aparțin Statului, comunei sau orașului (în acest sens dispunea textul art. 21 al Legii nr. 69/1991).
Mai mult decât atât, sunt comerciale și întreprinderile având ca obiect o singură construcție.
Este comercială și construirea de imobile pentru a fi revândute., (a se vedea în acest sens I. T., Dreptul Afacerilor, Ed. Fundația "Chemarea"; Iași, 1992, pg. 26).
În plus, trebuie arătat că toate actele și faptele juridice săvârșite pentru realizarea lucrărilor de construcții au caracter comercial.
Deci, sunt fapte de comerț și contractele de vânzare-cumpărare pentru procurarea materialelor, contractele de antrepriză sau subantrepriză încheiate cu clienții, precum și vânzarea construcțiilor finalizate, sau în curs de finalizare ori de execuție (a se vedea în acest sens I.N. Fințescu, Curs de Drept Comercial, vol. I, București, 1929, pg. 46).
Art. 3 alin. 1 NCC prevede că "dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil.
Potrivit art. 3 alin. 2 NCC, sunt considerați profesioniști toți cei care
ex ploatează o întreprindere.
În conformitate cu prevederile art. 3 alin. 3 NCC, "constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu scop lucrativ";.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, privind Codul Civil, definește noțiunea de profesionist, arătând în mod expres ce anume se înțelege prin profesionist, și anume :
"Noțiunea *profesionist* prevăzută la art. 3 din Codul Civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice
alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale,
astfel cum aceste n oțiuni sunt prevăzu te de lege, la data intrării în vigoare a
Codului Civil";.
Art. 213 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, privind Codul Civil, prevede că la data intrării în vigoare a Codului Civil, termenii și expresiile din legislația civilă și comercială în vigoare se înlocuiesc cu termenii și expresiile corespunzătoare din codul Civil.
Curtea constată așadar, prin prisma argumentelor legale mai sus invocate, că o întreprindere de construcții - sub toate aspectele sale - își păstrează caracterul comercial și după data intrării în vigoare a NCC, iar cel care exploatează o întreprindere de construcții - sub toate aspectele acesteia - rămâne comerciant/profesionist (în limbajul NCC) și își păstrează calitatea de comerciant/profesionist (în limbajul NCC) și după data intrării în vigoare a NCC.
Pe cale de consecință, Curtea constată că Tribunalul Specializat C. rămâne cu aceeași arie de competență pe care a avut-o și anterior intrării în vigoare a NCC.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 22 alin. 5 C. proc. civ., Curtea urmează să stabilească în favoarea Tribunalului Specializat C. competența materială de soluționare a prezentei cauze.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Stabilește competența materială de soluționare a cererii precizate, formulată de reclamanții S. I. M. el și S. Lia M., în contradictoriu cu pârâții G. S., G. R. V. și S. B. O. I., având ca obiect: rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2203/_ de BNP Păușan D. ; rezoluțiunea actului adițional atestat sub nr. 5720/_ de BNP Păușan D. ; rezoluțiunea contractului cadru de novație prin schimbare de debitor, act sub semnătură privată încheiat la data de_, din culpa exclusivă a pârâților; repunerea părților în situația anterioară încheierii actelor, respectiv, obligarea în solidar a pârâților la restituirea către reclamanți a sumei de 128.000 EURO, reprezentând echivalentul sumei de 543.846 RON la cursul BNR de 4,2488 RON/EUR, valabil la data precizării acțiunii, reprezentând prețul integral al imobilelor care fac obiectul antecontractului; obligarea pârâților în solidar la plata dobânzii legale calculată pentru suma totală de 128.000 EURO, de la data semnării antecontractului și până la restituirea ei efectivă; obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată; în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în ședința Camerei de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi, 21 iunie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. -M. CONȚ A. A. M.
Red. CMC/dact. CMC 7 expl./_
| ← Sentința civilă nr. 37/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 67/2013. Conflict de competență → |
|---|
