Sentința civilă nr. 20/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 20/2013
Ședința Camerei de Consiliu din 17 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Specializat C. și Tribunalul Cluj, în soluționarea cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale formulată de reclamanta L. O. I. în contradictoriu cu pârâta C. DE I. T. S. .
Conflictul negativ de competență s-a soluționat, conform art. 22 alin. 5 C.pr.civ., în camera de consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
I. Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 1031 din 04 aprilie 2013 a Tribunalului Specializat C. , pronunțată în dosarul nr._, s-a declinat în favoarea Tribunalului C. competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială formulată de reclamanta L. O. I. împotriva pârâtei C. de I.
T. S., având ca obiect suspendarea executării hotărârii din 11 martie 2013, adoptată de Adunarea Generală a Asociaților a societății pârâte.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Specializat C. a avut în vedere, în principal, următoarele:
Tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, începând cu data de 1 octombrie 2011, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Această concluzie rezultă cu o claritate sporită din analiza actelor preparatorii ale Hotărârii CSM nr. 654/31 august 2011, nota Direcției Resurse Umane și Organizare a CSM nr. 65/17937/1154/26 august 2011, notă însușită
de Consiliul Superior al Magistraturii, prin în cuprinsul căreia s-a arătat expres că "din interpretarea sistematică a acestor dispoziții [art. 227, art. 228 alin. 1 și 2 din Legea nr. 71/2011], rezultă că, în măsura în care actualele tribunale comerciale specializate se reorganizează ca tribunale specializate, iar nu ca secții civile în cadrul tribunalelor de drept comun, intenția legiuitorului a fost să păstreze actuala competență de soluționare a cauzelor în materie comercială, pentru aceste tribunale operând doar o reorganizare a acestora, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate civile … În ceea ce privește aplicarea celor două texte de lege care reglementează competența tribunalelor specializate, art.
37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, este normă generală în această materie, iar art. 228 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 este normă specială pentru cazul tribunalelor specializate rezultate din reorganizare. Prin urmare, norma generală rămâne aplicabilă numai în cazul singurului tribunal specializat pentru care nu există normă specială, respectiv în cazul Tribunalului pentru minori și familie Brașov. Competența celorlalte tribunale specializate urmează a fi menținută, conform reglementărilor anterioare, având în vedere norma specială enunțată, care face referire la specializarea judecătorilor din cadrul tribunalului specializat și la necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora.";
În acest context, din dispozițiile legale mai sus-evocate rezultă intenția legiuitorului, exprimată în mod expres și neîndoielnic prin Legea nr. 71/2011, potrivit căreia, tribunalele specializate - cum este și Tribunalul Specializat C. - să-și mențină aceeași arie de competență materială ca și fostul Tribunal Comercial C., practic, Tribunalul Specializat C. păstrând aceeași competență materială pe care a avut-o și fostul Tribunal Comercial C., pentru acest tribunal operând doar o reorganizare a acestuia, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate.";
Contrar susținerilor reclamantei, reorganizarea tribunalelor comerciale în tribunale specializate nu a lărgit sfera de competență a acestor instanțe prin instituirea unei competențe a tribunalelor specializate de a soluționa litigii între toate categoriile de profesioniști.
În mod similar, tribunalul specializat nu poate primi nici pretenția reclamantei de a aplica, mutatis mutandis, dispozițiile referitoare la competența materială de soluționare a litigiilor vizând actele societăților comerciale în alte materii, cum ar fi titularii profesiilor liberale, deoarece competența materială de soluționare a litigiilor dintre aceștia din urmă a aparținut dintotdeauna tribunalelor de drept comun și a rămas în continuare în sfera acestor instanțe.
Situația societăților profesionale cu răspundere limitată constituite de practicienii în insolvență nu poate fi asimilată situației societăților comerciale cu răspundere limitată, deoarece scopurile celor două societăți sunt esențialmente diferite.
La rândul său, Tribunalul Cluj și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Specializat C., pronunțând sentința civilă nr. 239/30 aprilie 2013, în dosarul nr._ , astfel că s-a născut un conflict negativ de competență.
În cuprinsul sentinței Tribunalul Cluj a arătat, în principal, următoarele:
Instanța, constatând că s-a solicitat suspendarea executării unei hotărâri adoptate de adunarea generală a unei case de insolvență până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare a hotărârii respective, ce face obiectul dosarului nr._, a considerat că această cerere este în căderea Tribunalului Specializat să o soluționeze, atâta timp cât este accesorie unui proces de fond pendinte la această instanță, chiar dacă este în faza prealabilă a procedurii de comunicare a actelor reglementată de Noul Cod Civil.
Cu alte cuvinte, este inadmisibil ca dosarul accesoriu să fie soluționat de o altă instanță raportat la caracterul urgenței acestei proceduri a ordonanței, față de procedura de drept comun a celui principal care presupune o perioadă mai lungă de timp, decât cea la care este înregistrat cel principal, în virtutea principiului accesorium sequitur principalae, regulă care se păstrează și în materie procedural.
Nu în ultimul rând, Tribunalul a avut în vedere și Hotărârea CSM nr. 654/2011 respectiv art. 1 din cuprinsul acestei hotărâri date în virtutea prevederilor art. 226 din Legea nr. 71/2011 prin care s-a stabilit menținerea Tribunalului Comercial C. ca și Tribunal Specializat prin care însă nu s-a stabilit în mod concludent care este categoria de litigii care urmează să fie soluționată de către această instanță.
Într-o atare situație, instanța a dat eficiență aceluiași text de lege invocat anterior, potrivit căruia cauzele care sunt de competența acestei instanțe specializate sunt și cele în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, societatea de insolvență încadrându-se în această din urmă categorie.
Cu privire la conflictul negativ de competență astfel născut, Curtea înțelege a arăta următoarele:
Prezentul proces civil a început în data de 01 aprilie 2012, prin înregistrarea cererii de chemare în judecată la Tribunalul Specializat C., deci ulterior intrării în vigoare a Noului cod civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 și pusă în aplicare prin Legea nr. 71/2011.
La data pornirii procesului de față dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ., care se refereau la competența de primă instanță a tribunalelor în materie comercială, se găseau abrogate prin prevederile art. 219 din Legea nr. 71/2011, rămânând însă în vigoare cele ale art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ. privitoare la procese și cereri în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția celor menționate expres de lege.
Abrogarea dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. își are, cu evidență, justificare în suprimarea prin Noul Cod civil a distincției raporturi juridice civile / raporturi juridice comerciale, preferându-se, generic, calificarea ca fiind civile inclusiv a raporturilor juridice născute din sau în legătură cu activitatea profesioniștilor, inclusiv a acelora din fostul domeniu comercial.
În aplicarea prevederilor art. 228 din Legea nr. 71/2011, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011, prin care, între altele, a dispus reorganizarea ca tribunale specializate a tribunalelor comerciale Argeș, C. și Mureș, începând cu data de 01 octombrie 2011, având în vedere
"volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun";.
Aceste considerente ce au întemeiat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii vizează, în mod direct, încărcătura jurisdicțională a celor trei foste tribunale comerciale, criteriul cantitativ, rezultat din observarea numărului de dosare înregistrate pe rolul lor, fiind acela care, în mod decisiv, a impus reorganizarea lor ca tribunale specializate, iar nu ca simple secții civile în cadrul Tribunalelor Argeș, C. și Mureș.
Or, încărcătura avută în vedere era cea rezultată din competența atribuită celor trei tribunale potrivit dispozițiilor legale anterioare Legii nr. 71/2011 și Noului Cod civil, ceea ce trimite la concluzia că nu s-a avut în intenție ca sub
guvernământul Noului C.civ. atribuțiile jurisdicționale ale acestora să cunoască o diminuare.
Trebuie remarcat, sub acest aspect, că schemele de personal ale fostelor tribunale comerciale au fost menținute, ceea ce, de asemenea, întărește concluzia evocată mai sus.
Pentru determinarea întregii competențe materiale a tribunalelor specializate trebuie avute în vedere inclusiv normele de competență de drept comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, cu observarea însă a particularităților activității jurisdicționale a tribunalelor specializate, particularități rezultate din specificul competenței lor materiale anterioare intrării în vigoare a Noului Cod civil. Este îndeajuns de evident că transformarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate implică o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intră în competența lor, aceasta fiind rațiunea care justifică, în sensul Hotărârii nr. 654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, sus-evocată, atât menținerea lor ca instanțe de sine stătătoare, cât și a schemelor de personal ce le-au fost alocate.
Rezultă, așadar, că instanța competentă să judece în primă instanță acțiunea reclamantei este Tribunalul Specializat C. .
Mai mult, Curtea apreciază că într-o înțelegere firească a competenței materiale a fostelor tribunale comerciale (în prezent tribunalele specializate), una care să țină seama de avantajele specializării și de tendințele de evoluție circumscrise unei asemenea abordări, este justificat a considera că, în genere, litigiile derivate din activitatea profesioniștilor se impune a fi soluționate de aceste tribunale. În acest fel, elementul de specializare se afirmă ca precumpănitor, ajungându-se la concentrarea înaintea unei instanțe anume constituite a problemelor care, în sens larg, sunt generate de activitatea profesioniștilor.
Astfel fiind, în temeiul prevederilor art. 135 C.pr.civ. se va stabili în favoarea Tribunalului Specializat C. competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Stabilește în favoarea Tribunalului Specializat C. competența de soluționare a ordonanței președințiale formulate de reclamanta L. O. I. împotriva pârâtei C. DE I. T. S. .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17 mai 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. M. G. C.
Red.VM/dact.MS 2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 77/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 10/2013. Conflict de competență → |
|---|
