Sentința civilă nr. 78/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 78/F/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 03 decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C.
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Specializat C. și Tribunalul Cluj, privind soluționarea recursului declarat de recurenta S. R. DE R. împotriva sentinței civile 4062 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimatul SC C. C. SRL, având ca obiect pretenții.
Conflictul negativ de competență s-a soluționat, conform art.22 alin.5 C.pr.civ., în camera de consiliu, fără citarea părților.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. , în data de 3 ianuarie2013,reclamantaS. R. de R., în contradictoriu cu parata SC C. C. SRL, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 240 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, aferent perioadei ianuarie 2010-decembrie 2011, precum și la palta unor penalități de întârziere calculate până la data de 15 octombrie 2012, în sumă de 29,08 lei; cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivele cererii, s-a arătat că taxa este datorată de pârâtă în temeiul art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 rap. la H.G.nr.977/2003.
Prin Sentința civilă nr. 4062/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. , s-a respins ca neintemeiata cererea formulata de reclamanta S.
R. de R., în contradictoriu cu parata SC C. C. SRL.
A fost obligată reclamanta la plata in favoarea paratei a sumei de 150 lei,cheltuieli de judecata.
S-a reținut în considerentele acestei sentințe că în raport cu art.40 alin"3 din Legea nr.41/1994, persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialeje, sucursalele, agentiile sj reprezentantele acestora, precum și reprezentanțete din Romania ale persoanelor juridice străine, au obligatia sa plăteasca o taxa pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxa pentru serviciul public de televiziune, in calitate de beneficiari ai acestor servicii.
Prin Decizia nr. 607/2011 a ICCJ- Sectia contencios Administrativ si Fiscal, a fost anulat art.3 alin.2 din HG nr.977/2003, potrivit caruia, persoanele juridice cu sediul in Romania, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunitati fara personalitate juridica si sucursalele sau reprezentantele din Romania ale persoanelor juridice straine, au obligatia sa
plateasca o taxa lunara pentpu serviciul public de radiodifuziune, retinandu-se ca potrivit art.40 alin. 3, sunt obligate la plata taxei doar persoanele beneficiare ale celor doua servicii publice, notiunea de "beneficiar" fiind atribuita atat in interpretarea oficiala, cat si iti cea gramaticala, numai subiectelor de drept care sunt in mod direct destinatarii acestor servicii.
Intr-adevar, din interpretarea art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, rezulta ca obligatia de a plati taxa pentru cele doua servicii publice revine persoanelor juridice si celorlalte entitati enumerate de art.40 alin.3, in calitate de beneficiari ai acestor servicii. Nu exista niciun text in Legea nr.41/1994 care sa defineasca notiunea de "beneficiar", astfel ca sensul acestei notiuni nu poate fi decat acela de drept comun, respectiv de persoana care beneficiaza de ceva (sursa DEX), ceea ce presupune ca persoana beneficiara sa se foloseasca in concret de serviciul pus la dispozitie in mod direct. Instanta retine ca respingandu-se exceptia de neconstitutionalitate a art.40 alin.3 din Legea nr.41/1991, prin Decizia nr.297/2004 a CCR, s-a retinut ca obligatia prevazuta de text este doar in sarcina persoanelor juridice care beneficiaza, in diferite modalitati, de serviciile publice respective. De asemenea aceleasi considerente au stat la baza pronuntarii si a Deciziei nr.331/2006aCCR.
Or, coroborand prevederile legii cu cele constitutionale, observand ca art.3 alin.2 din HG nr.977/2003 a fost anulat, precum si Decizia nr.297/2004 a CCR, instanta apreciaza ca nu poate fi perceputa o taxa pentru servicii de radiodifuziune de plano, ci doar persoanelor fata de care s-a facut dovada ca sunt beneficiarii serviciului. Cum reclamanta nu a facut dovada ca parata a beneficiat de serviciul de radiodifuziune, solicitarea ca aceasta sa plateasca taxa radio este neintemeiata. Astfel, instanta respinge, cererea ca neintemeiata, atat cu privire la petitul principal, cat si la cel privind penalitatile de intarziere.
In baza art. 274 C.p.civ. a obligat reclamanta la plata in favoarea paratei a sumei de 150 lei, cheltuieli de judecata, reprezentând onorariul de avocat.
3.Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs reclamanta S.
R. de R. solicitând admiterea recursului (f. 4-6).
În motivele cererii recurenta a criticat legalitatea și temeinicia sentinței civile pronunțate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C., iar prin Decizia civilă nr. 376/R/2013, pronunțată în dosarul nr._ (f. 19-22), instanța a admis excepția neocmpetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. .
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că nu este vorba despre o cauză de natură comercială în accepțiunea Codului comercial abrogat, deoarece reclamanta nu face parte din categoria comercianților, așa cum este ea reglementată prin art. 7 din Codul comercial, iar prin prestarea serviciului public de radiodifuziune nu săvârșește un act de comerț, în sensul art. 3 Cod comercial.
Prin decizia civilă nr. 936/R/1 octombrie2013, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, declinându-și competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta S. R. DE R. ,
împotriva Sentinței civile nr. 4062/_, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei C. -N., în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Totodată, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis dosarul la Curtea de Apel C., Secția I-a civilă, pentru soluționarea conflictului
În motivarea deciziei, s-a arătat că potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, noțiunea de "profesionist"; prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de
comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil";.
Având în vedere calitatea părților din prezenta cauză, Tribunalul apreciază că Tribunalul Specializat C. este competent în soluționarea cauzei. Din perspectiva dispozițiilor legale citate este irelevantă calificarea activității desfășurate de S. R. de R. în lumina reglementării legale anterioare.
Legal sesizată cu soluționarea prezentului conflict negativ de competență, Curtea de Apel C. reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta S. R. DE R. a chemat în judecată SC C. C. SRL, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 269,08 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, aferent perioadei ianuarie 2010-decembrie 2011, cu penalitățile de întârziere aferente.
Observă curtea că este vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesioniști, astfel cum este definită această calitate prin art.3 alin.2 și 3 C.civ., conform căruia "Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ";.
Referitor la competența soluționării unor astfel de litigii, apreciată sub aspect material, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt
instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
În aplicarea prevederilor art. 228 din Legea nr. 71/2011, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011, prin care, între altele, a dispus reorganizarea ca tribunale specializate a tribunalelor comerciale Argeș, C. și Mureș, începând cu data de 01 octombrie 2011, având în vedere
"volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun";.
Aceste considerente ce au întemeiat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii vizează, în mod direct, încărcătura jurisdicțională a celor trei foste tribunale comerciale, criteriul cantitativ, rezultat din observarea numărului de dosare înregistrate pe rolul lor, fiind acela care, în mod decisiv, a impus reorganizarea lor ca tribunale specializate, iar nu ca simple secții civile în cadrul Tribunalelor Argeș, C. și Mureș.
Prin înființarea Tribunalului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența
tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Încărcătura avută în vedere era cea rezultată din competența atribuită celor trei tribunale potrivit dispozițiilor legale anterioare Legii nr. 71/2011 și Noului Cod civil, ceea ce trimite la concluzia că nu s-a avut în intenție ca sub guvernământul Noului cod civil atribuțiile jurisdicționale ale acestora să cunoască o diminuare.
Pentru determinarea întregii competențe materiale a tribunalelor specializate trebuie avute în vedere inclusiv normele de competență de drept comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, cu observarea însă a particularităților activității jurisdicționale a tribunalelor specializate, particularități rezultate din specificul competenței lor materiale anterioare intrării în vigoare a Noului Cod civil. Transformarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate implică o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intră în competența lor, aceasta fiind rațiunea care justifică, în sensul Hotărârii nr. 654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, sus-evocată, atât menținerea lor ca instanțe de sine stătătoare, cât și a schemelor de personal ce le-au fost alocate.
În cauza de față, raportul juridic stabilit între reclamanți și pârâtă era calificat, anterior actualului Cod civil, ca fiind unul de natură comercială, el atrăgând, prin urmare, competența Tribunalului Specializat C. .
Astfel fiind, Curții îi rămâne să constate, în considerarea tuturor celor arătate mai sus, văzând și prevederile art. 135 C.pr.civ., că Tribunalului Specializat C. îi aparține și în prezent competența de soluționare a unui litigiu precum cel de față, acesta declinându-și în mod eronat competența în favoarea Tribunalului C. .
Această dezlegare este, de altfel, conformă cu jurisprudența Curții de Apel
, ulterioară intrării în vigoare a Noului Cod Civil și a legii de punere în aplicare a acestuia.
PENTRUACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta
S.R.D.R. împotriva sentinței civile nr. 4062/_ a Judecătoriei C. -N. în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Cu drept de recurs, în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 3 decembrie,2013.
PREȘEDINTE GREFIER
-L. B. S. -D. G.
| ← Sentința civilă nr. 62/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 65/2013. Conflict de competență → |
|---|
