Sentința civilă nr. 244/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 244/2013
Ședința publică de la 10 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare în vederea pronunțării, urmare admiterii excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N. și declinării competenței în favoarea T. ului C. - Secția civilă, prin Sentința civilă nr. 9975 din_, acțiunea civilă promovată și precizată de către reclamanta D. F. I. E. în contradictoriu cu pârâții M. C. N. PRIN P. și S. R. PRIN M. F.
P., având ca obiect plângere în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din 3 Mai 2013, fiind consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, când a hotărât următoarele:
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data_, sub nr. de mai sus pe rolul Judecătoriei C. -N. , reclamanta F. I. -E. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. C. -N., prin P. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, să se constatate că imobilul teren și construcții situat în loc. C. -N., str. Giordano Bruno, nr. 26-28, jud. C., înscris în C.F. nr. 2. C., nr. topografic 7539, provenită din conversia C.F. 14076, nr. topografic 7539, respectiv trei corpuri de clădire din care doar unul este înscris în cartea funciară și teren în suprafață de 1245 mp a fost preluat fără titlu valabil de către S. Român, restituirea in natura a imobilului descris mai sus, de 1245 m.p. cu toate constructiile edificate pe el, cu titlu de mostenire ca bun propriu, anularea tuturor contractelor de inchiriere incheiate asupra imobilului din litigu inchiate intre S. R. prin M. C. -N. si diferite persoane fizice sau juridice, pe care le vom detalia unicarea lor la dosarul cauzei, in subsidiar, respectiv doar în masura in care nu se poate restitui in natura imobjlul teren si constructii din litigiu, obligarea S. ui R. prin paratul
M. C. -N. si M. F. P. la plata de despagubiri pentru imobilul din litigiu in echivalentul valorii lui actuale de circulatie, in termen de 3 luni de la data ramanerii irevocabile a hotararii care se va pronunta in cauza.Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat cu privire la la calitatea procesuala activa că reclamanta a fost cetatean roman, fiind nascuta la data de_ in Arad. Bunicii acesteia, Zarug I. si Katalin nascuta Szenkovics au avut-o ca fiica pe mama sa, Zarug L. -M., casatorita cu tatal sau Smutny P. (Pal). Prin casatorie a dobandit numele de F., fiind nascuta Smutny I. E. . Bunicii acesteia au decedat in anul 1945 in Budapesta, imediat dupa ce s-au refugiat acolo datorita razboiului.
Prin contractul de vanzare-cumpare, incheiat la data de_ bunica sa a achizitionat imobilul teren in suprafata de 346 de stj.p.inscris in 4076 C., nr. top. 7539 "cu toate casele si cladirile anexe. Informativ, in caligrafia maghiara cand e Zarug I. ne se traduce cu "sotia lui Zarug I. ". Uletrior, prin contractul de donatie incheiat la data de_ bunica sa a donat acest imobil mamei sale, Zarug
L. -Mana care deja era căsatorita cu Smutny Pal (P. ), donatie care insa nu s-a operat in cartea funciara, ramanand proprietara bunica sa. Cele 3 corpuri de cladiri existente si astazi in imobil au existat de atunci, in cartea funciara era inscris un singur corp de cladire.
Dupa cate a fost informata in urma demersurilor facute la diferite institutii de stat si foruri abilitate, anterior introducerii prezentei actiuni, imobilul din litigiu a fost preluat in temeiul Decretului nr. 92/1950 privind nationalizarea unor immobile, insa nu exista nici o dovada concreta in acest sens, nu i s-a trimis nici un act de preluare, nici un proces-verbal de predare-primre, nici o anexa la acest decret in care sa figureze antecesoni sai. Concluzia preluarii acestui imobil fara titlu s-a facut in urma mai multor adrese la M. C. -N., la Prefectura Cluj, la sectia arhive, insa nu i s-a putut comunica nici un document in legatura cu preluarea acestui imobil.
Imediat dupa preluare, S. roman prin Comitetul provizoriu al orasului C. a inchiriat mai multor familii locuintele din cele 3 corpuri de cladire, formand un numar de 7 apartamente. In aceste conditii, dupa preluarea imobilului, cu privire la partea de locuinte, parintii sai au folosit totusi un timp o parte din localurile cu destinatie comerciala, respectiv de pravalie, centru de lactate, cabinet stomatologic, etc., pana prin anul 1957 sau 1958 cand, constransi fiind, nu au mai venit din Arad ca sa le administreze, ele fiind preluate de catre S. R. in intregime.
Un prim aspect mentionat vizeaza faptul ca reclamanta nu a facut demersuri in temeiul L.10/2001 pentru acest imobii, insa decizia nr. 33/2009 cu privire la solutionarea recursului in interesul legii a lasat deschisa calea dreptului comun. S-a aratat ca raportat jurisprudenta, doctrina si la art. 6 din Legea 213/1998, titlul de preluare de catre S. roman nu este valabil.
Cu privire la contractele de inchiriere s-a aratat ca acestea sunt lovite de nulitate absoluta iar temeiul de drept al actiunii este art. 480 C.civ., fata de Decizia nr. 33/_ pronuntata de Plenul Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
In drept, s-au invocat dispozitiile art. 1 Protocolul nr. 1 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, art. 557 al. 4, 562 al. 4, 563, art. 565 Noul Cod Civil, L.213/1998, L. 7/1996 si disp. art.274 Cod de proc.civ.
In probatiune s-au anexat: acte de stare civila, corespodenta purtata in legatura cu imobilul din litigiu si raspunsurile primite in acest sens, actele de dobandire (contract de vanz-cumparare, de donatie), extras de carte funciara, incheiere de c.f. vizand schimbarea adresei imobilului procesele -verbale de inchiriere din anul 1950, (singurele acte comunicate) poze ale imobilului facute recent.
Prin întâmpinarea depusă la data de_ pârâtul S. Român prin M.
F. a solicitat respingerea actiunii. S-a aratat ca, in raport de exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei D. F. I. -E. de a formula prezenta actiune in revendicare, asa cum rezulta din simpla lecturare a actiunii formulate, reclamanta a formulat prezenta actiune, in calitate de mostenitoarea a proprietarei tabulare: sotia lui Zarug I. nascuta Szentkovits Katalin, dar fara a se depune la dosar cauzei certificate de mostenitor care ar putea proba in fata instantei de judecata cele sustinute. Faptul ca la dosarul cauzei au fost depuse acte de stare civila (extras certificat de deces al defunctului ZARUG I., extras certificat de deces al defuntei SZENKOVITS KATA., extras Registru de botez, certificat de nastere Zarung L. -M., certificat de deces a defuntei Smutny Luise M., certificat de deces Smutny Paj/el, certificat de nastere Smutny I. -lleana, certificat de casatorie al parintilor reclamantei si certificat de casatorie al reclamantei) nu confera reclamantei calitatea de mostenitor a proprietarei tabulare: sotia lui Zarug
I. nascuta Szentkovits Katalin.
In consecinta, s-a apreciat ca pana in prezent reclamanta nu si-a dovedit calitatea procesuala activa in vederea formularii prezentei actiuni.
Totodata s-a sustinut in raport de exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a
S. ui R. prin M. F. P., ca, avand in vedere Decizia nr. 27/_ a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie, pronuntata in solutionarea recursurilor in interesul legii, si prin care s-a stabilit ca actiunile directe, indreptate impotriva S. ui roman prin M. F. P., prin care s-au solicitat despagubiri banesti in temeiul art. 480 si urmatoarele din Codul Civil si al art. 1 din Protocolul aditional nr.1 la Conventie, nu pot fi primite, deoarece ignora principiul specialia generalibus derogant. Tot in motivarea deciziei, s-a stabilit ca aceeasi este solutia si in ceea ce priveste dispozitiile Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, ce reglementeaza actiunea in revendicare, respectiv art.563-566.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca nu a facut demersuri in temeiul Legii 10/2001 pentru acest imobil ori in aceste conditii, motiv pentru care s-a apeciat S. R. prin M. F. P. nu poate fi obligat la plata de despagubiri. Obligarea S. ui direct la plata de despagubiri reprezinta in acest context, o schimbare a debitorului obligatiei de plata precum si schimbarea mecanismului de achitare a despagubirilor stabilite. Chiar si punerea in executare a unei hotararii prin care statui prin M. F. P., este debitor se face de aceasta data de la bugetul de stat, cu conditia ca acesta sa prevada sume alocate cu titlu de executare a debitelor stabilite prin hotarari judecatoresti. Asadar, reclamanta nu poate solicita despagubiri in Justitie pe calea dreptului comun.
Pe de alta parte, posibilitatea valorificarii pe calea dreptului comun a unor pretentii care fac obiectul de reglementare a unor legii speciale ar insemna si consacrarea unei discriminari intre persoanele care au urmat procedura prevazuta de Iegea speciala si cele care se adreaza direct instantei pentru a beneficia de alte consecinte juridice decat cele prevazute de legea speciala.
In consecinta, S. R. prin M. F. P. nu poate avea calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
S-a mai invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii invocand faptul ca reclamanta nu are posibilitatea de a beneficia de despagubiri in alte conditii si in alta procedura decat cea instituita de Iegea speciala (Decizia nr. 27/_ a Inaltei Curtii de Casatie si Justitie pronuntata in solutionarea recursurilor in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial nr. 120 din_ ).
Prin urmare, atata vreme pentru imobilele preluate abuziv de catre stat in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 s-a adoptat o lege speciala, care prevede in ce conditii persoana indreptatita beneficiaza de masuri reparatorii prin echivalent constand in despagubiri, nu se poate sustine, fara a incalca principiul specialia generalibus derogant, ca dreptul comun s-ar aplica cu prioritate in concurs cu Iegea speciala. In aceasta materie, statutul a decis ca restituirea in natura si acordarea masurilor reparatorii au loc in conditiile impuse de Legea 10/2001 si de Legea nr. 274/2005.
La data de_ M. C. -N. prin P. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii.
S-a aratat ca odata cu aparitia Legii 10/2001, restituirea in natura se face in conditiile acestei legi nemaifiind admisibila nici o actiune in justitie, avand ca obiect imobilele ce intra sub incidenta Legii 10/2001. In acest sens s-a pronuntat si Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectiile Unite, in sedinta din 9 iunie 2008. Concursul dintre legea speciala si legea generala se rezolva in favoarea legii speciale, conform principiului "specialia generalibus derogant", chiar daca acesta nu este prevazut expres in legea speciala. In cazul in care sunt sesizate neconcordante intre legea speciala (Legea 10/2001) si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conventia are prioritate. Aceasta prioritate poate fi data in cadrul unei actiuni in revendicare, intemeiata pe dreptul comun, in masura in care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securitatii raporturilor juridice." Astfel, tinand cont de faptul ca acest apartament a fost instrainat catre fosta chiriasa, care si-a intabulat dreptul de proprietate in cartea funciara (CF indiv. nr. 1. C., nr. topo.
9055/2/1/II, 9057/4/1/II) s-ar aduce atingere "unui alt drept de proprietate" precum si "securitatii raporturilor juridice".
De asemenea, in conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 din Constitutia R. iei, legea civile dispune numai pentru viitor, iar potrivit dispozitiilor art. 1 Cod Civil, legea civila nu are putere retroactiva. Aceste texte de lege consacra teza unanim acceptata ca legea noua trebuie sa respecte suveranitatea legii vechi. Anterior intrarii in vigoare a Legii 10/2001, aplicarea principiului " restitutio in integrum", ca efect al ineficacitatii actelor de preluare, a fost guvernata de prevederile dreptului comun in materia revendicarii, reprezentat prin dispozitiile art. 480 si art. 481 din Codul civil. Legea 10/2001 ca lege noua, suprima practic actiunea dreptului comun in cazul inef cacitatii actelor de preluare la care se refera si, fara a elimina accesul la justitie, perfectioneaza sistemul reparator, iar prin norme de procedure speciala subordoneaza controlului judecatoresc. Pentru evitarea preluarii starii de incertitudine in ceea ce priveste situatia juridica a unor asemenea imobile, Legea nr. 10/2001 a instituit un termen in interiorul caruia trebuie depusa notificarea, termen prelungit succesiv, sanctiunea nerespectarii lui constand, potrivit art. 22, alin. 5, in pierderea dreptului de a solicita in justitie masuri reparatorii in natura sau prin echivalent.
Intrucat reglementarile cuprinse in Legea 10/2001 intereseaza substantial si procedural ordinea publica si regimul juridic al acesteia, rezulta ca acestea sunt de imediata aplicare. Solutia a fost anticipata legislativ prin art. 6 alin. 2 din Legea 213/1998. In acest context, dupa data intrarii in vigoare a Legii nr. 10/2001, actiunea in revendicare a imobilelor pe care le vizeaza nu mai este admisibila pe cale dreptului comun, persoanele indreptatite fiind tinute sa urmeze procedure stabilita de legea speciala.
Astfel, in materia imobilelor ce intra in sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, dreptul comun a fost inlocuit cu acest act normativ special, iar in lipsa urmarii procedurii instituite de acesta, nici o persoana nu mai poate recurge la obtinerea unei reparatii pe o alta cale, inclusiv pe cea a dreptului comun.
De asemenea, nici anularea contractelor de vanzare-cumparare, nefiind permisa decat in conditiile legii speciale; acestea, fiind de altfel, valabil incheiate. Totodata, imobilului in speta, fiindu-i incidente disp. art. 2 lit.h din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la petitul privind acordarea de despagubiri, s-a invederat ca, in conformitate cu reglementarile CEDO, fostii proprietari ai imobilelor preluate in mod abuziv in perioada comunista au dreptul la o justa despagubire.
Rezolvarea problemei proprietatii este un angajament asumat de R. ia in negocierile de aderare, pentru indeplinirea criteriului politic. Potrivit actului normativ mai sus amintit, au dreptul la despagubiri, fostii proprietari de imobile carora nu li se mai poate reconstitui dreptul de proprietate in natura, fie pentru ca imobilul a fost demolat, fie a intrat in circuitul civil prin instrainare, iar actul juridic de instrainare nu a fost anulat, situatie existenta si in speta.
In concluzie, s-a precizat ca atata timp cat legiuitorul a instituit competenta evaluarii si acordarii despagubirilor in sarcina unei autoritati publice, instanta nu se poate substitui acesteia sub aceste aspecte, ea neputand decat, in temeiul Deciziei XX/2007 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, sa constate calitatea de persoane indreptatite la masuri reparatorii a revendicatorilor imobilelor preluate in mod abuziv de catre S. R. in perioada 6 martie 1945- 21 decembrie 1989, si, pe cale de consecinta, sa oblige autoritatea competenta sa acorde aceste despagubiri, insa in conditiile legii speciale, respectiv Legea 247/2005, Titlul VII.
Prin Sentința civilă nr. 9975 din_, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a acțiunii pendinte în favoarea T. ului C. - Secția civilă, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2 iulie 2012.
În fața acestei instanțe, la data de 19 septembrie 2012 reclamanta și-a precizat acțiunea (f.6) în sensul că solicită, în contradictoriu cu pârâtul M. C.
-N., să se constate că masa succesorală rămasă în urma defunctei sale bunici Zarug Katalin se compune și din imobilele construcții neevidențiate în CF 2. C.
cu nr. topo 7539, respectiv încă două corpuri de clădire, imobile care au făcut obiectul contractului autentic de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1943 în baza căruia s-a întabulat bunica sa; să se constate că această masă succesorală îi revine reclamantei în calitate de unică moștenitoare, conform Certificatului de moștenitor nr. 56/_ eliberat de BNP Morar M. ; să dispună înscrierea în CF a tuturor construcțiilor existente pe terenul respectiv pe numele său, să constate nulitatea absolută a contractelor de închiriere încheiate între S. Român prin M. C. -
N. și persoanele fizice sau juridice chiriașe cu privire la imobilele arătate și să dispună evacuarea chiriașilor din aceste imobile, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, se precizează că nu își mai susține acțiunea in forma inițială înțelegând să renunțe la judecată față de Ministerul Finanțelor Publice prevalându-se doar de actuala precizare.
În motivarea precizării de acțiune arată că este proprietara imobilului identificat anterior, conform Certificatului de moștenitor nr. 56/_ eliberat de BNP Morar M., însă deși la momentul cumpărării imobilului, respectiv în anul 1943, existau mai multe corpuri de clădire, așa cum de altfel reiese și din contractul de vânzare-cumpărare autentic încheiat. Acestea nu sunt evidențiate în cartea funciară, în prezent S. Român prin Consiliul local C. sau prin M. C. dând cu titlu de chirie imobilul respectiv, fără a avea nici un titlu asupra bunului, fiind doar un detentor precar.
În probațiune, se solicită efectuarea unui raport de expertiză în construcții, obligarea pârâtului să depună toate contractele de închiriere a imobilului litigios și a unei copii certificate a hărții C. ului.
La data de 14 martie 2013 (f.110) reclamanta a depus la dosar a doua precizare de acțiune prin care solicită, în contradictoriu cu pârâtul M. C. -N.
, să se compare titlul de preluare al imobilului aparținând S. ui Român cu titlul său, în calitate de unică moștenitoare a fostei proprietare tabulare, întabulată în cartea funciară în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică la data de_ și a contractului de donație extratabular încheiat în formă autentică între defuncta sa bunică și mama sa la_, în temeiul art. 6 din Legea nr. 213/1998; să oblige M. C. -N. să lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul preluat fără nici un titlu și stăpânit fără nici un act începând din 1950 și până în prezent respectiv imobilele construcții neevidențiate în CF; să se dispună înscrierea în CF a tuturor construcțiilor existente, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, apreciază că aceasta este formulată în termen, raportat la dispozițiile art. 132 C.pr.civ., este scutită de taxă de timbru potrivit art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997, iar pe fondul cauzei invocă faptul că primul care solicită înscrierea în CF este și primul în drept, reclamanta fiind cea care a realizat această operațiune.
De asemenea, precizează că este proprietara imobilului în baza Certificatului de moștenitor nr. 56/_ eliberat de BNP Morar M. situație în care S. Român este doar un detentor precar cu privire la imobilele construcții din litigiu și în condițiile dispozițiilor art. 918 alin. 1 lit. d din NCC.
În probațiune se solicită efectuarea unui raport de expertiză în construcții și depunerea de către M. C. a unei copii certificate a hărții C. ului cu privire la imobil.
Prin poziția procesuală formulată (f.135) pârâtul M. C. -N. invocă excepția decăderii reclamantei din dreptul de a-și extinde acțiunea raportat la dispozițiile art. 132 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei, arată că își menține punctul de vedere formulat prin întâmpinarea depusă anterior invocând aceeași excepție a inadmisibilității raportat la Decizia nr. XXII/2008 pronunțată în recurs în interesul legii de către Î. .
În ceea ce privește neregularitatea introducerii celei de a doua precizări a acțiunii T. ul s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia, conform celor consemnate în cuprinsul Încheierii din data de_ .
În ceea ce privește celelalte două excepții, a nelegalei timbrări și a inadmisibilității, T. ul le va admite având în vedere următoarele considerente:
Inițial, cererea a fost introdusă la Judecătoria Cluj-Napoca, așa cum s-a arătat, solicitându-se constatarea preluării fără titlu valabil de către S. Român a întregului imobil situat în C. -N., str. Giordano Bruno nr. 26-28 cu consecința restituirii în natură a imobilului respectiv și anulării tuturor contractelor de închiriere încheiate de M. C. -N. cu diverse persoane. După declinarea competenței în favoarea T. ului C., (în condițiile în care deși imobilul a fost preluat în temeiul Decretului nr. 92/1950, conform anexei solicitată din oficiu de către instanță (f.82), s-a eliberat un Certificat de moștenitor în favoarea reclamantei privind imobilul evidențiat în CF, raportat la împrejurarea că S. Român nu și-a întabulat titlul de preluare), reclamanta a înțeles să își precizeze acțiunea formulând un petit de constatare a masei succesorale rămase după antecesoarea sa doar în privința imobilelor neevidențiate în CF cu petitele accesorii de înscriere în CF, constatarea nulității absolute a contractelor de închiriere și a evacuării chiriașilor din imobil.
În ceea ce privește cererea inițială, deși s-a susținut în cuprinsul primei precizări formulate că se renunță la susținerea acțiunii introductive depuse la judecătorie, T. ul nu a fost în măsură să dea eficiență acestui act de dispoziție în baza art. 246 C.pr.civ., întrucât nu s-a prezentat un mandat de renunțare în favoarea doamnei avocat D. C., conform art. 69 alin. 1 C.pr.civ., reclamanta neprezentându-se în instanță sau formulând în scris renunțarea.
Drept urmare, T. ul s-a pronunțat asupra acestei acțiuni inițiale în sensul respingerii ca inadmisibilă raportat la Decizia nr. XXXIII/2008 dată de Î. în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat cu privire la acțiunile întemeiate pe dispozițiile dreptului comun având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 în sensul că situația concursului dintre legea specială și cea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
Drept urmare, excepția lipsei calității procesuale pasive a M. ui F.
va fi lipsită de obiect.
Cât privește însă prima precizare de acțiune, T. ul va admite excepția netimbrării, considerând că reclamanta nu beneficiază de dispozițiile art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 în condițiile în care este o acțiune de drept comun, de constatare a masei succesorale și nicidecum o cerere pentru restituirea unui imobil preluat de către stat.
În condițiile în care cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă iar reprezentanta reclamantei a arătat instanței că nu înțelege să timbreze, formulând o a doua precizare de acțiune, T. ul o va anula.
Referitor la cea din urmă precizare de acțiune, T. ul socotește că în virtutea aceleiași decizii de recurs în interesul legii, acțiunea în compararea de titluri privind un imobil care cade sub incidența legii speciale nr. 10/2001 este inadmisibilă, reclamanta neputându-se prevala de dispozițiile de drept comun, respectiv art.480 Codul Civil.
Este lipsit de relevanță faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul S. ui Român, nefiind înstrăinat, atâta timp cât s-a statuat de către instanța supremă că de principiu, persoanelor cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicărilor.
S-a considerat că numai persoanele exceptate de la procedura acestui act normativ, precum și cele care, din motive independente de voința lor nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale, au deschisă calea acțiunii în revendicare doar dacă imobilul nu a fost cumpărat cu bună credință și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 de către chiriași.
Ori, aceste aspecte nu au fost invocate de către reclamantă, situație în care și această din urmă precizare va fi respinsă ca inadmisibilă.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția nelegalei timbrări și excepția inadmisibilității invocate din oficiu și, în consecință:
Anulează a netimbrată acțiunea precizată formulată de către reclamanta F.
E. cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat C. D. din C. -N., C.
D. nr. 78 bl. Y1, ap. 46, jud. C. în contra pârâtului M. C. -N. reprezentat prin P., cu sediul în C. -N., str. M. nr. 3, jud. C., privind masa succesorală.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea inițială formulată de aceeași reclamantă împotriva pârâților M. C. -N. reprezentat prin P. și S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B., str. Apollodor nr. 17, sector 5, având ca obiect revendicare.
Respinge ca inadmisibilă acțiunea precizată în final formulată împotriva pârâtului M. C. -N. privind compararea de titluri.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 10 Mai 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Grefier,
G. P.
G.P. 10 Mai 2013
OT/GP 16 Mai 2013/ 5 ex.
| ← Sentința civilă nr. 109/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 4238/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
