Sentința civilă nr. 335/2013. Constatare nulitate act juridic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 335/2013
Ședința publică de la 27 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. R. U. CU R.
G. - C. B. și pe intervenient M. A. G., M. ANA M. I., P. M. M. Ș., pârât H. T., pârât M. M., pârât M. V., pârât B. G., intimat P.
O. R. B., având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că mersul dezbaterilor și cuvântul părților pentru concluzii a fost consemnat în încheierea ședinței publice din data de_, încheiere care împreună cu încheierile din data de_ și din data de_, fac parte din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă precizată înregistrată pe rolul Judecătoriei H. la data de_ sub nr._ reclamanta B. R. U. cu R. G. -C. B., cu sediul în com. Sâncraiu, sat Brăișor, str. P., nr. 13, jud. C., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul OFICIUL P. L ORTODOX ROMÂN BRĂIȘOR ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nevalabilitatea adresei Oficiului P. l Ortodox Român din Brăișor, aprobarea Consiliului Eparhial Ortodox Român C. nr. 4608/1950.
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că este continuatoarea juridică a fostului Oficiu Cantorial G. -Catolic B., după cum rezultă din Adeverința nr. 1758/_ .
Prin adresa Oficiului P. l Ortodox Român din Brăișor, aprobarea Consiliului Eparhial Ortodox Român C. nr. 4607/1950 s-a dispus intabularea dreptului de proprietate a Oficiului P. l Ortodox Român Brăișor asupra terenurilor cu nr. top. 115/2, 116/2 și 117/2 în suprafață totală de 1382 m.p. inscris in CF 151 Brăișor, de sub nr. top. 33,34,94 in suprafață totală de 7915 m.p. inscrisse in CF 60 Brăișor sub nr. top. 50,152,153,154,173,174,177,201, 364, 365, 458, 459, 460, 549, 550, _
in suprafață totală de 4. m.p. înscrise in Cf 60 Brăișor sub nr. top. 992/1, 349/3, 394/4 in suprafață totală de 51.525 m.p. inscrise in CF 44 Brăișor.
Adresa Oficiului P. l Ortodox Român din Brăișor, aprobarea Consiliului Eparhial Ortodox Român nr. 4608/1950 este lovită de nulitate absolută ca modalitate de înscriere a dreptului de proprietate in cartea funciară, a dreptului de proprietate a Oficiului P. l Român, deoarece nu respectă dispozițiile art. 17 din Decretul Lege 115/1938, care prevăd că intabularea in cartea funciară poate fi realizată doar in temeiul unui acord de voință, în temeiul unei decizii administrative elaborate in temeiul unei hotărâri judecătorești, care înlocuiesc acordul de voință.
Or, adresa Oficiului P. l Ortodox Român din Brăișor, aprobarea Consiliului Eparhial Ortodox Român C. nr. 4608/1950 nu respectă disp. art. 17 din decretul Lege 115/1938 în temeiul căreia s-a efectuat intabularea.
Prin sentința civilă nr. 129/_, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Huedin a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta B. R. U. cu
R. G. -C. B., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul P. l Ortodox Român Brăișor.
În considerentele sentinței instanța a reținut că, deși reclamanta a învestit judecătoria cu cerere în constatarea nevalabilității adresei oficiului parohial ortodox român Brăișor, din întreg cuprinsul cererii de chemare în judecată, a precizării acesteia și a concluziilor scrise depuse la dosar se desprinde ideea că scopul promovării acțiunii este contestarea însuși dreptului de proprietate întabulat în CF în favoarea pârâtei.
Or, potrivit art. 3 din Decretul -lege 126/1990, există o procedură specială de restituire a bunurilor preluate de la B. R. U. cu R. G. -C. .
Prin Decizia civilă nr. 528/A din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a respins excepția necompetenței materiale a Judecătoriei H. și s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B. R. U. cu R. G. -C. B. împotriva sentinței civile nr. 129/2010 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei H., care a fost păstrată în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Referitor la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei H., potrivit art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990, modificat prin Legea nr. 182/2005, "situația juridica a lăcașurilor de cult si a caselor parohiale care au aparținut Bisericii R. ne Unite cu R. (greco-catolica) si au fost preluate de B. O. R. se va stabili de către o comisie mixta, formata din reprezentanți clericali ai celor doua culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri. Partea interesata va convoca cealaltă parte, comunicându-i in scris pretențiile sale si punându-i la dispoziție dovezile pe care se sprijină aceste pretenții. Convocarea se va face prin scrisoare recomandata cu dovada de primire sau prin înmânarea scrisorilor sub semnătură de primire. Data convocării comisiei mixte nu se va fixa mai devreme de 30 de zile de la data primirii actelor. Comisia va fi constituita din cate trei reprezentanți ai fiecărui cult. Daca la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se întrunește sau daca nu se ajunge la nici un rezultat in cadrul comisiei ori decizia nemulțumește una dintre părți, partea interesata are deschisa calea acțiunii in justiție, potrivit dreptului comun. Soluționarea acestor acțiuni este de competenta tribunalelor";.
T. ul a considerat că aceste dispoziții legale nu sunt incidente în cauză, în primul rând deoarece acțiunea formulată de reclamantă nu are ca obiect revendicarea de la pârâtă a imobilelor înscrise în CF 151, 60 și 44 Brăișor, ci doar constatarea nevalabilității unei adrese, ca act de intabulare în cartea funciară, astfel încât nu se poate considera că în cauză se derulează procedura menționată mai sus, privind reglementarea situației juridice a imobilelor, prin convocarea comisiei mixte și apoi apelarea la acțiunea în justiție.
În al doilea rând, tribunalul a constatat că procedura menționată mai sus este aplicabilă doar în ceea ce privește lăcașurile de cult și casele parohiale, iar în speță imobilele pentru care se solicită constatarea nevalabilității adresei, ca act de intabulare în cartea funciară, sunt terenuri, doar asupra terenului cu nr. topo. 117/2 fiind înscrisă o construcție, însă având destinația de casă din lemn.
În consecință, tribunalul a considerat că prima instanță a fost competentă să soluționeze acțiunea reclamantei, având ca obiect constatarea nevalabilității unui act, în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 1 C.proc.civ., și a respins excepția invocată de reclamantă.
Referitor la fondul cauzei, T. ul a constatat la fel ca și prima instanță că înscrierea dreptului de proprietate al Oficiului P. l Ortodox Român Brăișor s-a efectuat în temeiul dispozițiilor legale menționate mai sus, privind transferul dreptului de proprietate de la comunitățile locale ale cultului greco-catolic la cele ale cultului ortodox.
Împotriva Deciziei civile nr. 528/A/2010 a T. ului C. a declarat recurs reclamanta B. R. U. cu R. G. -C. B., solicitând casarea deciziei și trimiterea cauzei spre competentă soluționare T. ului C. .
Prin decizia civilă nr. 1000/R/2011 pronunțată de Curtea de Apel C. la data de 16 martie 2011 a fost admis recursul declarat de reclamantă împotriva Deciziei civile nr.
528/A/2010 a T. ului C., pe care a casat-o și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,
În considerentele decizie,i Curtea a apreciat că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității, principiu esențial al procesului civil, hotărârea pronunțată astfel fiind nelegală, fiind incidente prevederile art. 105 alin. 2 C.pr.civ. și, în consecință, cele ale pct. 5 ale art. 304 C.pr.civ., impunându-se deci în temeiul art. 312 alin. 3 C.pr.civ. casarea hotărârii și trimiterea cauzei în vederea rejudecării fondului apelului T. ului C. .
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de nelegalitate invocat prin cererea de recurs, respectiv modul de soluționare a excepției invocate, se constată că acesta este un motiv de modificare a hotărârii, fiind incidente prevederile pct. 9 al art. 304 C.pr.civ.
Referitor la obiectul acțiunii precizate formulate de către reclamant, se apreciază că este vorba despre o acțiune în revendicare a lăcașului de cult și a terenului aferent, chiar dacă acest lucru nu rezultă cu certitudine din modul defectuos în care a fost formulată acțiunea. Instanța de fond a arătat că numai printr-o astfel de acțiune se poate lămuri situația juridică a lăcașurilor de cult, scopul acțiunii promovate fiind acesta. Cu toate acestea, instanța a soluționat cererea având în vedere obiectul indicat defectuos de către reclamant, fără a pune în discuție în mod explicit acest aspect sesizat. De altfel, în fața instanței de apel este indicat în mod expres de către reprezentantul reclamantei că este vorba despre o acțiune în revendicare a lăcașului de cult și a terenului aferent. O interpretare a obiectului acțiunii în sensul celei făcute de către instanțele de fond ar fi de natură a încălca dreptul părților la un proces echitabil, drept care încorporează obligația de soluționare a cauzei într-un termen rezonabil, reclamanta fiind nevoită să promoveze o nouă acțiune având ca obiect revendicare având în vedere că aceasta este de fapt intenția sa reală încă de la momentul promovării prezentei acțiuni.
În ceea ce privește existența lăcașului de cult, se constată că deși se invocă de către recurentă că s-a făcut dovada prin înscrisurile depuse că este vorba despre o acțiune în revendicare a unui lăcaș de cult, fiind deci vorba despre o acțiune care conform art. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990 este de competența tribunalului în primă instanță, aceste afirmații nu au fost dovedite. Singurul script de care se prevalează reclamantă în acest sens este cel aflat la fila 42 din dosarul de apel. Este vorba despre adresa emisă de către reclamantă către Arhiva Națională - Direcția Județeană C. prin care se solicită autorizația de construcție a lăcașului de cult situat în satul B. . Existența lăcașului de cult nu a fost dovedită prin alte probe de către reclamant, deși acest lucru se impune raportat la mențiunile făcute în CF nr. 151 Brăișor, unde la nr. top. 117/2 este descris imobilul ca fiind "casă de lemn și curte";.
În consecință acest aspect urmează a fi lămurit de către instanța de apel în rejudecare, excepția invocată putând fi corect soluționată numai după stabilirea corectă a stării de fapt pe baza probelor administrate conform indicațiilor de mai sus.
Rejudecând apelul, Tribunalul Cluj a pronunțat decizia civilă nr. 501/A/_ prin care a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 123/2010 a Judecătoriei H., pe care a anulat-o și a reținut cauza spre judecare în primă instanță.
În considerentele deciziei, T. ul a reținut că din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză de ing. A. Gyorgy a rezultat că imobilul casă din lemn înscris sub nr. top 117/2 nu mai există în prezent, iar terenul pe care se află edificat lăcașul de cult B. din B. se identifică nu numai pe parcela cu nr. top 117/2 ,ci și pe parcela cu nr. top. 117/1 și o parte din parcela 115, 116/2.
Din răspunsul la adresele efectuate către Consiliul Local al comunei Sâncariu, rezultă că în satul Bărișoru există o singură biserică, iar clădirea căminului cultural din satul B. este dată în folosința gratuită pe durată determinată pentru B. R. U. Cu R. G. - C. B. .
Potrivit deciziei de casarea, ale cărei dezlegări în drept sunt obligatorii, obiectul acțiunii dedusă judecății a fost calificat ca fiind revendicare, astfel încât se impune a fi analizată cu prioritate excepția necompetenței materiale a primei instanțe în soluționarea acțiunii.
Referitor la excepția necompetenței materiale, T. ul a apreciat, raportat la dispozițiile art. 3 din Decretul - lege 126/1990, modificat prin legea 182/2005, și la concluziile raportului de expertiză din cuprinsul căruia rezultă că imobilul înscris în CF 151 B. are destinația de locaș de cult, că judecătoria nu era competentă în primă instanță să soluționeze acțiunea formulată.
În consecință, în temeiul disp art. 297 alin 2 C.pr.civ., a dispus anularea sentinței civile 123/2010 pronunțată de Judecătoria Huedin și a reținut cauza spre judecare în primă instanță, dispunând repartizarea aleatorie.
Pârâtul Oficiul P. l Ortodox Român B. a declarat recurs împotriva deciziei împotriva Deciziei Civile nr. 501/A/2011 a T. ului C. .
În motivarea recursului pârâtul a susținut că instanța de apel a comis un exces de putere, acordând deciziei de casarea o forță juridică mai mare decât unor texte legale în vigoare, a încălcat disp art. 294 C.pr.civ., conform cărora în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Or, instanța a modificat obiectul și cauza acțiunii formulată de reclamantă, socotind-o că aceasta este o acțiune în revendicare.
Prin decizia civilă 576/R/2012 pronunțată la data de 10 februarie 2012, Curtea De Apel Cluj a respins recursul pârâtului, păstrând în întregime decizia civilă 501/A/2011 a T. ului C. .
Astfel cum s-a dispus prin decizia 501/A/2011 a T. ului C. s-a dispus repartizarea aleatorie a dosarului unui complet ce judecă în primă instanță .
Prin notele de ședință înregistrate la dosar la data de 18 septembrie 2012 (fila 127-138 dosar), pârâtul Oficiul P. l Ortodox Român B. a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, arătând, în esență, că termenul general de prescripției extinctivă de 3 ani prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958 era depășit la data introducerii acțiunii.
În dezvoltarea argumentării excepției invocate, pârâtul a arătat că posedă imobilele în litigiu, respectiv terenurile prevăzute cu nr. top. 117/2, 115/2, 116/2, înscrise în CF 151 Brăișor, precum și lăcașul de cult din anul 1948, când cultul greco- catolic a fost scos în afara legii, iar bunurile aparținând Bisericii G. -Catolice au fost trecute în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Române în temeiul Decretului 177/1948.
Caracterul abuziv al acestui act normativ este notoriu și nu s-a încercat a fi contestat, și nici împrejurarea că preluarea bunurilor în litigiu ar fi fost făcută prin vicierea consimțământului prin violență, în urma comenzii politice dată de regimul totalitar comunist de la acel moment. Dar această viciere a consimțământului este o cauză de nulitate relativă, care poate fi invocată în termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 alin.1 din Decretul 167/1958, prescripția dreptului material la acțiune începând să curgă de la data când aceasta a încetat.
Întrucât prin art. 1 din Decretul Lege 126/1990 B. R. unită cu R. a fost recunoscută oficial și s-a prevăzut modalitatea de restituire a bunurilor care au fost preluate în perioada regimului comunist, violența ca viciu de consimțământ a încetat la data publicării acestui decret. Prin urmare, începând cu data de_ a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani, care s-a împlinit la data de_, cu mult înainte de momentul învestirii instanței de judecată.
Eventuala susținere în apărarea a reclamantei în sensul că în perioada 1990-2005 nu s-a putut adresa justiției este nefondată și lipsită de orice fundament juridic, atâta timp cât art. 21 din Constituția României a reglementat liberul acces la justiției iar art. 480 C. civil putea fi invocat în orice moment.
Art. 3 alin. 2 din Decretul-lege 126/1990 nu face altceva decât să trimită la dispozițiile dreptului comun, dispoziții care existau și înainte de Legea nr. 182/2005, care a modificat Decretul-lege 126/1990.
Tot pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția prescripției achizitive în temeiul art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, referitoare la uzucapiunea tabulară, dispoziția legală care a consolidat dreptul înscris deja în cartea funciară. Excepția este invocată în temeiul prevederilor art. 1841-1842 C.civ., potrivit cărora prescripția poate fi opusă în
cursul unei instanțe, până la momentul în care Curtea de apel va pronunța definitiva sa decizie.
Potrivit art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, în situația în care s-au înscris fără cauză legitim drepturi reale ce pot fi dobândite în baza uzucapiune,a cestea rămân valabil dobândite dacă titularul le-a posedat cu bună credință potrivit legii pe o perioadă de 10 ani.
În speță, pârâtul și-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilelor în litigiu in anul 1950 în baza cererii nr. 50/1950 (redactată de către preotul Man T., fostul preot greco-catolic revenit la credința ortodoxă strămoșească împreună cu toți credincioșii săi în proporție de 100%) prin încheierea de CF nr. 499 / 15 iulie 1950 a fostei Judecătorii Populare H., starea de aparență tabulară creată prin înscrierea titlului indicat ca fiind nevalid s-a consolidat, punându-se de acord cu realitatea.
Buna-credință rezultă fără putință de tăgadă din faptul că a posedat imobilele în litigiu cel puțin începând cu 1990 în condițiile art. 1946-1947 C civ.anterior, având așadar o posesie continuă, utilă, neîntreruptă, neviciată, publică și sub nume de proprietar.
Pe fondul cauzei, pârâtul a susținut netemeinicia cererii de chemare în judecată, arătând în esență că imobilele în litigiu au trecut în mod valabil în proprietatea sa, în condițiile legii, respectiv a Decretului 358/1948, cererea de înscrierea a dreptului în cartea funciară fiind făcută chiar de fostul preot greco-catolic, trecut la religia ortodoxă, împreună cu toți enoriașii greco-catolici din localitate.
Lăcașul de cult a fost edificat prin efortul financiar și munca enoriașilor, care după anul 1990 au înțeles în marea lor majoritate să rămână în cadrul cultului ortodox, un număr mic de credincioși înțelegând să treacă la cultul greco-catolic.
De asemenea, în ceea ce privește lăcașul de cult, acțiunea este neîntemeiată și pentru faptul că, aproape în întregime acesta edificat pe parcela cu nr. top 117/1 în suprafață de 360 m.p., care aparține în proprietate numiților H. V. și soția M. Onița, și doar pe o porțiune foarte mică pe nr. top. 117/2 și 115/2, 116/2, fosta proprietate a Eclesiei G. -Catolice din Brăișor .
Potrivit Declarației autentificate sub nr. 2457/2012 de către BNP Asociați Buta și Iorga, numitul H. T., moștenitorul legal a coproprietarilor tabulari înscris în CF nr. 151 Brăișor a declarat că dorința sa și a familiei sale este acea ca terenul cu nr. top 117/1 pe care se găsește edificat în mare parte B. ortodoxă din satul Brăișor, să rămână pe mai departe în proprietatea Oficiului P. l Ortodox Român Brăișor.
La data de_ au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtei numiții H. D., H. D., Vaida F., Vaida M., Toadere G., Toadere Floare, M. M., M. D., M. L., M. M., M. M., M. L. M., M. P. ,
Coblișan M., Hofer Verginia, Hofer Henrich, Lola Ana, Spătar Sorin, Crețan O., Crețan D., Copos G., Copos Sofia, Suciu I., Cobîrzan I., Nicola L., Spătar M.
, Spătar E., M. Cornel Alex, M. F., Lăpușan R., Florea I., Breșan I., Breșan
M., Bunta Ana, B. M., B. Ana, Pop I., Giurgiu Horea, Giurgiu A., M. M.
, B. I., B. Ana, Cordoș M., B. M., B. Filian, C. Avram, C. Romolica,
C. G., N. la Viorica, R. T., Stanciu G., Damian Silviu, R. V., Mateș M.
, Mateș F., Brazda I., Brazda M., M. Marioara, M. G., Mateș Floarea, Mateș N., Bolfa Ana, Boca R., B. M., B. D., B. P., B. A., Capătă Marioara, Nicola I., Nicola Loredana, Ciglenean V., Irimie A., Irimie M., Vătavu A., Farcane Ana, Razec M., Boca A., M. D., Antal P. C., Pașca
M. .
În cererea de intervenție intervenienți au solicitat admiterea cererii formulată, și în consecință respingerea cererii de chemare în judecată.
Intervenienții și-au justificat interesul de interveni în prezentul litigiu prin faptul că sunt credincioși ortodocși cu domiciliul în satul B., respectiv moștenitori legal ai defuncților credincioși ortodocși decedați, care dețin proprietăți pe raza satului, indiferent de domiciliul lor inscris in acte.
Arată că reclamanta nu a fost niciodată proprietara lăcașului de cult în litigiu, care a fost edificat în perioada 1927-1929, prin munca fizică și contribuțiile financiare
ale comunității de credincioși din care făceau parte ei personali sau antecesorii lor, și nu din fondurile cultului
Lăcașul a fost edificat pe un teren pus la dispoziției de către doi enoriași H. V. și H. Onița, care si au păstrat dreptul de proprietate asupra terenului, cedând doar folosința.
În anul 1948, în luna octombrie, anterior apariției Decretului 358/1948, toți credincioșii care au aparținut până în acel moment cultului greco-catolic, de bună voie și nesiliți de nimeni, în proporție de 100% au trecut la credința ortodoxă strămoșească în frunte cu preotul paroh Man T. .
După 1990, cea mai mare parte a membrilor comunității și-au păstrat opțiunea din 1948. O soluție care nu ar ține seama de această opțiune ar aduce atingere unui drept fundamental al majorității credincioșilor, care nu poate fi restrâns decât în condițiile art. 53 din Constituția României, revizuită în 2003, acela potrivit căruia lăcașul de cult are un regim juridic special, revenind de drept majorității credincioșilor din parohie.
Cererea de intervenție a fost depusă la filele 357-365 dosar.
La data de 30 ianuarie 2013 s-a înregistrat la dosar cererea de intervenție in interesul pârâtei, formulată de intervenientul H. T. -fila 461, precum și cea formulată de intervenientul Antal P. -C. (fila 467), Pașca Merinel- fila 473, M. I.
- fila 482.
La data de 30 ianuarie 2013 intervenienta M. A. a depus la dosar cerere de renunțare la judecata cererii de intervenție accesorie- fila 485.
La data de 5 februarie 2013, s-au înregistrat la dosar cereri de intervenție accesorie pentru reclamantă formulată de numiții M. A. G., M. A. I., P. Serafim, P. Ana, P. Mihăiță M., P. Mihăiță M., P. Ionuț V., P. Ionela M., Vaida Crăciun, Sabău G., Sabău A., Sabău I. L., Sabău L., Sabău D. Ionuț, Sabău Codruța O., Capătă Ana, M. E. ia, M. A., Stancalău G., Stancalău Otilia, M. E. ia Ana, M. I., Corchiș Violeta A., Corchiș I., Corchiș C. Adela, M. O., Capătă C. F., Capătă Adela E., M.
D., M. S., M. M. Antonia, M. Darius S., M. Carla Sofia, M. I. ,
M. Angela, M. Răzvan, C. R., Cosma Angela, Cosma I., Cocian I., Cocian A., Cocain Ioian, Cordoș Dorel, Cordoș L. Mioara, Cordoș G. Silviu, M. Victoria, Groza Sorin, Groza C. M., Mldovan D., M. R., M. D. E., Copas Ana, M. I., M. Florica, Ilea Adela, Brumă M., Brumă M., Brumă C., B.
M., Potra I., Potra Ana, Rus Dana, Rus D., Rus B., Stancalău M., Stancalău A.
, Stancalău Alexia M., Stancalău Călin Dragomir, Stancalău R. Adela, Stancalău Raul Călin, Stancalău R. Ștefan, Sabău Ocatavian, M. G., M. F., M. O. ,
M. A., Adam M. l, Man A. .
Prin cererea formulată intervenienții au solicitat admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă.
În motivarea poziției lor procesuale și justificarea interesului intervenirii în cauză, intervenienții au arătat că înainte de anul 1948, toți membrii comunității din Brăișor au fost greco-catolici, iar trecerea la cultul ortodox a fost făcută prin constrângere din partea regimului comunist al vremii.
Lăcașul de cult a fost edificat de credincioșii greco-catolici, între care se află ei sau antecesorii lor.
Vreme de 50 de ani nu și-au putut practica religia în condiții corespunzătoare. Principiul proporționalității nu este consacrat în legislația actuală și în aceste condiții, nu reprezintă un criteriu determinant pentru analiza situației juridice a lăcașului de cult.
Decretul 177/1948 referitor la regimul general al cultelor și Decretul 358/1948, prin care cultul greco-catolic a fost desființat, nu era în concordanță cu Constituția din anul 1948, care în art. 27 a consacrat libertatea de religie, prevăzând că libertatea conștiinței și libertatea religioasă sunt garantate de Stat.
Chiar dacă prin art. 51 din Legea nr. 489/2006 a fost abrogat Decretul 177/1948, această abrogare nu poate să constituie un obstacol în a aprecia dacă
Decretul 177/1948 a fost sau nu unui abuziv și neconstituțional în raport cu Constituția din anul 1948, câtă vreme mediul concret în care a fost aplicat acest decret, în privința imobilului în litigiu, trebuie analizat prin raportare la situația din anul 1948.
Potrivit art. 13 din Decretul nr. 177/1948, organizațiile centrale și statutare ale cultului greco-catolic încetează să existe, iar averea mobilă și imobilă aparținând acestora, cu excepția celor ale fostelor parohii, revine Statului Român.
Se poate observa cu ușurință că Decretul 358/1948 nu conține nici o prevedere în sensul că averea fostelor parohii greco-catolice trece în proprietatea bisericilor ortodoxe.
Sunt fondate astfel susținerile reclamantei, în sensul că înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei, în baza art. 1 din Decretul 358/1948 a fost nelegală.
La data de 5 februarie 2013, reclamanta B. R. unită cu R. greco-catolică
B. a depus la dosar precizare și extindere de acțiune prin care, pe lângă petitele formulate în acțiunea introductivă de instanță, a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de schimb imobiliar încheiat la data de 17 martie 1926 între B. greco-catolică B., pe de o parte și H. V. și soția M. Ana, pe de altă parte, vizând terenul aferent lăcașului de cult, B. G. -C. din B. și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții H. T. ,
M. M., M. V. și B. G., în calitate de vânzători, pe de o parte și P. O.
R. B., cu privire la terenul înscris în CF 111 B., cu nr. top. 117/1.
De asemenea, reclamanta și-a extins acțiunea împotriva pârâților H. T., M.
M., M. V. și B. G. .
În motivarea extinderii și precizării de acțiune, reclamanții au arătat că pârâții persoane fizice H. T., M. M., M. V. și B. G. sunt succesorii în drepturi ai proprietarilor tabulari H. V. și M. Ana, înscrii în CF 111 B. l cu nr. top. 117/1.
Prin contractul de schimb încheiat la data de 17 martie 1926, parohia greco- catolică B. a transmis cu titlu de schimb, în proprietatea antecesorilor pârâților persoane fizice, dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 117/1, în schimbul terenului înscris sub nr. top. 117/2.
Actul juridic încheiat de părți nu a reprezentat voința reală a părților contractante în privința imobilelor care au format obiectul schimbului.
Astfel, scopul încheierii contractului de schimb l-a constituit intenția credincioșilor greco-catolici din localitatea B. de a edifica un locaș de cult pe o parcelă de teren având un amplasament corespunzător.
Față de poziționarea parcelelor 117/1 și 117/2, a convenit cu H. V. și soția
M. Ana ca parohia să devină proprietară asupra parcelei 117/1, ambele părți fiind în eroare însă cu privire la identitatea obiectului
P. era proprietara parcelei de teren cu nr. top 115/2, 116/2, astfel încât, contractul de schimb a fost încheiat pentru a dobândi parcela alăturată și in nici un caz pentru a intercala terțe persoane ca proprietare, pe o parcela aflată între două parcele aparținând bisericii.
Convenției a cărei nulitate o invocă îi lipsește scopul mediat cât și scopul imediat, ce constituie cauza actului juridic.
Pe de altă parte, din perspectiva consimțământului părților este necesar să avem în vedere voința juridică reală și internă a părților, astfel cum impun dispozițiilor art. 977 C.civ. în privința interpretării convențiilor. Lipsa cauzei, ori nerealitatea cauzei atrage sancțiunea nulității în baza principiului resolute iure dantis resolvitur ius accipientis.
Anularea actului de schimb încheiat în anul 1926 atrage și desființarea actului subsecvent, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâții persoane fizice și P. ortodoxă B. .
În plus, convenția subsecventă a fost încheiată cu rea-credință între părți, căci scopul acestuia nu a fost acela ca pârâta să devină proprietara imobilului, ci acela de a paraliza acțiunea sa în revendicare.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată la data de 12 iunie 2013, instanța a admis in principiu cererile de intervenție accesorie formulate de enoriașii celor două biserici care au domiciliul în Brăișor, respingând in principiu cererile de intervenție ale persoanelor care au domiciliul in altă localitate.
Analizând probatoriul administrat in cauză, tribunalul reține următoarea stare de fapt:
Imobilele înscrise in Cf 151 Brăișor sub A+1 nr. top. 117/1 și sub A+2 nr. top._ /2 au fost proprietatea tabulară a Bisericii G. -Catolice din Brăișor, înscrisă prin încheierea CF 4618 din 30 septembrie 1905, după cum rezultă din copia cărții funciare aflată la fila 5 dosar.
Imobilul prev. cu nr. top. 117/2 înscris in CF 111 Brăișor a fost proprietatea numiților H. T. și a soției M. Onița, după cum rezultă din înscrierea de sub B 6- 7 din CF 151 ( f. 7 dosar).
Cu încheierea CF nr. 95 din 17 ian. 1928 s-a dispus transnotarea parcelei cu nr. top. 117/1 in CF 111 Brăișor in favoarea numiților H. T. și soția M. Onița, iar in baza contractului de schimb din 17 martie 1926, asupra imobilului de sub cu nr. top. 117/2, transnotat din CF 111 Brăișor sub A+3, s-a intabulat dreptul de proprietate al Bisericii G. -catolice din Brăișor.
Prin Adresa nr. 50/1950, P. O. R. Brăișor, prin preot Man T., a solicitat Biroului d ecarte funciară de la Judecătoria Populară H., înscrierea dreptului de proprietate in favoarea sa asupra imobilelor din mai multe cărți funciare, inclusiv din CF 151 Brăișor, arătând că P. ( comunitatea ) greco catolică din comuna Brăișor in conformitate cu disp. art. 1 din Decretul nr. 358/1948 a revenit la Cultul Ortodox Român, iar potrivit disp. art. 37 din decretul 177/ 1948 pentru regimul cultelor Religioase, toate bunurile și întreaga avere a cultului părăsit se strămută in patrimoniul parohiei cultului adoptat. ( f. 50 dosar).
Prin încheierea CF 499 din 15 iulie 1950, in baza adresei Oficiului P. l Ortodox Român din Brăișor, aprobată de Consiliului Eparhial Ortodox Român din Brăișor sub nr. 4608/1950, asupra imobilului de sub A+2-3 dibn CF 151 Brăișor, proprietatea de sub B5 și 7 al Oficiului P. l G. -Catolic din Brăișor ,s-a intabulat dreptul de proprietate in favoarea Oficiului P. l Ortodox Român Brăișor.
Prin actiunea de fata, calificata drept una in revendicare, reclamanta contestă dreptul de proprietate al paratei asupra lăcașului de cult din comuna Brăișor si a terenului aferent acestuia, in considerarea faptului ca înscrierea dreptului de proprietate al paratei in cartea funciara nu este valabila, fiind dispusa in temeiul unui act care nu este apt de intabulare raportat la disp art. 17 din Decretul Lege 115/1938.
De asemenea, prin precizarea de acțiune, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absoluta a contractului de schimb încheiat in anul 1926 intre P. G. -C. Briasor si numiții H. T. si soția M. Onița, prin care imobilul prev. cu nr. top. 117/2 respectiv cel cu nr. top. 117/1 au fost schimbate, parcela cu nr. top. 117/2 devenind proprietatea Parohiei iar cel cu nr. top. 117/1 devenind proprietatea soților H.
, invocând lipsa sau falsitatea cauzei.
Constatarea nulității acestui contract de schimb era indispensabilă reclamanta, întrucât biserica este edificata in mare parte pe terenul cu nr. top. 117/1, nu pe cel cu nr. top. 117/2 care era proprietatea bisericii greco-catolice in anul 1950.
Ca motiv al lipsei cauzei convenției, reclamanta a invocat eroarea părților asupra identității obiectului convenției.
In opinia instanței, aceasta eroare obstacol nu a fost probata de reclamanta.
Intr-adevăr reclamanta a propus administrarea probei testimoniale pentru dovedirea acestui aspect, insa așa cum a arătat reprezentantul reclamantei, persoanele propuse ca martor nu au fost contemporane cu actul juridic atacat. In aceste condiții, instanța a apreciat proba solicitata indirecta si prin urmare neconcludenta, si in consecință a respins-o in condițiile art. 167 Cod pr.civ.
Reclamanta nu a probat eroarea pretinsa prin alte mijloace de proba.
In pus, susținerea reclamantei referitoare la eroare nu este verosimila, căci din planul de carte funciara aflat la fila 31 dosar, poziția celor doua parcele se observa fără
dificultate. Ar putea fi suspectată existenta unei erori din partea copermutanților cu privire la amplasamentul parcelelor, in condițiile in care ar exista anumite neclarități in situația celor doua proprietăți, care ar putea genera confuzii, or in speță nu ne aflam intr-o astfel de situație.
In plus, contractul de schimb a fost urmat de construirea bisericii, operațiune care a presupus fără indoială întocmirea unor planuri, ce ar fi relevat amplasamentul parcelei pe care urma sa se edifice biserica.
Intre momentul construirii bisericii si cel al trecerii acesteia in proprietatea paratei au trecut 22 de ani, perioada in care nu s-a susținut ca ar fi fost reclamata vreo confuzie cu privire la amplasamentul parcelelor de teren ce au făcut obiectul schimbului din 1926.
Aceasta tăcere îndelungată dă naștere unei prezumții puternice in sensul ca actul de schimb a cuprins intenția reală a copermutanților.
Iar schimbul, astfel cum a fost făcut, nu este lipsit de logică, așa cum sugerează reclamanta, căci dacă enoriașii H. T. si H. Onița ar fi dorit sa ofere gratuit teren pentru construirea bisericii iar lotul lor de teren era in margine, in timp ce se intenționa ca biserica sa fie amplasata central in teren, singura modalitate in care aceștia putea sa-si finalizeze intenția, era aceea de a dobândi proprietatea lotului amplasat central.
Față de considerentele arătate mai sus, cererea reclamantei având ca obiect constatarea nulității contractului de schimb este neîntemeiata raportat la art. 1169 cod civil si urmează sa fie respinsă.
De asemenea, va fi respinsa si cererea reclamantei având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de succesorii soților H. T. si Onita cu parata B. O. Brăișor, aceasta având caracter accesoriu fata de cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de schimb.
Intrucât reclamanta a pierdut calitatea de proprietar al terenului cu nr. top.
117/1, aceasta nu are calitatea procesuala activă sa-l revendice.
In ceea ce privește parcele cu nr. top. 115/2, 116/2 și 117/1 precum si lăcașul de cult edificat asupra terenului cu nr. top. 117/2, acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Reclamanta pretinde ca dreptul pârâtei s-a înscris in temeiul acelei adrese din 1950 a Oficiului P. l Ortodox Brăișor, însă acea adresă nu reprezintă altceva decât cererea de înscriere a dreptului de proprietate, dar dreptul de proprietate al paratei s-a înscris in baza legii, respectiv a disp. art. art. 37 din Decretul 177/1948.
Potrivit acestui text legal, in cazul in care cel puțin 75% din membrii unei comunități trec la un alt cult, lăcașul de cult si averea cultului părăsit trece de drept in proprietatea noului cult. Aceasta împrejurare se constată de judecătoria populara.
In speță, in octombrie 1948, comunitatea greco-cotolica din com. Braisor, in frunte cu preotul Man T., a trecut la cultul ortodox, aspect dovedit prin înscrisurile depuse la dosar si necontestat de reclamanta.
Așadar, in cazul comunității din Brăișor au fost îndeplinite condițiile de fond prev. de art. 37 din Decretul 177/1948 pentru trecerea lăcașului de cult și a terenului aferent acestuia prev. cu nr. top. 117/2 si 115/2, 116/2 din proprietatea reclamantei in proprietatea paratei, precum si cele procedurale, căci in mod neîndoielnic încheierea fostei Judecătorii Populare H., prin care s-a dispus înscrierea, este o hotărâre judecătorească data in materie necontenciosă. Pronunțarea unei hotărâri judecătorești contencioase, care să constate trecerea întregii comunități greco-catolice din Brăișor la cultul ortodox nici nu mai era posibilă, căci nu mai exista un parat cu care reclamanta sa se judece intr-o procedura contencioasă, câtă vreme reclamanta iși încetase existenta ca persoana juridică.
Insă, chiar daca actul in baza căruia s-a inscris dreptul de proprietate al pârâtei nu ar fi valabil, fie in considerarea faptului ca nu ar fi respectate disp. art. 137/1948, fie pentru că actul normativ in baza căruia s-a făcut transmisiunea ar fi încălcat prevederile art. 27 alin 1 din Constituția din anul 1948, care recunoștea libertatea
religioasa, apreciem întemeiata excepția uzucapiunii tabulare invocată de pârâtă in temeiul art. 27 din Decretul Lege 115/1938.
Potrivit acestui text legal, in situația in care un drept real imobiliar s-a înscris in cartea funciara fără cauză legitimă, deci in temeiul unui titlu nevalabil, in favoarea unei persoane care a posedat cu buna credință, după trecerea unei perioade de 10 ani de la înscrierea dreptului in temeiul acestui titlu, starea de aparență tabulară se va consolida, iar dreptul va fi dobândit cu efect retroactiv de la data inscrierii.
In speță pârâta si-a înscris dreptul in cartea funciara in anul 1950, astfel incât la momentul formulării acțiunii in revendicare, starea tabulara se consolidase.
Aceasta intrucât pârâta a posedat imobilul cu buna credință o perioada mai mare de 10 ani din momentul intrării in vigoarea Decretului Lege 126/1990 prin care
B. G. -C. a fost recunoscută.
Buna credință a reclamantei este neîndoielnică, in condițiile in care a cunoscut ca in anul 1948 enoriașii Bisericii greco-catolice au trecut cu toții la cultul greco- catolic ia potrivit datelor recensământului in anul 2002,i după 12 ani recunoașterea bisericii greco-catolice, credinciosii ortodocși din localitate erau in număr de 103 iar greco-catolici 23. (f. 188 dosar vol. I), nu s-a făcut dovada ca in perioada necesara prescripției achizitive au existat pretenții ale cultului greco-catolic asupra lăcașului de cult.
Deși dispozițiile art. 3 din Decretul Lege 126/1990 consacra o procedura specială, care exclude intervenția autorității judecătorești, această procedură, la care nu s-a dovedit ca reclamanta sa fi apelat, nu este o procedura administrativă prealabila obligatorie, care ar face inadmisibila o acțiune in revendicare.
La acțiuni in revendicare a lăcașurilor de cult s-a apelat înainte de modificarea Decretului Lege 126/1990 prin Legea 182/2005 privind aprobarea Ordonanței nr. 64/2004, fiind de notorietate in C. cazul Bisericii Schimbarea la fata, retrocedata Cultului G. -catolic.
Pentru considerentele arătate, acțiunea reclamantei va fi respinsa ca nefondată. Ca o consecință a soluției dată acțiunii principale, in temeiul disp. art. 49 și ur,m
Cod pr.civ., vor fi admise cererile de intervenție formulate in interesul pârâtei și formulate in interesul paratei și vor fi respinse cererile de intervenție formulate in interesul reclamantei.
In temeiul art. 274 Cod pr.civ,reclamanta și intervenoienții in interesul reclamantei vor fi obligați să plătească paratei suma de suma de 500 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată și extinsă formulată de reclamanta B. R. U. cu R. G. -C. B. cu sediul in com. Sâncraiu, sat Brăișor str. principală nr. 13, reprezentată de preot paroh Man A. formulată în contradictoriu cu pârâții Oficiul P. l Ortodox Român Brăișor, cu sediul in com. Sâncraiu, sat. Brăișor, str. P. nr. 99, reprezentat de preot paroh Lupuțan Dan Ionuț, H. T. dom. in C. -N., str. B. nr. 10 jud. C., M. M. dom. in H., str. R. nr. 39 ap. 60 jud. C., M. V. dom. in H., str. Horea nr,. 80 sc. 3 et. 4 ap. 20, având ca obiect rectificare CF, revendicare, anulare acte juridice.
Respinge cererile de intervenție accesorie formulate in interesul reclamantei de intervenienții P. Serafim, P. Ana, P. Mihăiță M., P. Ionuț V., P. Ionela M., Sabău G., Sabău A., Sabău I. L., Sabău L., Sabău D. Ionuț, Sabău Codruța O., Capătă Ana, M. E. ia, Man A. .
Admite cererile de intervenție in interesul pârâtei formulată de intervenienții H.
D., H. D., Vaida F., Vaida M., Toadere G., Toadere Floare, M. M., M.
D., M. L., M. M., M. M., M. L. M., M. P., Coblișan M., Hofer Verginia, Hofer Henrich, Lola Ana, Spătar Sorin, Crețan O., Crețan D., Copos G., Copos Sofia, Suciu I., Cobîrzan I., Nicola L., Spătar M., Spătar E.
, M. Cornel Alex, M. F., Lăpușan R., Florea I., Breșan I., Breșan M., Bunta Ana, B. M., B. Ana, Pop I., Giurgiu Horea, Giurgiu A., M. M., B. I. ,
B. Ana, Cordoș M., B. M., B. Filian, C. Avram, C. Romolica, C. G.
, N. la Viorica, R. T., Stanciu G., Damian Silviu, R. V., Mateș M., Mateș
F., Brazda I., Brazda M., M. Marioara, M. G., Mateș Floarea, Mateș N., Bolfa Ana, Boca R., B. M., B. D., B. P., B. A., Capătă Marioara, Nicola I., Nicola Loredana, Ciglenean V., Irimie A., Irimie M., Vătavu A., Farcane Ana, Razec M., Boca A., M. D., Antal P. C., Pașca M. totți cu domiciul procesual ales l in com. Sâncraiu, sat Brăișor nr. 2 jud. C.
Obligă reclamanta și intervenienții in interesul reclamantei să achite pârâtei Oficiul Cantoral P. l Ortodox Brăișor suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 27 Iunie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Grefier,
C. -S. Ș.
Red. CB/dact. CB _
| ← Decizia civilă nr. 33/2013. Constatare nulitate act juridic | Decizia civilă nr. 1079/2013. Constatare nulitate act juridic → |
|---|
