Sentința civilă nr. 45/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 45/D/2013
Ședința Camerei de Consiliu din data de 19 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. G. GREFIER: N. N.
La ordine fiind conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Jibou și Tribunalul Sălaj cu privire la soluționarea acțiunii civile intentate de reclamantul PAH S. împotriva pârâților C. L. PENTRU S. D. DE
P. PRIVATĂ A. T. S. și C. L. DE F. F. S., având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate.
Conflictul a fost soluționat în Camera de Consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. 518/1752 din 2 aprilie 2013 la Judecătoria Jibou, reclamantul PAH S. i-a chemat în judecată pe pârâții C.
L. PENTRU S. D. DE P. PRIVATĂ A. T. S. și C. L. DE F. F. S. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta C. J. pentru S. D. de P. asupra terenurilor S. la completarea T.P. nr. 52158/50766/_, la rubrica "suprafața primita în extravilan"; cu suprafața de 2600 mp la categoria de folosință "arabil";, respectiv suprafața de 1800 mp teren arabil în parcela numită "la vie"; între vecinii N- Colcear N, E-Ciocmarean V, S-Tihauan T, V-Pah Ghe., și suprafața de 800 mp teren arabil în parcela numita "în șes"; între vecinii N-Brete Irina, E-Farcas I., S- Baciu Alex., V-Puscas I., parcele situate în extravilanul localității B. .
Prin sentința civilă nr. 492 din 13 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul_ s-a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Jibou și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii de fond funciar formulate de către reclamantul PAH S. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE F. F. LETCA și C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. S., în favoarea Tribunalului
S. , instanță căreia i s-a trimis dosarul deîndată.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că prin art. 94 din Noul cod de procedură civilă, au fost stabilite procesele care sunt judecate în prima instanța de către judecătorii, procese printre care nu se număra și cele în cadrul cărora se solicita modificarea unui titlu de proprietate emis în temeiul legilor fondului funciar.
În aceasta situație, sunt aplicabile prevederile art. 95 pct. 1 din Noul cod de procedura civila, referitoare la competenta tribunalelor de a soluționa, în prima instanța, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenta altor instanțe.
Textul articolului 95 pct. 1 din Noul cod de procedură civilă consacră, așadar, plenitudinea de jurisdicție a tribunalelor, toate celelalte instanțe având o jurisdicție de excepție, în sensul că ele pot soluționa cauze civile în prima
instanța doar în baza unor dispoziții normative derogatorii, care să le atribuie în mod expres o atare competență.
În lipsa unor dispoziții derogatorii, competența materială de soluționare a acestei acțiuni revine tribunalului, conform prevederilor art. 95 pct. 1 din Noul cod de procedura civila.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 83 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, la data intrării în vigoare a Codul de procedura civila se abrogă orice alte dispoziții contrare, inclusiv cele în materie de competență, chiar daca sunt cuprinse în legi speciale.
Drept urmare, prin prisma considerentelor anterior expuse, instanța a constatat că prezentul litigiu este unul care se judeca în prima instanță de către tribunal.
Competenta materiala a instanțelor este reglementata de norme juridice imperative astfel încât nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la aceste norme.
Pe cale de consecința, în temeiul dispozițiilor art. 130 din Noul cod de procedura civilă raportate la cele ale art. 95 pct.1 din același cod, instanța a admis excepția necompetentei materiale a Judecătoriei și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului S. .
Prin sentința civilă nr. 3739 din 6 septembrie 2013 a Tribunalului S., s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului S. și s-a declinat în favoarea Judecătoriei Jibou competența de soluționare a acțiunii de fond funciar intentate de reclamantul PAH S. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE F.
F. LETCA și C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. S.
.
S-a suspendat judecarea cauzei și s-a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 "în scopul accelerării judecății plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă."
În interpretarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în Decizia nr. XLV din data de 21 mai 2007 a Secțiilor Unite, "că procese funciare sunt considerate toate litigii al căror obiect vizează restituirea proprietății funciare prin legile speciale: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, acte normative avute în vedere în procesul de modificare a legislației prin reforma în domeniul proprietății cuprinsă în Legea nr. 247/2005";.
Prin urmare, acțiunile care au ca obiect constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, întemeiate în drept pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, se încadrează în sintagma "alte litigii, apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991", din articolul 1 Titlul XIII al Legii nr. 247/2005";.
Legea nr. 18/1991 stabilește în mod expres competența materială în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul doar în privința plângerilor întemeiate pe prevederile art. 53 - art. 56 și art. 64 din Legea 18/1991, fără a prevedea o anume competență materială pentru soluționarea acțiunilor în anulare sau constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate
sau a celorlalte acte de reconstituire emise în cadrul procedurii reconstituirii dreptului de proprietate.
Având însă în vedere faptul că, pe de o parte, în partea finală a dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 se face trimitere expresă la prevederile Codului de procedură civilă, ale cărui norme completează dispozițiile speciale ale Titlului XIII al Legii nr. 247/2005 în privința procedurii judecății proceselor funciare și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ competența materială a instanțelor este stabilită prin norme de excepție strict circumscrise dispozițiilor art. 52 din Constituția României și Legii nr. 554/2004, se poate concluziona în sensul că niciuna dintre acțiunile în justiție ce fac parte din categoria proceselor funciare, inclusiv cele care vizează modificarea, anularea sau constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate sau celorlalte acte emise în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, nu sunt date în competența materială a instanțelor de contencios administrativ.
Prin urmare, astfel de procese atrag competența materială a instanțelor de drept comun, iar stabilirea în concret a instanței competente trebuie realizată în conformitate cu prevederile art. 94 și art. 95 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 101 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, în cererile privind constatarea nulității absolute sau anularea unui act juridic, pentru stabilirea competenței instanței s-a ținut seama de valoarea obiectului acestuia.
În cazul de față, acțiunea reclamantului vizează verificarea legalității unui act de reconstituire cu privire la un teren ce se situează în mod cert sub 200.000 lei, conform arătărilor reclamantului, fapt ce atrage competența materială a judecătoriei, conform art. 94 alin. (1) lit. (j) Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Față de aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 132 alin. (1) și alin. (3) Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 129 alin. (2) pct. 2 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Jibou.
În baza prevederilor art. 133 pct. 2 și art. 134 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, a constatat ivit conflictul de competență, a dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării conflictului de competență.
Examinând conflictul negativ de competență, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a învestit prima instanță cu soluționarea unei acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate. Caracterul patrimonial al acestui tip de acțiune este indubitabil, având în vedere că, prin cererea formulată, reclamantul solicită recunoașterea dreptului sau de proprietate asupra unui teren, drept esențialmente patrimonial și, deci, evaluabil în bani.
Este adevărat că, în concepția noului Cod de procedură civilă, tribunalul a devenit instanță de drept comun, față de vechiul Cod de procedură civilă, în concepția căruia instanța de drept comun era judecătoria.
Curtea subliniază însă că această normă generală de procedură se aplică doar în situația în care nu există alte reglementări specifice. Or, dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j) C.pr.civ. stabilesc că judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Terenul în litigiu,în suprafață de 2000 mp și cu destinația de teren arabil are o valoare de sub 200.000 lei, potrivit declarației reclamantului, necontestate de partea adversă.
Așa fiind, în baza art. 135 C.pr.civ., se va stabili competența de soluționare a acțiunii civile intentate de reclamantă împotriva pârâților, în favoarea Judecătoriei Jibou.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii civile intentate de reclamantul PAH S. împotriva pârâților C. L. PENTRU S. D. DE
P. PRIVATĂ A. T. S. și C. L. DE F. F. S. având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate, în favoarea Judecătoriei Jibou.
Definitivă.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
D. C. G. N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 59/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 16/2013. Conflict de competență → |
|---|
