Sentința civilă nr. 59/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR. 59/2013
Ședința Camerei de consiliu din 18 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. POP GREIER: A. M.
Pe rol fiind soluționarea conflictului negativ de competență dintre Tribunalul Sălaj și Judecătoria Jibou, privind acțiunea civilă exercitată de reclamanții T. L. și RUS V. în contradictoriu cu pârâții M. V., C.
L. DE F. F. J. și C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR S., având ca obiect fond funciar.
În temeiul art. 135 alin. 4 din noul C.pr.civ. conflictul negativ de competență s-a soluționat în camera de consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.45/13 Iunie 2013 a Judecătoriei J., pronunțată în dosar nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei J. și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții T. L. și Rus V. în contradictoriu cu pârâții M. V., C. locală de fond funciar J. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S., în favoarea Tribunalului S. .
Pentru a pronunța această sentință judecătoria a reținut că, prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții T. L. și Rus V. în contradictoriu cu pârâții M. V., C. locală de fond funciar J. și C.
județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S., au solicitat să se dispună modificarea Titlului de proprietate nr.53/5294 în sensul radierii suprafeței de 800 mp teren intravilan cu construcții și eliberarea unui titlu de proprietate separat pentru această suprafață în favoarea reclamanților.
Potrivit art.131 Cod de procedură civilă, la primul termen de judecată instanța este obligată să verifice competența generală, materială și teritorială.
Orice dispoziții din legile speciale privind competența instanțelor, contrare noului cod de procedură civilă sunt considerate abrogate potrivit art.83 alin.k din Legea nr.76/2012.
În ceea ce privește competența din punct de vedere material aceasta aparține instanței de drept comun, respectiv tribunalului, potrivit art.95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.
Din punct de vedere teritorial, competența aparține Tribunalului S., instanța în a cărei rază este situat terenul, potrivit art.117 alin.1 Cod de procedură civilă.
În consecință, potrivit art.132.alin.1 și 3 Cod de procedură civilă, instanța a admis excepția necompetenței materiale și și-a declinat competența în favoarea Tribunalului S. .
Prin sentința civilă nr. 4305/3 octombrie 2013 a Tribunalul Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, s-a admis excepția, invocată din oficiu și s-a declinat în favoarea Judecătoriei J. competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții T. L., RUS V. în contradictoriu cu pârâții M.
V., C. L. DE F. F. J., C. J. DE F. F. S. privind modificarea titlului de proprietate.
S-a suspendat judecata cauzei și s-a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că prin art. 94 din Noul Cod de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, au fost stabilite procesele care sunt judecate în primă instanță de către judecătorii, procese printre care nu se numără si cele în cadrul cărora se solicită modificarea unui titlu de proprietate emis în temeiul legilor fondului funciar.
În această situație sunt aplicabile prevederile art. 95 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la competența tribunalelor de a soluționa, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Textul articolului 95 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare consacră, așadar, plenitudinea de jurisdicție a tribunalelor, toate celelalte instanțe având o jurisdicție de excepție, în sensul că ele pot soluționa cauze civile în primă instanță doar în baza unor dispoziții normative derogatorii, care să le atribuie în mod expres o atare competență.
Astfel sesizat, Tribunalul Sălaj a înregistrat pe rolul său cauza sub nr. _
.
La primul termen de judecată, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod
procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul a procedat la verificarea competenței sale și, apreciind că nu este competent material să judece pricina, a invocat din oficiu necompetența sa materială.
Asupra excepției de necompetență materială, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 "în scopul accelerării judecății plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă."
În interpretarea acestor dispoziții legale, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în Decizia nr. XLV din data de 21 mai 2007 a Secțiilor Unite, "că procese funciare sunt considerate toate litigii al căror obiect vizează restituirea proprietății funciare prin legile speciale: Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997 și Legea nr. 1/2000, acte normative avute în vedere în procesul de modificare a legislației prin reforma în domeniul proprietății cuprinsă în Legea nr. 247/2005";.
Prin urmare, acțiunile care au ca obiect constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, întemeiate în drept pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, se încadrează în sintagma "alte litigii, apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991", din articolul 1 Titlul XIII al Legii nr. 247/2005";.
Legea nr. 18/1991 stabilește în mod expres competența materială în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul doar în privința plângerilor întemeiate pe prevederile art. 53 - art. 56 și art. 64 din Legea 18/1991, fără a prevedea o anume competență materială pentru soluționarea acțiunilor în anulare sau constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate sau a celorlalte acte de reconstituire emise în cadrul procedurii reconstituirii dreptului de proprietate.
Având însă în vedere faptul că, pe de o parte, în partea finală a dispozițiilor art. 1 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005 se face trimitere expresă la prevederile Codului de procedură civilă, ale cărui norme completează dispozițiile speciale ale Titlului XIII al Legii nr. 247/2005 în privința procedurii judecății proceselor funciare și, pe de altă parte, că în materia contenciosului administrativ competența materială a instanțelor este stabilită prin norme de excepție strict circumscrise dispozițiilor art. 52 din Constituția României și Legii nr. 554/2004, se poate concluziona în sensul că niciuna dintre acțiunile în justiție ce fac parte din categoria proceselor funciare, inclusiv cele care vizează modificarea, anularea sau constatarea nulității absolute a titlurilor de proprietate sau celorlalte acte emise în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate, nu sunt date în competența materială a instanțelor de contencios administrativ.
Prin urmare, astfel de procese atrag competența materială a instanțelor de drept comun, iar stabilirea în concret a instanței competente trebuie realizată în conformitate cu prevederile art. 94 și art. 95 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 101 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, în cererile privind constatarea nulității absolute sau anularea unui act juridic, pentru stabilirea competenței instanței se va ține seama de valoarea obiectului acestuia.
În cazul de față, acțiunea reclamantului vizează verificarea legalității unui act de reconstituire cu privire la un teren ce se situează în mod cert sub 200.000 lei, conform arătărilor reclamantului, fapt ce atrage competența materială a judecătoriei, conform art. 94 alin. (1) lit. (j) Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare.
Față de aceste considerente, întemeiat pe dispozițiile art. 132 alin. (1) și alin. (3) Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 129 alin. (2) pct 2 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, Tribunalul va admite excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și își va declina competența în favoarea Judecătoriei
.
În baza prevederilor art. 133 pct. 2 și art. 134 Cod procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, va constata ivit conflictul de competență, va dispune suspendarea judecății cauzei și va înainta dosarul Curții de Apel Cluj, în vederea soluționării conflictului de competență.
Curtea, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență dinte Tribunalul Sălaj și Judecătoria Jibou, în temeiul art. 135 alin. 1 din noul C.pr.civ, reține următoarele:
Obiectul cererii de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei J. sub nr._ este modificarea Titlului de proprietate nr.53/5294 în sensul radierii suprafeței de 800 mp teren intravilan cu construcții și eliberarea unui titlu de proprietate separat pentru această suprafață în favoarea reclamanților.
În mod corect a reținut Tribunalul Sălaj, că legislația specială în materie de fond funciar nu cuprinde norme de competență materială în ceea ce privește acest gen de litigii având ca obiect anulare/modificare titlu de proprietate, Legea
nr. 18/1991 prevăzând norme de competență numai în ceea ce privește litigiile având ca obiect plângerile întemeiate pe prevederile art. 53-56 și art. 64 din Legea nr. 18/1991.
Sunt deci aplicabile dispozițiile generale în materie de competență, ale Codului de procedură civilă, în litigiul de față raportat la data înregistrării acțiunii,_, ale Noului Cod de procedură civilă.
Conform prevederilor art. 95 pct. 1 din noul C.pr.civ., tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Art. 94 pct. 1 lit. j din noul C.pr.civ. prevede că, judecătoriile judecă în primă instanță, orice alte cereri evaluabile în bani (altele decât cele enumerate la lit. a-i din noul C.pr.civ. s.n.) în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Rezultă deci că este corect și legal raționamentul Tribunalului S. care a apreciat că raportat la aceste texte de lege, coroborate cu prevederile art. 101 din noul C.pr.civ., competența de soluționare a cererilor având ca obiect constatare nulitate/anulare/modificare titlu de proprietate emis în temeiul legilor fondului funciar revine judecătoriei sau tribunalului, în funcție de valoarea obiectului litigiului.
Referitor la natura litigiului, aceasta este indiscutabil una civilă, intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă neinfluențând în nici un fel natura acestor litigii.
În cauza dedusă judecății valoarea terenului în litigiu indicată de reprezentanta reclamanților, av. P. M., în ședința publică din_ este de 800 lei și nu a fost contestată de niciunul dintre pârâți (f.106, dosar nr._
).
Având în vedere valoare de circulație a terenului litigios de 800 lei care se situează în mod cert sub limita de 200.000 lei prevăzută de art. 94 pct. 1 lit. j din noul C.pr.civ., astfel cum s-a arătat de către tribunal, competența de soluționare a cauzei în primă instanță revine Judecătoriei J. .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. 4 din noul C.pr.civ. Curtea va stabili competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de către reclamanții T. L. și RUS V. în contradictoriu cu pârâții M. V.
, C. L. DE F. F. J. și C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI
DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR S., în favoarea Judecătoriei J. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența materială de soluționare a acțiunii civile formulată de către reclamanții T. L. și RUS V. în contradictoriu cu pârâții M. V.
, C. L. DE F. F. J. și C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI
DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR S., în favoarea Judecătoriei J. .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
-A. POP A. M.
Red.AAP./dact.AAP 2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 32/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 45/2013. Conflict de competență → |
|---|
