Sentința civilă nr. 48/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.48 /F/2013
Ședința Camerei de consiliu din data de 25 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Gherla și Tribunalul Cluj, cu ocazia soluționării acțiunii promovate de reclamanta P. R. U. G. -C. Ț., împotriva pârâților P. O. R.
Ț., C.
L. PENTRU S.
D.
DE P.
A.
T.
A C. Ț. și
C.
J.
PENTRU S.
D.
DE P.
A.
T.
C., având ca
obiect revendicare imobiliară.
Prezenta s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părților.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.400/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., invocată din oficiu și declinată în favoarea Judecătoriei Gherla competența soluționării cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta P. R. U.
G. -C. în contradictoriu cu P. O. T., C. locală de fond funciar T. și
C. județeană C. . S-a constat ivit conflictul negativ de competență și dosarul a fost înaintat Curții de Apel C. în vederea pronunțării unui regulator de competență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin sentința civilă 663/2013, pronunțată de Judecătoria Gherla în dosarul nr._ a fost declinată competența soluționării acțiunii formulate de reclamantă în favoarea Tribunalului C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 137 alin. 1 C.pr.civ., petitele 1 și 3 ale cererii de chemare în judecată, art. 3 Legea 126/1990, apreciind că petitele de anulare a titlului de proprietate 3177/2004 și a procesului verbal de punerea în posesie corespunzător au un caracter subsecvent, ce atrag incidența art. 17 C.pr.civ.
Tribunalul în temeiul art. 137 C.pr.civ.a invocat și a admis excepția necompetenței materiale reținând că potrivit art. 129 alin. 6 C.pr.civ. în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra cererii deduse judecății, cu respectarea principiului disponibilității, limitele investirii instanței fiind stabilite prin obiectul cererii, motivele de fapt și de drept.
Reclamanta a precizat că petitele principale ale cererii de chemare în judecată sunt cele menționate la pct. 1 și 2 din cererea de chemare în judecată, respectiv rectificarea situației de carte funciară prin anularea încheierii de întabulare și restabilirea situației anterioare și constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate_ . tribunalul a considerat că cele două
petite sunt de competența materială a judecătoriei, potrivit art. 1 pct. 1 C.pr.civ. și Legea 18/1991 așa cum a fost modificată.
Este real că prin petitul al treilea s-a solicitat obligarea pârâtei P. O. Ț. să recunoască reclamantei dreptul de proprietate și să îi predea în posesie reclamantei biserica și terenul aferent situat în Ț., însă competența materială în ceea ce privește acest petit se determină după valoarea litigiului, precum și temeiul de drept invocat, art. 563 Cod civil, art. 480 cod civil 1864, art. 34 din Decretul Lege 115/1938.
Este evident, din temeiurile invocate în fapt și în drept arătate mai sus, că reclamanta a înțeles să se prevaleze de dispozițiile dreptului comun în materie de revendicare.
În problema retrocedării lăcașurilor de cult legiuitorul a adoptat Decretul- Lege nr. 126/1990, act normativ care în art. 3 prevede o competență derogatorie de la art. 1 C.pr.civ., stabilind că în astfel de litigii competența revine tribunalului.
Însă, în cauza de față reclamanta nu a înțeles să uziteze procedura specială, mergând pe calea dreptului comun, ea asumându-și eventualele riscuri cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea demersului său judiciar așa cum a fost formulată cererea de chemare în judecată precum și obligații legate de timbrarea cererii.
În condițiile în care reclamanta a înțeles să se prevaleze de dispozițiile de drept comun și pentru acest al treilea petit competența materială se stabilește în raport de valoarea imobilului.
În cauză reclamanta a invocat o valoare a bunului de 150.000 lei, valoare pe care pârâta P. O. R. Ț. a contestat-o, aspect care însă nu are relevanță în cauză. În condițiile în care instanța de fond considera derizorie această valoare, fie pentru determinarea taxei de timbru, fie pentru stabilirea competenței, trebuia să pună în discuție și să dispună efectuarea unei expertize de evaluare, astfel ca prin raportare la un element obiectiv, străin de poziția procesuală a părților, competența materială să fie determinată corect raportat la criteriul valoric. În lipsa acestei expertize, trebuie să prevaleze evaluarea/prețuirea reclamantei, titulara acțiunii civile.
Așa fiind, pentru considerentele de mai sus, competența materială raportat la pretențiile formulate, criteriul valoric, temeiurile invocate în susținerea cererilor formulate și locul situării bunului aparține Judecătoriei Gherla.
Curtea examinând conflictul de competență reține următoarele:
Acțiunea a fost înregistrată la data de_ și în consecință sunt incidente dispozițiile Legii nr. 134/2010 privind Noul Cod de Procedură Civilă.
Obiectul cererii de chemare în judecată, reglementat de art. 194 lit.c Noul Cod de Procedură Civilă, reprezintă pretenția concretă a reclamanților și fixează limitele cadrului procesual în care urmează să se desfășoare judecata și determină competența de soluționare a litigiului.
În condițiile în care reclamanta P. R. U. G. -C. Ț. a solicit obligarea pârâtei P. O. Ț. să-i recunoască dreptul de proprietate și să-i predea posesia bisericii și a terenului aferent, înscrise în C.F.370 Ț., anularea încheierii de intabulare, rectificarea situației de carte funciară, constatarea nulității titlului de proprietate emis în favoarea pârâtei P. O. Ț., în temeiul Legii nr. 18/1991, rezultă fără putere de tăgadă că finalitatea demersului este redobândirea dreptului de proprietate asupra unui lăcaș de cult. Chiar dacă petitul de revendicare este ultimul enumerat de reclamantă în acțiunea cu care a investit instanța, acesta este petitul principal al acțiunii.
Demersul juridic demarat de reclamantă tinde la redobândirea dreptului de proprietate asupra unui lăcaș de cult care a aparținut Bisericii Române Unite cu
Roma G. -C., împrejurare ce rezultă din starea de fapt prezentată de reclamantă.
Sub aspect material, în noua regelementare, tribunalul a devenit instanță de drept comun și potrivit art. 95 pct. 1 Noul Cod de Procedură Civilă judecă, în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe. Cu titlu de excepție legiuitorul a stabilit că litigiile, a căror obiect este evaluabil în bani și are o valoare de până la 200.000 lei, sunt de competența judecătoriilor, potrivit dispozițiilor art. 94 pct. 1 lit. j Noul Cod de Procedură Civilă. De regulă, la acțiunile în revendicare stabilirea competenței materiale a instanței se face după criteriul valoric, potrivit dispozițiilor art.95 al.1 coroborat cu art. 94 pct.1 lit.j Noul Cod de Procedură Civilă.
Însă, pentru acțiunile vizând reglementarea situației juridica a lăcașurilor de cult si a caselor parohiale care au aparținut Bisericii Romane Unite cu Roma (greco-catolica) si au fost preluate de Biserica O. R. legiuitorul a stabilit, în art. 3 al. 3 din Decretul-Lege nr. 126/1990, competența specială a tribunalului, având în vedere destinația imobilului și nu criteriul valoric.
Prin urmare, în prezenta cauză competența materială se stabilește raportat la faptul că obiectul revendicat este o biserică și nu la valoarea lăcașului de cult.
Este real că reclamanta nu a invocat în drept și Decretul-Lege nr. 126/1990, însă instanța de judecată nu este legată în calificarea juridică a acțiunii numai de dispozițiile legale invocate de parte, întrucât în unele situații reclamantul nici nu motivează în drept acțiunea.
În cazul de față, reclamanta a investit instanța cu mai multe capete principale de cerere: revendicare și constare nulitate titlu de proprietate, cereri ale căror cauze sunt în strânsă legătură, situație în care instanța competentă se determină, potrivit dispozițiilor art. 99 al.2 Noul Cod de Procedură Civilă. Chiar dacă terenul din titlul de proprietate este prețuit de reclamantă la 150.000 lei(valoare care ar atrage competența judecătoriei) competența materială a instanței se stabilește ținându-se seama de pretenția care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt, respectiv tribunalul determinat de petitul de revendicare lăcaș de cult.
În temeiul art. 135 Noul Cod de Procedură Civilă, curtea va stabili că Tribunalul Cluj este instanța competentă să judece acțiunea formulată de reclamanta P. R. U. G. -C. Ț. în contradictoriu cu pârâtele P. O. Ț., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupa terenurilor a comunei Ț., prin Primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. prin Prefect având ca obiect revendicare biserică și terenul înscris în C.F. 370 Ț. ,rectificare C.F. șa.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența soluționării acțiunii, formulate de reclamanta P.
U. G. -C. Ț. în contradictoriu cu pârâtele P. O. Ț., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupa terenurilor a comunei Ț., prin Primar și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. prin Prefect având ca obiect revendicare biserică și terenul înscris în C.F. 370 Ț. ,rectificare C.F. șa., în favoarea Tribunalului C. .
Hotărârea este definitivă.
Dată în camera de consiliu și pronunțată în ședința publică din 25 septembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
T. N. M. T.
Red. A:T.N/ dact.A.T.N.
3 ex/_
| ← Sentința civilă nr. 42/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 63/2013. Conflict de competență → |
|---|
