Sentința civilă nr. 493/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 493/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE C. -A. C.
Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant T. E., reclamant T. G. M. și pe pârât P. M. C. -N., pârât P. J.
C., pârât C. C. PENTRU S. D., D. C. A. N. PENTRU R. P., având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
- reprezentanta reclamanților avocat Cleopatra Cătană în substituirea d-nei avocat Daciana Paler Groșan
Lipsă fiind:
- pârât - C. | C. | PENTRU S. | D. | , D. C. | A. | N. |
PENTRU R. | P. | |||||
- pârât - P. | J. | C. | ||||
- pârât - P. | M. | C. -N. | ||||
- reclamant | - T. | E. | ||||
- reclamant | - T. | G. M. |
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și pune în discuție această excepție.
Reprezentanta reclamanților apreciază că Tribunalul Cluj, Secția Mixtă de contencios administrativ și fiscal de litigii de muncă și asigurări sociale este competent în prezenta cauză.
Instanța, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
.
INSTANȚA
Deliberând reține că prin acțiunea formulată reclamanțiiT. E. ȘI T. G. M. au chemat în judecată pârâții P. M. C. -N., P.
C., C. C. PENTRU S. D., din cadrul A. N. PENTRU R. P., solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună:
obligarea P. ui municipiului C. -N., respectiv a Instituției P. ui J. C., după caz, să înainteze Comisiei Centrale pentru S. D. din cadrul A. N. pentru restituirea P. întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005;
obligarea C. C. pentru S. D. din cadrul
A.N.R.P. să analizeze, să evalueze dosarul precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că imobilul situat în C. -N.
, str.Venus nr.40, înscris în CF 10415 C., a fost proprietatea defunctul
T. Mihaly, potrivit certificatului de moștenitor nr.2622/_ .
Ca urmare a exproprierii prin decretul nr.283/1986 dreptul de proprietate asupra imobilului anterior identificat a fost preluat de către Statul Român, fiind preluat abuziv de către Stat.
Reclamanții au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cu privire la care s-a emis de P. mun.C. -N. dispoziția nr.6497/_ prin care s-a propus acordarea de despăgubiri.
Conform prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, se predau pe bază de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Reclamanții au precizat că de la data emiterii dispoziției au trecut aproape 6 ani, perioadă în care dosarul nu a fost soluționat, rămânând în nelucrare, deși prevederile art.131 și art.16 alin.5 și 7 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 obligă la evaluarea bunului și la emiterea titlului de despăgubire. Chiar dacă această obligație nu este prevăzută de lege, condiționat de respectarea unui anumit termen, acesta trebuie să fie unul rezonabil, potrivit jurisprudenței CEDO.
Prin întâmpinarea formulată pârâta C. C. pentru S. D.
C. -N. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. . Pârâta a arătat că temeiul de drept al acțiunii este Legea nr.247/2005, litigiul este fond funciar, iar potrivit art.53 din Legea nr.18/1991 se acordă
judecătoriilor plenitudinea de jurisdicție în ceea ce privește cererile care vizează fondul funciar.
Analizând excepția necompetenței materiale, în conformitate cu prevederile art.129 și următoarele C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.95 pct.1 C.proc.civ. tribunalele judecă în primă instanță toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe.
Conform art. 94 pct.1 lit.h C.proc.civ. judecătoriile judecă în primă
instanță cererile privind obligațiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe.
În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtelor să își îndeplinească atribuțiile stabilite prin legile fondului funciar și prin Legea nr.247/2005, privind soluționarea cererii pe care a formulat-o în anul 2001 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului menționat mai sus, astfel încât capetele de cerere privesc obligații de a face neevaluabile în bani, care nu sunt date prin nici o dispoziție legală în competența unor anumite instanțe.
Referitor la ultimul capăt de cerere, tribunalul că nu incidente dispozițiile art.20 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, conform cărora "competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. C. pentru S.
D. sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul";. Astfel, în privința pârâtei C. C. pentru S.
D. reclamanta nu a invocat refuzul de a emite decizia, ci a solicitat ca după primirea de către această pârâtă a documentației privind acordarea de despăgubiri pârâta să fie obligată să emită decizia. De asemenea, acest petit este unul accesoriu, în condițiile în care soluționarea lui depinde de soluția dată primelor capete de cerere
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.53 și 54 din Legea nr.18/1991
"hotararile comisiei judetene asupra contestatiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispozitiilor cuprinse in cap. II, si cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesati prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Impotriva hotararii comisiei judetene se poate face plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Dispozitiile art. 53 alin. (1) se aplica si in cazul in care plangerea este indreptata impotriva ordinului prefectului sau oricarui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, in conditiile prevazute in cap. III. Dispozitiile art. 53 alin.
(2) raman aplicabile";.
Deși în speță cererile reclamantei nu vizează o hotărâre a comisiei județene sau un ordin al prefectului, în condițiile în care aceasta invocă refuzul instituțiilor implicate în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de a soluționa cererea sa, tribunalul apreciază că instanța este investită cu analizarea îndreptățirii reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate la fel ca și în situația în care s-ar ataca o hotărâre a comisiei județene de respingere a cererii, fapt ce atrage competența de soluționare în favoarea judecătoriei.
În acest sens, tribunalul reține că în mod similar, în aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, prin Decizia în interesul Legii nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate, reținându-se că "într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime";. Ulterior pronunțării acestei decizii secțiile civile ale tribunalelor au soluționat atât contestațiile prevăzute de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, cât și acțiunile prin care s- a invocat refuzul unității deținătoare de a răspunde la notificare.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art.132 C.proc.civ. tribunalul urmează să admită excepția necompetenței materiale și să decline competența de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei C.
-N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
Declină competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei C. -N. .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2013.
Președinte,
C. -A. C.
Grefier,
C. -S. Ș.
RED./DACT./CC/CȘ_ /2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 226/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 1068/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
