Plângere împotriva încheierii de carte funciară prin care dispus îndreptarea erorii materiale dintr-o altă încheiere de carte funciară. Respingere
Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia nr. 760 din 9 aprilie 2014
1. Cererea de chemare în judecată
Petentele T.M. şi T.A. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul B.T., să se dispună anularea (desfiinţarea) încheierilor nr. 29.731/22.10.2010 şi nr. 25.989/2010 a OCPI Bistriţa-Năsăud - Biroul de carte funciară Bistriţa, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că, prin încheierea nr. 25.989/2010 a OCPI Bistriţa-Năsăud - pretins de „îndreptare de eroare materială" săvârşită cu încheierea nr. 232/1989 c.f., în c.f. nr. 111 Bistriţa-Bârgăului - s-a dispus, la cererea lui B.T. a lui Ioan, înfiinţarea colii de carte funciară nr. 3.299 Bistriţa-Bârgăului pentru imobilul teren cu nr. topo 1277/6 cu suprafaţa de 9.150 m.p., proprietatea lui B.I., şi constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea acestui imobil peste imobilul cu nr. top. 1277/7 din c.f. 2132; imobilele cu nr. top. 1277/5 şi 1278, înscrise în c.f. 2136; imobilele cu nr. top. 1277/8, 1321, 1320 şi 1304, înscrise în c.f. 2263 Bistriţa-Bârgăului.
Motivarea menţionată în conţinutul încheierii nr. 25989/2010 de CF constă în aceea că, verificând conţinutul cărţii funciare nr. 111 Bistriţa-Bârgăului şi actele din dosar - sentinţa civilă nr. 971/1970, tabelul de mişcare parcelară şi schiţa plan de situaţie, se constată că s-a omis înfiinţarea colii de carte funciară pentru parcela cu nr. top. 1277/6 - teren „în lungimea satului", cu suprafaţa de 9.150 m.p. proprietatea lui
B.I. şi constituirea dreptului de trecere în favoarea acestui imobil. Drept temei legal sa invocat art. 53 din Legea nr. 7/1996, potrivit căruia „erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate. (2) În acest caz se vor aplica, prin asemănare, dispoziţiile art. 3638".
Împotriva încheierii nr. 25.989/2010 de CF., petentele au formulat plângere în termen de 15 zile de la comunicare, pe care au depus-o la OCPI Bistriţa Năsăud, care a calificat-o ca fiind cerere de reexaminare - în conformitate cu art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, soluţionată prin încheierea nr. 29.731/2010, în sensul respingerii ei. De această dată, Biroul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa reţine că prin încheierea nr. 25.989/2010 s-a admis cererea de înfiinţare a cărţii funciare nr. 3299 Bistriţa-Bârgăului şi înscrierea dreptului de servitute de trecere în favoarea imobilului cu nr. top. 1277/6, „în conformitate cu dispozitivul sentinţei nr. 971/1970 pronunţată de judecătoria Bistriţa în dosarul nr. 155/1970 şi a raportului de expertiză varianta 1, efectuat în cauză, fără a fi întocmit vreun alt raport de expertiză aşa cum se presupunea în mod tendenţios în plângerea formulată".
În realitate, înscrierile dispuse prin încheierea nr. 25.989/2010 nu corespund sentinţei civile menţionate (pe lângă faptul că prin această sentinţă nu s-a dispus vreo intabulare), ele fiind făcute fie cu rea credinţă, fie cu gravă neglijenţă. Petentele se întreabă care este temeiul legal în baza căruia în unele situaţii OCPI dispune înscrieri în baza unei sentinţe pronunţată cu 40 de ani în urmă, în condiţiile în care prin acestea nu s-a dispus nicio intabulare, în timp ce în alte situaţii, lipsa unei astfel de dispoziţii din dispozitivul unor sentinţe recente constituie impediment la intabulare, chiar şi atunci când cererea este formulată de titularul dreptului.
Prin dispozitivul sentinţei civile nr. 971 din 2 iulie 1970 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul nr. 155/1970, s-a constatat existenţa partajului voluntar, conform raportului de expertiză întocmit de către exp. C.V. - în baza căruia imobilul cu nr. top. nou 1277/6 i-a fost atribuit reclamantului de atunci, B.I.; şi s-a constatat că imobilul cu nr. top. 1277/6 este înfundat şi în consecinţă s-a stabilit servitute de trecere în favoarea acestui imobil, „peste imobilele cu nr. top. 1277/7, 1277/5, 1278, 1277/8, 1321, 1320 şi 1304, deci pe varianta nr. 1, colorată cu roşu, din expertiza întocmită de exp. ing. C.P.".
În considerentele acestei sentinţe, care lămuresc dispozitivul ei, se menţionează în mod expres că „varianta I, colorată cu roşu, cu trecerea peste imobilele pârâtului T.S." este peste drumul de acces existent la acea dată (anul 1970) -pe care se circula cu carul (vorbindu-se chiar de uzucapiune), „astfel că dacă s-ar crea această servitute de trecere în favoarea imobilului înfundat, nu s-ar cauza nicio pagubă". Este evident că s-a avut în vedere de către instanţă calea de acces folosită în 1970, cu dimensiunile şi pe traseul de atunci, fără nicio modificare, care nu aducea nicio atingere exercitării dreptului de proprietate asupra restului de teren din nr. top. proprietatea petentelor (c.f. 2263).
Din conţinutul încheierilor de carte funciară atacate s-a constatat că dreptul de servitute a cărui înscriere s-a dispus este „pe lăţimea de 3 m şi lungimea de 105 m peste imobilele cu nr. top. 1321, 1320, 1304; 125 m peste imobilul cu nr. top. 1277/8; 118 m peste imobilul cu nr. top. 1277/5, 1278 şi 38 m peste imobilul cu nr. top. 1277/7. Interesul petentelor este doar în ceea ce priveşte servitutea de peste terenul identificat prin nr. top. 1277/8, 1304, 1320 şi 1321 din c.f. 2263, proprietatea tabulară a acestora.
Dimensiunile traseului servituţii de trecere înscrise în baza încheierilor c.f. atacate există doar în „supliment de expertiză", întocmit de exp. ing. C.P. la data de
10.02.1971 - ceea ce înseamnă după mai bine de 7 luni de la pronunţarea sentinţei civile nr. 971/2 iulie 1970 - situaţie în care, fără nicio îndoială, acest supliment nu a fost avut în vedere de către instanţă la pronunţarea sentinţei nr. 971/1970, astfel că nici nu poate face parte integrantă din expertiza ce a stat la baza sentinţei judecătoreşti, oricât ar dori expertul sau alte persoane interesate să se întâmple. În conţinutul acestui supliment se arată că „drumul va trebui să aibă o lăţime carosabilă de 3 m, aceasta înseamnă că nu se pot construi garduri laterale a drumului de acces, deoarece în această situaţie, lăţimea drumului devine insuficientă pentru trecerea vehiculelor".
Expertul a observat că „sentinţa nu prevede că se pot face garduri", iar „construirea de garduri laterale ar duce la conturbarea în folosire a drumului" de către
B.I.. Mai mult, expertul stabileşte că antecesorul petentelor, numitul T.S., trebuie să taie „8 (opt) pomi, în aşa fel ca să se poată construi o curbă de racordare suficient de mare, ca în ea să se poată înscrie orice fel de vehicul şi de orice lungime, ce va circula pe acest drum" (deci inclusiv TIR-uri, ansambluri de vehicule, etc.). Se observă că dintr-o servitute de trecere stabilită de instanţă pe traseul unui drum de acces existent în anul 1970, pe care se putea circula cu carul (traseu cu privire la care instanţa arată în mod expres că „nu s-ar cauza nicio pagubă"), expertul C.P., prin suplimentul de expertiză întocmit ulterior pronunţării sentinţei, şi respectiv OCPI Bistriţa-Năsăud -prin înscrierea servituţii de trecere cu dimensiunile menţionate în acest supliment, fac un adevărat drum, cu „lăţime carosabilă" de 3 m şi o curbă care să fie „suficient de mare" pentru un drum public, pe care să poată circula „orice fel de vehicul de orice lungime".
Petentele au susţinut că, în realitate, aşa cum în mod expres s-a menţionat în încheierea nr. 25.989/2010 CF, prin această încheiere, OCPI a dispus, contrar competenţelor sale legale, „constituirea" dreptului de servitute de trecere pe traseul cu dimensiunile din suplimentul la raport; care diferă esenţial de cel stabilit prin sentinţa civilă nr. 971/1970 a Judecătoriei Bistriţa. Astfel, cu ajutorul şi a OCPI Bistriţa-Năsăud, B.T. a încercat să-şi legalizeze abuzurile comise în detrimentul dreptului de proprietate al celor două, prin tăierea pomilor de pe terenul lor, distrugerea gardurilor, amenajarea drumului pe care să poată circula orice fel de vehicul de orice lungime, etc.
Analizând conţinutul cărţii funciare nr. 111 Bistriţa-Bârgăului instanţa a constatat, într-adevăr, că sentinţa civilă nr. 971/1970 a fost înregistrată la cartea funciară sub nr. 232/27 martie 1989, pronunţându-se o încheierea în baza căreia imobilul de sub A+l cu nr. top. 1276, 1277, 1278, 1304, 1320, 1321, s-a dezmembrat în parcelele menţionate la poziţiile 47-57 (sau 58); între care şi parcela de la poziţia
nr. 53, cu nr. top. 1277/6 şi suprafaţa de 9150 m.p. care „se transcrie în c.f. nr în
favoarea lui B.I.". Pentru niciuna dintre parcelele dezmembrate nu se menţionează nr. cărţii funciare în care parcela urma să fie transcrisă - ceea ce nu a constituit şi nici nu constituie un impediment pentru înfiinţarea unei coli în care parcela să fie transcrisă.
Prin urmare, înfiinţarea unei coli, indiferent cu ce număr Bistriţa-Bârgăului, pentru imobilul cu nr. top. 1277/6 cu suprafaţa de 9.150 m.p. - proprietatea lui B.I., se putea face în baza încheierii nr. 232/27.03.1989 c.f. - care nu a fost atacată şi care a dispus în acest sens (nefiind nevoie să se dispună încă odată, printr-o altă încheiere). Încheierea nr. 25.989/2010, atacată, nu constituie nicidecum doar o îndreptare a vreunei „erori materiale săvârşite cu încheierea nr. 232/1989 c.f., în c.f. 111 Bistriţa-Bârgăulu", cum pretinde OCPI Bistriţa-Năsăud, ci constituie ea însăşi o eroare (intenţionată), o nelegalitate a cărei desfiinţare se impune.
În drept s-au invocat prevederile art. 53, art. 36-38 din Legea 7/1996 şi art. 274 Cod procedură civilă.
2. Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 5097/12.06.2013 a Judecătoriei Bistriţa, a fost admisă plângerea împotriva încheierilor de CF nr. 29731/22.10.2010 şi nr. 25989/2010 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa - Năsăud, formulată de reclamantele T.M. şi T.A., în contradictoriu cu pârâtul B.T. (a lui I.).
Au fost anulate încheierile de carte funciară nr. 29731/22.10.2010 şi nr. 25989/2010 ale Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa - Năsăud.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 2008,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată. A fost obligat pârâtul la plata către expertul Talpoş Marius a sumei de 630 lei reprezentând diferenţă onorariu expert.
Considerente
Prin sentinţa civilă nr. 971/1970 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosar nr. 155/1970 s-a constituit un drept de servitute de trecere în favoarea imobilului cu nr. top. 1277/6, ca fond dominant, fonduri aservite fiind imobilele cu nr. top. 1277/7, 1277/5, 1278, 1277/8, 1321, 1320 şi 1304, conform variantei I, colorată în roşu, din expertiza întocmită de expertul C.P..
La data de 30.08.2010, intimatul B.T. a formulat cererea de reconstituire a cărţii funciare nr. 111 şi a parcelei cu nr. top. 1277/6 în favoarea căreia s-a constituit dreptul de servitute prin sentinţa menţionată mai sus, cerere adresată Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa-Năsăud. La cerere au fost anexate sentinţa civilă nr. 971/1970 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dos. nr. 155/1970, tabel de mişcare parcelară, supliment de expertiză întocmit de expertul C.P. la data de
10.11.1971 şi plan de situaţie al imobilelor în litigiu.
Prin încheierea de îndreptare de eroare materială nr. 25989/2010 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa-Năsăud, s-a dispus îndreptarea de eroare materială a înscrierii din CF 111 Bistriţa-Bârgăului, strecurată în încheierea nr. 232/1989, prin înfiinţarea colii de carte funciară nr. 3299 Bistriţa-Bârgăului pentru imobilul teren cu nr. top. 1277/6 cu suprafaţa de 9150 mp proprietatea lui B.I. şi constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea acestui imobil peste imobilul cu nr. top. 1277/1 din CF 2132, imobilele cu nr. top. 1277/5 şi 1278 înscrise în CF 2136, imobilele cu nr. top. 1277/8, 1321, 1320 şi 21304 în cartea funciară nr. 2263 Bistriţa-Bârgăului. Se menţionează în încheiere că servitutea se constituie pe lăţimea de 3 m şi lungimea de: 105 m peste imobilele cu nr. top. 1321, 1320, 1304; 125 m peste imobilul cu nr. top. 1277/8; 118 m peste imobilul cu nr. top. 1277/5, 1278 şi 38 m peste imobilul cu nr. top. 1277/7.
Împotriva acestei încheieri de carte funciară petentele şi numitul T.S. au formulat cerere de reexaminare, invocându-se faptul că încheierea de îndreptare de eroare materială nr. 25989/2010 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa-Năsăud nu reprezintă în realitate o încheiere de îndreptare a unei erori materiale ci o încheiere de înfiinţare a unei coli funciare şi de întabulare a unui drept de servitute în baza unui supliment la raportul de expertiză, efectuat ulterior pronunţării sentinţei civile nr. 971/1970.
Prin încheierea nr. 29731 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa-Năsăud la data de 04.10.2010 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petente şi numitul T.S., reţinându-se că prin încheierea nr. 232/27.03.1989 s-a dezmembrat imobilul înscris în CF 111 Bistriţa-Bârgăului, conform sentinţei civile nr. 971/1970, parcelele nou formate fiind transcrise în alte cărţi funciare, însă s-a omis a se menţiona cartea funciară în care urma a fi transcrisă parcela cu nr. top. 1277/6 cu suprafaţa de 9150 mp şi înscrierea dreptului de servitute în favoarea acestei parcele.
Potrivit dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 7/1996, aplicabile raportat la data emiterii încheierii de carte funciară atacată, erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate. Încheierea de îndreptare de eroare materială nr. 25989/2010 a fost emisă în temeiul cererii intimatului B.T. de reconstituire a cărţii funciare nr. 111 şi a parcelei cu nr. top. 1277/6 iar eroarea materială a constat, raportat la motivarea încheierii, în omisiunea de a se înfiinţa coala de carte funciară pentru parcela cu nr. top. 1277/6 şi înscrierea dreptului de servitute. Instanţa de fond a apreciat că eroarea materială reglementată de disp. art. 53 din legea nr. 7/1996 presupune existenţa unor greşeli materiale strecurate în cuprinsul cărţilor funciare care nu afectează drepturile înscrise în cartea funciară, iar nu omisiunea de a se înscrie un drept în cartea funciară.
Prin urmare, instanţa reţine că omisiunea înfiinţării unei cărţi funciare pentru parcela cu nr. top. 1277/6 şi omisiunea de a se înscrie în cartea funciară dreptul de servitute stabilit prin sentinţa civilă nr. 971/1970 nu reprezintă o eroare materială strecurată în încheierea nr. 232/27.03.1989, situaţie în care instanţa constată că nu sunt aplicabile disp. art. 53 din Legea nr. 7/1996 iar încheierile de carte funciară 25989/2010 şi 29731/2010 ale Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa-Năsăud sunt nelegale. De asemenea, instanţa a constatat că înscrierea în cartea funciară a servituţii nu a avut la bază raportul de expertiză efectuat în cadrul dos. nr. 155/1970 şi care a fost avut în vedere de instanţă la pronunţarea sentinţei civile nr. 971/1970 ci un supliment la acest raport de expertiză, efectuat la data de 10.11.1971, prin urmare după pronunţarea sentinţei prin care s-a constituit dreptul de servitute, astfel cum rezultă din actele care au stat la baza emiterii încheierilor atacate, comunicate la dosar de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa-Năsăud. De asemenea, expertiza tehnică efectuată în cauză relevă faptul că dreptul de servitute înscris în cartea funciară prin încheierea de îndreptare de eroare materială nu respectă traseul stabilit prin sentinţa civilă nr. 971/1970 în privinţa imobilului fond aservit cu nr. top. 1277/8, proprietatea petentei T.M., astfel că instanţa constată nelegalitatea încheierilor de carte funciară 25989/2010 şi 29731/2010 ale Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa-Năsăud şi sub acest aspect.
Având în vedere considerentele expuse, prima instanţă a admis plângerea formulată de petente şi a anulat încheierile de carte funciară nr. 29731/22.10.2010 şi nr. 25989/2010 ale Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa - Năsăud.
3. Apelul
Prin decizia civilă nr. 159 din 02.12.2013 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud pronunţată în dosar nr. .../2010 a fost respins ca nefondat apelul declarat de intimatul B.T. (a lui Ioan) împotriva sentinţei civile nr. 5097/2013 a Judecătoriei Bistriţa, pronunţată în dosarul nr. .../2010.
Apelantul B.T. a fost obligat să plătească intimatei T.M., cu domiciliul în Bistriţa Bîrgăului, nr. 309, judeţul Bistriţa-Năsăud, suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Considerente
Prin încheierea de îndreptare de eroare materială nr. 25989/2010 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa-Năsăud s-a dispus îndreptarea de eroare materială a înscrierii din CF 111 Bistriţa-Bârgăului, strecurată în încheierea nr. 232/1989, prin înfiinţarea colii de carte funciară nr. 3299 Bistriţa-Bârgăului pentru imobilul teren cu nr. top. 1277/6 cu suprafaţa de 9150 mp proprietatea lui B.I. şi constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea acestui imobil peste imobilul cu nr. top. 1277/1 din CF 2132, imobilele cu nr. top. 1277/5 şi 1278 înscrise în CF 2136, imobilele cu nr. top. 1277/8, 1321, 1320 şi 21304 în cartea funciară nr. 2263 Bistriţa-Bârgăului. Se menţionează în încheiere că servitutea se constituie pe lăţimea de 3 m şi lungimea de: 105 m peste imobilele cu nr. top. 1321, 1320, 1304; 125 m peste imobilul cu nr. top. 1277/8; 118 m peste imobilul cu nr. top. 1277/5, 1278 şi 38 m peste imobilul cu nr. top. 1277/7. În justificarea luării acestei măsuri s-au invocat prevederile art.53 alin.1 din legea nr.7/1996 republicată.
Prin încheierea nr. 29731 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa-Năsăud la data de 04.10.2010 a fost respinsă cererea de reexaminare formulată de petente şi numitul T.S., reţinându-se că prin încheierea nr. 232/27.03.1989 s-a dezmembrat imobilul înscris în CF 111 Bistriţa-Bârgăului, conform sentinţei civile nr. 971/1970, parcelele nou formate fiind transcrise în alte cărţi funciare, însă s-a omis a se menţiona cartea funciară în care urma a fi transcrisă parcela cu nr. top. 1277/6 cu suprafaţa de 9150 mp şi înscrierea dreptului de servitute în favoarea acestei parcele.
Esenţial pentru justa soluţionare a cauzei este de a se stabili dacă ceea ce s-a dispus prin încheierea atacată nr. 25989/2010 constituie o îndreptare a erorii materiale sau constituie o măsură ce excede prevederilor art. art. 53 alin. 1 din legea nr. 7/1996 republicată, invocate de registrator ca temei legal, încheierea prin care a fost respinsă cererea de reexaminare fiind influenţată direct de soluţia dată asupra încheierii de îndreptare a erorii materiale.
Potrivit art. 53 din Legea nr. 7/1996, aplicabile raportat la data emiterii încheierii de carte funciară atacată, erorile materiale săvârşite cu prilejul înscrierilor sau radierilor se pot îndrepta, prin încheiere motivată, de către registratorul de la biroul teritorial, la cerere sau din oficiu, cu comunicarea acesteia persoanei interesate.
Tribunalul constată că acest legal nu indică cazurile ce pot fi considerate erori materiale, situaţie în care trebuie aplicate prin raportare prevederile din art. 281 Cod procedură civilă care se referă erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea sau susţinerile părţilor, erori de calcul şi alte erori materiale. Aşa fiind, tribunalul arată că, pe calea îndreptării erorilor materiale, se pot îndrepta doar anumite greşeli ce nu afectează fondul înscrierilor efectuate în cartea funciară şi că pe această cale nu se pot corecta anumite omisiuni ale registratorilor de carte funciară ce ar constitui în realitate greşeli de fond privind operaţiunile ce trebuiau realizate şi operate în cartea funciară în baza unor hotărâri judecătoreşti sau alte acte juridice, operaţiuni pe care însă nu au fost efectuate.
În cauza de faţă, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanţă a admis plângerea formulată de petentă şi au fost anulate încheierile de carte funciară nr. 29731/22.10.2010 şi nr. 25989/2010 ale Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa - Năsăud, fiindcă prin încheierea nr. 25989/2010 emisă de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa-Năsăud, deşi intitulată de îndreptare de eroare materială a înscrierii din CF 111 Bistriţa-Bârgăului, în realitate ceea ce a făcut registratorul de carte funciară constituie o completare a unei omisiuni, iar nu îndreptarea unei erori materiale, având în vedere de ce s-a dispus, respectiv înfiinţarea colii de carte funciară nr. 3299 Bistriţa-Bârgăului pentru imobilul teren cu nr. top. 1277/6 cu suprafaţa de 9150 mp proprietatea lui B.I. şi constituirea dreptului de servitute de trecere în favoarea acestui imobil peste imobilul cu nr. top. 1277/1 din CF 2132, imobilele cu nr. top. 1277/5 şi 1278 înscrise în CF 2136, imobilele cu nr. top. 1277/8, 1321, 1320 şi 21304 în cartea funciară nr. 2263 Bistriţa-Bârgăului, iar încheierea de respingere a cererii de reexaminare trebuia anulată, dat fiind faptul că nu a fost legal emisă încheierea de îndreptare eroare materială, anularea primei încheieri atrăgând pe cale de consecinţă şi anularea încheierii subsecvente. Ar fi constituit o îndreptare de eroare materială dacă s-ar fi corectat numele ori prenumele părţi înscrise în cartea funciară, dacă s-ar fi indicat corect actul juridic în baza în căruia a fost efectuată înscrierea în cartea funciară, dar ceea ce a făcut registratorul excede cadrului legal permis de art. 53 alin. 1 din legea evocată, şi eventual poate fi corectat printr-un alt mijloc prevăzut de legea nr. 7/1997, dar nu pe calea unei simple cereri de îndreptare eroare materială.
Având în vedere această situaţie, celelalte aspecte indicate în cererea de apel privind fondul raporturilor juridice dintre părţile litigante, contextul în care s-au produs omisiunile la cartea funciară, nu pot atrage admiterea apelului, fiindcă acestea nu se referă la o simplă îndreptare de eroare materială şi nu pot fi analizate într-un asemenea cadrul procesual, motiv pentru care tribunalul, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de intimatul B.T. (a lui Ioan), împotriva sentinţei civile nr.5097/2013 a Judecătoriei Bistriţa, pronunţată în dosarul nr..../2010, pe care a menţinut-o în întregime ca legală şi temeinică.
4. Recursul
Împotriva acestei decizii a declarat în termen legal recurs intimatul B.T., solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului declarat de acesta împotriva sentinţei civile nr. 5097/2013 a Judecătoriei Bistriţa, schimbării acestei sentinţe, în sensul respingerii plângerii formulată de petente, cu cheltuieli de judecată în toate instanţele.
În motivarea recursului său, recurentul arată că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, subzistând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., pentru că nu înlătură toate argumentele invocate în cererea de apel şi nu indică apelantului ce altă cale ar putea urma pentru a se îndrepta eroarea strecurată în încheierea de cartea funciară nr. 232/1989, acesta constituind şi o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 7/1996, motiv de recurs ce s-ar încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 8 Cod proc. civ. şi nu pct. 8, cum a indicat recurentul.
Tot în susţinerea motivului de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., se arată că instanţele de fond au analizat doar literar expresia de eroare materială, limitându-se la aprecieri de ordin general, fără a indica vreo altă cale prin care recurentul ar putea să-şi înscrie dreptul în cartea funciară.
În motivarea recursului, pentru a susţine încadrarea cererii sale într-un motiv de eroare materială, recurentul reia starea de fapt arătată şi în motivarea apelului.
5. Întâmpinarea din recurs
Intimata petentă T.M., prin întâmpinare, a solicitat instanţei să constate că o parte din motivele de recurs referitoare la descrierea stării de fapt sunt inadmisibile, neîncadrându-se în dispoziţiile art. 304 Cod proc. civ.
În ceea ce priveşte restul motivelor, cel prev. de art. 304 pct. 7 Cod proc. civ. nu subzistă, pentru că hotărârea instanţei de apel este motivată, cel prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod proc. civ. se referă la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi nu la interpretarea greşită a legii, iar cel prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. nu se regăseşte în cauză, procedura specială prev. de art. 53 din Legea nr. 7/1996 fiind una de strictă interpretare, erorile îndreptate prin încheierea atacată neputând constitui un fapt juridic în sensul art. 38 din Legea nr. 7/1996, cum greşit susţine recurentul, un astfel de act putând constitui doar obiect al notării, în timp ce dreptul de proprietate şi cel de servitute fiind drepturi reale imobiliare se intabulează.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 7/1996, coroborat cu art. 88 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară, erorile materiale nu afectează fondul dreptului, acest text trebuind completat cu cel prev. de art. 281 Cod proc. civ., în ceea ce priveşte sfera greşelilor materiale sau omisiunilor, or, în acest context, omisiunea de înfiinţare a unei coli de carte funciară constituie o greşeală de fond şi ar afecta fondul dreptului reclamantei, care a dobândit imobilul liber de sarcini, fiind intabulată de peste 7 ani, iar proprietarul anterior de peste 21 de ani.
În plus, pentru că şi în această procedură se aplică prin asemănare dispoziţiile art. 36-38 din lege, cererea este prescriptibilă în termenul de 3 ani.
6. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 Cod proc. civ. în care acestea pot fi încadrate, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, aşa cum rezultă şi din probele noi prin înscrisuri administrate în recurs în temeiul art. 305 Cod proc. civ., prin sentinţa civilă nr. 971/2.07.1970, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de antecesorul recurentului, numitul B.I., reclamant în acel dosar împotriva antecesorilor petentelor, pârâţi în acel dosar, constatându-se existenţa unui partaj voluntar intervenit între aceştia, conform raportului de expertiză întocmit de expertul C.V., cu formarea unor numere topografice noi, partaj faptic ce a fost consfinţit prin sentinţa amintită, cu rectificarea din expertiză, în sensul că imobilul atribuit reclmanatului B.I. are nr. top nou 1277/6, fiind admisă şi cererea reclamantului pentru stabilirea unei servituţi de trecere şi constatându-se că imobilul cu nr. top 1277/6 este înfundat şi stabilindu-se în favoarea acestuia o servitute de trecere peste imobilele cu nr. top 1277/7, 1277/5, 1278, 1277/8, 1321, 1320 şi 1304, conform variantei nr. 1, colorată cu roşu, din expertiza întocmită de ing. expert C.P. (f. 35-38 dosar curte).
Prin cererea înregistrată la notariatul de stat judeţean Bistriţa Năsăud la data de 27.03.1989, una din părţile din proces, respectiv Nica M., a solicitat intabularea drepturilor dobândite în baza acestei sentinţe, aşa cum rezultă din copia cererii existentă în mapa cu înscrisuri, comunicată instanţei de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bistriţa Năsăud (f. 32 dosar curte).
Au fost anexate acestei cereri, aşa cum rezultă din copia mapei cu înscrisuri nr. 232/1989, solicitată de instanţă, sentinţa civilă nr. 971/1970 a Judecătoriei Bistriţa şi tabelul de mişcare parcelară la care se face referire în sentinţă (f. 35-38 dosar curte).
Prin încheierea notarului din 27.03.1989, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în baza sentinţei şi a raportului de expertiză anexat (f. 32 dosar curte).
Conform copiei in extenso a CF nr. 111 Bistriţa, dispoziţiile din această încheiere au fost înscrise în cartea funciară, trecându-se dezmembrarea parcelei parcelelor iniţiale şi formarea parcelelor cu nr. top. Noi, inclusiv a parcelei cu nr. top 1277/6, cu suprafaţa de 9150 mp, atribuită lui B.I., indicându-se numărul cărţilor funciare în care acestea au fost transcrise, în cazul lui B.I. neexistând o menţiune privind numărul cărţii.
În această situaţie, nu poate fi vorba decât de o omisiune vădită a lucrătorului de carte funciară, care se subsumează noţiunii de eroare materială în sensul art. 281 alin. 1 Cod proc. civ., dispoziţiile Codului de procedură civilă fiind norme de procedură generale ce completează normele privind procedura înscrierilor în cartea funciară, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel. Numai că interpretarea corectă a acestui text de lege referitoare la omisiuni sau orice alte erori materiale este în sensul că împrejurarea învederată de recurent se încadrează în cuprinsul acestui text, pentru că dreptul său a fost parţial înscris în vechea carte funciară a imobilului, nr. 111 Bistriţa, în care este înscrisă inclusiv menţiunea că se deschide o nouă carte funciară pentru transcrierea dreptului, omiţându-se, doar, deschiderea efectivă a acestei cărţi, împrejurare observată ulterior şi îndreptată prin încheierea atacată.
În ceea ce priveşte prescripţia cererii de îndreptare a erorii materiale, este adevărat că textul art. 53 face trimitere la cel al art. 36-38 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data înregistrării cererii de îndreptare a erorii materiale. Numai că intimata petentă nu este un terţ dobânditor de bună credinţă, pentru ca cererea să fie prescriptibilă împotriva sa. Aceasta deoarece, conform art. 6 din Decretul-lege nr. 115/1938 în vigoare la data formulării cererii de înscriere, mapa cu înscrisuri şi registrul de intrare completau cartea funciară, iar, conform art. 33 din acelaşi direct-lege, buna credinţă a terţului dobânditor se raporta inclusiv la cuprinsul acestora. În aceste condiţii, intimata petentă putea cunoaşte cuprinsul cererii în temeiul căreia şi-a înscris dreptul antecesoarea sa, ca şi cuprinsul titlului în temeiul căruia s-a făcut această înscriere, nefiind, aşadar, de bună credinţă.
Oricum, în ceea ce priveşte înscrierea dreptului de proprietate al recurentului într-o nouă carte funciară omis a fi deschisă, intimatele petente nici nu justifică un interes în formularea plângerii, excepţia lipsei de interes fiind invocată din oficiu de instanţa de recurs şi pusă în discuţia părţilor.
În ceea ce priveşte servitutea de trecere, ea a fost instituită prin sentinţa a cărei înscriere s-a cerut, sentinţă în temeiul căreia şi-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară şi antecesorii petentelor, înscrierea ei constituind o omisiune ce se încadrează, de asemenea, în noţiunea de eroare materială, existenţa dreptului şi a cererii de înscriere putând fi cunoscută de petente.
De altfel, cererea de înscriere dobândeşte rang prin înregistrarea ei în registru, dreptul şi rangul nefiind pierdute prin omisiunea pronunţării asupra vreunei cereri sau prin omisiunea înscrierii dreptului în baza încheierii date asupra cererii.
În ceea ce priveşte identificarea concretă a dimensiunilor drumului de servitute sau existenţa servituţii (dacă s-ar susţine că s-a stins prin neuz, între timp parcela dobândind acces pe altă cale la drumul public), în măsura în care între părţi există divergenţe cu privire la acestea, ele pot constitui obiectul unei acţiuni confesorii sau negatorii grefată pe o acţiune în rectificarea intabulării dreptului de servitute.
În temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc. civ., subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. privind greşita interpretare a legii de către instanţa de apel, recursul va fi admis, decizia dată în apel urmând a fi modificată, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa schimbării sentinţei apelate, în temeiul art. 296 Cod proc. civ., în sensul respingerii plângerii formulate de petente.
Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 şi 274 Cod proc. civ., petentele vor fi obligate la plata în favoarea recurentului, intimat în plângere, B.T. a sumei de 2100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, reprezentând onorariu avocaţial (f. 245 dosar judecătorie, f. 12 dosar tribunal, f. 11 dosar curte).
← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. | Plângere împotriva încheierii registratorului de la biroul de... → |
---|