Conflict negativ de competenţă. Cerere având ca obiect obligarea comisiei locale să soluţioneze cererea de reconstituire
| Comentarii |
|
Conflict negativ de competenţă. Cerere având ca obiect obligarea comisiei locale să soluţioneze cererea de reconstituire şi să înainteze documentaţia comisie judeţene care să fie obligată să hotărască asupra propunerii comisiei locale
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa civilă nr. 93 din 18 septembrie 2014
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea formulată de reclamanţii S.S., S.I., S.S. şi S.I. în contradictoriu cu pârâţii Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor, Comisia Locală de Aplicare a Legii 18/1991 a Municipiului Cluj, Primarul mun. Cluj-Napoca, Prefectul judeţului Cluj, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul autorităţii naţionale pentru restituirea proprietăţilor, Comisia Judeţeană Cluj s-a solicitat instanţei următoarele: -1) să fie obligată comisia municipală să soluţioneze cererea de reconstituire formulată de reclamanta in baza prevederilor Legii nr. 247/2005 prin emiterea unei hotărâri pe care să o înainteze spre soluţionare împreună cu întreaga documentaţie Comisiei Judeţene Cluj si sa fie obligată aceasta din urmă să emită o hotărâre de validare sau invalidare a propunerii Comisiei locale; - 2) sa fie obligată instituţia Primarului mun. Cluj-Napoca, respectiv Instituţia Prefectului Judeţului Cluj, după caz să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor întreaga documentaţie pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005; să fie obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autoritatii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să analizeze, să evalueze dosarul precum si să emite deciziei privind titlul de despăgubire; cu cheltuieli de judecată.
II. Prima declinare de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 2879/2014 pronunţată de Tribunalul Cluj in dosarul nr. ...*, s-a declinat competenţa materială cu privire la primul capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, apreciindu-se că cererea formulată in temeiul Legii nr. 247/2005 este un litigiu de fond funciar, astfel că, raportat la prevederile art. 53 din Legea nr. 18/1991, competenţa aparţine Judecătoriei Cluj-Napoca.
III. A doua declinare de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 6276 din 17 iunie 2014 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. ..., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca invocată din oficiu, fiind declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj - Secţia Civilă, instanţa competentă să soluţioneze pricina.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut următoarele:
Cererea formulată de reclamanţi privind obligarea comisiilor de fond funciar la efectuarea demersurilor în vederea reconstituirii dreptului de proprietate cu privire la
suprafaţa de 1000 mp din Cluj-Napoca str. ... este o cerere patrimonială evaluabilă in bani. Valoarea obiectului cererii, raportat la valorile minime notariale (310 lei/mp cartier Bulgaria; 600lei/mp cartier Mărăşti) este de cel puţin 310.000 lei.
Conform art. 95 Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul este instanţa de drept comun in ce priveşte judecata de primă instanţă, iar cu privire la cererile evaluabile in bani este competentă atunci când valoarea depăşeşte 200.000 lei.
In vechiul Cod de procedură civilă, instanţa de drept comun pentru judecata in primă instanţă era judecătoria, iar toate cererile in materia fondului funciar ii erau atribuite in competenţă in mod expres conform art. 2 lit. b) C. pr. civ.
In prezenta reglementare, legiuitorul nu a mai inserat norme speciale pentru litigiile de fond funciar, astfel că pentru determinarea instanţei legal investite cu judecarea cererii se va aplica criteriul referitor la valoarea cererii, dat fiind caracterul patrimonial, evaluabil in bani al acestor litigii.
Instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 18/1991 nu sunt aplicabile in speţă, deoarece solicitarea reclamanţilor adresata comisiilor de fond funciar nu a fost soluţionata prin emiterea unei hotărâri a Comisiei judeţene de admitere sau respingere.
Litigiul are ca obiect soluţionarea cererii de reconstituire formulată in temeiul Legii nr. 247/2005, s nu plângere împotriva hotărârii Comisiei judeţene, astfel că ipoteza specială care să atragă competenţa judecătoriei conform art. 53 din Legea 18/1991 nu este incidentă. In opinia instanţei, procedura de soluţionare este cea prevăzută de titlul XIII din Legea nr.247/2005 care se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Instanţa a mai reţinut că litigiile de fond funciar sunt in competenţa instanţelor civile.
Mai mult, având in vedere opţiunea legiuitorului de a se atribui competenţa de drept comun in prima instanţa tribunalului si lipsa oricăror menţiuni cu privire la litigiile de fond funciar in noul Cod de procedură, se apreciază că menţiunea referitoare la competenţa judecătoriei din art. 53 din Legea nr. 18/1991 este doar o inadvertenţă.
Pentru considerentele de mai sus, in temeiul art. 95, art. 94 p. 1 lit. j), art. 130 al. 2 si art. 131 NCPC a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Cluj - Sectia Civila, instanţa competentă să soluţioneze pricina.
IV. A treia declinare de competenţă, conflictul negativ de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 382/13.08.2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. ..., a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, fiind declinată competenţa de soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, constatându-se conflictul negativ de competenţă şi dosarul fiind trimis Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării acestuia.
În considerente, tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ. tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.
Conform art. 94 pct. 1 lit. h C. proc. civ. judecătoriile judecă în primă instanţă cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.
În speţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtelor să îşi îndeplinească atribuţiile stabilite prin legile fondului funciar şi prin Legea nr. 247/2005, privind soluţionarea cererii pe care au formulat-o în anul 2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului menţionat mai sus, astfel încât capetele de cerere privesc obligaţii de a face neevaluabile în bani, care nu sunt date prin nici o dispoziţie legală în competenţa unor anumite instanţe.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 53 şi 54 din Legea nr. 18/1991 „hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, si cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesaţi prin
scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei raza teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplica şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III. Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile”.
Deşi, în speţă, cererea reclamanţilor nu vizează o hotărâre a comisiei judeţene sau un ordin al prefectului, în condiţiile în care aceasta invocă refuzul instituţiilor implicate în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de a soluţiona cererea lor, tribunalul a apreciat că instanţa este investită cu analizarea îndreptăţirii reclamanţilor la reconstituirea dreptului de proprietate la fel ca şi în situaţia în care s-ar ataca o hotărâre a comisiei judeţene de respingere a cererii, fapt ce atrage competenţa de soluţionare în favoarea judecătoriei.
În acest sens, tribunalul a reţinut că, în mod similar, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, prin Decizia în interesul Legii nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate, reţinându-se că „într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unităţii deţinătoare, respectiv al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziţie legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptăţit de a se adresa instanţei competente, ci, dimpotrivă, însăşi Constituţia prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea intereselor sale legitime”. Ulterior pronunţării acestei decizii secţiile civile ale tribunalelor au soluţionat atât contestaţiile prevăzute de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, cât şi acţiunile prin care s-a invocat refuzul unităţii deţinătoare de a răspunde la notificare.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art. 132 C.proc.civ. tribunalul urmează a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
În baza art. 133 şi următoarele C. proc. civ., a constatat conflictul de competenţă şi a trimis dosarul Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului.
V. Soluţionarea conflictului negativ de competenţă
Soluţionând conflictul negativ de competenţă în temeiul art. 135, alin. 1 Cod proc. civ., curtea apreciază că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă să soluţioneze cauza, din raţiunile reţinute de Tribunalul Cluj în ultima declinare de competenţă.
Astfel, hotărârea Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor este un act administrativ sustras controlului în contencios administrativ prin dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 18/1991, plângerea împotriva acesteia fiind de competenţa judecătoriei, conform art. 94 pct. 3 Cod proc. civ.
Legea contenciosului administrativ prevede expres că şi acţiunea împotriva refuzului nejustificat al organului administrativ de a soluţiona o cerere adresată acestuia urmează calea contenciosului administrativ, consacrând, astfel, principiul simetriei.
Faptul că hotărârea comisiei judeţene este de competenţa altei instanţe nu înseamnă că principiul simetriei nu funcţionează şi în această situaţie, refuzul de a emite actul supus ulterior cenzurii judecătoriei rămânând în competenţa aceleiaşi instanţe, în acest sens existând practică judiciară şi o decizie în interesul legii obligatorie pentru instanţe în materia Legii nr. 10/2001, aşa cum corect a reţinut tribunalul.
| ← Cerere de restituire a taxei judiciare de timbru achitată şi... | Conflict negativ de competenţă. Excepţie de nelegalitate.... → |
|---|
