Conflict negativ de competenţă. Excepţie de nelegalitate. Instanţa competentă teritorial
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa civilă nr. 92 din 18 septembrie 2014
I. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată la data de 8.10.2012 la Judecătoria Năsăud, reclamanta
B.L. i-a chemat în judecată pe pârâţii B.S., F.D., F.R., B.D.I., M.V. şi M.S., pentru stabilire masă succesorală şi demolare construcţie.
II. Excepţia de nelegalitate
La data de 23.12.2013, reclamanta a invocat excepţia de nelegalitate a autorizaţiei de construire nr. 26/29.08.2012 emisă de Primarul comunei Telciu în favoarea pârâţilor M.V. şi soţia M.S..
III. Sesizarea instanţei de contencios administrativ
Prin încheierea din data de 14.02.2014, Judecătoria Năsăud a sesizat Tribunalul Cluj cu privire la excepţia de nelegalitate, suspendând soluţionarea cauzei până la soluţionarea irevocabilă a excepţiei de către instanţa de contencios.
Cu privire la instanţa competentă să soluţioneze excepţia de nelegalitate, judecătoria a reţinut că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în formă anterioară modificării prin Legea nr. nr. 76/2012, competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate revenea instanţei de contencios administrativ, iar Legea nr. 76/2012, prin art. 3, reglementează principiul aplicării în timp a legii de procedură civilă, în sensul că legea de procedură sub care începe procesul este şi legea de procedură sub care acesta se încheie.
IV. Declinarea competenţei de către prima instanţă de contencios, competenţă teritorială
Prin sentinţa civilă nr. 3154 din 7.04.2014 a Tribunalului Cluj, a fost admisă excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Cluj, formulată de reclamanta B.L., în contradictoriu cu pârâtii M.V., M.S. şi Primarul Comunei Telciu, a fost trimisă cauza spre competenta soluţionare Tribunalului Bistrita-Năsăud.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că instanţa a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de mai sus, formulată de reclamanta
B.L. prin care s-a solicitat soluţionarea excepţiei de nelegalitate a autorizaţiei de construire nr. 26/29.08.2012 emisă de PriM. com. Telciu, jud. Bistrita-Năsăud.
Reclamanta a arătat în acţiune că, prin notele de şedinţă depuse la dosar, a solicitat trimiterea prezentului dosar Tribunalului Bistriţa-Năsăud, competent să soluţioneze excepţia arătată mai sus, invocând, în acest sens, excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Cluj.
Art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 prevede că excepţia de nelegalitate se judecă de către instanţa de contencios administrativ competentă. Art. 10 alin. 3 din Legea 554/2004 prevede că reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului. Dispoziţiile legale de mai sus sunt imperative, de ordine publică. Atât reclamanta cât şi pârâţii au domiciliul în judeţul Bistriţa Năsăud, instanţa competentă a soluţiona litigiul este Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Prin urmare instanţa a admis necompetentei teritoriale a Tribunalului Cluj si a dispus trimiterea dosarului spre competenta soluţionare Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
V. Declinarea competenţei de către a doua instanţă de contencios, competenţa materială
Prin sentinţa civilă nr. 674 din 19 iunie 2014 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi în, consecinţă a fost declinată competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate invocată de reclamanta B.L., în contradictoriu cu pârâţii M.V., M.S. şi Primarul Comunei Telciu în favoarea instanţei de trimitere a sesizării - Judecătoria Năsăud.
În considerente, se reţine că, prin Legea nr. 76/2012 nu au fost amendate doar dispoziţiile proiectului Noului Cod de procedură Civilă, ci au fost aduse modificări şi altor acte normative, printre care şi art. 4 din Legea nr. 554/2004, ce reglementează excepţia de nelegalitate.
Având în vedere lipsa din Legea nr. 76/2012 a unei norme tranzitorii privind conflictul legilor în timp, excepţia de nelegalitate, nefiind o excepţie procesuală, are un regim distinct de celelalte dispoziţii din cuprinsul legii procesual civile, astfel că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 şi 25 din Noul Cod de Procedură civilă ce se referă la aplicarea legii de procedură civilă.
Art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost modificat prin art. 54 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 ( art. 54 vizează modificările şi completările aduse Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004) şi începând cu data de 13.02.2013 are următorul conţinut: "ART. 4 Excepţia de nelegalitate.
(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
(2) Instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluţionarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunţe asupra excepţiei, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunţa în cauză. În situaţia în care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul.
(3) În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanţa în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate va soluţiona cauza, fără a ţine seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.
(4) Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege."
Având în vedere că excepţia de nelegalitate a fost invocată în faţa Judecătoriei Năsăud la data de 23.12.2013, instanţa competentă material în soluţionarea acesteia este cea în faţa căreia a fost invocată, astfel că tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate invocată de reclamanta B.L. în favoarea instanţei de trimitere a sesizării - Judecătoria Năsăud.
VI. Constatarea conflictului negativ de competenţă
Prin încheierea din data de 27.08.2014, pronunţată în dosarul nr. ... al Judecătoriei Năsăud, s-a constatat conflictul negativ de competenţă ivit între cele trei instanţe, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, Tribunalul Cluj şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud, fiind trimis dosarul Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului.
VII. Soluţionarea conflictului negativ de competenţă
În ceea ce priveşte starea de fapt în prezentul dosar, se constată că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la data de 8.10.2012, sub imperiul vechiului Cod de procedură civilă, moment la care legea contenciosului administrativ stabilea competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea instanţei de contencios administrativ, care trebuia sesizată de instanţa civilă în acest scop.
Excepţia de nelegalitate a fost invocată de reclamanta din dosar la data de
23.12.2013, după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă, art. 3 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a acestuia consacrând un alt principiu privind aplicare legii procesual civile în timp, statuând că legea nouă se aplică doar proceselor începute sub imperiul ei, procesele începute sub imperiul vechii legi de procedură rămânând guvernate de aceasta. Pe de altă parte, această lege a modificat normele de competenţă din legea contenciosului administrativ, stabilind competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea instanţei fondului.
Problema de principiu care se ridică în cauză este dacă excepţia de nelegalitate trebuie calificată ca o excepţie invocată în cursul soluţionării unei alte cauze sau ca o veritabilă cerere, în funcţie de această calificare urmând a se stabili legea procesuală aplicabilă.
Sub imperiul vechilor norme, excepţia era o chestiune prejudicială de competenţa altei instanţe, atunci când ea era invocată în faţa unei instanţe care nu era una de contencios administrativ.
Sub imperiul normelor de competenţă introduse în legea contenciosului administrativ prin legea de punere în aplicare a noului Cod proc. civ., excepţia de nelegalitate este de competenţa instanţei competente să judece fondul, după regula „judecătorul cauzei este şi judecătorul excepţiei”.
De remarcat, aşadar, că noua lege de procedură schimbă nu doar normele în materie de competenţă, ci şi cele în materie de calificare, calificând excepţia de nelegalitate ca fiind o simplă excepţie procesuală ca oricare alta.
În speţă, trebuie lămurită calificarea excepţiei, pentru a se stabili instanţa competentă.
În opinia instanţei, cea mai apropiată de realitate este calificarea ca excepţie inclusiv sub imperiul vechii legi, pentru că ea, şi conform acestei reglementări, era invocată într-un proces pendent, în faţa instanţei pe al cărei rol se afla procesul, şi nu se formula direct, pe cale de acţiune, în faţa instanţei de contencios. Mai mult decât atât, dacă era formulată în faţa instanţei de contencios administrativ, i se aplica regula judecătorul cauzei este şi cel al excepţiei.
Raportat la această calificare, norma procesuală, inclusiv cea vizând competenţa, rămâne cea din momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, conform art. 3 din Legea nr. 76/2012, iar, potrivit normei de competenţă din legea contenciosului administrativ în forma în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată, competenţa de soluţionare a excepţiei aparţinea instanţei de contencios administrativ.
Concluzionând, sub aspectul competenţei materiale, instanţa competentă este cea de contencios administrativ, adică tribunalul, fiind vorba de un act administrativ emis de o autoritate publică locală, iar, sub aspectul competenţei teritoriale, dintre cele două tribunale, cel competent este Tribunalul Bistriţa-Năsăud, pentru că, atât domiciliile reclamantei şi pârâţilor persoane fizice, cât şi sediul autorităţii administrative emitente a actului se află în circumscripţia teritorială a acestei instanţe.
Raportat la dezlegarea dată asupra calificării, legea de procedură aplicabilă şi conflictului negativ de competenţă este vechiul Cod de procedură civilă, astfel că, în temeiul art. 22 alin. 5 din acesta, regulatorul de competenţă rămâne să fie supus recursului în termen de 5 zile de la comunicare.
| ← Conflict negativ de competenţă. Cerere având ca obiect... | Conflict negativ de competenţă. Cerere de încuviinţare a... → |
|---|
