Competenţă materială. Acţiune privind obligarea comisiei locale să soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate
| Comentarii |
|
Competenţă materială procesuală. Acţiune având ca obiect obligarea comisiei locale să soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate şi a comisiei judeţene să emită hotărârea de validare. Competenţa judecătoriei
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, sentinţa nr. 51 din 19 mai 2014
Prin acţiunea înregistrată iniţial sub nr. .../2013 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanţii C.J., V.G., C.S., S.R., C.I., U.M., B.I., G.Z., C.S., D.M., N.E., C.J., K.I., S.S., O.E. au chemat în judecată pârâţii Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj-Napoca, Primarul Mun. Cluj-Napoca, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Cluj, Prefectul Judeţului Cluj, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună:
1.obligarea comisiei locale să soluţioneze cererea de reconstituire formulată în baza Legii nr. 247/2005, prin emiterea unei propuneri pe care s-o înainteze spre validare, împreună cu întreaga documentaţie, Comisiei Judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor;
2.obligarea comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor să emită o hotărâre de validare a propunerii Comisiei locale;
3. în situaţia în care hotărârea de validare se referă la restituirea în natură să fie obligată Instituţia Prefectului Judeţului Cluj să emită Ordin în acest sens;
4. în situaţia în care hotărârea de validare se referă la plata de despăgubiri, să fie obligată Instituţia Prefectului Judeţului Cluj să înainteze Autorităţii Naţionale pentru restituirea Proprietăţilor, respectiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, întreaga documentaţie pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005;
5. obligarea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P. să analizeze, să evalueze dosarul, precum şi să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 16312, cu nr. top. 14054, constând în „arător la Pietroasă" jud. Cluj, în suprafaţă de 1 iugăr, a fost proprietatea antecesorului lor C.I., fiind expropriat de Statul Român prin Decretul 525/31.08.1964; imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în CF nr. 7736, nr. top. 14148/2, a fost proprietatea antecesorilor lor S.R., căsătorită cu K.I., fiind expropriat de Statul Român prin Decretul nr. 64/1966; imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 5630, cu nr. top. 14083, constând în „arător la Pietroasa" în suprafaţă de 1 iugăr şi 287 stj, a fost proprietatea antecesorului lor C.C., fiind expropriat de Statul Român prin Decretul 23/25.01.1965; imobilul situat în Cluj-Napoca ,,Arător la Pietroasa”, înscris în CF 4216 nr. top. 14052, a fost proprietatea antecesorilor lor C.A. şi Gheorghe; imobilul situat în Cluj-Napoca, „Arător la Pietroasa", înscris în CF 16473 nr. top. 14053, a fost proprietatea antecesorilor lor C.C. şi I.
Reclamanţii au formulat cererea de restituire cu nr. 68324/304/2005 la data de 28.09.2005.
Conform prevederilor HG nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a loturilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, completată Si modificată, Comisia Locală are obligaţia de prelua şi analiza cererile pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, precum şi de a înainta şi prezenta cerere spre aprobare Si validare comisei judeţene, situaţiile definitive împreună cu documentaţia necesară.
De asemenea, comisia judeţeană are obligaţia să analizeze propunerile primite de la comisia locală şi să valideze prin hotărâre sau să invalideze aceste propuneri în termen de 30 de zile de la primire.
Conform prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispoziţiile emise de entităţile investite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, se predau pe bază de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Reclamanţii au precizat că de la data cererii de restituire pe care au formulat-o au trecut aproape 8 ani, perioadă în care dosarul nu a fost soluţionat, rămânând în nelucrare, deşi prevederile HG nr. 890/2005 şi prevederile art. 131 şi art. 16 alin. 5 şi 7 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 obligă la evaluarea bunului şi la finalizarea procedurii de restituire în natură sau despăgubire întru-un termen rezonabil, potrivit jurisprudenţei CEDO.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Cluj-Napoca a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj.
Pârâta a arătat că temeiul de drept al acţiunii este Legea nr. 247/2005, litigiul este „fond funciar”, iar potrivit art. 53 din Legea nr. 18/1991 se acordă judecătoriilor plenitudinea de jurisdicţie în ceea ce priveşte cererile care vizează fondul funciar.
Prin sentinţa civilă nr. 500/10.10.2013, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. .../2013, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă:
S-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii C.J., V.G., C.S., S.R., C.I., U.M., 'B.I., G.Z., C.S., D.M., N.E., C.J., K.I., S.S., O.E., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj-Napoca, Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, Prefectul Judeţului Cluj, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Analizând excepţia necompetenţei materiale, în conformitate cu prevederile art. 129 şi următoarele C. proc. civ., tribunalul a reţinut următoarele:
„Potrivit dispoziţiilor art.95 pct.1 C.proc.civ. tribunalele judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe.
Conform art. 94 pct.1 lit. h C.proc.civ., judecătoriile judecă în primă instanţă cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.
În speţă, prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtelor să îşi îndeplinească atribuţiile stabilite prin legile fondului funciar şi prin Legea nr.247/2005, privind soluţionarea cererii pe care a formulat-o în anul 2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului menţionat mai sus, astfel încât capetele de cerere privesc obligaţii de a face neevaluabile în bani, care nu sunt date prin nici o dispoziţie legală în competenţa unor anumite instanţe.
Referitor la ultimul capăt de cerere, tribunalul că nu incidente dispoziţiile art.20 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005, conform cărora „competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul”. Astfel, în privinţa pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor reclamanta nu a invocat refuzul de a emite decizia, ci a solicitat ca după primirea de către această pârâtă a documentaţiei privind acordarea de despăgubiri, şi doar în cazul în care se impune luarea acestei măsuri şi nu restituirea în natură, pârâta să fie obligată să emită decizia. De asemenea, acest petit este unul accesoriu, în condiţiile în care soluţionarea lui depinde de soluţia dată primelor capete de cerere
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art.53 şi 54 din Legea nr.18/1991 „hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse in cap. II, si cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesaţi prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. Împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare.
Dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplica si in cazul in care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute in cap. III. Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile”.
Deşi în speţă cererile reclamantei nu vizează o hotărâre a comisiei judeţene sau un ordin al prefectului, în condiţiile în care aceasta invocă refuzul instituţiilor implicate în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor de a soluţiona cererea sa, tribunalul apreciază că instanţa este investită cu analizarea îndreptăţirii reclamantei la reconstituirea dreptului de proprietate la fel ca şi în situaţia în care s-ar ataca o hotărâre a comisiei judeţene de respingere a cererii, fapt ce atrage competenţa de soluţionare în favoarea judecătoriei.
În acest sens, tribunalul reţine că în mod similar, în aplicarea dispoziţiilor Legii nr.10/2001, prin Decizia în interesul Legii nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit că instanţa de judecată este competentă să soluţioneze pe fond nu numai contestaţia formulată împotriva deciziei/dispoziţiei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci şi acţiunea persoanei îndreptăţite în cazul refuzului nejustificat al entităţii deţinătoare de a răspunde la notificarea părţii interesate, reţinându-se că „într-un astfel de caz, lipsa răspunsului unităţii deţinătoare, respectiv al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nicio dispoziţie legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptăţit de a se adresa instanţei competente, ci, dimpotrivă, însăşi Constituţia prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea intereselor sale legitime”. Ulterior pronunţării acestei decizii secţiile civile ale tribunalelor au soluţionat atât contestaţiile prevăzute de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, cât şi acţiunile prin care s-a invocat refuzul unităţii deţinătoare de a răspunde la notificare.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în temeiul dispoziţiilor art.132 C.proc.civ. tribunalul urmează să admită excepţia necompetenţei materiale şi să decline competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca”. Cauza a _ fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj - Napoca sub nr. .../2013. Prin sentinţa civilă nr. 4935/13.05.2014, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. .../2013, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată, din oficiu, de către instanţa de judecată şi, în consecinţă:
S-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii de fond funciar formulata de către reclamanţii C.J., V.G., C.S., S.R., ’ C.I., U.M., O.E., B.I., G.Z., C.S., D.M., N.E., C.J., K.I. Şi S.S., în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj-Napoca, Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Cluj, Prefectul Judeţului Cluj şi Comisia Naţionala pentru Compensarea Imobilelor, în calitate de continuatoare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în favoarea Tribunalului Cluj - Secţia Civilă.
În temeiul art. 134 raportat la art. 135 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, sa dispus trimiterea dosarului Curţii de Apel Cluj, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă şi a stabilirii instanţei competente să soluţioneze acţiunea.
La pronunţarea acestei soluţii, analizând cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 C.pr.civ., excepţia necompetenţei materiale, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut următoarele:
„În fapt, prin acţiunea de faţă, reclamanţii au solicitat instanţei reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la mai multe terenuri care au fost expropriate de la antecesorii lor. Terenurile identificate in acţiunea reclamanţilor sunt proprietate publica, întrucât au fost expropriate pentru utilitate publica si nu pot fi revendicate, întrucât fac obiectul unor legi speciale de reparaţie. S-a învederat, astfel, prin întâmpinarea formulata de parata Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Cluj-Napoca ca terenul in litigiu este supus regimului juridic reglementat de Legea nr. 10/2001 si, nicidecum al Legii nr. 18/1991. Susţinerile paratei sunt confirmate de menţiunile adresei existente la fila 70 din dosar, din cuprinsul căreia reiese ca terenurile revendicate de reclamanţi nu mai exista in forma in care au fost deţinute in proprietate de către antecesorii reclamanţilor, astfel ca acţiunea de fond funciar poate viza doar aplicarea Legii nr. 10/2001, nefiind posibila retrocedarea in natura, conform Legii nr. 18/1991. Mai mult, instanţa arata ca reclamanţii au si formulat o notificare in baza Legii nr. 10/2001, notificare ce face obiectul dosarului nr. 2605/2001, încă nesoluţionat, după cum a precizat parata Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Cluj-Napoca, in cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul Tribunalului Cluj.
În drept, conform art. 131 alin. 1 din Codul de Procedura Civilă, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina. Procedând în aceasta maniera, instanţa a constatat că nu ar fi competenta material pentru soluţionarea litigiului dedus judecăţii, întrucât, din actele existente la dosar, rezultă că obiectul dosarului este o acţiune de fond funciar întemeiată pe disp. Legii nr. 10/2001. Aceasta calificare a acţiunii rezultă în mod clar din cuprinsul întâmpinării formulate de parata Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 Cluj-Napoca, instituţie ce are evidenta terenurilor aflate in domeniul public al statului si a precizat ca nu este posibila retrocedarea in natura a imobilelor solicitate de reclamanţi, întrucât terenurile sunt proprietate publica si au fost expropriate pentru o cauza de utilitate publica, fiind destinate construirii de locuinţe, după cum reiese din cuprinsul înscrisurilor prezentate de reprezentantul reclamanţilor în cadrul şedinţei publice din data de 05.03.2014.
Ca atare, cauzei îi sunt aplicabile prev. Legii nr. 10/2001, ce arată, in cuprinsul art. 26 alin. 1, ca: „Daca restituirea in natura nu este posibila, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluţionarea notificării este obligata ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivata ... sa acorde persoanei îndreptăţite in compensare alte bunuri sau servicii ori sa propună acordarea de masuri compensatorii în condiţiile legii privind unele masuri pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv, in perioada regimului comunist in România, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana îndreptăţită”.
În temeiul alin. 3 al aceluiaşi text de lege: „Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competenţa curţii de apel”.
Deşi legiuitorul nu a prevăzut in mod expres si posibilitatea formulării unei acţiuni in justiţie împotriva refuzului de soluţionare a notificării, în virtutea respectării dreptului părţii de acces la justiţie garantat la nivel constituţional si pe deplin recunoscut in cuprinsul jurisprudenţei construite de către Curtea EDO, in temeiul art. 6 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, este evident ca prev. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 trebuie interpretate in mod extensiv si aplicate cererilor ce au ca obiect nesoluţionarea notificării. În speţă, este vorba tocmai despre o asemenea acţiune in justiţie, notificarea reclamanţilor fiind identificata cu nr. de dosar în cuprinsul întâmpinării formulate de către parata Comisia Locala de Fond Funciar Cluj-Napoca. De altfel, temeiul de drept al acţiunii reclamanţilor este Legea nr. 247/2005, mai exact Titlul VII al Legii nr. 247/2005, dispoziţii legale ce au si fost redate in acţiunea lor şi care fac referire la acordarea de despăgubiri. Mai mult, instanţa arata ca, in mod repetat, motivarea cererii reclamanţilor este întemeiată pe despăgubirile ce li se cuvin, fiind evident ca obiectul principal al acţiunii este acordarea de despăgubiri in temeiul legilor fondului funciar, cât timp obligaţia de a face este exclusa fata de împrejurarea ca terenurile nu pot fi restituite in natura.
Totuşi, instanţa arata ca procedura prevăzută de art. 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, invocata de către reclamanţi in acţiunea introductiva, este una ulterioara Legii nr. 10/2001, ce se impune a fi aplicata spetei, având în vedere ca notificarea lor cu privire la restituirea imobilelor preluate in mod abuziv nu a fost încă soluţionată. Ca atare, în speţă, se impune a se face aplicarea prev. art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 şi soluţionarea cererii de chemare in judecata de către „secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite cu soluţionarea notificării”: Tribunalul Cluj, din moment ce s-a precizat de către Comisia Locala de aplicare a legilor fondului funciar Cluj-Napoca ca instituţia a înregistrat o notificare formulata de reclamanţi in baza Legii nr. 10/2001, încă nesoluţionata. Faţă de aceste considerente, instanţa va înlătura susţinerile expuse în cuprinsul notelor de şedinţa depuse la dosar de către Comisia Centrala Pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la declinarea competenţei de soluţionare a cauzei in favoarea secţiei de contencios administrativ si fiscal din cadrul Tribunalului Cluj.
Raportându-se la prevederile art. 129 alin. 2 pct. 2 din Codul de Procedură Civilă, instanţa reţine că, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a instituit competenţa materială pentru soluţionarea acţiunilor in justiţie avand ca obiect restituirea, prin masuri reparatorii, prin echivalent, a terenurilor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 în favoarea secţiei civile din cadrul Tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii învestite cu soluţionarea notificării.
Aplicând aceste prevederi legale la speţa dedusă judecăţii, instanţa apreciază că se impune admiterea excepţiei necompetentei materiale si declinarea competentei de soluţionare a acţiunii de faţă în favoarea Tribunalului Cluj - Secţia Civila. Avand in vedere Sentinţa Civila Nr. 500/2013, pronunţata in dosar nr. .../2013 de către Tribunalul Cluj, prin care s-a declinat competenta de soluţionare a cererii de chemare in judecata in favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, conform art. 133 pct. 2 din Codul de Procedură Civila, instanţa urmează a constata existenţa conflictului negativ de competenţă şi, în temeiul art. 134 raportat la art. 135 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, a înainta dosarul Curţii de Apel Cluj, instanţa competenta sa soluţioneze conflictul negativ de competenta, ca instanţă imediat superioara si comuna instanţelor aflate in conflict.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedura civilă raportat la art. 132 din Codul de procedura civilă, se va admite excepţia necompetenţei materiale, astfel cum a fost invocată de către instanţă din oficiu şi se va declina competenţa de soluţionare a acţiunii in favoarea Tribunalului Cluj - Secţia Civila. Constatând existenta conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 134 raportat la art. 135 alin. 1 din Codul de Procedura Civila, instanţa urmează a înainta dosarul Curţii de Apel Cluj, in vederea soluţionării conflictului de competenta si stabilirii instanţei competente”.
Examinând prezentul conflict negativ de competenţă prin prisma actelor dosarului, a dispoziţiilor legale incidente în materie, Curtea urmează să stabilească în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze, având în vedere următoarele considerente:
Este ştiut faptul că normele de competenţă sunt de strictă interpretare, astfel încât, în măsura în care prin dispoziţii legale speciale nu se prevede în mod expres competenţa materială a altei instanţe pentru soluţionarea în primă instanţă a unei anumite cereri, competenţa revine judecătoriei, aceasta fiind instanţa de drept comun în soluţionarea cauzelor în primă instanţă.
Potrivit art. 94 alin. 1 pct. 1 lit. h NCPC, judecătoriile judecă în primă instanţă cererile privind obligaţiile de a face sau de a nu face neevaluabile în bani, indiferent de izvorul lor contractual sau extracontractual, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe.
Art. 94 pct. 3 NCPC prevede că judecătoriile judecă şi căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitatea jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege.
Cererea introductivă de instanţă are ca obiect, în mod cert şi neîndoielnic, o obligaţie de a face întemeiată pe dispoziţiile Legii fondului funciar, iar nu pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, aşa cum nefondat a apreciat Judecătoria Cluj-Napoca.
Astfel, prin cererea introductivă de instanţă, reclamanţii au solicitat, în esenţă, obligarea Comisiei Locale de fond funciar Cluj-Napoca şi a Comisiei Judeţene de fond funciar Cluj să îşi îndeplinească atribuţiile legale stabilite în sarcina lor prin dispoziţiile speciale ale Legii fondului funciar, cu modificările aduse prin Legea nr. 247/2005, în sensul soluţionării favorabile a cererii de restituire nr. 68324/304/28.09.2005, cerere prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului din CF nr. 16312, nr. top 14054, CF nr. 7736, nr. top 14148/2, CF nr. 5630, nr. top 14083, CF nr. 4216, nr. top 14052, CF nr. 16473, nr. top 14053 (f. 2 dosar Tribunal), reclamanţii întemeindu-şi cererea, din punct de vedere juridic, pe prevederile Legii nr. 247/2005 şi ale H.G. nr. 890/2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a loturilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor.
La dosarul Tribunalului Cluj au fost depuse cererile de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, întemeiate pe dispoziţiile Legilor fondului funciar nr. 18/1991, nr. 169/1997 şi nr. 1/2000, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, înregistrate sub nr. 84725/304/28.11.2005 - titular N.S. (f. 5), sub nr. 83994/304/25.11.2005 - titular B.I. (f. 57), sub nr. 68324/304/28.09.2005 -titular C.S. (f. 94), sub nr. 79556/304/11.11.2005 - titular B.I. (f. 128), sub nr. 83996/304/25.11.2005 - titular B.I. (f. 131), prin care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar cu privire la terenurile rămase după defuncta C.Z., B.I., arătând că cererea o face împreună cu moştenitorii S.R.lia, C.S., C.I., V.G.; N.S., arătând că solicită reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul K.M., împreună cu moştenitorii T.M. şi copiii fraţilor decedaţi, K.R., Z.R. şi K.M.; C.S. precizând că solicită reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul C.A. sen., împreună cu moştenitorii D.M., B.J., S.S., C.G., S.S., S.R., C.J., C.S., C.I., N.E., J.K..
Prin urmare, cererile care au fost formulate în temeiul Legii nr. 247/2005 de către cei anterior menţionaţi, au vizat în mod exclusiv reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legi fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările aduse prin Legea nr. 169/1997, prin Legea nr. 1/2000 şi prin Legea nr. 247/2005, obiectul litigiului pendinte fiind, în mod evident, unul vizând aplicarea Legii fondului funciar, şi întemeiat pe dispoziţiile Legii fondului funciar.
Împrejurarea că prin Referatul nr. 83996/304/11.12.2009, întocmit de Municipiul Cluj-Napoca - Serviciul Administrare Fond Funciar şi Registrul Agricol, privind propunerea de soluţionare a dosarului nr. 83996/304/25.11.2005, cu nr. de înregistrare 3633, s-a comunicat petentei B.I. că cererea sa urmează să fie respinsă, motivat pe faptul că terenul pentru care se solicită reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii fondului funciar „nu face obiectul legilor fondului funciar, regimul juridic fiind reglementat de dispoziţiile Legii nr. 10/2001”, nu este de natură să schimbe obiectul şi cauza juridică a cererii deduse judecăţii de către reclamanţi, respectiv, să transforme o veritabilă cauză de fond funciar, într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 (f. 24 dosar Tribunal).
Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, „decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se afla sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării, in termen de 30 de zile de la comunicare”.
Prin urmare, sunt de competenţa în primă instanţă a Secţiei Civile a Tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare, sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, doar plângerile formulate de persoana care se pretinde îndreptăţită, împotriva deciziei sau dispoziţiei de respingere a notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Nici împrejurarea că reclamanţii au formulat şi notificare în baza Legii nr. 10/2001, nesoluţionată până la momentul promovării cererii pendinte, nu este de natură să schimbe natura juridică a prezentului litigiu, respectiv, cauza juridică şi obiectul acestuia, şi să îl transforme dintr-un litigiu de fond funciar într-un litigiu de Legea nr. 10/2001, câtă vreme, obiectul cererii introductive de instanţă nu îl constituie învestirea instanţei, în temeiul Deciziei în interesul legii nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu soluţionarea pe fond, direct de către instanţa de judecată, a notificării formulate de reclamanţi în baza Legii nr. 10/2001.
Legea nr. 18/1991 republicată şi actualizată, în forma actualizată valabilă începând cu data de 01.02.2014, reglementează în Capitolul IV „Dispoziţiile procedurale” în baza cărora se soluţionează cererile întemeiate pe dispoziţiile Legii fondului funciar, după cum urmează:
Art. 51 prevede următoarele:
„(1) Comisia judeţeană este competenta să soluţioneze contestaţiile şi să valideze ori sa invalideze măsurile stabilite de comisiile locale.
(2) In cazul existentei unei suprapuneri totale sau parţiale ca urmare a emiterii a doua sau mai multe titluri de proprietate pe aceleaşi amplasamente, comisia judeţeană este competenta sa dispună anularea totală sau parţială a titlurilor emise ulterior primului titlu.
(3) Comisia judeţeană va dispune emiterea unui nou titlu in locul celui anulat sau, după caz, va propune acordarea de masuri compensatorii potrivit legii privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist in Romanii.
(4) Dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile”.
La rândul său, art. 52 prevede următoarele:
„(1) In sensul prezentei legi, comisia locala este autoritate publica cu activitate administrativa, iar comisia judeţeană este autoritate publica cu autoritate administrativ-jurisdicţional ă.
(2) Comisia judeţeană si cea locala au, in limitele competentei lor si prin derogare de la dispoziţiile Codului de procedura civila, calitate procesuala pasiva si, când este cazul, activa, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convenţional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat.
(3) Prevederile art. 274 din Codul de procedura civila sunt aplicabile”.
Potrivit art. 53 alin. 1 din acelaşi act normativ, „hotărârile comisiei judeţene
asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privata asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse in cap. II, si cele asupra masurilor stabilite de comisiile locale se comunica celor interesaţi prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire”, în timp ce, în conformitate cu alin. 2 al aceluiaşi articol, „împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria in a cărei raza teritoriala este situat terenul, in termen de 30 de zile de la comunicare”.
Art. 54 alin. 1 prevede că „dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplica si in cazul in care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, in condiţiile prevăzute in cap. III”, în timp ce alin. 2 al art. 54 precizează că „dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile”.
Art. 55 şi art. 56 arată ce anume poate forma obiectul unei plângeri întemeiate pe dispoziţiile legi fondului funciar, după cum urmează:
Art. 55 prevede următoarele:
„(1) Poate face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotărâri de către comisie.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplica si in cazul in care comisia judeţeană a emis, după încheierea procedurii de definitivare a activităţii sale, acte administrative contrare propriei hotărâri, dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămânând aplicabile”.
Potrivit art. 56, „plângerea prevăzută la art. 53 poate fi îndreptată si împotriva masurilor de punere in aplicare a art. 37, cu privire la stabilirea dreptului de a primi acţiuni in unităţile agricole de stat, reorganizate in societăţi comerciale conform Legii nr. 15/1990, dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămânând aplicabile”.
În sfârşit, art. 58 prevede că „instanţa soluţionează cauza potrivit regulilor prevăzute in Codul de procedura civila si in Legea nr. 92/1992*) pentru organizarea judecătorească. Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive, comisia judeţeană, care a emis titlul de proprietate, îl va modifica, îl va înlocui sau îl va desfiinţa”, în timp ce art. 59 stabileşte că „sentinţa civilă pronunţată de instanţa menţionată la art. 58 este supusa căilor de atac prevăzute in Codul de procedura civila, cu respectarea dispoziţiilor legale in materie”.
În speţă, în mod cert, prin petitele cererii introductive de instanţă se invocă refuzul instituţiilor abilitate prin Legea fondului funciar să soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în cadrul procedurii administrative, astfel încât, litigiul pendinte este în mod cert unul de fond funciar, iar nicidecum unul vizând aplicarea Legii nr. 10/2001.
Corect a reţinut Tribunalul că, în privinţa ultimului petit din cererea reclamanţilor, nu sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, susceptibile de a atrage competenţa Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul, întrucât, reclamanţii nu au invocat refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia în favoarea reclamanţilor, ci au solicitat că această comisie, după ce va primi documentaţia privind acordarea de despăgubiri, şi doar în ipoteza în care se va impune luarea acestei măsuri ca urmare a imposibilităţii de restituire în natură a imobilelor solicitate, să fie obligată la emiterea deciziei corespunzătoare.
Oricum, acest petit este unul accesoriu, care, prin prisma art. 123 alin. 1 NCPC, este în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse, Curtea constată că instanţa competentă material să soluţioneze prezentul litigiu în primă instanţă este Judecătoria Cluj-Napoca.
Pe cale de consecinţă, Curtea urmează să stabilească, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. 1 şi alin. 4 NCPC, că instanţa competentă material să judece prezenta acţiune în primă instanţă este Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Competență materială. Recurs sentință plată taxă radio-difuziune. | Competenţă materială. Acţiune privind desfiinţarea... → |
|---|
