Competenţă materială. Acţiune în despăgubiri societate de asigurare.
| Comentarii |
|
Competenţă materială procesuală. Acţiune în despăgubiri, formulată în contradictoriu cu o societate de asigurare. Competenţa tribunalului specializat
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, sentinţa nr. 44 din 17 aprilie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 3141/18 noiembrie 2013 a Tribunalului Specializat
Cluj, pronunţată în dosarul nr /2013, s-a declinat competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de către reclamantul Z.L.V. în contradictoriu cu pârâta SC E.R.A.R. SA şi cu intervenientul forţat L.C., în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul specializat a analizat excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată din oficiu, pe care a admis-o
conform art. 132 N.C.pr.civ. şi a dispus trimiterea dosarului spre soluţionare Tribunalului Cluj, pe raza teritorială a căreia îşi are sediul un dezmembrământ al pârâtei, tot aici fiind domiciliul intervenientului forţat şi locul producerii accidentului, acţiunea fiind înregistrată în data de 30 august 2013, după intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă şi având ca obiect principal, acordarea unor despăgubiri de peste un milion de lei, în speţă fiind aplicabile şi prevederile art. 115 N.C.pr.civ..
Aşa cum se deduce din prevederile art. 94, pct. 1, lit. j şi art. 95 N.C.pr.civ., tribunalele sunt competente să soluţioneze cererile în materie civilă cererile având o valoare de peste 200.000 lei.
Faptul că litigiul se poartă între „profesionişti” nu atrage competenţa materială de soluţionare a acestuia de către Tribunalul Specializat Cluj, neexistând vreo normă de procedură care să prevadă faptul că litigiile dintre „profesionişti” trebuie să fie judecate de către această instanţă specializată. Instanţă specializată fiind, Tribunalul Specializat Cluj nu poate soluţiona decât acele cauze ce îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluţionare. Categoria „profesioniştilor” nu este identică şi nu poate fi confundată cu cea a foştilor comercianţi, o extindere a competenţei, prin analogie, considerând că automat toate litigiile purtate între „profesionişti” trebuie soluţionate de către instanţele specializate, foste comerciale, neputând fi făcută. La stabilirea competenţei materiale, nu se poate aplica vreo analogie, normele ce reglementează această materie, trebuind să fie exprese şi de strictă interpretare. Nu există nicio normă legală care să prevadă că fostele instanţe comerciale se transformă în instanţe „profesioniste” practic toate textele de lege ce se refereau la competenţa instanţelor comerciale faţă de raporturile dintre comercianţi, fiind căzute în desuetudine, odată cu dispariţia „dreptului comercial”, ca ramură distinctă a „dreptului civil”.
Prin sentinţa civilă nr. 87/ 19 februarie 2014 a Tribunalul Cluj, pronunţată în dosarul nr.../2013, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
S-a constatat conflictul negativ de competenţă. S-a suspendat din
oficiu judecata cauzei şi s-a trimis dosarul la Curtea de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a invocat existenţa unor raporturi juridice care îşi au izvorul în contractul de asigurare încheiat între SC E.R.A.R. SA şi pârâtul L.C., fiind astfel vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesionişti în materia activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii şi un alt subiect de drept civil.
Potrivit dispoziţiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din acelaşi act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică, care pot funcţiona la nivelul judeţelor si al municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează.
Prin înfiinţarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispoziţiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competenţa tribunalului în domeniul în care s-a înfiinţat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent şi litigiile dintre sau cu profesionişti.
Se reţine în acest sens faptul că, deşi criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material şi-a pierdut funcţionalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puţin una dintre părţi are calitatea de profesionist în materia „activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuieşte expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ”) de celelalte litigii care implică profesionişti în alte materii şi conferirea competenţei de soluţionare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunţiativ şi nu limitativ prevăzând posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile, a unor complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora,precum: cereri în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc; cereri în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenţei; cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială faţă de art. 227 din acelaşi act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secţii civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, în condiţiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competenţă a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispoziţiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competenţa tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel.
Tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunţa această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparaţie cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localităţi în care îşi au sedii curţi de apel, similar cu situaţia în care se află cele trei tribunale specializate şi care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deşi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunţat expres asupra competenţei materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanţe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 şi art. 56 din Codicele de comerţ din 1887. În consecinţă, nu se poate reţine intenţia legiuitorului de a transfera competenţa de soluţionare a acestor cauze în favoarea secţiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competenţa materială în limitele competenţei fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispoziţiilor art.132 al.3 C.proc.civ. tribunalul a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
În conformitate cu disp.art. 133 al.2 şi art. 134 cod procedură civilă s-a constatat conflictul negativ de competenţă şi s-a suspendat, din oficiu judecata cauzei, urmând a trimite prezentul dosar la Curtea de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Curtea, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă dintre Tribunalul Cluj şi Tribunalul Specializat Cluj, în temeiul art. 135 alin. 1 din noul C.pr.civ, reţine următoarele:
Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.. ../1285/2013 la data de 30 august 2013, la Tribunalul Specializat Cluj, reclamantul Z.L.V. a chemat în judecată pe pârâta SC E.R.A.R. SA şi pe intervenientul forţat L.C., solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 1.030.000 lei (echivalent al sumei de 250.000 euro la cursul BNR de 4,12 lei din data de 06.05.2012) cu titlu de daune patrimoniale şi nepatrimoniale, din care suma de 905.930 lei, daune nepatrimoniale pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială şi suma de 670 lei cu titlu de daune patrimoniale; la plata penalităţilor în cuantum de 0,2 % zi calculată pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de 15.12.2012, termenul legal scadent de 90 zile când pârâta trebuia să răspundă şi până la plata efectivă; să constate că pârâta nu a respectat prevederile art. 36 din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi să fie obligată la plata daunelor solicitate şi cuantificate în cererea de despăgubire depusă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în dimineaţa zilei de 06.05.2012, ora 5,10, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia Logan cu numărul .., în Cluj-Napoca, pe Strada Moţilor, la intersecţia cu Strada Coşbuc, a fost lovit de către autoturismul cu numărul de în matriculare . marca Dacia Logan, condus de către L.C.. Vinovat de producerea accidentului este L.C., care a efectuat un viraj la stânga fără a acorda prioritate de trecere autoturismului condus de către reclamant. În urma accidentului, reclamantul a fost dus la UPU Cluj-Napoca, stabilindu-se diagnosticul de fractură cominutivă cu mică deplasare cavitate acetabulară dr. accident rutier din data de 06.05.2012. Prin rezoluţia pronunţată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr..../P/2012 s-a început urmărirea penală împotriva învinuitului L.C., acesta fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 184, al. 2 şi 4 Cod penal. Prin adresa nr. ... din data de 28.08.2013, emisă de către Poliţia municipiului Cluj-Napoca, reclamantul a fost informat că în dosarul vinovatului se continuă cercetările de către compartimentul specializat de cercetare penală. L.C. conducea autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de înmatriculare ..., aparţinând S.C. M.S. SRL, având poliţa de asigurare RCA seria RO/16/K16/BV nr. 3100983095, emisă de către S.C. E.R.A.R. S.A., valabilă la data producerii accidentului.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 1349-1350, 1357-1359, 13811395, 2223-2226 Noul Cod civil, Legea nr. 136/1995, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011.
La data formulării cererii de chemare în judecată şi a învestirii primei instanţe, 30 august 2013 sunt în vigoare prevederile noului Cod civil, care în art. 3 statuează că „Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre aceştia şi orice alte subiecte de drept civil. Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.
În conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, „tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ si al municipiului Bucureşti, si au, de regula, sediul in municipiul reşedinţa de judeţ”, alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol arătând ce se cuprinde în circumscripţia fiecărui tribunal, respectiv, ce secţii sau complete specializate pot funcţiona în cadrul fiecărui tribunal, astfel :
„(2) In circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ sau, după caz, din municipiul Bucureşti.
(3) În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi comerciale, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale”.
Art. 37 Legea nr. 304/2004 republicată, prevede următoarele :
„(1) In domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate.
(2)Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică, care pot funcţiona la nivelul judeţelor si al municipiului Bucureşti si au, de regula, sediul in municipiul reşedinţa de judeţ.
(3)Tribunalele specializate preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care se înfiinţează”.
Prin înfiinţarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispoziţiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competenţa tribunalului în domeniul în care s-a înfiinţat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent şi litigiile dintre sau cu profesionişti.
Se reţine în acest sens faptul că, deşi criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material şi-a pierdut funcţionalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puţin una dintre părţi are calitatea de profesionist în materia „activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuieşte expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ”) de celelalte litigii care implică profesionişti în alte materii şi conferirea competenţei de soluţionare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Art. 226 din aceeaşi lege, prevede următoarele:
„(1) Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:
a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc;
b) cererile în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului;
c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei;
d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.
(2) La înfiinţarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va ţine seama de următoarele criterii:
a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secţiei;
b) specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora;
c) respectarea principiului repartizării aleatorii.
(3) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la alin. (1) îşi va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil”.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, actualizată, au un caracter enunţiativ, exemplificativ şi nu limitativ prevăzând posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile, a unor complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, ipoteză care reiese din folosirea conjuncţiei precum pentru a exprima un raport comparativ echivalent cu "de exemplu", "de pildă".
În acelaşi timp, potrivit art. 227 din aceeaşi lege, „dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competenţa de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secţiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secţiilor civile reorganizate conform art. 225”.
În conformitate cu prevederile art. 228 alin. 1 din aceeaşi lege, „până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secţii civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, în condiţiile art. 226”, alin. 2 al aceluiaşi articol prevăzând că „la stabilirea cauzelor de competenţa tribunalelor specializate sau, după caz, a secţiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va ţine seama de numărul şi natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora, precum şi de volumul de activitate al instanţei”.
Astfel, soluţia care rezultă din interpretarea art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială faţă de art. 227 din acelaşi act normativ, conform topografiei textului, este cea contrară.
Stabilirea întregii sfere de competenţă a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispoziţiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competenţa tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel.
În aplicarea prevederilor art. 228 din Legea nr. 71/2011, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011, prin care, între altele, a dispus reorganizarea ca tribunale specializate a tribunalelor comerciale Argeş, Cluj şi Mureş, începând cu data de01 octombrie 2011, având în vedere „volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparaţie cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localităţi în care îşi au sedii curţi de apel, similar cu situaţia în care se află cele trei tribunale specializate şi care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun”.
Aceste considerente ce au întemeiat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii vizează, în mod direct, încărcătura jurisdicţională a celor trei foste tribunale comerciale, criteriul cantitativ, rezultat din observarea numărului de dosare înregistrate pe rolul lor, fiind acela care, în mod decisiv, a impus reorganizarea lor ca tribunale specializate, iar nu ca simple secţii civile în cadrul Tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş.
Or, încărcătura avută în vedere era cea rezultată din competenţa atribuită celor trei tribunale potrivit dispoziţiilor legale anterioare Legii nr. 71/2011 şi Noului Cod civil, ceea ce trimite la concluzia că nu s-a avut în intenţie ca sub guvernământul Noului C.civ. atribuţiile jurisdicţionale ale acestora să cunoască o diminuare.
Trebuie remarcat, sub acest aspect, că schemele de personal ale fostelor tribunale comerciale au fost menţinute, ceea ce, de asemenea, întăreşte concluzia evocată mai sus.
Deşi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunţat expres asupra competenţei materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanţe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 şi art. 56 din Codicele de comerţ din 1887. În consecinţă, nu se poate reţine intenţia legiuitorului de a transfera competenţa de soluţionare a acestor cauze în favoarea secţiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competenţa materială în limitele competenţei fostelor tribunale comerciale.
Rezultă, aşadar, din întreaga economie a textelor legale mai sus citate, că intenţia legiuitorului, exprimată în mod expres şi neîndoielnic prin Legea nr. 71/2011, a fost aceea ca tribunalele specializate - cum este şi Tribunalul Specializat Cluj - să-şi menţină aceeaşi arie de competenţă materială ca şi fostul Tribunal Comercial Cluj, practic, Tribunalul Specializat Cluj păstrând aceeaşi competenţă materială pe care a avut-o şi fostul Tribunal Comercial Cluj, pentru aceste tribunal, operând doar o reorganizare a acestuia, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate.
Pentru determinarea întregii competenţe materiale a tribunalelor specializate trebuie avute în vedere inclusiv normele de competenţă de drept comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, cu observarea însă a particularităţilor activităţii jurisdicţionale a tribunalelor specializate, particularităţi rezultate din specificul competenţei lor materiale anterioare intrării în vigoare a Noului Cod civil. Este îndeajuns de evident că transformarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate implică o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intră în competenţa lor, aceasta fiind raţiunea care justifică, în sensul Hotărârii nr. 654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, atât menţinerea lor ca instanţe de sine stătătoare, cât şi a schemelor de personal ce le-au fost alocate.
În cauza de faţă, raportul juridic stabilit între reclamant şi pârâtă era calificat, anterior actualului Cod civil, ca fiind unul de natură comercială, el atrăgând competenţa Tribunalului Specializat Cluj.
Astfel fiind, Curtea constată, în considerarea tuturor celor arătate mai sus, că Tribunalul Specializat Cluj îi aparţine şi în prezent competenţa de soluţionare a unui litigiu precum cel de faţă, acesta declinându-şi în mod eronat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj.
Această dezlegare este, de altfel, conformă cu jurisprudenţa Curţii de Apel Cluj, ulterioară intrării în vigoare a noului Cod Civil şi a legii de punere în aplicare a acestuia.
Prin urmare, Curtea recomandă Tribunalului Specializat Cluj, prin completele sale de judecată, să ţină seama de aceste constante dezlegări, evitând provocarea unor conflicte de competenţă cu efect dilatoriu, deci susceptibile de a vătăma interesele părţilor litigante.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. 4 din noul C.pr.civ. Curtea va stabili competenţa materială de soluţionare a acţiunii civile formulată de către reclamantul Z.L.V., ..., în contradictoriu cu pârâta S.C. E.R.A.R. S.A., ... şi cu intervenientul forţat L.C., ., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
| ← Competenţă materială. Acţiune privind desfiinţarea... | Divorț. Soți cu ultima reședință comună în străinătate... → |
|---|
