Competență materială. Recurs sentință plată taxă radio-difuziune.

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2014)

Competenţa materială procesuală. Recurs împotriva unei sentinţe prin care s-a soluţionat acţiunea Societăţii Române de Radiodifuziune pentru obligarea unui contribuabil la plata taxei pentru serviciul public de radio-difuziune. Competenţa tribunalului specializat

Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, sentinţa nr. 55 din 22 mai 2014

Prin decizia civilă nr. 612 din 18.11.2013 pronunţată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. .../2013 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Cluj şi, în consecinţă :

A fost declinată competenţa de soluţionare a recursului declarat de recurenta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE, în contradictoriu cu intimata SC T. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 387/20 martie 2013, pronunţată de Judecătoria Dej în dosarul nr. .../2013, în favoarea TRIBUNALULUI CLUJ.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Specializat Cluj a reţinut următoarele:

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, competenţa materială de recurs a celor trei tribunale comerciale, era reglementată de dispoziţiile art. 2 pct. 3, raportate la cele ale art. 2, pct. 1, lit. a şi art. 1 C.proc.civ., care diferenţiau între procese şi cereri în materie civilă şi procese şi cereri în materie comercială, toate coroborate cu dispoziţiile art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, care prevedeau că tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează, dispoziţiile art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 prevăzând expres faptul că se pot înfiinţa secţii sau complete specializate pentru cauze comerciale.

Desigur, din punctul de vedere al dreptului material, criteriile de delimitare între cauzele civile şi comerciale se regăseau în dispoziţiile art. 3 C.com., care se refereau la actele de comerţ obiective, art. 4 C.com., care se refereau la actele de comerţ subiective şi art. 7, art. 9 şi art. 56 C.com., care defineau comercianţii şi condiţiile de incidenţă a jurisdicţiei comerciale.

Codicele de comerţ din 1887, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 10 mai 1887 a fost abrogat, cu excepţia unor articole care nu prezintă relevanţă în prezenta speţă, prin dispoziţiile art. 230 lit. c din Legea nr. 71/2011.

Acelaşi act normativ, Legea nr. 71/2011, prin art. 223 prevede expres faptul că doar procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite.

Dat fiind faptul că cererea dedusă judecăţii a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dej la data de 7 februarie 2013, după data intrării în vigoare a noului Cod civil, dispoziţiile art. 223 din Legea nr. 71/2011 nu sunt aplicabile.

În consecinţă, s-a impus verificarea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 227 din Legea nr. 71/2011, potrivit cărora dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competenţa de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secţiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secţiilor civile reorganizate conform art. 225.

În acest context s-a impus analiza noţiunii de „lege specială” la care se referă art. 227 din Legea nr. 71/2011, precum şi stabilirea modului de aplicare în timp a dispoziţiilor acestei norme.

Dat fiind faptul că Legea nr. 71/2011 a fost adoptată pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul a apreciat că singura interpretare posibilă a noţiunii de „lege specială” trimite la toate celelalte acte normative care se găsesc, faţă de Noul Cod Civil, în relaţia normă specială - normă generală. Aplicarea în timp a acestor dispoziţii are, desigur, în vedere momentul intrării în vigoare a noului Cod civil, legile speciale fiind actele normative arătate în cuprinsul prezentului aliniat care au rămas neabrogate în urma intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011.

În consecinţă, Tribunalul Specializat Cluj ar fi competent să soluţioneze prezentul recurs doar în măsura în care hotărârea atacată ar fi o hotărâre pronunţată în primă instanţă în materia profesioniştilor.

Obiectul prezentului litigiu constă în pretenţii care vizează creanţe fără legătură cu activitatea vreunui profesionist. Or, creanţa dedusă judecăţii, constând într-o taxă, nu este de natură să atragă competenţa de soluţionare a instanţei specializate întrucât nu vizează activitatea profesioniştilor, fiind lipsit de relevanţă faptul că una dintre părţi este un profesionist.

Având în vedere considerentele reţinute, în temeiul art. 1591 alin. 2 coroborat cu art. 2 pct. 3 C.proc.civ., tribunalul specializat a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului, în favoarea Tribunalului Cluj.

Prin decizia civilă nr. 333/R din 22.04.2014 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. .../2013 s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Cluj şi a fost declinată competenta de solutionare a recursului declarat de reclamanta Societatea Romana de Radiodifuziune impotriva sentintei civile nr. 387/20.03.2013 pronuntata in dosar nr. .../2013 al Judecatoriei Dej, in favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

S-a constatat conflictul de competenta si s-a trimis cauza Curtii de Apel Cluj in vederea solutionarii.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Cluj a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE a solicitat obligarea pârâtei SC T. SRL la plata sumei de 254,06 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, fiind vorba despre raporturi juridice între persoane care au calitatea de profesionişti, astfel cum este definită această calitate prin art.3 alin.2 şi 3 C.civ., conform căruia „Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.

Potrivit dispoziţiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii.

Potrivit art.37 din acelaşi act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică, care pot funcţiona la nivelul judeţelor si al municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează.

Prin înfiinţarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispoziţiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competenţa tribunalului în domeniul în care s-a înfiinţat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent şi litigiile dintre sau cu profesionişti.

S-a reţinut în acest sens faptul că, deşi criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material şi-a pierdut funcţionalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puţin una dintre părţi are calitatea de profesionist în materia „activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuieşte expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ”) de celelalte litigii care implică profesionişti în alte materii şi conferirea competenţei de soluţionare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.

Pe de altă parte , dispoziţiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunţiativ şi nu limitativ prevăzând posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile, a unor complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora,precum: cereri în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc; cereri în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenţei; cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială faţă de art. 227 din acelaşi act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secţii civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, în condiţiile art. 226.

Stabilirea întregii sfere de competenţă a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispoziţiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competenţa tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel.

Tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunţa această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparaţie cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localităţi în care îşi au sedii curţi de apel, similar cu situaţia în care se află cele trei tribunale specializate şi care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.

Deşi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunţat expres asupra competenţei materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanţe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 şi art. 56 din Codicele de comerţ din 1887. În consecinţă, nu se poate reţine intenţia legiuitorului de a transfera competenţa de soluţionare a acestor cauze în favoarea secţiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competenţa materială în limitele competenţei fostelor tribunale comerciale.

Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza dispoziţiilor art. 158 C.proc.civ. tribunalul a admis excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a apelului în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

În baza dispoziţiilor art. 20-22 C.proc.civ. instanţa a constatat conflictul negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Cluj, pentru soluţionarea acestui conflict.

Legal investită cu soluţionarea conflictului de competenţă ivit între Tribunalul Specializat Cluj şi Tribunalul Cluj, în temeiul art.22 C.pr.civ., Curtea de Apel Cluj reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 36 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, „tribunalele sunt instanţe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui judeţ si al municipiului Bucureşti, si au, de regula, sediul in municipiul reşedinţa de judeţ”, alin. 2 şi 3 ale aceluiaşi articol arătând ce se cuprinde în circumscripţia fiecărui tribunal, respectiv, ce secţii sau complete specializate pot funcţiona în cadrul fiecărui tribunal, astfel :

„(2) In circumscripţia fiecărui tribunal sunt cuprinse toate judecătoriile din judeţ sau, după caz, din municipiul Bucureşti.

(3) În cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, societăţi comerciale, registrul comerţului, insolvenţă, concurenţă neloială sau pentru alte materii, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale”.

Art. 37 Legea nr. 304/2004 republicată, prevede următoarele :

„(1) In domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate.

(2)Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică, care pot funcţiona la nivelul judeţelor si al municipiului Bucureşti si au, de regula, sediul in municipiul reşedinţa de judeţ.

(3)Tribunalele specializate preiau cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care se înfiinţează”.

Se reţine în acest sens faptul că, deşi criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material şi-a pierdut funcţionalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puţin una dintre părţi are calitatea de profesionist în materia „activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuieşte expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ”) de celelalte litigii care implică profesionişti în alte materii şi conferirea competenţei de soluţionare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.

Este adevărat că prin art. 219 din Legea nr. 71/2011, actualizată, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, intrată în vigoare la data de 24 iulie 2010, s-a prevăzut că, „Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul

Oficial nr. 45 din 24 februarie 1948, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 2 punctul 1, litera a) se abrogă”, dar nu este mai puţin adevărat că abrogarea criteriului valoric de determinare a competenţei materiale a instanţei specializate în judecarea litigiilor comerciale, criteriu care opera între Judecătorie şi Tribunalul Comercial Cluj, nu între Tribunalul Comercial Cluj şi Tribunalul Cluj - Secţia Civilă, - art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. - , nu atrage automat şi necondiţionat o transpunere a competenţei Tribunalului Specializat Cluj, la Tribunalul Cluj - Secţia civilă, şi aceasta pentru că, într-o atare situaţie absolut ipotetică, nu şi-ar mai găsi justificare şi raţionare existenţa şi funcţionarea instanţei specializate.

Art. 226 din aceeaşi lege, prevede următoarele:

„(1) Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanţei, în raport cu numărul cauzelor, se pot înfiinţa, în cadrul secţiilor civile, complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:

a) cererile în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc;

b) cererile în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate juridică, precum şi în materia registrului comerţului;

c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenţei;

d) cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.

(2) La înfiinţarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va ţine seama de următoarele criterii:

a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secţiei;

b) specializarea judecătorilor şi necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora;

c) respectarea principiului repartizării aleatorii.

(3) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la alin. (1) îşi va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil”.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, actualizată, au un caracter enunţiativ, exemplificativ şi nu limitativ prevăzând posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile, a unor complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, ipoteză care reiese din folosirea conjuncţiei precum pentru a exprima un raport comparativ echivalent cu "de exemplu", "de pildă".

În acelaşi timp, potrivit art. 227 din aceeaşi lege, „dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competenţa de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secţiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secţiilor civile reorganizate conform art. 225”.

În conformitate cu prevederile art. 228 alin. 1 din aceeaşi lege, „până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secţii civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, în condiţiile art. 226”, alin. 2 al aceluiaşi articol prevăzând că „la stabilirea cauzelor de competenţa tribunalelor specializate sau, după caz, a secţiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va ţine seama de numărul şi natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienţei profesionale a acestora, precum şi de volumul de activitate al instanţei”.

Astfel, soluţia care rezultă din interpretarea art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială faţă de art. 227 din acelaşi act normativ, conform topografiei textului, este cea contrară.

Stabilirea întregii sfere de competenţă a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispoziţiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competenţa tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel.

Rezultă, aşadar, din întreaga economie a textelor legale mai sus citate, că intenţia legiuitorului, exprimată în mod expres şi neîndoielnic prin Legea nr. 71/2011, a fost aceea ca tribunalele specializate - cum este şi Tribunalul Specializat Cluj - să-şi menţină aceeaşi arie de competenţă materială ca şi fostul Tribunal Comercial Cluj, practic, Tribunalul Specializat Cluj păstrând aceeaşi competenţă materială pe care a avut-o şi fostul Tribunal Comercial Cluj, pentru aceste tribunal, operând doar o reorganizare a acestuia, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate.

Drept urmare, Curtea constată că prezenta cerere de recurs este de competenţa materială a Tribunalului Specializat Cluj având în vedere argumentele legale expuse.

Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse şi a prevederilor art. 22 alin. 5 C.pr.civ., Curtea stabileşte competenţa materială de soluţionare a cererii de recurs formulate de reclamanta SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE în contradictoriu cu intimata SC T. SRL în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

← Competenţă materială. Obligarea comisiei locale la efectuarea...		Competenţă materială. Acţiune privind obligarea comisiei... →

Competență materială. Recurs sentință plată taxă radio-difuziune.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Competență materială. Recurs sentință plată taxă radio-difuziune.