Competenţă. Personal silvic contractual. Acţiune în anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă
| Comentarii |
|
Competenţă. Personal silvic contractual. Acţiune în anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă. Competenţa Secţiei I-a civile a tribunalului
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, sentinţa nr. 40 din 3 aprilie 2014
Prin încheierea din data de 10 decembrie 2013 pronunţată de Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş în dosarul nr. ... s-a admis excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâta Direcţia Silvică Maramureş şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii promovată de reclamantul M.S. în contradictoriu cu pârâta DIRECTIA SILVICA MARAMUREŞ în favoarea Secţiei I civilă a Tribunalului Maramureş la completul 1N fond specializat în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că prin Decizia nr. 79N/10.05.2013 emisă de Direcţia Silvică Maramureş, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, începând cu data de 10.06.2013, ca urmare a desfiinţării postului de tehnician pe care l-a ocupat.
În conformitate cu prevederile art. 1 din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, personalul silvic este format din persoanele care au pregătire de specialitate silvică atestată prin actul de absolvire a unei forme de învăţământ recunoscute în România şi care exercită efectiv profesiuni specifice activităţii în domeniul silviculturii. Potrivit dispoziţiilor art. 6 lit. a din Legea 188/1999, prevederile acestei legi nu se aplică în cazul personalului contractual.
Dispoziţiile art. 5 alin. 1 din OUG 59/2000 reglementează condiţiile care trebuie îndeplinite pentru admiterea în Corpul silvic printre acestea regăsindu-se condiţia de a fi angajat cu contract individual de muncă, ceea ce denotă faptul că personalul silvic nu se află sub raport de serviciu, ca şi în cazul funcţionarului public, ci sub raport contractual, ceea ce conduce la concluzia că în cazul personalului silvic aflat sub raport contractual se aplică dispoziţiile din Codul muncii.
Potrivit dispoziţiilor art. 266 din Legea 53/2003, jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, iar dispoziţiile art. 269 prevăd faptul că judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. 3 Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în cadrul tribunalelor funcţionează secţii, sau după caz complete specializate pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale în cadrul Tribunalului Maramureş, aceste complete specializate funcţionând în cadrul Secţiei I civilă. În condiţiile în care potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului şi având în vedere faptul că în situaţia de faţă reclamantul nu se află sub raport de serviciu, ci sub raport contractual potrivit OUG nr. 59/2000, competenţa soluţionării prezentei cauze revine completelor specializate pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
S-a avut în vedere că potrivit art. 136 din Noul Cod de procedură civilă legiuitorul recunoaşte existenţa conflictului de competenţă şi în cazul secţiilor specializate ale aceleiaşi instanţe judecătoreşti.
Ulterior, prin încheierea din data de 21 februarie 2014 pronunţată Secţia I civilă a Tribunalului Maramureş în dosarul nr. ... instanţa a invocat excepţia necompetenţei materiale, apreciind că se impune soluţionarea cauzei de către Secţia a II-a civilă, şi în consecinţă a constat ivirea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul are calitatea de personal silvic, iar potrivit art. 58 alin. 1 din OG nr. 59/2000, personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 dacă ordonanţa nu dispune altfel, sens în care a apreciat că prezenta cauză se impune a fi soluţionată de Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Maramureş.
Cu privire la acest conflict negativ de competenţă, Curtea are în vedere următoarele:
Prin prezentul demers judiciar reclamantul a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă emisă de pârâtă ca urmare a desfiinţării postului de tehnician silvic în temeiul art. 65 din C.muncii, acţiunea fiind întemeiată pe prevederile art. 65 alin. 2, art. 66, art. 67, art. 76 lit. a, d şi art. 78 din C.muncii şi art. 72 şi 77 din Contractul colectiv de muncă în vigoare.
Secţia I civilă a Tribunalului Maramureş investită în urma declinării cauzei, înainte de a aborda fondul pricinii a procedat la verificarea competenţei sale materiale, ocazie cu care a statuat în mod greşit că nu este competentă să judece prezenta cauză.
Potrivit prevederilor art. 281 din Codul muncii, jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, or în cauza de faţă ne aflăm în prezenţa unui conflict individual de muncă, deoarece între părţile în litigiu sa încheiat un contract individual de muncă, aspect necontestat în cauză, şi astfel s-au stabilit raporturi de muncă, motiv pentru care reclamantul are calitatea de salariat în sensul art. 10 din C.muncii, iar nu acea de funcţionar public în sensul art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
Contestaţia promovată de reclamant este o acţiune de dreptul muncii, prin care se solicită anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă, iar nu o acţiune specifică Legii nr. 544/2004 a contenciosului administrativ, întrucât dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici au un caracter restrictiv şi reglementează competenţa de soluţionare de către instanţa de contencios administrativ doar în ceea ce priveşte litigiile având ca obiect anularea actelor administrative emise de o autoritate publică prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici.
Împrejurarea că prin dispoziţiile art. 58 alin. 1 din OG nr. 59/2000 privind statutul personalului silvic s-a prevăzut că „personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanţa de urgenţă nu dispune altfel”, nu schimbă natura raporturilor existente în cauză şi nici nu înlătură competenţa instanţei specializată în soluţionarea litigiilor de muncă de a soluţiona în fond prezentul litigiu, deoarece normele de competenţă cuprinse în art. 106 al Legii nr. 188/1999 sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse prin analogie şi în cazul personalului contractual.
În acest context, se impun a fi avute în vedere şi prevederile art. 58 alin. 2 din OG nr. 59/2000, potrivit cărora “pentru categoriile de personal silvic care are şi calitatea de funcţionar public corelarea gradelor profesionale prevăzute în prezenta ordonanţa de urgenţă cu categoriile, gradele, clasele şi treptele aferente carierei funcţionarilor publici, prevăzute în Legea nr. 188/1999, se face prin hotărâre a Guvernului”.
În aplicarea acestor dispoziţii a fost adoptată HG nr. 1009/2000, în cuprinsul căreia la art. 3 s-a stabilit că „au calitatea de funcţionar public categoriile de personal silvic care au fost numite, în condiţiile legii, în funcţii publice de conducere şi de execuţie, în următoarele structuri: a) direcţia şi compartimentele de specialitate în domeniul gospodăririi pădurilor, din aparatul propriu al Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului; b) inspectoratele silvice teritoriale pentru controlul aplicării regimului silvic în Fondul forestier naţional, precum şi cele din cadrul oficiilor cinegetice teritoriale”.
Aşadar, prin prevederile art. 58 alin. 2 din OG nr. 59/2000, coroborat cu art. 3 din HG nr. 1009/2000, au fost reglementate două categorii profesionale în cadrul Corpului silvic, şi anume: personal având calitatea de funcţionar public care se află în raport de serviciu cu una din unităţile menţionate la art. 3 din HG nr. 1009/2000 şi personal silvic având calitatea de salariat, care îşi desfăşoară activitatea în temeiul unui contract individual de muncă.
Ca atare, dispoziţiile art. 58 alin. 1 din OG nr. 59/2000 se impun a fi interpretate în sensul în care doar personalului silvic numit într-o funcţie publică urmează a i se aplica regimul juridic reglementat de Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici.
Drept urmare, în condiţiile în care reclamantul contestă actul juridic de încetare a raportului de muncă ce emană de la angajator, care nu are caracterul unui act administrativ, solicitările de anulare a acestui act întemeiate pe calitatea sa de personal silvic contractual şi pe dispoziţiile din Codul muncii, urmează a fi examinate în condiţiile legislaţiei muncii, nefiind aplicabile dispoziţiile legii contenciosului administrativ.
Faţă de cele ce preced, văzând totodată şi prevederile art. 136 alin. 1 şi 2 raportat la art. 135 C.proc.civ., se va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei în favoarea completului specializat pentru soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale din cadrul Secţiei I civilă a Tribunalului Maramureş.
| ← Competenţă. Constatarea nulităţii absolute a clauzei privind... | Rectificare de carte funciară. Solicitarea majorării suprafeţei → |
|---|
