Plângere încheiere carte funciară. Sechestru asigurator instituit în procesul penal pentru prevenirea stării de insolvablitate a debitorului. Admitere
| Comentarii |
|
Sechestru asigurator instituit în procesul penal pentru prevenirea stării de insolvablitate a debitorului. Admitere
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia nr. 737 din 3 aprilie 2014
Prin plângerea înaintată instanţei în conformitate cu prevederile art. 50 al. 21 şi 22 din Legea cadastrului şi publicităţii imobiliare nr. 7/1996 republicată, petentul
F.S. a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună modificarea încheierii nr. 43415/2012 pronunţată în dosarul nr. 43415/2012 în sensul admiterii cererii de reexaminare şi anulării încheierii de respingere nr. 32071/2012pronunţată de O.C.P.I. Maramureş - Biroul de Carte şi Publicitate Imobiliară Baia Mare, cu consecinţa înscrierii dreptului de proprietate al petentului asupra imobilului apartament nr. 14 situat în Baia Mare, bd. ... compus din 2 camere şi dependinţe în suprafaţă utilă de 49,50 lei înscris în CF 101976 -C1 -U3 UAT Baia Mare (provenită din conversia de pe hârtie a cărţii funciare nr. 8144 Baia Mare) având identificator unic nr. top 1731/19, 1734/33-14 Baia Mare, cu cotele indivize comune şi obligatorii de 1/72 parte şi cota de 15/1246 parte teren aferent înscrise în CF 101976 UAT Baia Mare.
Prin sentinţa civilă nr. 4646 din data de 24.04.2013 pronunţată de
Judecătoria Baia Mare s-a respins plângerea formulată de petentul F.S. în contradictoriu cu intimaţii S.V. şi Statul Român Prin Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la B.C.P.I. Baia Mare sub nr. 32071/13.09.2012,
B.N.P. ..., a solicitat intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentului F.S. în CF 101976 - C 1 -U 3 Baia Mare, în baza actului de adjudecare încheiat la data de 06.09.2012 în dosar execuţional nr. 194/2012 al BEJ M.V.M. (f. 47).
Prin Încheierea nr. 32071/13.09.2012 (f. 45) registratorul de carte funciară a dispus respingerea cererii astfel formulate, reţinând că nu se poate opera notarea radierii măsurii asigurătorii în baza actului de adjudecare emis în dosarul execuţional nr. 194/2012 deoarece ridicarea sechestrului este strict de competenţa organelor care l-au instituit.
Împotriva acestei încheieri petentul a formulat cererea de reexaminare
înregistrată sub nr. 105592/05.12.2012 la OCPI Maramureş - BCPI Baia Mare, care a fost respinsă prin Încheierea nr. 43415/04.01.2013, reţinându-se că prin adresa emisă la data de 07.11.2012 în dosarul nr. .../P/2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare s-a comunicat că dosarul penal nr. .../P/2008 în care intimata S.V. este cercetată pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 al. 1 lit. c din Legea 241/2005 se află în lucru la IPJ Maramureş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, iar măsura asigurătorie a sechestrului în vederea reparării pagubei, dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 17.08.2010, se menţine până la soluţionarea cauzei.
Totodată, prin aceeaşi încheiere s-a mai arătat că bunul imobil asupra căruia a fost instituită măsura asigurătorie ce face obiectul unei ipoteci convenţionale pentru garantarea unui credit bancar nu reprezintă un impediment în luarea şi menţinerea acestei măsuri în procesul penal, întrucât realizarea creanţei creditorului ipotecar nu poate lipsi de garanţii pe ceilalţi creditori ai aceluiaşi debitor, executarea fiind
guvernată de principiul egalităţii creditorilor. În situaţia în care doreşte realizarea cu
prioritate a creanţei celui dintâi creditor ipotecar, acesta ori debitorul trebuie să ofere garanţii îndestulătoare pentru ca statul ori alţi creditori ai inculpatului să poată executa la momentul rămânerii definitive a hotărârii penale, dispoziţiile privind plata amenzii, confiscarea specială ori plata despăgubirilor civile.
În ceea ce priveşte susţinerile BEJ M.V.M., respectiv invocarea Deciziei nr. 3507/01.06.2006 a Î.C.C.J. - Secţia penală, s-a susţinut că nu sunt altceva decât argumente în plus în favoarea deciziei registratorului de carte funciară care a emis Încheierea nr. 32071/13.09.2012, întrucât ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra imobilului ce a constituit obiectul executării silite şi instituirea sechestrului asigurător numai asupra sumei rezultate în urma distribuirii preţului imobilului, constituie un atribuit exclusiv al procurorului sau al instanţei de judecată.
Împotriva încheierii, în termenul legal, a formulat plângere petentul F.S. (f.
34).
A mai reţinut judecătoria că în CF 101976 - C1-U 3 Baia Mare (provenită din conversia pe hârtie a CF 8144 Baia Mare) este înscris imobilul în natură apartament nr. 14 situat în Baia Mare, B-dul ... compus din 2 camere şi dependinţe în suprafaţă utilă de 49,50 mp nr. top 1731/19, 1734/33-14 iar în partea a II-a este înscris dreptul de proprietate în favoarea intimatei S.V. cu titlu de drept cumpărare în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 528/30.09.2009 emis de Primăria Municipiului Baia Mare.
În partea a III-a a cărţii funciare asupra imobilului mai sus identificat sunt înscrise următoarele sarcini:
- dreptul de ipotecă pentru suma de 255.850 RON şi celelalte obligaţii de plată aferente creditului, în baza contractului de ipotecă autentificat sub nr.5966/21.11.2009 emis de BNP S.I.A., în rangul încheierii de carte funciară nr.36036/22.12.2009, sub C1, împreună cu interdicţiile de înstrăinare, demolare şi grevare aferente de sub B3, în favoarea lui R. IFN Sucursala Baia Mare.
- dreptul de ipotecă - sechestrul asigurător în vederea reparării pagubei cauzate până la concurenţa sumei de 810.582 lei în favoarea Statului Român prin Ministerul Public Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare în baza Ordonanţei din 17.08.2010 emisă în dosarul nr. .../P/2008 sub C2,
În fila C mai sunt înscrise somaţiile de plată după cum urmează:
- sub C3 somaţie de plată pentru suma de 1096586,94 lei reprezentând 1061655 lei credit curent, restant, dobânzi şi comisioane, 34931,94 lei cheltuieli de executare, sumă la care se vor calcula dobânzi în continuare şi cheltuieli de executare silită până la recuperarea integrală a creditului în favoarea R. IFN SA în baza somaţiei emisă în dosar execuţional nr. 995/2011 de executor C.I.C. SC R. IFN SA în rangul încheierii de carte funciară nr. 20518/31.05.2011,
- sub C 4 somaţie de plată asupra imobilului de sub A 1 pentru suma de 101055 lei reprezentând debit restant şi cheltuieli de executare în favoarea lui B.P. SA Sucursala Sălaj în baza somaţiei din 16.06.2011 emisă de executor bancar G.I.C. în dosarul execuţional nr. 39/2011 în rangul încheierii de carte funciară nr. 23529/21.06.2011,
- sub C5 somaţie de plată pentru suma de 21211,28 lei reprezentând credit restant plus dobânzile viitoare aferente şi cheltuielile de executare în favoarea lui B.P. SA în baza somaţiei din 20.07.2011 emisă în dosar de executare silită nr. 3474-182 din 2011 emis de N.D.R. executor bancar din cadrul Corpului Executorilor Bancari al
B.P. SA în rangul încheierii de carte funciară nr. 30122/04.08.2011,
- sub C6 somaţie de plată pentru suma de 25113,89 lei reprezentând debitore, cheltuieli de judecată reactualizate cu indicele inflaţiei, taxe de timbru, taxe de CF, cheltuieli de executare la care se adaugă suma de 7942,48 lei reprezentând diferenţă cheltuieli de executare, cheltuieli de executare, onorariu inclusiv TVA în favoarea lui R.I. şi R.M. în baza somaţiei din 31.05.2012 emisă în dosar nr. 44/2012 al BEJ V.G. în rangul încheierii de CF nr. 19910/08.06.2012.
Prin actul de adjudecare încheiat la data de 06.09.2012 de BEJ M.V.M. în dosar execuţional nr. 194/2012 petentul a cumpărat, în urma vânzării la licitaţie, imobilul de mai sus, solicitând în conformitate cu prevederile art. 518 al. 3 Cod procedură civilă, a se proceda la înscrierea dreptului său de proprietate astfel dobândit, liber de orice sarcini apreciind că măsura sechestrului asigurător nu beneficiază de un regim special şi nici de prevederi speciale. Potrivit art. 518 al. 3 Cod procedură civilă „de la data intabulării, imobilul rămâne liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea dreptului de creanţă, creditorii putându-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut”, iar conform al. 4 „ipotecile sau celelalte sarcini reale, precum şi drepturile reale intabulate după notarea somaţiei în cartea funciară se vor radia din oficiu”.
Prima instanţă a apreciat că măsura asigurătorie a sechestrului imobiliar instituită prin ordonanţa procurorului şi înscrisă sub C 2 în CF 101976-C1-U3 Baia Mare are un caracter special raportat la împrejurarea că măsura confiscării speciale şi repararea pagubei produse prin infracţiune protejează interesul general.
Ca atare, într-o astfel de situaţie trebuie dată eficienţă prevederilor art. 168 Cod procedură penală, potrivit cărora „In contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul precum şi orice altă persoană interesată, se poate plânge procurorului sau instanţei de judecată în orice fază a procesului penal. Hotărârea instanţei de judecată poate fi atacată separat cu recurs. Recursul nu suspendă executarea.
După soluţionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva aduceri la îndeplinire a măsurii asigurătorii se poate face contestaţie potrivit legii civile”.
Prin urmare, în acord cu aceste prevederi legale, competenţa pentru ridicarea unor asemenea măsuri revine fie procurorului fie instanţei penale.
Aşa cum rezultă şi din adresa emisă la data de 07.11.2012 (f. 54) de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, dosarul penal nr. .../P/2008 în care a fost instituită măsura sechestrului asigurător de către organul de urmărire penală se află în lucru la IPJ Maramureş - Serviciul de Investigare a Fraudelor, măsura asigurătorie a sechestrul în vederea recuperării pagubei dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 17.08.2010 fiind menţinută până la soluţionarea cauzei, astfel că, faţă de considerentele expuse, prima instanţă a apreciat că plângerea formulată este nefondată şi a respins-o.
Prin decizia civilă nr. 244/A din 05.11.2013 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosar nr. .../182/2013 s-a admis apelul declarat de apelantul F.S. împotriva Sentinţei civile nr. 4646 din 24 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Baia Mare pe care a schimbat-o în tot în sensul că:
S-a admis plângerea formulată şi precizată de petentul F.S. în contradictoriu cu intimaţii^S.V. şi STATUL ROMÂN prin MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BAIA MARE, împotriva încheierii nr. 43415/04.01.2013 a registratorului şef al Biroului de cadastru şi Publicitate Imobiliară Maramureş pe care a modificat-o în sensul admiterii cererii petentului de reexaminare a încheierii de carte funciară nr. 32071/13.09.2012 şi, în consecinţă:
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al apelantului petent F.S.
asupra imobilului apartament situat în Baia Mare, B-dul compus din două
camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 49,50 mp, având identificator unic nr. top. 1731/16 şi 1724/33-14, înscris în C.F. nr. 101976-C1-U3 Baia Mare, în baza actului de adjudecare încheiat la data de 06.09.2012 în dosarul execuţional nr. 194/2012 al executorului judecătoresc M.V.M..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin actul de adjudecare încheiat la data de 06.09.2012 de BEJ M.V.M. în dosar execuţional nr. 194/2012 apelantul F.S. a cumpărat, în urma vânzării la licitaţie, imobilul apartament nr. 14 compus din 2 camere şi dependinţe în suprafaţă utilă de 49,50 mp situat în Baia Mare, B-dul ... şi terenul în cotă de 15/1246 părţi, înscrise în
CF 101976 - C 1 - U 3 Baia Mare (provenită din conversia pe hârtie a CF 8144 Baia Mare)cu nr. top 1731/16, 1734/33-14, care a aparţinut debitoarei intimate S.V..
Apelantul s-a adresat B.C.P.I. Baia Mare solicitând intabularea dreptului său de proprietate dobândit în temeiul actului de adjudecare menţionat (f. 47).
Prin Încheierea nr. 32071/13.09.2012 (f. 45) registratorul de carte funciară a dispus respingerea cererii astfel formulate, reţinând că bunul imobil vândut la licitaţie fusese indisponibilizat printr-un sechestru instituit de un organ de urmărire penală şi, ca atare, nu se poate opera notarea radierii măsurii asigurătorii în baza actului de adjudecare emis în dosarul execuţional nr. 194/2012 deoarece ridicarea sechestrului este strict de competenţa organelor care l-au instituit.
S-a apreciat că, în condiţiile în care măsura asiguratorie nu a fost ridicată de organul de urmărire penală sau de instanţa penală, actul de adjudecare nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 48 lit. a, c, g din Legea 7/1996.
Cererea de reexaminare formulată de apelant împotriva acestei încheieri a fost respinsă prin Încheierea registratorului şef nr. 43415/04.01.2013, reţinându-se că măsura asigurătorie instituită asupra imobilului înscris în CF 101976 - C 1 - U 3 Baia Mare, prin ordonanţa procurorului din data de 17.08.2010, în dosarul nr. .../P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare în care intimata S.V. este cercetată pentru complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, a fost menţinută până la soluţionarea cauzei penale.
Prima instanţă a apreciat că încheierile de carte funciară atacate sunt legale şi temeinice raportat la caracterul special al sechestrului instituit de organul penal, determinat de interesul general protejat prin luarea acestei măsuri asigurătorii şi la împrejurarea că măsura a fost menţinută de organele competente, potrivit art. 168 Cod penal, a o ridica.
Tribunalul a reţinut însă că, în condiţiile în care imobilul a fost adjudecat, apelantul a devenit proprietar al bunului ce a constituit proprietatea debitoarei S.V., iar de la data întocmirii actului de adjudecare, dreptul de proprietate s-a transmis în favoarea acestuia, conform prevederilor art. 518 alin.1 Cod de procedură civilă.
Potrivit art. 517 al. 1 Cod procedură civilă, un exemplar de pe actul de adjudecare se predă dobânditorului spre a-i servi ca titlu de proprietate şi pentru a fi înscris în cartea funciară, de la data intabulării, imobilul rămânând liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea dreptului de creanţă, creditorii putându-şi realiza aceste drepturi numai din preţul obţinut (art. 518 al. 3 Cod procedură civilă).
Actul de adjudecare încheiat la data de 06.09.2012 de BEJ M.V.M. în dosar execuţional nr. 194/2012 în temeiul căruia apelantul F.S. a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate în CF 101976 - C 1 - U 3 Baia Mare, cuprinde toate menţiunile prevăzute de art. 516 Cod procedură civilă, fiind încheiat cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de lege şi individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară şi număr topografic.
Aşadar, contrar celor reţinute în încheierile de carte funciară, actul de adjudecare îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 48 al. 1 lit. a şi c din Legea 7/1996 republicată.
În ce priveşte cerinţa menţionată la lit. g a art. 48 din Legea 7/1996 republicată, respectiv „îndeplinirea altor prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competenţa registratorului”, din motivarea încheierilor atacate s-ar putea concluziona că, atât registratorii de carte funciară, cât şi prima instanţă, au considerat că sechestrul instituit potrivit art. 163 C. proc. pen. constituie un impediment la intabularea dreptului de proprietate al adjudecatarului, câtă vreme organul de urmărire penală care a instituit măsura sau instanţa penală nu a dispus ridicarea acestuia.
Tribunalul a considerat că trimiterile primei instanţe şi ale registratorului de carte funciară la procedura plângerii în contra măsurii asigurătorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia prevăzute de art. 168 Cod procedură penală, sugerând că, pentru a-şi putea înscrie dreptul de proprietate, adjudecatarul ar trebui să investească mai întâi instanţa de drept penal solicitând ridicarea măsurii sechestrului, nu pot fi primite.
Apelantul a dobândit dreptul de proprietate în urma vânzării la licitaţie a bunului imobil al debitoarei intimate S.V. în cadrul executării silite desfăşurate la cererea creditoarei ipotecare cu rang superior, R. IFN, în vederea realizării creanţei sale.
Or, este cert că dreptul unui creditor de a-şi realiza creanţa pe calea procedurii de executare silită nu este validat/confirmat de legalitatea sau nu a unei măsuri asigurătorii instituite în condiţiile art. 163 C. proc. pen., procedură independentă şi separată atât ca finalitate, cât şi ca scop de cea a executării silite.
Legalitatea măsurii asigurătorii a sechestrului înscris ipotecar nu poate afecta sub nicio formă legalitatea altor sarcini prealabil înscrise în CF şi nici a dreptului creditorului de a-şi fi satisfăcut creanţa pe calea executării silite, în condiţiile în care existenţa acestora în sine nu comportă critici. Singurul plus de valoare pe care inscripţia ipotecară îl aduce măsurii asigurătorii este că o face opozabilă faţă de terţi începând cu acel moment, însă subsidiar dreptului real accesoriu înscris anterior în
CF.
În speţă, executarea silită demarată la cererea creditoarei ipotecare R. IFN s-a desfăşurat fără ca organul de urmărire penală care a instituit sechestrul asigurător să fi invocat vreodată pe calea contestaţiei la executare instituită de art. 399 Cod procedură civilă, pretinsul impediment la executare constând în sechestrarea bunului.
Or, nu se poate accepta ideea potrivit căreia adjudecatarul imobilului sechestrat, vândut la licitaţie în cursul executării silite demarate de un creditorul titular al unei creanţe ipotecare, ar trebui să obţină o hotărâre a instanţei penale de ridicare a sechestrului pentru a-şi intabula dreptul de proprietate căci, într-o contestaţie fundamentată pe prevederile art. 168 Cod procedură civilă, singurul aspect pe care instanţa de judecată îl poate verifica este cel al legalităţii măsurii, nu al restabilirii ordinii de preferinţă în cazul concursului dintre o ipotecă convenţională anterioară şi sechestrul instituit potrivit Codului de procedură penală, cu consecinţa recunoaşterii în favoarea statului a unui rang preferenţial faţă de ipotecile ce poartă asupra aceloraşi bunuri cu argumentul că doar în acest fel s-ar da eficienţa dispoziţiilor art. 163 C. pr. pen. , iar interesul general al statului ar prevala faţă de interesul privat al creditorilor.
Legalitatea instituirii unei măsuri asigurătorii nu alterează dreptul creditorului de a pune în executare titlul său executoriu, indiferent de rangul de preferinţă al creanţei, iar existenţa unei ipoteci înscrise anterior în CF prezintă importanţă exclusiv din perspectiva rangului de preferinţă la încasarea sumelor de bani rezultate din vânzarea bunului urmărit.
Nu justifică respingerea plângerii petentului apelant nici argumentul primei instanţe relativ la necesitatea protejării interesului general, obştesc al statului, urmărit prin instituirea sechestrului asigurător (respectiv al confiscării speciale, al reparării pagubei produse prin infracţiune sau pentru garantarea executării pedepsei amenzii), în detrimentul celui particular al creditorului, care tinde la realizarea dreptului său de creanţă prin procedura de executare silită, căci ar însemna a recunoaşte un drept mai mare unui creditor cu o creanţă incertă, ce nu posedă titlu executoriu, faţă de alţi creditori care sunt deja în posesia unor creanţe certe, lichide şi exigibile, pentru care au titlu executoriu. Dacă procesul penal s-ar finaliza cu o soluţie de condamnare, creanţa sub condiţie a Statului s-ar transforma într-o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, care ar avea caracterul unei creanţe fiscale ce s-ar pune în executare cu respectarea normelor din Codul de Procedură Fiscală.
Însă, potrivit art. 142 alin. (7) Cod procedură fiscală, faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege, iar conform art.171 alin. (3) Cod procedură fiscală, dacă există creditori care, asupra bunului vândut, au un drept de ipotecă despre care organul de executare a luat cunoştinţă, acestea vor fi plătite imediat după cheltuielile de executare.
Astfel, privilegiul general poate fi preferat celorlalţi creditori, chiar garantaţi, dar numai în măsura în care garanţia nu ar fi fost înscrisă anterior în cartea funciară a imobilului. Or, în speţă, ipoteca creditoarei urmăritoare R. IFN este înscrisă în C.F. 101976-C1-U3 Baia Mare anterior sechestrului asigurător instituit de intimatul Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, astfel că, faţă de această creditoare, Statul nu putea obţine un rang preferenţial nici în ipoteza în care creanţa sa ar fi devenit certă, lichidă şi exigibilă prin pronunţarea unei hotărâri de condamnare.
În ce priveşte „indisponibilizarea” bunului prin instituirea sechestrului în condiţiile art. 163 Cod procedură penală susţinută în argumentarea respingerii cererii de intabulare a actului de adjudecare, Tribunalul a apreciat că invocarea acestui efect al măsurii asigurătorii în raport cu actul de adjudecare excede cadrului procedurii de înscriere în carte funciară reglementată de art. 47-50 din Legea 7/1996 în forma anterioară republicării, căci lucrătorul de carte funciară nu este îndreptăţit a se pronunţa dacă un imobil putea sau nu fi adjudecat.
Indisponibilizarea bunului putea fi, eventual, analizată de instanţa de judecată competentă, pe calea unei contestaţii la executare iniţiată de orice persoană interesată conform art. 399 Cod procedură civilă, ca un pretins obstacol la iniţierea şi/sau continuarea executării silite asupra bunului imobil sechestrat, însă doar pe parcursul desfăşurării acesteia, nu după finalizarea ei, marcată prin întocmirea actului de adjudecare de executorul judecătoresc.
De altminteri, indisponibilizarea reprezintă o măsură preventivă constând în suspendarea temporară a dreptului de dispoziţie materială şi juridică al proprietarului asupra unor bunuri mobile sau imobile, cu scopul menţinerii acelor bunuri în patrimoniul persoanei respective, spre a putea servi la nevoie pentru garantarea executării silite unei anumite creanţe.
Aşa cum în mod corect a susţinut apelantul, indisponibilizarea nu se identifică, sub nicio formă, cu noţiunea de inalienabil (termen utilizat în limbajul juridic pentru a da expresie interdicţiei de înstrăinare a unui bun sau a unui drept subiectiv prin acte juridice de drept civil) sau cu noţiunea de insesizabil (bun sau drept patrimonial care nu este susceptibil să fie urmărit pe cale silită de către creditorii titularului sau, pentru recuperarea creanţelor pe care aceştia le au împotriva respectivului titular. Aşadar, indisponibilizarea este o măsură ce vine să protejeze bunul, prin împiedicarea proprietarului, (învinuit sau inculpat) să-l distrugă ori să-l înstrăineze în scopul de a-şi micşora patrimoniul în eventualitatea în care acesta ar trebui să execute o obligaţie sau să răspundă pentru repararea unui prejudiciu, însă, nu are ca scop şi nu presupune că bunul nu poate fi executat silit întrucât, ca efect al instituirii măsurii asigurătorii, în mod indubitabil, acesta nu a fost declarat inalienabil sau insesizabil.
De altfel, art. 726 Cod procedură civilă stabileşte, cu titlu de principiu, bunurile care sunt insesizabile şi nu sunt supuse urmăririi silite, iar bunurile „indisponibilizate” nu se numără printre bunurile care nu pot fi executate silit, motiv pentru care Tribunalul a apreciat că instituirea sechestrului şi indisponibilizarea bunului potrivit art. 163 Cod procedură penală nu este de natură a bloca iniţierea sau continuarea executării silite iniţiate de către un creditor ipotecar şi, cu atât mai mult, intabularea terţului adjudecatar.
Faţă de aceste considerente, Tribunalul a apreciat că atât hotărârea primei instanţe, cât şi încheierile de carte funciară atacate sunt nelegale şi netemeinice şi, în consecinţă, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă a admis apelul petentului F., a schimbat în tot sentinţa civilă nr. 4646 din 24 aprilie 2013 pronunţată de Judecătoria Baia Mare şi, admiţând plângerea formulată şi precizată de petent, a modificat încheierea nr. 43415/04.01.2013 a registratorului şef al Biroului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Maramureş în sensul admiterii cererii petentului de reexaminare a încheierii de carte funciară nr. 32071/13.09.2012, iar în baza art. 50 al. 1 din Legea 7/1996 republicată, a dispus intabularea dreptului de proprietate al apelantului petent
F.S. asupra imobilului apartament situat în Baia Mare, B-dul ...... compus din două
camere şi dependinţe, cu o suprafaţă utilă de 49,50 mp, având identificator unic nr. top. 1731/16 şi 1724/33-14, înscris în C.F. nr. 101976-C1-U3 Baia Mare, în baza actului de adjudecare încheiat la data de 06.09.2012 în dosarul execuţional nr. 194/2012 al executorului judecătoresc M.V.M., reţinând că acesta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 48 din Legea 7/1996 rep. pentru înscrierea în cartea funciară.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul PARCHETUL DE PE LANGA CURTEA DE APEL CLUJ solicitând admiterea recursului şi, în consecinţă, respingerea plângerii formulate de către petentul F.S. împotriva încheierii de respingere nr. 43415/2012 pronunţată de registratorul şef al Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Maramureş - Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Baia-Mare.
În motivare s-a arătat că instanţa de apel a dat o interpretare greşită efectelor produse de sechestrul asigurător precum şi rolului pe care acesta îl are aplicând şi interpretând greşit dispoziţiile art. 48 lit. a, c, g din Legea nr. 7/1996 precum şi prevederile art. 517 din C.pr.civ., fiind deci incidente prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C.pr.civ.
Interpretarea greşită a dispoziţiilor legale aplicabile în speţă decurge din aceea că în condiţiile în care înscrierea sechestrului în cartea funciară asigură opozabilitatea faţă de terţi inclusiv faţă de biroul executorului judecătoresc, acţiunea de valorificare a imobilului de către executorul judecătoresc a depăşit caracterul unui act întocmit în cadrul executării silite.
Potrivit dispoziţiilor art. 261 din Noul Cod Penal sustragerea de sub sechestru constituie infracţiune.
Măsurile asiguratorii constituie acte de indisponibilizare şi conservare ce pot fi luate pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse sau care pot servi la garantarea reparării pagubei produse prin infracţiune. Măsurile asiguratorii dispuse în cadrul procesului penal constituie măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor existente în patrimoniul acestora, potrivit art. 163 alin. 1 C.pr.penală în vigoare la data luării măsurii, scopul unei asemenea măsuri constituindu-l tocmai prevenirea stării de insolvabilitate a debitorului prin înstrăinarea bunurilor sale.
Aşadar în cursul procesului penal partea civilă sau statul beneficiază de o măsură de indisponibilizare şi conservare care poate împiedica învinuitul sau inculpatul să distrugă ori să înstrăineze bunurile asupra cărora s-a instituit sechestrul. Dispoziţiile privitoare la sechestrul asigurător şi inscripţia ipotecară se menţin până la momentul în care organul judiciar abilitat va pronunţa o hotărâre definitivă care să asigure repararea completă a prejudiciului.
Executarea silită a bunului asupra căruia s-a dispus măsura sechestrului asigurător este de natură să eludeze însăşi raţiunea acestei instituţii juridice de drept procesual penal, respectiv indisponibilizarea bunului pe parcursul judecării cauzei penale şi pronunţarea unei soluţii definitive de către instanţa penală competentă. Acesta este motivul pentru care executarea silită s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale, sechestrul asigurător fiind o măsură de indisponibilizare a bunului, ceea ce constituie o diferenţă faţă de ipotecă, indisponibilizarea presupunând faptul că nicio persoană nu mai este în măsură să facă acte de dispoziţie cu privire la bun până la finalizarea definitivă a procesului penal.
S-a mai arătat că deoarece măsura confiscării speciale şi repararea pagubei produse prin infracţiune protejează interesul general pentru care a fost instituit sechestrul asigurător, acesta are un rang preferenţial ipotecii, interesul general prevalând asupra celui privat.
În acelaşi sens sunt dispoziţiile art. 563 C.pr.civ. din care rezultă că măsurile asigurătorii dispuse de organele de urmărire penală şi efectele acestora au prevalenţă faţă de creanţa creditoarei ce se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 563 alin. 1 lit. g C.pr.civ.
S-a învederat de asemenea că până în prezent nu s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii instituite de Ministerul Public în dosarul penal, bunul imobil fiind scos şi vândut la licitaţie cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, singurii în măsură să aprecieze asupra legalităţii măsurilor asigurătorii fiind, raportat şi la art. 22 alin. 1 C.pr.pen., doar instanţa penală competentă ori organul de urmărire penală.
În concluzie, executarea silită s-a efectuat cu încălcarea dispoziţiilor art. 22 alin. 1 C.pr.pen., art. 163 şi urm. C.pr.pen., art. 168 C.pr.pen. şi art. 439 C.pr.pen.
Legal citat intimatul F.S. nu a formulat întâmpinare, depunând în şedinţa publică din 03.04.2014 concluzii scrise prin care îşi exprimă poziţia procesuală faţă de recursul declarat.
Analizând recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ împotriva deciziei civile nr. 244 din 05.11.2013 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosarul nr. .../182/2013, Curtea reţine următoarele:
Ceea ce se invocă prin cererea de recurs este faptul că instanţa de apel a pronunţat soluţia atacată dând o greşită interpretare dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, respectiv a prevederilor art.163 alin.1 C.pr.pen, art.563 C.pr.civ., art.22 alin.1, art.168 şi art.439 C.pr.pen., fiind deci incident art.304 pct.9 C.pr.civ.
Greşita interpretare a acestor dispoziţii legale se invocă în primul rând raportat la modalitatea în care a interpretat instanţa de apel efectele sechestrului asigurător instituit în cursul procesului penal în favoarea statului. Astfel, se invocă de către recurent faptul că prin instituirea măsurii sechestrului asigurător de către organul judiciar abilitat în acest sens, bunul asupra căruia a fost instituită măsura este indisponibilizat, ceea ce este mai mult decât o ipotecă, indisponibilizarea presupunând că nici o persoană nu mai este în măsură să facă acte de dispoziţie cu privire la bun până la finalizarea definitivă a procesului.
În acord cu raţionamentul avut în vedere de către instanţa de apel la pronunţarea deciziei care face obiectul recursului, se apreciază şi de către Curte că interpretarea dată de către recurent efectelor măsurii sechestrului asigurător instituit în cursul procesului penal excede prevederilor legale aplicabile în chestiunea dedusă judecăţii.
Consecinţele instituirii sechestrului asigurător în condiţiile art. 163 alin.1
C.pr.pen. constau în aceea că , aşa cum prevede în mod expres textul invocat, bunul sau bunurile asupra cărora s-a instituit măsura sunt indisponibilizate. Opozabilitatea acestei măsuri este realizată în condiţiile alin.4 al art.163 C.pr.pen., prin luarea inscripţiei ipotecare asupra bunurilor sechestrate, în această modalitate procedându-se şi în cauză.
Indisponibilizarea avută în vedere de art.163 C.pr.pen. are ca şi efect împiedicarea învinuitului sau inculpatului de la diminuarea activului patrimonial prin fapta proprie în eventualitatea unei condamnări dispuse în procesul penal. În nici un caz, în lipsa vreunei prevederi exprese în acest sens, această măsură a indisponibilizării nu poate fi interpretată în sensul că ar limita drepturile altor creditori de a-şi valorifica drepturile de creanţă garantate printr-o ipotecă având rang prioritar faţă de inscripţia ipotecară a sechestrului asigurător. În mod pertinent s-a arătat în acest sens de către instanţa de apel că bunurile insesizabile, adică cele care nu pot fi urmărite silit, sunt expres şi limitativ prevăzute în Codul de procedură civilă, între acestea neregăsindu-se şi bunurile asupra cărora a fost instituit sechestrul asigurător în cursul procesului penal, faptul că acestea ar fi insesizabile nerezultând nici din norme speciale cuprinse în alte acte normative. Noţiunea de indisponibil nu este echivalentă cu noţiunea de insesizabil.
Relevante în acest sens sunt şi prevederile art.564 C.pr.civ. care stipulează în mod expres că în cazul în care există creditori care au asupra bunului vândut drepturi reale de gaj, ipotecă, sau alte drepturi de preferinţă conservate în condiţiile legii, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului creanţele lor vor fi plătite înaintea creanţelor prevăzute la art.563 alin.1 lit.b. În cazul de faţă este vorba despre o astfel de creanţă, astfel încât este greşită încadrarea pe care recurentul o face în ceea ce priveşte creanţa garantată cu ipotecă, referitor la care a fost demarată executarea silită, aceasta neîncadrându-se la lit.g a art.563, ca ordine de preferinţă, ci, aşa cum s-a arătat mai sus, imediat după creanţele prevăzute la lit.a a art.563 C.pr.civ.
În materie de executare silită, ţinând cont bineînţeles de prevederile art.163 şi urm. C.pr.pen., în lipsa unei prevederi exprese şi explicite în acest sens, nu se poate pune deci problema încălcării ordinii de preferinţă a realizării creanţelor, astfel cum aceasta rezultă din Codul de procedură civilă, avându-se în vedere şi regulile de carte funciară prevăzute de Legea nr.7/1996. Consecinţa aplicării acestor reguli este aceea că în condiţiile înscrierii în cartea funciară a unui drept de ipotecă anterior înscrierii dreptului de ipotecă al Statului Român ca urmare a sechestrului asigurător dispus în cursul procesului penal, titularul dreptului de ipotecă având rang preferenţial are prioritate şi în ceea ce priveşte realizarea integrală a creanţei sale, creanţă garantată cu ipoteca înscrisă în cartea funciară.
Rezolvarea situaţiei creditorilor în cazul vânzării la licitaţie a imobilului aflat în proprietatea debitorului executat silit, chiar şi a acelora care beneficiază de garanţii reale sau privilegii înscrise în cartea funciară, este dată de prevederile alin.3 al art.518
C.pr.civ., aceştia putându-şi realiza drepturile numai din preţul obţinut în urma vânzării la licitaţie, cu respectarea ordinii de preferinţă instituite de art.563 şi art.564
C.pr.civ. Acelaşi text prevede că imobilul rămâne liber de orice ipoteci şi sarcini, de la data întabulării în favoarea adjudecatarului.
Mai mult, aşa cum s-a arătat şi de către instanţa de apel, aceste chestiuni invocate de către recurent în cadrul prezentului dosar, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară, sunt de fapt probleme care trebuiau supuse analizei instanţei pe calea unei contestaţii la executare, fiind un fapt necontestat acela că executorul judecătoresc a adus la cunoştinţa parchetului, cu respectarea normelor legale în materie de executare silită demararea executării silite asupra imobilului asupra căruia a fost luată inscripţia ipotecară, la cererea unui alt creditor ipotecar, şi celelalte acte de executare silită.
Nu poate fi acceptată nici teza susţinută în recurs în sensul că ipoteca înscrisă în temeiul sechestrului asigurător dispus în cursul procesului penal ar avea rang preferenţial faţă de alte ipoteci înscrise în cartea funciară, indiferent de data înscrierii acestora, având în vedere interesul general avut în vedere pentru instituirea sechestrului asigurător. Aceasta deoarece teza nu este susţinută de dispoziţii legale, fiind de altfel contrară principiilor de carte funciară, o astfel de interpretare neputând fi acceptată în lipsa unor derogări exprese în acest sens în Codul de procedură civilă, Codul de procedură penală sau alte legi speciale.
Nu prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei nici faptul că până la acest moment nu s-a dispus ridicarea măsurilor asigurătorii în dosarul penal, prin executarea silită asupra bunului referitor la care a fost înscrisă ipoteca în favoarea Statului Român nepunându-se în discuţie legalitatea sau oportunitatea măsurii sechestrului asigurător sau a ipotecii înscrise în cartea funciară. Executorul judecătoresc nu avea competenţa să se pronunţe asupra legalităţii măsurii sechestrului asigurător sau a valabilităţii ipotecii, şi nici nu a făcut-o, acesta procedând la derularea formelor de executare silită, în mod legal, la cererea unui creditor ipotecar cu rang preferenţial, în cazul finalizării procesului penal prin condamnare Statul Român putând în continuare să-şi realizeze creanţa devenită astfel certă, lichidă şi exigibilă, din suma rămasă în urma vânzării la licitaţie, după realizarea creanţelor care au prioritate conform regulilor instituite de art.563 şi art.564 C.pr.civ. Nu se pune deci nici problema încălcării dispoziţiilor din Codul de procedură penală invocate în cererea de recurs, prin executarea silită soldată cu vânzarea la licitaţie a imobilului asupra căruia a fost luată inscripţia ipotecară în condiţiile art.163 C.pr.pen., executorul judecătoresc ţinând cont de instituirea sechestrului penal şi a inscripţiei ipotecare, având însă în vedere efectele pe care acestea le au asupra executării silite conform legii.
Deşi în prima parte a cererii de recurs se invocă şi încălcarea prevederilor art.48 lit.a, c, g din Legea nr.7/1996 şi a art.517 C.pr.civ., nu se arată în ce sens au fost încălcate aceste dispoziţii legale de către instanţa de apel, fiind dezvoltate numai criticile care au făcut obiectul analizei Curţii în considerentele de mai sus. Referitor la art.517 alin.1 C.pr.civ. se constată că acesta stipulează numai obligaţia predării unui exemplar de pe actul de adjudecare dobânditorului, spre a-i servi ca titlu de proprietate şi pentru a fi înscris în cartea funciară, neavând deci relevanţă în ceea ce priveşte soluţionarea recursului, iar prevederile art.48 lit.a, c şi g, ţinând cont şi de cele reţinute anterior, au fost corect interpretate şi aplicate de către instanţa de apel care a apreciat în sensul îndeplinirii tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru înscrierea în cartea funciară a actului de adjudecare încheiat la data de 06.09.2012 de BEJ M.V.M..
În ceea ce priveşte pct.8 al art.304 C.pr.civ., de asemenea indicat ca şi temei al cererii de recurs, Curtea constată că nici una din criticile formulate nu se încadrează în acest motiv de nelegalitate care are în vedere greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii sau schimbarea naturii ori a înţelesului lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, în realitate ceea ce s-a pus în discuţie prin criticile formulate fiind numai modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.
Prin urmare, în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ împotriva deciziei civile nr. 244 din 05.11.2013 a Tribunalului Maramureş pronunţată în dosarul nr. .../182/2013, pe care o va menţine ca legală.
| ← Rectificare de carte funciară. Situaţie în care dreptul de... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. → |
|---|
