Taxă de timbru pentru apel. Respingerea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
| Comentarii |
|
Taxă de timbru pentru apel. Respingerea cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru. Anularea apelului ca netimbrat. Respingerea apelului împotriva deciziei tribunalului
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia nr. 897 din 23 mai 2014
Prin sentinţa civilă nr. 14708 din data de 14.11.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dosarul nr. .../2011, s-a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanta S.C. T.H.R. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii O.I. şi O.D., V.S. şi MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA - prin Primar.
A. S-a dispus rectificarea C.F. nr. 258574 Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 179302), nr. cad. 19672 (provenită din nr. top vechi 10028/2/1, 10028/2/2), în ceea ce priveşte suprafaţa de teren, de la 662 m.p. la suprafaţa de 1.054 m.p.
B. S-a dispus grăniţuirea:
1). terenului proprietatea reclamantului, în suprafaţă totală de 1.054 m.p., situat în Cluj-Napoca, Str. S., nr. 1-3, jud. Cluj şi identificat în regim de C.F. cu imobilul înscris în C.F. nr. 258574 Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 179302), nr. cad. 19672;
2). de terenurile, proprietatea pârâţilor:
- pe latura de SUD cu imobilul de sub nr. top. 10028/4 - proprietatea MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA;
- pe latura de SUD-EST, EST, NORD-EST cu imobilul de sub nr. top. 10028/3 - proprietatea MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA;
- pe latura de NORD cu imobilul înscris în C.F. nr. 267605 Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 23429), nr. cad. 267605 (nr. top. vechi 10028/1) - proprietatea O.I. şi O.D.;
- pe latura de VEST cu imobilul înscris în C.F. nr. 258555 Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 30358), nr. top. 10041(nr. top. vechi 10028/1) - proprietatea V.S.;
prin trasarea liniei de hotar în sensul evidenţiat în raportul de expertiză întocmit de expert I.V. (f.99-114, 187-190), între punctele A-B-C-D-E-F-G-H-I (Planşa nr. III - f. 110).
S-a respins cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâtului MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA - prin Primar, la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în fapt, reclamantul S.C. T.H.R. S.R.L. este proprietar al imobilului situat în Cluj-Napoca, Str.
S., nr. 1-3, jud. Cluj şi identificat în regim de C.F. cu imobilul înscris în C.F. nr. 258574 Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 179302), nr. cad. 19672, teren în suprafaţă de 662 m.p. şi construcţie.
Paraţii sunt proprietari asupra imobilelor învecinate cu imobilul reclamantului,
astfel:
- pe latura de SUD imobilul de sub nr. top. 10028/4 - proprietatea MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA (f. 17);
- pe latura de SUD-EST, EST, NORD-EST imobilul de sub nr. top. 10028/3 -proprietatea MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA (f.17);
- pe latura de NORD imobilul înscris în C.F. nr. 267605 Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 23429), nr. cad. 267605 (nr. top. vechi 10028/1) - proprietatea O.I. şi O.D. (f.49);
- pe latura de VEST imobilul înscris în C.F. nr. 258555 Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 30358), nr. top. 10041 (nr. top. vechi 10028/1) - proprietatea V.S. (f.17);
Instanţa de fond a constatat că în cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică, întocmit de expert I.V. (f.99-114, 187-190) prin care au fost identificate imobilele terenuri, anterior menţionate.
Conform concluziilor expertului, suprafaţa scriptică din C.F. nr. 258574 Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 179302), nr. cad. 19672 -proprietatea reclamantului, este de 662 m.p., însă suprafaţa reală a imobilului este de 1.054 m.p., mai mare deci decât cea din înscrierile de carte funciară, fără să afecteze limitele imobilelor învecinate (f.106).
În drept, potrivit art. 560 N.C.civ. Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
De asemenea, conform art. 907 alin. (1) şi (2) N.C.Civ. Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. Prin rectificare se înţelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară.
Art. 908 alin. (1) pct. 4 N.C.Civ. stipulează că orice persoană interesată poate cere rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, dacă: 4. înscrierea în cartea funciară nu mai este, din orice alte motive, în concordanţă cu situaţia juridică reală a imobilului.
Instanţa de fond a reţinut că în raport de momentul formulării cererii de chemare în judecată (14.10.2011) coroborat cu disp. art. 6 alin. (6) N.C.P.C. sunt incidente dispoziţiile legale, anterior menţionate.
Faţă de concluziile raportului de expertiză şi a înscrisurilor depuse la dosar, instanţa de fond a reţinut ca justificată pretenţia reclamantului dedusă prezentei judecăţi, în sensul grăniţuirii suprafeţelor de teren aflată în proprietatea exclusivă a părţilor litigante, prin delimitarea fizică a acestora.
Pârâţii au declarat că sunt de acord cu operaţiunea de grăniţuire solicitată de reclamant (întâmpinări f.40-41, 57)
În concret, instanţa a procedat la delimitarea terenurilor în litigiu, prin trasarea liniei de hotar în sensul evidenţiat în raportul de expertiză întocmit de expert I.V. (f.99-114, 187-190), însuşit de părţi.
În ceea ce priveşte suprafaţa reală de teren de 1.054 mp. care nu corespunde cu suprafaţa înscrisă în C.F. nr. 258574 Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 179302), nr. cad. 19672, fără să afecteze limitele imobilelor învecinate, instanţa de fond a apreciat că în cauză devin incidente disp. art. 907-908 N.C.Civ., relativ la rectificarea Cărţii Funciare.
Pentru considerentele expuse, instanţa de fond a admis acţiunea reclamantului, aşa cum a fost precizată.
B. Grăniţuirea:
1). terenului proprietatea reclamantului, în suprafaţă totală de 1.054 mp., situat în Cluj-Napoca, Str. S., nr. 1-3, jud. Cluj şi identificat în regim de C.F. cu imobilul înscris în C.F. nr. 258574 Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 179302), nr. cad. 19672;
2). de terenurile, proprietatea pârâţilor:
- pe latura de SUD cu imobilul de sub nr. top. 10028/4 - proprietatea MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA;
- pe latura de SUD-EST, EST, NORD-EST cu imobilul de sub nr. top. 10028/3 - proprietatea MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA;
- pe latura de NORD cu imobilul înscris în C.F. nr. 267605 Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 23429), nr. cad. 267605 (nr. top. vechi 10028/1) - proprietatea O.I. şi O.D.;
- pe latura de VEST cu imobilul înscris în C.F. nr. 258555 Cluj-Napoca (provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 30358), nr. top. 10041 (nr. top. vechi 10028/1) - proprietatea V.S.;
prin trasarea liniei de hotar în sensul evidenţiat în raportul de expertiză întocmit de expert I.V. (f.99-114, 187-190), între punctele A-B-C-D-E-F-G-H-I (Planşa nr. III - f. 110).
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, art. 274 alin. (1) C.proc.civ., prevede că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată către cealaltă parte. În prezenta cauză, reclamantul a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, în cazul în care pârâţii se vor opune admiterii acţiunii.
Reclamantul a făcut dovada cheltuielilor ocazionate cu acest proces, respectiv 1.427,2 lei (1.399,6 lei onorariu expert şi 27,6 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar).
Faţă de poziţia procesuală a pârâţilor, exprimată în întâmpinările depuse la dosarul cauzei, prin care au arătat că sunt de acord cu admiterea acţiunii (O.I., O.D. şi V.S. - f.40-41) sau că nu se opune acţiunii înregistrate de către reclamant, însă doar în măsura în care aceasta nu-i încalcă dreptul de proprietate (MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA - prin Primar - f.57), şi coroborat cu disp. art. 275 C.proc.civ., instanţa de fond a respins cererea reclamantului cu privire la obligarea pârâtului MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA - prin Primar, la plata cheltuielilor de judecată, ca fiind neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 149 pronunţată la data de 04.03.2014 în dosarul nr. .../2011 al Tribunalului Cluj, s-a admis excepţia netimbrării şi s-a anulat ca netimbrat apelul promovat de către pârâtul MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA, PRIN PRIMAR în contra Sentinţei civile nr. 14708 din 14.11.2013 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. .../2011, care a fost menţinută în totul. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că potrivit dovezii de îndeplinire a procedurii de citare (f.20), apelantul a fost citat cu menţiunea de a achita taxă judiciară de timbru în 13,5 lei şi 0,3 lei timbru judiciar sub sancţiunea anulării apelului ca netimbrat, însă nu a făcut dovada achitării taxei de timbru menţionate.
Potrivit art.20 alin.1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin.3 al aceluiaşi articol neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau cererii. Sancţiunea anulării este reglementată şi prin art.9 alin.2 din O.G. nr.32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite în cauză cerinţele textului legal citat şi, în consecinţă, în temeiul art.137 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, cu modificările şi completările ulterioare şi art.9 alin. 2 din O.G. nr.32/1995, a admis excepţia netimbrării şi a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CLUJ NAPOCA, prin Primar.
împotriva acestei decizii, pârâtul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA, prin PRIMAR, a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, în principal, casarea hotărârii atacate, iar în subsidiar, modificarea acesteia, în sensul admiterii apelului, cu consecinţa respingerii acţiunii introductive.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că în mod eronat, instanţa de apel a dispus anularea apelului declarat de pârât ca netimbrat întrucât se impunea comunicarea încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare cu pârâtul, urmând ca în funcţie de soluţia instanţei acesta să achite sau nu taxele de timbru.
Astfel, pârâtul s-a aflat în imposibilitatea îndeplinirii obligaţiei de plată stabilită în sarcina lui de către tribunal.
Raportat la cererea de reexaminare, pârâtul apreciază că este scutit de plata taxei judiciare de timbru deoarece aceasta se încadrează în categoria de venituri publice reglementată de art. 17 din Legea nr. 146/1997, coroborat cu art. 26 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi.
În sensul că taxa judiciară de timbru reprezintă un venit public sunt şi prevederile art. 2 pct. 58 din Legea nr. 273/2006 şi cele ale art. 10 din Legea nr. 215/2001.
În mod eronat tribunalul a respins apelul pârâtului ca urmare a respingerii cererii de reexaminare întrucât nu a avut în vedere faptul că pârâtul reprezintă o instituţie publică, iar veniturile, indiferent dacă sunt bugetare sau extrabugetare, sunt venituri publice în sensul art. 17 din Legea nr. 146/1997, art. 295 alin. 11 din Codul fiscal.
Raportat la cele expuse, pârâtului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 20 alin. 1 şi alin. 3 din Legea nr. 146/1997 şi cele ale art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, nefiind susceptibil de plata taxelor de timbru.
Pârâtul arată că tribunalul nu a avut în vedere obiecţiunile formulate de acesta la raportul de expertiză efectuat în cauză de către exp. I.V., respectiv de a proceda la suprapunerea măsurătorilor efectuate de acesta peste planurile topografice ale municipiului ediţia 1940 şi 1970, în vederea identificării nr. topografice care sunt afectate.
În realitate, terenul de 392 mp. aparţine nr.top. 10028/3 şi nr.top. 8787 care aparţin domeniului public al mun. Cluj-Napoca.
Expertul nu a specificat care este cauza pentru care proprietatea reclamantei are suprafaţa de 1.054 mp., în totală contradicţie cu înscrierile de carte funciară de unde rezultă că terenul reclamantei are suprafaţa de 662 mp., prin urmare nu este de acord cu propunerea expertului privind rectificarea suprafeţei terenului întrucât reclamanta nu poate justifica un drept de proprietate asupra acestei diferenţe de teren.
În acest sens s-au încălcat prevederile art. 35 alin. 1 coroborat cu art. 36 pct. 4 din Legea nr. 7/1996 precum şi prevederile art. 25 alin. 1 din Ordinul nr. 634/2006 al
A.N.C.P.I.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. 3 C.pr.civ.
Reclamanta intimată S.C. T.H.R. S.R.L. CLUJ-NAPOCA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată. (f.14-19).
În susţinerea poziţiei procesuale, reclamanta intimată a arătat că simpla indicare a textului legal care ar justifica o soluţie de casare, fără dezvoltarea motivelor pe care s-ar întemeia această soluţie, nu echivalează cu o motivare a recursului. Recurentul nu indică care sunt formele de procedură pe care instanţa de apel le-ar fi încălcat pentru a atrage incidenţa art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
Instanţa de apel a soluţionat cauza pe excepţia netimbrării apelului şi nu a putut analiza fondul cauzei, datorită comportamentului culpabil al pârâtului care nu şi-a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, astfel că în mod legal tribunalul a anulat apelului pârâtului ca netimbrat.
Instanţa de apel nu avea obligaţia de a comunica încheierea prin care s-a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru deoarece potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, această încheiere este irevocabilă, astfel încât nu se comunică părţilor, aşa cum dispune art. 266 alin. 3 C.pr.civ.
Motivul de recurs prin care pârâtul arată că nu poate fi obligat la plata taxei judiciare de timbru este inadmisibil, deoarece tribunalul a respins irevocabil cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, aceasta nemaiputând forma obiect al recursului.
Referitor la motivele de recurs care se referă la netemeinicia sentinţei, respectiv la reaprecierea de către instanţa de recurs a probelor administrate în cauză şi la reanalizarea stării de fapt, reclamanta intimată a invocat excepţia inadmisibilităţii acesteia întrucât pct. 10 şi pct. 11 ale art. 304 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111 şi pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Pârâţii intimaţi O.I., O.D. şi V.S., deşi legal citaţi, nu s-au prezentat personal sau prin reprezentant în faţa instanţei şi nu au depus întâmpinare prin care să îşi exprime poziţia procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
În şedinţa publică din 23.05.2014, Curtea, din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 137 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepţia de inadmisibilitate a criticilor formulate împotriva sentinţei prin care a fost soluţionat fondul cauzei, atâta vreme cât apelul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar a fost anulat ca netimbrat, precum şi excepţia inadmisibilităţii motivului de recurs prin care se susţine de către pârâtul recurent că nu datora taxa judiciară de timbru pentru apel, având în vedere că acesta putea fi invocat pe calea reexaminării, conform art. 18 din Legea nr. 146/1997.
Astfel, conform art. 316 C.pr.civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art.137 alin.1 C.pr.civ. statuează că, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, art. 282 alin.1 C.pr.civ. prevede că, hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Potrivit art. 299 alin.1 şi alin.2 C.pr.civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. Recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că obiect al recursului pot fi doar hotărârile date fără drept de apel reglementate de art.2821 C.pr.civ., cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
În speţă sentinţa primei instanţe a fost supusă căii de atac a apelului iar prin decizia tribunalului s-a admis excepţia netimbrării cu consecinţa anulării apelului declarat de pârât ca netimbrat astfel încât toate motivele de recurs prin care se critică direct hotărârea instanţei de fond, fără referire la soluţia cuprinsă în decizia instanţei de apel, intră sub incidenţa excepţiei inadmisibilităţii întrucât aceasta nu poate forma obiectul recursului, excepţie care, în temeiul textelor legale mai sus menţionate urmează a fi admisă.
Curtea constată că în sarcina pârâtului apelant Municipiul Cluj-Napoca tribunalul a stabilit obligaţia achitării unei taxe de timbru in sumă de 13,5 lei şi timbru judiciar in valoare de 0,3 lei pentru cererea de apel.
La data de 14.02.2014 pârâtul apelant Municipiul Cluj-Napoca a formulat in termen cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, înregistrată sub nr. .../2011/a1, prin care a solicitat instanţei să revină asupra modului de stabilire a taxei de timbru, stabilind că cererea sa de apel este scutită de plata taxei de timbru.
În motivarea cererii, pârâtul apelant a arătat că taxa de timbru a fost greşit stabilită, din interpretarea art. 17 din Legea 146/1997 privind taxele de timbru cu modificările ulterioare, raportat la dispoziţiile art. 26 alin 3 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii 146/1997, rezultă că sumele reprezentând taxe de timbru se încadrează in categoria de venituri publice, întrucât ceea ce interesează este afectaţiunea lor şi nu denumirea utilizată într-unul sau altul din textele legale, in condiţiile in care, in final, ele servesc unui scop public.
Cu atât mai mult se impune exonerarea sa de la plata taxei de timbru cu cât acesta este o instituţie de interes public iar veniturile, indiferent dacă sunt bugetare sau extrabugetare, sunt venituri publice în sensul art. 17 din Legea nr.146/1997 şi art. 295 alin 11 Cod fiscal.
Prin Încheierea civilă nr. 24 /R/2014 pronunţată la data de 20 februarie 2014 de Tribunalul Cluj s-a respins cererea de reexaminare formulată de pârâtul apelant Municipiul Cluj-Napoca împotriva modului de stabilire a taxei de timbru in dosar nr. .../2011.
Pentru a pronunţa această încheiere tribunalul a reţinut că interpretarea dată de apelant dispoziţiilor art. 17 din Legea nr.146/1997 nu poate fi primită, căci ar însemna să se admită că autorităţile publice locale sunt scutite de orice taxe de timbru.
Or, dacă aceasta ar fi fost intenţia legiuitorului, ar fi procedat şi in cazul autorităţilor publice locale la fel ca in cazul Ministerului Finanţelor Publice, care este scutit de plata taxei de timbru in cazul oricăror cereri, indiferent de obiectul lor. Câtă vreme legea nu prevede expres o astfel de scutire şi pentru autorităţile publice locale, scutirea nu operează decât in situaţia in care însăşi obiectul acţiunii îl formează venituri publice. În speţă, obiectul cauzei nu se referă la venituri publice.
Potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.146/1997, cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă.
Având în vedere că tribunalul s-a pronunţat printr-o hotărâre irevocabilă asupra cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de pârât în sensul respingerii ei, reiterarea criticilor privind scutirea sa de la plata taxei judiciare de timbru prin recursul pendinte este inadmisibilă deoarece în caz contrar sar deschide posibilitatea exercitării unui recurs împotriva unei hotărâri irevocabile ceea ce nu este permis de lege.
Motivul de recurs referitor la faptul că în mod eronat, instanţa de apel a dispus anularea apelului declarat de pârât ca netimbrat întrucât se impunea comunicarea încheierii de soluţionare a cererii de reexaminare cu pârâtul, urmând ca în funcţie de soluţia instanţei acesta să achite sau nu taxele de timbru motiv pentru care pârâtul s-a aflat în imposibilitatea îndeplinirii obligaţiei de plată stabilită în sarcina lui de către tribunal, în opinia Curţii, nu este fondat.
Potrivit art.266 alin.3 C.pr.civ., hotărârea se va comunica părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
Ţinând seama că încheierea civilă nr. 24 /R/2014 pronunţată la data de 20 februarie 2014 de Tribunalul Cluj prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de pârât este irevocabilă potrivit legii, aceasta nefiind susceptibilă de a forma obiectul unui apel sau recurs, din interpretarea per a contrario a textului legal mai sus menţionat rezultă că instanţa de apel nu avea obligaţia de a comunica pârâtului, în copie, această hotărâre.
Mai mult decât atât, art.129 alin.1 C.pr.civ. prevede că părţile au îndatorirea ca, în condiţiile legii, să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilorart.723 alin.1, precum şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
Prin urmare, în virtutea acestui text legal, pârâtul avea obligaţia procesuală de a urmări soluţionarea cererii de reexaminare, iar rezultatul acesteia fiind acela de respingere a cererii, de a achita taxa judiciară de timbru până la termenul din data de 04.03.2014, stabilit şi comunicat legal pârâtului, aşa cum reiese din dovada de comunicare a procedurii de citare anexată la f.20 din dosarul de apel.
Practic prin acest motiv de recurs, pârâtul îşi invocă propria culpă procesuală constând în necunoaşterea sau cunoaşterea insuficientă a dispoziţiilor legale mai sus arătate ceea ce în mod evident nu poate fi primit
Pentru aceste considerente de drept, Curtea constată că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.304 pct.5 şi pct.9 C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de pârâtul MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA, PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 149, pronunţată la data de
04.03.2014 în dosarul nr. .../2011 al Tribunalului Cluj, pe care o menţine în întregime ca fiind legală.
Deşi prin întâmpinare reclamanta intimată a solicitat obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată Curtea constată că reprezentantul acesteia, dl. avocat Bozeşan Mihai, în şedinţa publică din 23.05.2014, cu ocazia punerii concluziilor verbale asupra recursului, a precizat că reclamanta intimată nu mai solicită cheltuieli de judecată astfel încât, în aplicarea principiului disponibilităţii, Curtea nu va dispune în acest sens.
| ← Taxă de timbru. Existenţa căii de atac speciale a... | Acţiune în constatare. Calificarea greşită ca fiind acţiune... → |
|---|
