Conflict negativ de competenţă. Obligare MAI plată ajutoare salariale compensatorii după pensionare
| Comentarii |
|
Conflict negativ de competenţă. Cerere formulată de un fost funcţionar public cu statut special având ca obiect obligarea Ministerului Afacerilor Interne la plata ajutoarelor salariale compensatorii cu ocazia pensionării. Stabilirea competenţei în favoarea completului specializat în jurisdicţie de contencios administrativ din cadrul tribunalului
Curtea de Apel Cluj - Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 17 din 17 februarie 2014
Prin acţiunea înregistrată ... pe rolul Tribunalului Cluj, la data de ..04.2013, reclamantul M.N.I. a solicitat obligarea pârâţilor: MINISTERUL AFACERILOR INTERNE şi INSPECTORATUL DE POLIŢIE JUDEŢEAN CLUJ la plata sumelor de bani cuvenite şi neachitate, ce reprezintă ajutoare salariale compensatorii cu ocazia pensionării reclamantului, conform art.20 alin.1 secţiunea a 3-a anexa nr.7 din Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data achitării efective şi dobânda legala eferenta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a avut calitatea de funcţionar public cu statut special in cadrul Ministerul Afacerilor Interne -poliţist-până la data de
15.03.2012 când, conform deciziei nr. 168422/11.06.2012 privind acordarea pensiei pentru limita de vârsta, au încetat raporturile de serviciu.
Reclamantul a mai susţinut că, prin neacordarea ajutoarelor salariale compensatorii, cu ocazia pensionării, a fost discriminat în raport cu acei colegi care au trecut in rezerva/le-au încetat raporturile de serviciu începând cu data de 01.01.2011, când Legea nr.284/2010 a intrat in vigoare, iar diferenţa de tratament nu este justificată obiectiv si rezonabil.
În drept, au fost invocate prevederile art.194 si art. 453 Noul Cod de procedura civila; art. 20 alin.1 secţiunea 3 anexa VII din Legea -Cadru nr. 284/2010 privind
salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, Contractul Colectiv de munca la nivel de grup de unităţi din Ministerul Administraţiei si Internelor, pe anul 2012; art. 166 alin. 4 si art 171 din Legea 53/2003 - Codul muncii, art. 1530 din Noul Cod Civil, OG. 13/2011.
La termenul de judecată din data de 14.10.2013, completul specializat în soluţionarea cauzelor de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Cluj, verificându-şi din oficiu competenţa, conform disp.art.131 Cod.proc. civilă, a invocat excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei şi a pus în discuţia părţilor această excepţie.
Prin sentinţa civilă nr.14187/14.10.2013 Tribunalul Cluj - completul specializat de contencios administrativ- a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M.N.I., în favoarea Tribunalului Cluj-în complet specializat în jurisdicţia asigurărilor sociale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia ridicată de instanţă din oficiu se impune a fi analizată cu prioritate, conform dispoziţiilor art.248 alin.1 şi 2 din noul Cod de procedură civilă.
Obiectul prezentei cereri îl reprezintă acordarea ajutoarelor salariate compensatorii cu ocazia pensionării reclamantului, în temeiul art. 20 alin. 1 secţiunea a 3-a anexa nr. 7 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
În conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. 1 din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, „(1) La trecerea in rezerva sau direct in retragere, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, politistii si functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, pentru activitatea depusa, in functie de vechimea efectiva ca militar, politist, functionar public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personal civil in institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala, beneficiaza de un ajutor stabilit in raport cu solda functiei de baza, respectiv salariul functiei de baza avuta/avut in luna schimbarii pozitiei de activitate, astfel:
Vechime efectiva:
- pana la 5 ani - un ajutor egal cu 3 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;
- intre 5-10 ani - un ajutor egal cu 6 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;
- intre 10-15 ani - un ajutor egal cu 8 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;
- intre 15-20 ani - un ajutor egal cu 10 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;
- intre 20-25 ani - un ajutor egal cu 12 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;
- intre 25-30 ani - un ajutor egal cu 15 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza;
- peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale functiei de baza/salarii ale functiei de baza”.
Din interpretarea acestui text legal instanţa a reţinut că sumele cuvenite au natura juridică a unui ajutor social de care beneficiază cadrele militare, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, iar
nu a unor drepturi salariale cuvenite unor funcţionari publici în activitate, pentru a fi incidente dispoziţiile art.109 din Legea nr. 188/1999.
Astfel fiind, s-a reţinut că, potrivit art. 153 lit.f) din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a acestui litigiu aparţine jurisdicţiei asigurărilor sociale.
Reţinând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin.2 pct.2 din Codul de procedură civilă, necompetenţa materială este una absolută, neputând fi deci înlăturată, în temeiul art. 136 alin.4, raportat la art. 132 alin.3 din Codul de procedură civilă, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea completelor specializate în _jurisdicţia asigurărilor sociale din cadrul aceleiaşi instanţe.
La termenul de judecată din 13 ianuarie 2014, s-a invocat din oficiu excepţia necompetentei materiale a Tribunalului Cluj- completul specializat in jurisdictia de asigurari sociale-de soluţionare a prezentei cauze.
Prin sentinţa civilă nr. 390/13 ianuarie 2014, Tribunalul Cluj-în complet specializat în jurisdicţia asigurărilor sociale- a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de către reclamantul M.N.I. în contradictoriu cu pârâtii: Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul de Politie Judetean Cluj, in favoarea Tribunalului Cluj - complet specializat in jurisdictia de contencios administrativ şi a constatat ivit conflictul negativ de competenta intre doua complete specializate ale Sectiei Mixte, dispunând sesizarea Curţii de Apel Cluj - Sectia 1 Civila in vederea soluţionarii acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Obiectul prezentei cereri îl reprezintă acordarea ajutoarelor salariale
compensatorii cu ocazia pensionării reclamantului, în temeiul art. 20 alin. 1 secţiunea a 3-a anexa nr. 7 din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Din interpretarea acestui text legal, instanţa a reţinut că ajutorul solicitat de către reclamant este stabilit în raport cu solda funcţiei de bază şi rezultă din raportul de serviciu avut de reclamant, în calitate de poliţist, cu I.P.J. Cluj, şi nu din calitatea de asigurat a acestuia.
Prin urmare, competenţa de soluţionare a cererii revine unui complet
specializat în contencios administrativ din cadrul Tribunalului Cluj şi nu a unui complet de asigurări sociale, întrucât în speţă nu este vorba despre refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, ci este vorba despre un refuz al fostului angajator de a acorda drepturi băneşti rezultate din raportul de serviciu, la încetarea acestuia prin trecerea în rezervă sau direct în retragere a poliţistului.
În temeiul art. 132, art. 136 alin.1 şi 4 din noul Cod.proc.civilă, instanţa a constatat că Tribunalul Cluj, completul specializat in jurisdicţia de asigurări sociale nu este competent să soluţioneze cererea şi a declinat competenţa de soluţionare a acestei cereri în favoarea Tribunalului Cluj- la un complet specializat în jurisdicţia de contencios administrativ.
În temeiul art. 133 alin.2, raportat la art. 136 alin.2 noul Cod.proc.civilă,
instanţa a constatat că se impune sesizarea Curţii de Apel Cluj- Secţia I civilă în
vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă apărut între cele două complete specializate ale secţiei mixte.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă de faţă în baza disp. art.136, raportat la art.135 Cod procedură civilă, se constată că instanţa competentă în soluţionarea prezentei acţiuni este completului specializat în jurisdicţie de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Cluj.
Astfel cum au reţinut ambele instanţe, reclamantul a solicitat, în prezentul litigiu, obligarea pârâţilor la plata „unui ajutor stabilit in raport cu solda functiei de baza, respectiv salariul functiei de baza avuta/avut in luna schimbarii pozitiei de activitate”, care, potrivit dispoziţiilor art.20 alin. 1 din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, se acordă „La trecerea in rezerva sau direct in retragere, respectiv la incetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie,” personalului militar, politistilor si functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, pentru activitatea depusa, in functie de vechimea efectiva ca militar, politist, functionar public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personal civil in institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta natională.
Prima instanţă investită a calificat acest ajutor ca fiind unul social, în timp ce completul specializat în litigii de asigurări sociale a stabilit că se solicită în cauză ajutoare salariale compensatorii cu ocazia pensionării reclamantului.
Se reţine că, în jurisprudenţa ultimilor ani, niciodată compensaţiile la încetarea raporturilor de muncă/de serviciu sau la concediere nu au fost calificate ca fiind ajutoare sociale, ci drepturi născute-în temeiul legii sau a contractelor colective de muncă, din raporturile de muncă sau din raporturile de serviciu, fiind astfel judecate, în raport cu calitatea avută de către solicitant-de salariat sau de funcţionar public-ca litigii de muncă sau ca litigii de contencios administrativ.
În acest sens este întreaga practică judiciară, care nu a soluţionat niciodată asemenea litigii ca fiind unele de asigurări sociale, chiar instanţa supremă stabilind în acest sens că aceste compensaţii la încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu sunt de natură salarială şi se cuvin atât salariaţilor, cât şi funcţionarilor publici, tot ca forme de remuneraţie, nu ca ajutoare sociale.
Relevant în acest sens este şi faptul că legiuitorul a inclus aceste drepturi în Legea nr.284/2010 privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice.
Mai mult, ambii pârâţi şi-au exprimat deja în cauză poziţia că aceste ajutoare acordate poliţiştilor la data pensionării se plătesc de către „angajatorul” sui generis al reclamantului, respectiv, de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, din fondurile primite de la bugetul de stat şi nu din bugetul asigurărilor sociale.
De altfel, şi în Normele metodologice de aplicare a dispoziţiilor Codul fiscal aprobate prin H.G. nr.44/2004-pct.68-se stabileşte că: „Veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relaţii contractuale de munca, precum şi orice sume de natura salariala primite in baza unor legi speciale.”, fiind incluse în această categorie şi compensaţii băneşti la concediere sau la trecerea în rezervă.
În ceea ce priveşte disp.art.153 lit.f,g şi j din Legea nr.263/2010, reţinut de completului specializat în jurisdicţie de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Cluj, în considerentele sentinţei pronunţate, se constată că în competenţa instanţelor de asigurări sociale intră doar litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale, cele privind modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale, precum şi cele privind alte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul prezentei legi.
Se reţine că ajutorul, respectiv, indemnizaţia sau compensaţia la pensionare solicitată de către reclamant, în temeiul unei legi cadru de salarizare a personalului din sistemul bugetar, nu poate fi calificat ca fiind un astfel de drept de asigurări sociale.
Pentru munca prestată în calitate de poliţist, reclamantului i s-au recunoscut, prin legile unice de salarizare, o serie de drepturi cu caracter de remuneraţie, printre care plata salariului şi a altor drepturi, în timpul activităţii propriu-zise, dar şi plata ajutorului compensatoriu, după încetarea raporturilor de muncă. Toate aceste drepturi sunt considerate chiar şi în cadrul jurisprudenţei comunitare ca fiind elemente de remuneraţie, acestea fiind, pe lângă salariul propriu-zis, atât cauză, cât şi obiect al raportului de muncă/de serviciu.
Având în vedere dispoziţiile art. 109 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora: “Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.” şi în baza disp.art.135, 136 Cod procedură civilă, urmează a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea completului specializat în jurisdicţie de contencios administrativ din cadrul Tribunalului Cluj.
| ← Competenţă teritorială. Plată ajutoare materiale CFR - ziua... | Conflict negativ de competenţă. Cerere de punere sub... → |
|---|
Care a fost solutia finala in cauza sus mentionata ?