Lucrări de construire realizate fără autorizaţie de construire. Obligarea executantului la desfiinţarea lor
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj - Secţia I-a civilă, decizia nr. 65 din 8 ianuarie 2014
Prin cererea înregistrată sub numărul ... din ... ianuarie 2013 la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamantul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA l-a chemat în judecată pe pârâtul C.H.G., solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului să desfiinţeze lucrările de construcţii executate nelegal la imobilul situat în str. E.F., bloc 1A şi aducerea imobilului la starea iniţială, iar în caz contrar autorizarea reclamantului să desfiinţeze lucrările executate nelegal, pe cheltuiala pârâtului într-un termen considerat ca fiind suficient, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 7789 din 7 mai 2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului invocată de acesta şi în consecinţă, s-a respins acţiunea intentată de reclamantul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA în contradictoriu cu pârâtul C.H.G., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reţinut că prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 91 din 23.02.2010, pârâtul C.H.G. a fost sancţionat cu amenda de 2.000 lei pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 26 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, constând în aceea că la data de 21.01.2010, în calitate de proprietar al imobilului situat pe str. E.F. FN, bl.1A, a executat o scară metalică, în vederea înlesnirii accesului în pod, fără a deţine autorizaţie de construire şi nu a solicitat analizarea situaţiei în vederea soluţionării ei potrivit art. 28 alin.(1) din aceeaşi lege.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 4.02.2010, pârâtul C.H.G. a vândut apartamentele nr. 11 şi 12 situate în imobilul din Cluj-Napoca, str. E.F. FN, bl.1A, numitelor C.A. şi M.L.C., astfel că la data înregistrării prezentei acţiuni, pârâtul nu mai deţinea calitatea de proprietar al apartamentului în care au fost efectuate lucrările pentru executarea cărora a fost sancţionat contravenţional.
Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii, iar reclamantul trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât şi cea pasivă.
Corespunde realităţii că pârâtul este persoana sancţionată contravenţional pentru nerespectarea dispoziţiilor referitoare la edificarea construcţiilor, iar procesul-verbal de sancţionare contravenţională nu a fost atacat şi desfiinţat, astfel că el a devenit titlu executoriu conform art. 37 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, însă la data sesizării instanţei judecătoreşti în vederea obligării acestuia la desfiinţarea construcţiei executată fără autorizaţie, pârâtul nu mai era proprietarul imobilului ce a făcut obiectul procesului-verbal, răspunderea contravenţională având caracter personal.
Obligaţia desfiinţării construcţiei fiind o obligaţie sui generis similară celor scripte in rem, se transmite odată cu dreptul de proprietate asupra imobilului; ceea ce se transmite odată cu dreptul de proprietate nu este răspunderea contravenţională care este şi rămâne personală, ci obligaţia de desfiinţare a construcţiei ridicate fără autorizaţie, care este legată de posesia bunului.
Prin decizia civilă nr. 470 din 2 octombrie 2013 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul PRIMARUL MUNICIPIULUI
CLUJ-NAPOCA împotriva sentinţei civile nr. 7789 din 7.05.2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reţinut că pârâtul a fost sancţionat contravenţional cu amendă de 2.000 lei şi a fost obligat să solicite Primăriei municipiului Cluj-Napoca să analizeze situaţia pentru a intra în legalitate în termen de 60 de zile, însă acesta a achitat amenda, dar nu s-a mai adresat primăriei pentru remedierea situaţiei, astfel că în temeiul art. 32 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, reclamantul a solicitat desfiinţarea lucrărilor realizate nelegal.
Chiar dacă răspunderea contravenţională este o răspundere personală, măsura solicitată în temeiul dispoziţiilor art. 32 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, aceea de desfiinţare a construcţiei, nu poate fi dispusă decât faţă de proprietarul construcţiei, condiţie pe care pârâtul nu o mai îndeplineşte.
Obligaţia de desfiinţare a construcţiei realizate nelegal este o obligaţie propter in rem, care s-a transmis deodată cu dreptul de proprietate asupra construcţiei; nelegalitatea construcţiei nu se asanează prin înstrăinare, însă fostul proprietar pierzând orice drept cu privire la construcţie, nu mai poate fi obligat la desfiinţarea lucrărilor nelegale.
Statuând în acest fel, s-ar aduce atingere dreptului de proprietate al unui terţ, apărat de art. 44 din Constituţie, or prezenta acţiune nu se încadrează în limitările prevăzute de textul constituţional când s-ar putea aduce limitări dreptului de proprietate.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul PRIMARUL MUNICIPIULUI CLUJ-NAPOCA, solicitând modificarea ei în sensul admiterii recursului, respectiv a acţiunii de obligare a pârâtului la desfiinţarea lucrărilor de construcţii executate nelegal în municipiul Cluj-Napoca, str. E.F. FN, bl. 1 A.
În motivarea recursului, reclamantul a susţinut că pârâtul a fost sancţionat contravenţional pentru nerespectarea disciplinei în construcţii, fiindcă a executat lucrări de construcţii la imobil fără a deţine autorizaţie de construire, dispunându-se totodată şi intrarea în legalitate în termen de 60 de zile, ceea ce nu a făcut.
Dispoziţiile art. 1 alin.(1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 sunt imperative în ceea ce priveşte executarea lucrărilor de construire pe bază de autorizaţie de construire, în scopul ocrotirii unor interese multiple de ordin general.
În mod greşit a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, raportat la faptul că nu mai are calitatea de proprietar, deoarece a fost sancţionat contravenţional, el fiind cel care are obligaţia de a desfiinţa construcţiile realizate nelegal. Totodată, sancţiunea contravenţională este definitivă, procesul-verbal nu s-a anulat, iar autorizaţia nu s-a emis în termenul stabilit în actul constatator.
Obligaţia de a intra în legalitate îi revine numai contravenientului, fiind una personală conform art. 32 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, în cazul în care persoana sancţionată contravenţional nu a intrat în legalitate, organul care a aplicat sancţiunea, va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune desfiinţarea construcţiilor, ca sancţiune complementară, fiind incident art. 5 alin. (3) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Sub acest aspect, excepţia nu se subscrie obiectului acţiunii şi temeiului de drept.
Executarea sancţiunilor complementare conform art. 40 şi art. 48 completate cu Legea nr. 50/1991, are loc în condiţiile legii speciale, în speţă prin obligaţia ce revine numai pârâtului contravenient din prezenta cauză. Lucrările fiind executate ilegal de proprietarul de la acea vreme, obligaţia de a le desfiinţa, îi revine numai acestuia.
Desfiinţarea construcţiei realizate nelegal se dispune ca sancţiune de instanţa de judecată în cazul în care cel sancţionat cu amenda contravenţională, în speţă nu a obţinut autorizaţia de construire pentru lucrările executate în termenul stabilit de agentul constatator.
Dacă s-ar admite ipoteza reţinută de instanţa de apel, dispoziţiile Legii nr. 50/1991 ar deveni lipsite de orice eficienţă juridică, cel care a edificat o construcţie fără autorizaţie de construire putându-se sustrage de la executarea obligaţiei de desfiinţare a acesteia, prin simpla înstrăinare a imobilului contravenientul nemaiputând fi obligat la desfiinţarea construcţiei pe motiv că nu mai este proprietar, iar noul proprietar pe motiv că nu el a săvârşit contravenţia.
În realitate, în momentul edificării construcţiei fără autorizaţie fiind săvârşită o contravenţie, se naşte şi obligaţia desfiinţării construcţiei.
În cadrul acţiunilor promovate în baza art. 32 din Legea nr. 50/1991, instanţa verifică numai existenţa sancţiunii contravenţionale în baza art. 26 alin.(1) lit. a) şi b) din aceeaşi lege şi neîndeplinirea de către contravenient a măsurilor dispuse de organul constatator în termenul stabilit prin procesul-verbal de contravenţie.
Intimatul C.H.G. legal citat, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reţine următoarele:
Potrivit art. 1 alin.(1) din Legea nr. 50/1991, republicată, executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil, iar conform alin.(2) al aceluiaşi articol, construcţiile civile, industriale, inclusiv cele pentru susţinerea instalaţiilor şi utilajelor tehnologice, agricole sau de orice altă natură se pot realiza numai cu respectarea autorizaţiei de construire emisă în condiţiile prezentei legi, şi a reglementărilor privind proiectarea şi executarea construcţiilor.
Conform art. 26 alin.(1) lit. a) din aceeaşi lege, constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni: executarea sau desfiinţarea totală ori parţială, fără autorizaţie, a lucrărilor prevăzute la art. 3 cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant.
Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională nr. 91 din 23.02.2010, încheiat de Serviciul de Control Urbanism şi Disciplină în Construcţii din cadrul Municipiului Cluj-Napoca, s-a constatat că la data de 20.01.2010 numitul
C.H.G. în calitate de proprietar al podului imobilului situat pe str. E.F. FN b.1A, a executat o scară metalică, în vederea înlesnirii accesului în podul menţionat, fără a deţine autorizaţie de construire, faptă ce constituie contravenţia prevăzută de art. 26 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 50/1991, republicată, astfel că prin rezoluţia primarului i s-a aplicat amenda în sumă de 2.000 lei şi s-au dispus măsurile de oprire imediată a lucrărilor şi de solicitare de la Primăria municipiului Cluj-Napoca de analizare în vederea soluţionării conform prevederilor legale.
La controlul efectuat în data de 3.12.2012 de către acelaşi agent constatator, sa constatat că imobilul a fost vândut de către contravenientul-investitor, scara executată fără autorizaţie de construire găsindu-se pe amplasamentul iniţial, situaţie în care s-a propus sesizarea instanţei de judecată.
Aşa fiind, Primarul municipiului Cluj-Napoca prin acţiunea înregistrată la data de ... ianuarie 2013 în dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca, a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtului C.H.G., să desfiinţeze
lucrările de construcţii executate nelegal la imobilul din str. E.F. FN, bl.1A şi aducerea imobilului la starea iniţială, iar în caz contrar, autorizarea reclamantului de a desfiinţa lucrările executate nelegal, pe cheltuiala pârâtului, într-un termen rezonabil.
Faptul că ulterior săvârşirii contravenţiei constând în executarea scării metalice fără autorizaţie de construire, contravenientul a înstrăinat imobilul la care s-a construit scara metalică, dar nu a atacat procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională, nu înseamnă că el nu mai are calitate procesuală pasivă în acţiunea având ca obiect obligarea lui la desfiinţarea lucrărilor executate nelegal, adică în lipsa autorizaţiei de construire, care trebuia solicitată anterior începerii lucrărilor de executare a scării metalice, iar ulterior executării ei, avea obligaţia să facă demersurile necesare în vederea intrării în legalitate, aşa cum s-a stabilit prin procesul-verbal nr. 91 din 23.02.2010, ceea ce nu a făcut.
Întrucât sancţiunea contravenţională principală a fost amenda de 2.000 lei aplicată în baza art. 26 alin.(1) lit. a) din Legea nr.50/1991, republicată, iar sancţiunea contravenţională complementară a desfiinţării lucrărilor şi aducerii terenului în starea iniţială conform art. 5 alin.(3) lit. g) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, şi întrucât răspunderea contravenţională este personală, în mod greşit a reţinut prima instanţă că prin înstrăinarea imobilului la care s-a construit scara metalică fără autorizaţie de construire, obligaţia desfiinţării construcţiei s-ar fi transmis noului proprietar odată cu dreptul de proprietate asupra imobilului, constatând astfel greşit o obligaţie în sarcina unei terţe persoane care nu a fost chemată în judecată pentru a-şi face apărările necesare. Recunoscând corect că răspunderea contravenţională este o răspundere personală, judecătoria în mod eronat ajunge la concluzia că sancţiunea contravenţională complementară a desfiinţării scării metalice trebuie executată de către noul proprietar, care nu a fost nici măcar împrocesuat.
La rândul său şi instanţa de apel a reţinut în mod greşit că în temeiul art. 32 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, măsura desfiinţării construcţiilor executate nelegal nu ar putea fi luată decât faţă de proprietarul construcţiei, deoarece art. 26 alin.(1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, califică drept contravenţie executarea sau desfiinţarea, cu nerespectarea prevederilor autorizaţiei şi a proiectului tehnic a lucrărilor prevăzute la art. 3, , cu excepţia celor prevăzute la lit. b), precum şi continuarea executării lucrărilor autorizate fără solicitarea unor noi autorizaţii de construire în situaţiile prevăzute la art. 7 alin. (15), de către investitor şi executant.
Iar art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, republicată, atunci când prevede că în cazul persoanelor sancţionate contravenţional — aşadar investitorul sau executantul — au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin.(1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal. Or a distinge acolo unde legea nu distinge, înseamnă a încălca principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin.(1) şi (3) C.pr.civ., se va admite recursul declarat de reclamant împotriva deciziei tribunalului, care va fi casată şi rejudecând, va admite apelul declarat de acelaşi reclamant în contra sentinţei judecătoriei, care va fi anulată şi se va trimite cauza spre rejudecare pe fond, la Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Evacuare. Respingere pentru ca reclamantul să facă acţiune... | Acţiune în rectificare de carte funciară formulată de... → |
|---|
