Minor. Încetarea măsurii plasamentului şi reintegrarea în familie. Neîndeplinirea condiţiilor. Respingere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 678 din 4 septembrie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 586 din 06.03.2014pronunţată în dosarul nr. ... al Tribunalului Sălaj s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI SĂLAJ, în contradictoriu cu pârâţii: G.A., H.V., CENTRUL SOCIAL MULTIFUNCŢIONAL C. şi PRIMĂRIA COMUNEI B. - privind încetarea măsurii de plasament - în Centrul Social Multifuncţional C. şi reintegrarea în familie - a tinerei H.F. - născută la data de ...1999 din părinţii: H.V. şi G.A..
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că minora H.F. s-a născut din relaţia părinţilor săi H.V. şi G.A.. Din acea căsătorie au rezultat 3 copii şi toţi sunt instituţionalizaţi în Centrul Social Multifuncţional C..
Minora a fost crescută în familie până în anul 2003 când prin Hotărârea 1803/30.11 a Comisiei pentru Protecţia Copilului s-a stabilit măsura plasamentului la mătuşa paternă H.M., deoarece mama executa o pedeapsă privativă de libertate pentru trei ani.
Nici tatăl acesteia nu se putea ocupa de minori fiind diagnosticat cu “epilepsie” şi întârziere în dezvoltarea mintală cu tulburări de comportament.
În cursul anului 2007, minora a fost agresată de mătuşa sa şi pentru că acest lucru a fost constatat printr-un act medical, s-a dispus plasamentul minorei în Complexul de Servicii Comunitare C.. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1692/28.08.2007 a Tribunalului Sălaj în legătură cu minora s-a stabilit măsura plasamentului în Complexul de Servicii Comunitare C..
În anul 2009, mama fetiţei a fost eliberată din penitenciar şi a solicitat reintegrarea în familie a acesteia. Cererea a fost respinsă ca nefondată.
Începând cu anul 2013, minora a fugit de mai multe ori din Centru, refugiindu-se acasă. Pentru că tatăl său era agresiv, pentru readucerea ei în Centru a fost nevoie de sprijinul organelor de politie.
În data de 11.09.2013, F. a fost readusă în Centru însă la câteva zile a plecat din nou şi nu s-a mai întors, iar încercările reprezentanţilor DGASPC Sălaj de a o readuce nu au avut nici un rezultat. În aceste condiţii, mama a făcut demersuri pentru reintegrarea minorei în familia sa.
În ce o priveşte pe mamă, aceasta întreţine o relaţie de concubinaj cu H.I., care este cumnatul său şi cu care mai are doi copii.
Familia locuieşte în casa moştenită de concubin şi care este modest întreţinută fiind racordată la reţeaua de electricitate. Nici unul dintre membri familiei nu lucrează, iar veniturile familiei sunt compuse doar din alocaţiile copiilor.
Fetiţa a fost audiată în Camera de consiliu şi a declarat că nu mai doreşte să rămână în Centru ci să se întoarcă acasă. Şi mama a fost de acord ca fiica lor să revină în familie.
În conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 272/2004 răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor - responsabilitatea colectivităţii având un caracter subsidiar; măsurile de protecţie specială instituite de Legea nr.272 /2004 au menirea de a asigura protecţia copilului în cazul în care acesta este lipsit de ocrotirea părinţilor.
Astfel, ancheta socială efectuată în cauză a evidenţiat faptul că în familia concubinului mamei nu există condiţii corespunzătoare pentru creşterea minorei. Locuinţa în care trăieşte familia este formată din două camere în care locuiesc 7 persoane. Uneori mama fetei împreună cu cei trei copii locuieşte la fostul concubin, casa fiind neîncăpătoare pentru toţi membri familiei. Tatăl minorei - H.V. are tulburări de comportament şi de multe ori provoacă scandal.
Conform prevederilor art. 68 din Legea 272/2004, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială trebuie verificate trimestrial de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sălaj. În cazul în care împrejurările s-au modificat, aceeaşi direcţie este obligată să sesizeze comisia pentru protecţia copilului sau instanţa de judecată în vederea modificării sau încetării măsurii.
În cazul de faţă nu s-a constatat nicio modificare a acestor condiţii: nici unul dintre membrii familiei nu lucrează, mama copilului are o atitudine oscilantă locuind când cu concubinul când cu fratele acestuia, iar în ce priveşte situaţia şcolară a minorei, nu s-a constatat vreo îmbunătăţire a acesteia de când locuieşte împreună cu mama sa.
Având în vedere că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru reintegrarea în familie a minorei, instanţa de fond a respins ca nefondată cererea formulată de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sălaj.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta DIRECŢIA GENERALA DE ASISTENŢĂ SOCIALA ŞI PROTECŢIA COPILULUI SĂLAJ a declarat apel, în termen legal, prin care a solicitat instanţei admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul încetării măsurii de plasament din Centrul Social Multifuncţional C. a copilului H.F., născută la data de ...1999, din părinţii H.V. şi G.A..
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că hotărârea atacată nu este fondată întrucât potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, părinţii sunt primii responsabili pentru creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea copilului, astfel încât statul, prin autorităţile competente nu se poate substitui părinţilor, preluând de la aceştia responsabilităţile pe care aceştia le au faţă de copilul lor.
Opinia primei instanţe potrivit căreia părinţii nu au condiţii materiale pentru întreţinerea copilului, nu este în măsură a conduce la faptul că nu se impune reintegrarea copilului în familie, deoarece, în această situaţie, părinţii trebuie să beneficieze de sprijin din partea autorităţilor locale, potrivit art. 130 - 132 din Legea nr. 272/2004.
În continuare, reclamanta apelantă a arătat istoricul minorei H.F. din anul 2003 când a fost instituit pentru prima dată plasamentul acesteia la mătuşa paternă şi până în prezent, susţinând că minora nu a avut probleme deosebite de comportament până în anul 2013 când a fugit din instituţia de ocrotire. Aceasta a refuzat să revină în centru motivând că doreşte să rămână acasă, iar părinţii au susţinut-o în această privinţă. Ulterior, la data de 11.09.2013 minora a fost readusă în centru, însă la data de 17.09.2013 a plecat din nou şi nu s-a mai întors în unitatea de protecţie, refuzând categoric să se reîntoarcă, motiv pentru care trebuie să se ţină seama şi de opinia copilului.
Pârâţii intimaţi G.A., CENTRUL SOCIAL MULTIFUNCŢIONAL C, H.V., PRIMĂRIA COMUNEI B. - SERVICIUL ASISTENŢĂ SOCIALĂ, deşi legal citaţi, nu şi-au delegat reprezentant în instanţă şi nu au depus întâmpinare prin care să îşi exprime poziţia procesuală.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea, în temeiul art.479 alin.1 C.pr.civ., reţine următoarele:
Astfel, Curtea constată că minora H.F. s-a născut la data de din relaţia de uniune consensuală a părinţilor săi H.V. şi G.A.. Din această relaţie au rezultat 3 copii, toţi fiind instituţionalizaţi în Centrul Social Multifuncţional C..
F. a crescut în familie până în anul 2003 când, prin Hotărârea 1803/30.11.2003 a Comisiei pentru Protecţia Copilului, s-a stabilit măsura plasamentului la mătuşa paternă H.M. deoarece mama executa o pedeapsă privativă de libertate pentru trei ani, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, iar tatăl nu era în măsură să asigure îngrijirea şi educarea corespunzătoare a copilului.
Tatăl nu se putea ocupa de minori fiind diagnosticat cu “epilepsie” şi întârziere în dezvoltarea mintală cu tulburări de comportament, fiind încadrat în gradul II de handicap de către Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap Sălaj.
În cursul anului 2007, minora a fost agresată fizic de mătuşa sa şi pentru că acest lucru a fost constatat printr-un act medico-legal, s-a dispus plasamentul minorei în regim de urgenţă, pe calea ordonanţei preşedinţiale, în Complexul de Servicii Comunitare C.. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1692/28.08.2007 a Tribunalului Sălaj s-a dispus plasamentului copilului în Complexul de Servicii Comunitare C..
În luna iulie 2008, mătuşa paternă H.M. a solicitat plasamentul minorei în familia sa, însă Tribunalul Sălaj, prin sentinţa civilă nr.1521/28.08.2008, a respins cererea ca nefondată.
După executarea pedepsei, în anul 2009, mama fetiţei a fost eliberată din penitenciar şi a solicitat reintegrarea copilului în familia acesteia. Cererea mamei fost respinsă ca nefondată, prin sentinţa civilă nr.1312/05.06.2009 a Tribunalului Sălaj.
Începând cu anul 2013, minora a fugit de mai multe ori din Centru, refugiindu-se acasă. Pentru că tatăl său era agresiv, pentru readucerea ei în Centru a fost nevoie de sprijinul organelor de politie.
În data de 11.09.2013, F. a fost readusă în Centru însă la câteva zile a plecat din nou şi nu s-a mai întors, iar încercările reprezentanţilor DGASPC Sălaj de a o readuce nu au avut nici un rezultat. În aceste condiţii, mama copilului a făcut demersuri pentru reintegrarea minorei în familia sa.
În ceea ce o priveşte pe mamă, aceasta întreţine o relaţie de concubinaj cu H.I., care este cumnatul său şi cu care mai are doi copii.
Familia locuieşte în casa moştenită de concubin şi care este modest întreţinută fiind racordată la reţeaua de electricitate. Nici unul dintre membri familiei nu lucrează, iar veniturile familiei sunt compuse doar din alocaţiile copiilor.
Art.2 din Legea nr.272/2004, prevede următoarele:
(1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(1A1) Interesul superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică şi morală normală, la echilibru socioafectiv şi la viaţa de familie.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.
(4) Persoanele prevăzute la alin. (3) sunt obligate să implice familia în toate deciziile, acţiunile şi măsurile privitoare la copil şi să sprijine îngrijirea, creşterea şi formarea, dezvoltarea şi educarea acestuia în cadrul familiei.
(5) În determinarea interesului superior al copilului se au în vedere cel puţin următoarele:
a) nevoile de dezvoltare fizică, psihologică, de educaţie şi sănătate, de securitate şi stabilitate şi apartenenţă la o familie;
b) opinia copilului, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate;
c) istoricul copilului, având în vedere, în mod special, situaţiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice altă formă de violenţă asupra copilului, precum şi potenţialele situaţii de risc care pot interveni în viitor;
d) capacitatea părinţilor sau a persoanelor care urmează să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia;
e) menţinerea relaţiilor personale cu persoanele faţă de care copilul a dezvoltat relaţii de ataşament.
Conform art.5 din Legea nr.272/2004 „ (1) Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în condiţiile prezentei legi.
(2) Răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil ţinând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
(3) În subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a sprijini părinţii sau, după caz, alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligaţiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând şi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile şi de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului.
Din ancheta socială efectuată la domiciliul mamei minorei reiese că în familia concubinului mamei nu există condiţii corespunzătoare pentru creşterea minorei. Locuinţa în care trăieşte familia este formată din două camere în care locuiesc 7 persoane. Uneori mama fetei împreună cu cei trei copii locuieşte la fostul concubin, casa fiind neîncăpătoare pentru toţi membri familiei. Tatăl minorei - H.V. are tulburări de comportament şi de multe ori provoacă scandal. În această situaţie se apreciază că, în familia mamei, condiţiile materiale, morale şi băneşti sunt insuficiente iar Primăria com. B. nu îşi asumă răspunderea pentru integrarea în familie a copilului.
Potrivit art.68 alin.1 şi alin.2 din Legea nr.272/2004, „(1) Împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de comisia pentru protecţia copilului
sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului.
(2) În cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii.
Totodată, art.69 alin.4 din acelaşi act normativ statuează că, propunerea de încetare a măsurii de protecţie şi reintegrarea în familie este însoţită, în mod obligatoriu, de documente din care să reiasă participarea părinţilor la şedinţe de consiliere, astfel încât reintegrarea să se realizeze în cele mai bune condiţii.
Deşi este reală susţinerea apelantei referitoare la faptul că răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, aceştia având obligaţia de a-şi exercita drepturile şi de a-şi îndeplini obligaţiile faţă de copil, iar în subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa, Curtea constată că reclamanta nu a dovedit existenţa modificării împrejurărilor de fapt care sunt de natură să ducă la concluzia că încetarea măsurii de plasament luată faţă de minoră este în interesul superior al acesteia.
Astfel, din întreaga probaţiune administrată rezultă cu evidenţă faptul că minora s-a aflat într-o situaţie de neglijare din partea părinţilor care nu a încetat nici în prezent, iar aceştia nu au capacitatea materială şi psihică de a se ocupa în mod corespunzător de creşterea şi îngrijirea copilului, precum şi de a răspunde nevoilor concrete ale acestuia.
Deşi minora a fost audiată în Camera de consiliu şi a declarat că nu mai doreşte să rămână în Centru de plasament şi doreşte să se întoarcă în familie Curtea apreciază că opinia copilului nu poate fi luată în considerare, nefiind în interesul superior al acesteia datorită vârstei, a perioadei de preadolescenţă care îi determină un comportament de refuz al autorităţii şi de acceptare a unei atitudini de ignorare şi de neglijare din partea părinţilor.
Având în vedere că în cauză nu s-a probat îndeplinirea condiţiilor legale pentru încetarea măsurii de plasament şi reintegrarea copilului în familie, precum şi a faptului că o astfel de măsură este în interesul superior al minorei, Curtea, în temeiul art.480 alin. 1 va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DIRECŢIA GENERALĂ DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ ŞI PROTECŢIA COPILULUI SĂLAJ împotriva sentinţei civile nr. 586 din 06.03.2014 pronunţată în dosarul nr. ... al Tribunalului Sălaj, pe care o păstrează în întregime, ca fiind legală şi temeinică.
| ← Succesiune şi partaj. Obligare la plata unei sulte nedatorate.... | Minor. Plasament în regim de urgenţă. Condiţii. Admitere → |
|---|
