Probe. Martor în gradul V de rudenie cu o parte din proces. Respingerea probei pe caz de rudenie. Nelegalitate
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 980 din 30 iunie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 2041 din 10 iulie 2013 a Judecătoriei Zalău, s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamanta R.D.C. împotriva pârâtei C.M., s-a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă împotriva reclamantei şi în consecinţă, s-a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul C.A. decedat la data de 9.02.2012 se compunea din imobilul-apartament nr. 5 situat în mun. Zalău, str. ..., înscris în c.f. 56701-C1-U4 provenită din conversia c.f. 7446 ind. nr. top. 1469/a/b/2/V, în cotă de 1/1, având valoarea de circulaţie 123.000 lei, grevat de un drept de creanţă al pârâtei în valoare de 50.000 lei constând în contribuţia acesteia la dobândirea imobilului bun propriu al soţului său defunct, astfel că valoarea imobilului în masa partajabilă este 73.000 lei; cota de 1/2 parte din dreptul de proprietate asupra autovehiculului marca Volkswagen Vento cu număr de înmatriculare SJ-54-AMD, în valoare de 2.338 lei; cealaltă cotă de 1/2 parte asupra acestui bun, de aceeaşi valoare, aparţinând soţiei supravieţuitoare pârâte; 12 acţiuni evidenţiate în formă electronică la S.C. M.R. S.A.; suma de 1.506,45 lei reprezentând jumătate din valoarea soldului contului curent la data deschiderii moştenirii.
S-au respins ca nefondate capetele din cererea introductivă cu privire la includerea în masa succesorală a altor titluri de valoare ca participaţie la S.C. M.R. S.A. şi a altor sume de bani aflate în depozite sau conturi bancare.
S-a respins ca nefondat capătul din cererea reconvenţională referitor la obligarea reclamantei-pârâtă reconvenţională la suportarea cotei-părţi dintr-un pasiv succesoral.
S-a constatat că au calitatea de moştenitori ai defunctului fiica reclamantă cu o cotă de 3/4 parte şi pârâta soţie supravieţuitoare cu o cotă de 1/4 parte.
S-a dispus ieşirea din indiviziune după cum urmează:
- S-a atribuit imobilul-apartament în deplină proprietate pârâtei-reclamantă reconvenţională şi o obligă totodată să plătească în favoarea reclamantei-pârâtă reconvenţională suma de 54.750 lei, cu titlu de sultă; dispune înscrierile corespunzătoare în cartea funciară;
- S-a atribuit dreptul de proprietate asupra autovehiculului, în întregime, reclamantei-pârâtă reconvenţională şi o obligă totodată să plătească pârâtei-reclamantă reconvenţională suma de 2.992,50 lei cu titlu de sultă;
- împarte în natură acţiunile deţinute de defunct la S.C. M.R. S.A. prin atribuirea reclamantei în proprietate a unui număr de 9 acţiuni, iar pârâtei 3 acţiuni;
- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1.129,83 lei, echivalentul cotei-părţi al acesteia din soldul contului curent.
Prin compensare, pârâta-reclamantă reconvenţională a fost obligată să plătească reclamantei-pârâtă reconvenţională o sultă în valoare finală de 52.887,33 lei.
A fost obligată pârâta-reclamantă reconvenţională să plătească reclamantei-pârâtă reconvenţională suma de 1.240,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, stabilite proporţional, rămase după compensare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că defunctul C.A. este tatăl reclamantei R.D.C. din prima căsătorie şi soţul predecedat al pârâtei C.M., căsătoria lor fiind încheiată la data de 22.02.1996, decesul survenind la data de 9.02.2012, iar acţiunea a fost introdusă la data de 16.03.2012. A doua fiică a defunctului, numita D. nu a avut nicio pretenţie la succesiune, întrucât a fost adoptată de sora tatălui său.
Apartamentul nr. 5 situat în Zalău, str. ... înscris în CF nr. 56701-C1-U4 face parte din masa succesorală, întrucât a fost bun propriu al defunctului, dobândit înainte de căsătorie, moştenitoare fiind reclamanta în calitate de fiică în cotă de % parte şi pârâta în calitate de soţie supravieţuitoare, în cotă de H parte, valoarea de circulaţie fiind de 123.000 lei. Întrucât la dobândirea apartamentului (a ratelor plătite în timpul căsătoriei) contribuţia pârâtei a fost de 50.000 lei, astfel că în masa succesorală intră doar valoarea de 73.000 lei. Partajul s-a dispus prin atribuirea apartamentului la pârâtă întrucât a convieţuit cu defunctul din anul 1990.
În timpul căsătoriei cu defunctul, pârâta a dobândit în anul 2008 autoturismul „Volkswagen Vento” în cote egale, valoarea lui actuală fiind de 4.676 lei, cota de V parte ce intră în masa succesorală fiind de 2.338 lei, restul cotei de V parte aparţinând pârâtei.
De asemenea, s-a mai constatat că din masa succesorală rămasă după defunct, mai fac parte 12 acţiuni în formă electronică la SC M.R. SA şi suma de 1.506,45 lei reprezentând jumătate din valoarea soldului contului curent la data deschiderii moştenirii.
Prin decizia civilă nr. 64 din 4 februarie 2014 a Tribunalului Sălaj, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta R.D.C. şi pârâta C.M., împotriva sentinţei civile nr. 2041 din 10.07.2013 a Judecătoriei Zalău.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că apelurile sunt neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta R.D.C., solicitând în principal casarea ei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea deciziei tribunalului în sensul, admiterii apelului reclamantei împotriva sentinţei judecătoriei, cu cheltuieli de judecată.
Primul motiv de recurs invocat de reclamantă în temeiul art. 304 pct.5 Cod procedură civilă, a fost acela că instanţa de apel în mod greşit a omis de la audiere martorul M.L., constatând că este afin în gradul IV cu reclamanta, încălcându-i-se astfel dreptul la apărare garantat de art. 24 din Constituţie, iar decizia pronunţată fiind nulă în baza art.105 alin.(2) Cod procedură civilă.
Însă tribunalul a omis de la audiere martorul M.L., reţinând că este în gradul de rudenie IV cu defunctul C.A. care este decedat, în loc să se raporteze la reclamanta care este parte în proces.
Ceea ce este mai grav, este că din cei 4 martori, propuşi de reclamantă, a fost încuviinţat numai martorul M.L., pentru ca în final şi acesta să fie omis în mod greşit de la audiere.
Al doilea motiv de recurs invocat de recurentă, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, l-a reprezentat critica referitoare la nelegalitatea deciziei pentru calculul greşit al valorii bunurilor ce compun masa succesorală rămasă după defunctul C.A., atribuindu-i pârâtei în calitate de soţie supravieţuitoare mai mult de / parte din valoarea apartamentului nr.5, în condiţiile în care acest imobil este bun propriu al defunctului, evaluat la suma de 123.000 lei.
În mod greşit şi în contradicţie cu probele cu înscrisuri administrate în cauză, s-a stabilit că pârâta are un drept de creanţă de 50.000 lei din valoarea apartamentului, pe baza depoziţiilor de martori, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1191 şi art. 1193 din vechiul Cod civil.
Tot în mod greşit a reţinut instanţa de apel că reclamanta nu ar fi contestat depoziţiile martorilor cu privire la contribuţia reclamantei la dobândirea apartamentului şi nici că suma provenită din vânzarea apartamentului proprietatea pârâtei a fost afectată traiului comun; în realitate, suma de 12.000.000 lei obţinuţi din vânzarea apartamentului ei, a fost folosită de pârâtă la cumpărarea unui teren în comuna Mirşid, jud. Sălaj, aşa cum rezultă din dosarul nr. .. ./337/2008 al Judecătoriei Zalău, iar o sumă consistentă a fost depusă la S.I. SA.
Este discutabilă valabilitatea contractului de închiriere exhibat de pârâtă în condiţiile în care actul nu a fost semnat de toţi reprezentanţii societăţii chiriaşe, logic fiind că el nu şi-a produs efectele; mai mult, apartamentul pârâtei a fost cumpărat în anul 1990, în perioada de concubinaj cu defunctul.
Şi reclamanta a locuit în apartamentul în litigiu, doar după moartea tatălui ei pârâta nu i-a mai permis să intre în apartament, dar nu are o locuinţă aşa cum au reţinut în mod eronat instanţele de fond, însă ea are nevoie de această locuinţă, mai ale că are şi o situaţie financiară precară.
Intimata C.M. prin întâmpinarea depusă la dosar f. 18-20, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei tribunalului ca temeinică şi legală.
Examinând recursul, curtea reţine următoarele:
La termenul din data de 17 decembrie 2013, reprezentantul reclamantei-apelante R.D.C., av. B.A. a solicitat audierea martorilor L.F., M.M., P.D. şi M.L., instanţa încuviinţând audierea martorului M.L. şi respingând audierea celorlalţi martori.
Ulterior, la termenul din 21 ianuarie când s-a prezentat în vederea audierii martorul M.L., instanţa a procedat la verificarea identităţii acestuia, şi a constatat că este verişor primar cu defunctul C.A., tatăl martorului fiind frate cu mama defunctului C.A., instanţa de apel a „constatat că martorul M.L. se află în grad de rudenie prohibit de lege cu apelanta - reclamantă, respectiv afin de gradul IV şi având în vedere şi opoziţia reprezentantei apelantei - pârâte, omite audierea acestui martor”.
Afinul este rudă prin alianţă, însă martorul M.L. este rudă firească cu reclamanta R.D.C..
Potrivit art. 663 alin.(2) din vechiul cod civil aplicabil în speţă „Fraţii dar sunt (rude) în gradul de doilea; unchiul şi nepotul în al treilea; verii primari în al patrulea”.
Întrucât martorul M.L. este văr primar cu tatăl reclamantei, înseamnă că martorul este rudă de gradul IV cu defunctul C.A., iar cu reclamanta R.D.C. este rudă de gradul V.
Conform art. 189 alin (1) pct.1 din vechiul Cod de procedură civilă, nu pot fi ascultaţi ca martori rudele şi afinii până la gradul al treilea inclusiv.
Din această analiză rezultă că în mod nelegal instanţa de apel a omis de la audiere martorul M.L., singurul martor încuviinţat din cei 4 martori propuşi de către reclamantă.
Procedând în acest mod nelegal, instanţa de apel a privat-o de unica probă testimonială, situaţie în care, i-a pricinuit reclamantei - apelante o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea decizie atacate.
Aşa fiind, în baza art. 304 pct.5 şi 9 coroborat cu art. 312 alin (1) şi (3) Cod procedură civilă, se va admite recursul reclamantei împotriva deciziei tribunalului care va fi anulată (casată) şi se va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la acelaşi tribunal, pentru audierea martorului M.L..
Având în vedere soluţia ce urmează să fie pronunţată ca urmare a găsirii ca fondat a primului motiv de recurs, curtea găseşte de prisos analizarea celui de-al doilea motiv de recurs, criticile urmând să fie analizate de instanţa de apel.
| ← Contestaţie în anulare. Neindicarea motivelor, nulitate | Perimare. Suspendare facultativă în baza art. 244 pct. 1... → |
|---|
