Obligaţie de a face. Construirea unui gard despărţitor, în considerarea obligaţiei de predare a unor apartamente restituite în natură. Respingere
| Comentarii |
|
Obligaţie de a face. Construirea unui gard despărţitor, în considerarea obligaţiei de predare a unor apartamente restituite în natură. Respingere
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 1153 din 25 septembrie 2014
Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 13729/21.10.2013, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru pârâtul Statul Român, invocată prin întâmpinare.
A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii R.S.D., B.C. şi B.F.L. în contradictoriu cu Pârâţii Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice în calitate de reprezentant al pârâtului Statul Român pentru lipsa calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice.
A respins ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiului Cluj-Napoca, invocată prin întâmpinare.
A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâţi.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi a pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, prin Primar, instanţa a reţinut următoarele:
Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum şi între persoana chemată în judecată (pârâtul) şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii (calitate procesuală pasivă). Reclamantul, fiind cel care porneşte acţiunea, trebuie să justifice
atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei chemate în judecată.
Raportat la motivele invocate de Ministerul Finanţelor prin întâmpinarea depusă la dosar în susţinerea excepţiei invocate, instanţa a apreciat că se impune recalificarea excepţiei în cea a lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor pentru pârâtul Statul Român, potrivit art. 84 C.pr.civ.
Astfel, potrivit Dispoziţiei de restituire şi de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 3421 din data de 21.12.2005 s-a reţinut că apartamentele revendicate din imobil au trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 şi Deciziunii nr. 195/b/IV din septembrie 1959 a Sfatului popular al oraşului Cluj,de la O.I., născută S., şi
O.E., născută S., în părţi egale, iar apartamentele nr. 1, 3 şi 5, existente la naţionalizare, sunt în administrarea Consiliului Local al municipiului. Acelaşi aspect rezultă şi din decizia nr. 469/1963 de la fila 223 din dosar, precum şi din extrasul de carte funciară de la fila 202 din dosar, potrivit căruia ap. nr. 4 din Cluj-Napoca, str. X. nr. 14, parter, aparţine Statului Român, în administrarea operativă a Sfatului Popular al oraşului Cluj.
În consecinţă, instanţa a apreciat că se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a Ministerului Finanţelor Publice pentru pârâtul Statul Român, şi respingerea acţiunii formulată în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant al Statului Român.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiului Cluj-Napoca, instanţa a constatat că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, doar unitatea administrativ teritorială are calitate procesuală, având personalitate juridică, şi nu Consiliul Local, care nu este entitate cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, astfel, chiar dacă apartamentele s-au aflat în administrarea Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, calitate procesuală pasivă are Municipiul Cluj-Napoca, prin primar. În consecinţă, instanţa a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Cluj-Napoca, prin primar, invocată prin întâmpinare.
Pe fond, instanţa a reţinut că, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1705/29.11.2006 de BNP ..., reclamanţii au cumpărat de la vânzătorii K.M.I., O.S.V.L.,
H.E.M.E. şi O.A.M.G., cota de / parte din ap. nr. 1, situat în Cluj-Napoca, str. X. nr. 14, jud. Cluj, înscris în CF nr. 159042 Cluj-Napoca, cu nr. topo. 5138/I, ap. nr. 3, situat în Cluj-Napoca, str. X. nr. 14, jud. Cluj, înscris în CF nr. 159043 Cluj-Napoca, cu nr. topo. 5138/III, compus din 1 prăvălie şi WC comun, cu PIC în cota de 156/10.000 - a parte, înscrise în CF col. 2777, şi ap. nr. 5, situat în Cluj-Napoca, str. X., nr. 14, jud. Cluj, înscris în CF nr. 159044 Cluj-Napoca, cu nr. topo. 5138/V, compus din 1 prăvălie şi WC comun, cu PIC în cota de 162/10.000 - a parte, înscrise în CF col. 2777 - filele 8 - 10 din dosar.
Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la efectuarea, în termen de 20 de zile, a lucrărilor de zidire a zidului despărţitor dintre ap. nr. 4 din str. X., nr. 14, jud. Cluj, proprietatea pârâţilor, şi ap. nr. 3 şi 5 din str. X. nr. 14, jud. Cluj, proprietatea reclamanţilor, pe aliniamentul iniţial şi potrivit protocolului de predare preluare nr. 557/31.08.2006 şi a expertizei tehnice care a stat la baza protocolului, precum şi la lucrările necesare şi utile la ap. nr. 4, proprietatea pârâţilor, respectiv la lucrările de igienizare şi zugrăvire a spaţiului, iar, în cazul în care aceste lucrări nu vor fi efectuate în termenul stabilit, să fie autorizaţi reclamanţii să le execute pe cheltuiala pârâţilor, obligarea pârâţilor la efectuarea lucrărilor necesare pentru refacerea accesului din exterior în ap. nr. 3 şi în ap. nr. 5 din str. X. nr. 14, jud. Cluj, obligarea pârâţilor de a asigura şi de a permite accesul reclamanţilor la ap. nr. 3 şi 5 proprietatea lor, prin ap. nr. 4, în mod temporar, până la asigurarea acceselor individuale din stradă, aşa cum acestea existau anterior preluării spaţiului, precum şi obligarea pârâţilor la plata contravalorii beneficiului de tras din folosinţa
ap. nr. 3 şi 5 la contravaloarea prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosinţă a celor două apartamente, ca urmare a neexecutării lucrărilor necesare asigurării folosinţei efective a celor două apartamente pe perioada 17.10.2009 şi până la executarea integrală a tuturor lucrărilor la care vor fi obligaţi pârâţii prin hotărârea pronunţată.
Potrivit Dispoziţiei de restituire şi de propunere privind acordarea de despăgubiri nr. 3421 din data de 21.12.2005, li s-a restituit în natură lui K.M.I., O.S.V.L., H.E.M.E. şi
0.A.M.G. ap. nr. 1, ap. nr. 3, cu nr. topo. 5138/III, situat la parter, compus din 1 prăvălie şi WC comun, cu cota indiviză de 156/10.000 parte şi ap. nr. 5, cu nr. topo. 5138/V, situat la parter, compus din 1 prăvălie şi WC comun, cu cota indiviză de 162/10.000 parte, apartamente existente la preluare, cu condiţia menţinerii afectaţiunii pentru spaţiul ocupat de dispensarul medical, apartamente înscrise în CF colectivă nr. 2777 şi CF individuală nr. 5700, din imobilul situat în str. X. nr. 14, Cluj-Napoca - filele 11 - 12 din dosar.
Prin această dispoziţie de restituire, s-a reţinut că apartamentele revendicate din imobil au trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950 şi Deciziunii nr. 195/b/IV din septembrie 1959 a Sfatului popular al oraşului Cluj, de la O.I., născută S., şi O.E., născută S., în părţi egale, iar apartamentele nr. 1, 3 şi 5, existente la naţionalizare, sunt în administrarea Consiliului Local al municipiului, restul apartamentelor revendicate cu destinaţia de locuinţă, fiind înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995, şi având în vedere faptul că după preluare imobilul a fost recompartimentat, iar apartamentele renumerotate, unele apartamente preluate în proprietatea statului nu mai corespund cu cele existente la preluare. În acest sens, la pct. 3 din acelaşi înscris menţionat mai sus, s-a indicat că dispoziţia de restituire face dovada proprietăţii asupra apartamentelor restituite din imobil şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinrea formalităţilor de publicitate imobiliară, punerea în posesie urmând să se facă după prezentarea de către beneficiari a unei sentinţe judecătoreşti definitive şi irevocabile privind însuşirea unei expertize judiciare pentru identificarea şi descrierea actuală a apartamentelor restituite.
În data de 29.03.2006, în dosarul nr. 3090/2006, s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 2607/2006, prin care Judecătoria Cluj-Napoca a constatat că prin Dispoziţia Primarului municipiului Cluj-Napoca nr. 3421 din data de 21.12.2005 s-au restituit reclamanţilor ap. nr.
1, 3 şi 5, situate în imobilul din Cluj-Napoca, str. X. nr. 14, înscris în CF col. 2777 Cluj şi CF Ind. 5700 Cluj şi s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra cotei de lA parte fiecare, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de inginer M.M. -fila 13 din dosar.
Conform raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de inginer M.M. în data de 06.03.2006 - filele 15 - 23 din dosar, ap. nr. 3 şi nr. 5 se regăseau în spaţiul actualului ap. nr. 3, actualul apartament renumerotat nr. 3 era format dintr-o singură încăpere rezultată ca urmare a demolării pereţilor despărţitori dintre cele trei prăvălii (încăperi), care formau ap. nr. 3, 4 şi 5, iniţiale înscrise în CF, iar, odată cu demolarea pereţilor despărţitori, au fost desfiinţate şi uşile care asigurau accesul direct din exterior la fostele apartamente nr. 3 şi 5 şi în locul uşilor au fost montate ferestre, menţionându-se, totodată, că, fiind restituite în natură numai ap. nr. 3 şi 5, se impunea revenirea la situaţia iniţială prin rezidirea pereţilor despărţitori care delimitau spaţiul ap. nr. 4 (prăvălie) de spaţiile ap. nr. 3 şi 5, restituite în natură.
În data de 14.09.2006, conform protocolului de predare - preluare de la fila 14 din dosar, ap. nr. 1, 3 şi 5 din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. X. nr. 14, jud. Cluj, restituite în natură, au fost predate lui K.M.I., O.S.V.L., H.E.M.E. şi O.A.M.G..
În cauză, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea în drept pe dispoziţiile art. 616 şi urm., art. 998 - 999, art. 1073, art. 1074 şi art. 1077 şi urm. C.civ.
Mai întâi, raportat la dispoziţiile art. 616 şi urm. din Codul civil, care reglementează servitutea de trecere, instanţa a constatat că, prin cererea formulată, reclamanţii nu au solicitat
instituirea unui drept de servitute în favoarea ap. nr. 3 şi 5 prin ap. nr. 4, ci s-a solicitat aducerea apartamentelor la starea iniţială preluării lor în proprietatea statului, cu căile de acces existente la data menţionată, nefiind astfel, incidente, în cauză, prevederile legale invocate. Obligarea pârâţilor la asigurarea şi permiterea accesului reclamanţilor în ap. nr. 3 şi 5 prin ap. nr. 4, în mod temporar, până la asigurarea acceselor individuale din stradă, a fost solicitată, în cauză, în contextul în care pârâţii şi-ar fi îndeplinit obligaţia de a le asigura folosinţa efectivă a apartamentelor cumpărate prin rezidire, igienizare şi zugrăvire.
Apoi, în ceea ce priveşte aplicarea în speţă a dispoziţiilor art. 998 - 999 C.civ., care privesc răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, instanţa a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii pârâţilor, neputându-se reţine, în sarcina lor, existenţa unei fapte ilicite, de natura celei care ar putea atrage obligarea pârâţilor la repararea prejudiciului produs reclamanţilor, respectiv contravaloarea beneficiului nerealizat, a folosului de tras din folosinţa imobilului lor. În opinia reclamanţilor, fapta ilicită a pârâţilor a constat în nerealizarea lucrărilor necesare folosinţei individuale, ca unităţi de sine stătătoare a celor două apartamente restituite, ap. nr. 3 şi nr. 5, respectiv de a nu realiza lucrările de revenire la situaţia apartamentelor de la momentul preluării.
Raportat la regimul juridic al imobilelor din speţă, instanţa a apreciat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia „imobilele preluate abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.” Totodată, conform art. 10 alin. 1 din acelaşi act normativ, “în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.”
Legea nr. 10/2001 este o lege specială de reparaţie care se aplică tuturor imobilelor preluate în mod abuziv de stat, iar aceasta nu prevede posibilitatea obligării statului de a readuce imobilul la starea iniţială, existentă la momentul preluării. Exprimarea din art. 9 al Legii nr. 10/2001 este neechivocă asupra intenţiei legiuitorului de a restitui în natură imobilele în starea în care se află la data cererii de restituire, fără a se realiza nicio distincţie asupra stării acestora.
Prin contractul de vânzare - cumpărare reclamanţii, în calitate de cumpărători, au declarat că, cunosc starea de fapt şi de drept a imobilelor pe care le cumpără şi consimt să le dobândească potrivit stipulaţiilor din contract, asumându-şi situaţia acestora.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de d-l inginer M.M. -filele 247 - 251, s-a reţinut că situaţia actuală a ap. nr. 3 este următoarea: nu este delimitat faţă de ap. nr. 4 şi nu are acces direct din exterior, accesul în spaţiu este asigurat prin ap. nr. 4, peretele despărţitor dintre ap. nr. 3 şi nr. 4 fiind desfiinţat după preluarea imobilului în proprietatea statului, iar recompartimentarea acestuia şi accesul din exterior în ap. nr. 3 a fost desfiinţat. Pentru folosirea normală a ap. nr. 3, expertul a apreciat ca fiind necesare următoarele lucrări: asigurarea accesului din exterior prin demontarea ferestrei actuale şi montarea unei uşi cu supralumină (eventual şi cu panou lateral), inclusiv treptele între cota trotuarului şi cota pardoselii apartamentului, refacerea peretelui despărţitor dintre ap. nr. 3 şi 4, verificarea instalaţiei electrice şi gaz metan şi completarea acestora cu componente lipsă, executarea zugrăvelii şi raşchetarea parchetului. Cu privire la ap. nr. 5 d-l expert a stabilit că este delimitat de ap. nr. 3 şi ap. nr. 4 printr-un perete de cărămidă, nu are acces direct din stradă, accesul fiind desfiinţat după preluarea imobilului, iar peretele despărţitor are montată o uşă de lemn care asigură accesul în ap. nr. 5, prin spaţiul ap. nr. 4. Pentru folosirea normală a ap. nr. 5, d-l expert a apreciat ca fiind necesare următoarele lucrări: asigurarea accesului din exterior prin demontarea ferestrei actuale şi montarea unei uşi cu supralumină (eventual şi cu panou lateral), inclusiv treptele între cota trotuarului şi cota pardoselii apartamentului,
demontarea uşii şi inzidirea golului la peretele despărţitor dintre ap. nr. 4 şi 5, verificarea instalaţiei electrice şi de gaz metan, completarea garniturilor metalice (uşiţele) la soba de teracotă, repararea pardoselii de parchet prin completarea porţiunii lipsă şi raşchetarea acestuia, zugrăveli. În sfârşit, pentru asigurarea folosirii normale a ap. nr. 4 s-au stabilit lucrări de demontare a uşii şi inzidirea golului la peretele despărţitor dintre ap. nr. 4 şi 5 şi executarea peretelui despărţitor dintre ap. nr. 3 şi 4. Din cuprinsul aceluiaşi raport de expertiză mai rezultă şi faptul că pentru asigurarea folosirii normale a ap. nr. 4 sunt necesare, faţă de celelalte două apartamente, proprietatea reclamanţilor, reparaţii la tencuiala tavanului în zona infiltraţiei din exterior, executarea zugrăvelilor şi raşchetarea parchetului fiind recomandate pentru toate apartamentele.
Instanţa a apreciat că, în speţă, reclamanţii şi-au asumat, la data încheierii contactului de vânzare - cumpărare situaţia imobilelor cumpărate în starea în care acestea se aflau la data predării lor de către foştii proprietari, acestora, la rândul lor, fiindu-le restituite imobilele în starea în care acestea se aflau la data formulării cererii de restituire, în conformitate cu prevederile legale, iar Dispoziţia de restituire şi expertiza efectuată şi însuşită de proprietari anterior predării apartamentelor nu stabileşte în sarcina pârâţilor refacerea zidului despărţitor dintre unităţile individuale recreate şi nici crearea căilor de acces în ap. nr. 3 şi 5, aşa cum s-a susţinut se către reclamanţi.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune obligarea pârâţilor la efectuarea lucrărilor de zidire a zidului despărţitor dintre ap. nr. 4 şi ap. nr. 3 şi 5, proprietatea reclamanţilor, la efectuarea lucrărilor necesare pentru refacerea accesului din exterior în ap. nr. 3 şi în ap. nr. 5, instanţa a apreciat că se impune respingerea, ca neîntemeiate, a acestor petite. Odată cu respingerea petitelor menţionate, instanţa a apreciat că se impune şi respingerea petitului 3 formulat prin cererea de chemare în judecată, având în vedere legătura dintre acestea, instanţa apreciind că nu este în sarcina pârâţilor obligaţia de a asigura reclamanţilor accesul din exterior pentru ap. nr. 3 şi 5.
Raportat la efectuarea de către pârâţi a reparaţiilor necesare şi utile la ap. nr. 4, respectiv la lucrările de igienizare şi zugrăvire a spaţiului, instanţa a reţinut că, în cauză, reclamanţii nu au făcut dovada că starea deplorabilă în care se afla ap. nr. 4 a influenţat sau influenţează situaţia celor două apartamente care aparţin reclamanţilor, în sensul că nu au putut beneficia efectiv de folosinţa spaţiilor lor, după cum s-a arătat mai sus, prin raportul de expertiză efectuat în cauză, toate cele trei apartamente necesită reparaţii, precum şi zugrăveli pentru folosirea lor normală. Prin urmare, neputându-se reţine o legătură de cauzalitate între starea deplorabilă în care s-ar afla ap. nr. 4, proprietatea pârâţilor, şi lipsa de folosinţa a spaţiilor deţinute de reclamanţi, instanţa va respinge, ca neîntemeiat, şi acest petit al cererii de chemare în judecată.
Cu privire la plata contravalorii beneficiului de tras din folosinţa ap. nr. 3 şi 5, respectiv a prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosinţă a celor două apartamente, ca urmare a neexecutării lucrărilor necesare asigurării folosinţei efective a apartamentelor începând cu data de 17.10.2009 şi până la executarea integrală a tuturor lucrărilor la care vor fi obligaţi pârâţii, instanţa a apreciat că se impune şi respingerea acestei cereri, ca neîntemeiată, ca urmare a respingerea petitului legat de obligarea pârâţilor la efectuarea lucrărilor de zidire a zidului despărţitor dintre ap. nr. 4 şi ap. nr. 3 şi 5, proprietatea reclamanţilor, la efectuarea reţinând că lucrările necesare asigurării folosinţei efective a ap. nr. 3 şi 5 de către reclamanţi nu pot fi puse în sarcina exclusivă a pârâţilor, astfel că nu li se poate imputa acestora faptul că ar i-ar fi lipsit pe reclamanţi de folosinţa ap. nr. 3 şi 5, aceştia având posibilitatea de a efectua ei reparaţiile necesare şi de a solicita instanţei, în acest sens, obligarea pârâţilor de a le permite accesul în apartamentele proprietatea lor.
Astfel, fiind respinsă în totalitate cererea reclamanţilor, inclusiv cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanţa, în baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., a luat act că pârâţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 106/A/13.02.2014 a Tribunalului Cluj, a fost admis în parte apelul declarat de reclamanţii R.S.D., B.C., B.F.L. împotriva sentinţei civile nr. 13729/21.10.2013, pronunţată în dosarul nr. ... al Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost schimbată în parte după cum urmează:
A fost admisă în parte acţiunea.
Pârâţii Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca şi Municipiul Cluj-Napoca prin Primar au fost obligaţi ca, în termen de 20 de zile de la rămânerea irevocabilă a deciziei, să efectueze lucrările de zidire a zidului despărţitor dintre apartamentul 4 din Cluj-Napoca, str. X. nr. 14 şi apartamentele 3 şi 5 proprietatea reclamanţilor, situate în acelaşi imobil pe aliniamentul iniţial şi potrivit protocolului de predare-preluare nr. 557/31.08.2006 li expertizei tehnice întocmită de expert M.M. care a stat la baza protocolului, iar în caz contrar autorizează reclamanţii să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâţilor.
Pârâţii au fost obligaţi la efectuarea lucrărilor necesare pentru refacerea accesului din exterior în ap. 3 şi ap. 5, str. X. 14 aşa cum era asigurat la momentul preluării acestor spaţii, prin demontarea ferestrelor actuale şi montarea uşii externe aşa cum este prevăzut în raportul de expertiză întocmit de expert M.M..
Pârâţii au fost obligaţi să asigure şi să permită accesul reclamanţilor la proprietatea lor ap. 3 şi 5 în vederea şi pentru folosirea în mod temporar până la asigurarea acceselor individuale din stradă potrivit obligaţiilor de mai sus.
Soluţia respingerii celorlalte cereri a fost menţinută.
În considerentele acestei decizii, tribunalul a reţinut următoarele:
Dispoziţiile art. 9 si 10 din Legea 10/2001, reţinute de judecătorie drept temei la pronunţarea soluţiei asupra primului capăt de cerere sunt în parte străine, respectiv in ceea ce priveşte obligarea pârâţilor Municipiul Cluj-Napoca si Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca la refecarea zidurilor despărţitoare dintre apartamentul 3 si 4, respectiv 4 si 5, deschiderea uşilor cu acces din strada avute de apartamentele 3 si 5 la data preluării lor de către stat si închiderea ferestrelor deschise in locul uşilor. Aceasta pentru că textele legale reţinute de instanţă, care prevăd, întra-adevăr, că imobilele se preiau în starea în care se află, se referă la starea faptică, starea materială, însă lucrările pretinse de reclamanţi sunt menite să asigure individualizarea de restul imobilului a apartamentelor 3 si 5 restituite în natura antecesorilor lor în drepturi, redarea componentei lor iniţiale de apartamente de sine stătătoare si nu de încăperi în cadrul unei zone din clădire.
Lucrările de construire fac parte din obligaţia de predare a apartamentelor, întrucât, în lipsa asigurării accesului spre exterior din cele două apartamente si a separării lor de restul clădirii prin zidurile a despărţitoare având amplasamentul iniţial, pârâţii nu si-au îndeplinit integral si corespunzător obligaţia de predare asumata prin Dispoziţia de restituire. Lucrările de refacere a formei iniţiale a apartamentelor 3 si 5 sunt cele indicate în raportul de expertiză întocmit de expert M.M., lucrare tehnica în baza căreia a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 2607/2006 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar 3090/2006, proces a ce a avut drept scop individualizarea apartamentelor 3 si 5 de restul clădirii, individualizare ce nu a fost posibila la emiterea dispoziţiei de restituire.
În opinia tribunalului, pârâţii sunt îndatoraţi la realizarea lucrărilor de refacere a zidurilor, deschidere a uşilor de acces spre exterior iniţiale, in considerarea obligaţiei de predare a apartamentelor 3 si 5 restituie in natura, neîndeplinita integral, in ciuda emiterii procesului verbal de predare-preluare, câtă vreme apartamentele 3 si 5 nu sunt individualizate de restul clădirii.
In ceea ce priveşte obligarea pârâţilor la efectuarea lucrărilor de zugrăvire şi igienizare a apartamentului 4 aflat in proprietatea lor, criticile sunt neîntemeiate, întrucât, aşa cum a reţinut corect prima instanţă, reclamanţii nu au probat împrejurarea că starea de igienă precară apartamentului nr. 4 a influenţat in vreun fel starea apartamentelor 3 şi 5, nici au dovedit starea apartamentelor 3 şi 5 la momentul restituirii si starea din prezent, pentru a concluziona că apartamentele nr. 3 şi 5 s-au degradat intre timp.
Reclamanţii au solicitat instanţei obligarea pârâţilor ca până la efectuarea acestor lucrări să le asigure trecerea înspre apartamentele 3 şi 5 prin apartamentul nr. 4 proprietatea pârâţilor, indicând drept temei al cererii disp. art. 616 Cod civil
Instanţa a respins această cerere întrucât a socotit-o strâns legată de petitele anterioare, pe care le-a respins.
In opinia tribunalului, cererea aceasta nu avea caracter accesoriu celei dintâi, ci îşi avea individualitatea ei şi trebuia tratată ca atare. Fie că pârâţii erau obligaţi la refacerea zidului despărţitor şi a acceselor din stradă, fie că nu erau obligaţi, având in vedere că deocamdată, până la refacerea lucrărilor de separare chiar de către reclamanţi, apartamentele lor sunt loc înfundat, reclamanţii sunt îndreptăţiţi să ceară drept de trecere prin apartamentul nr. 4 proprietatea pârâţilor, neavând altă cale de acces. În cele din urmă art. 616 cod civil nu limitează dreptului de trecere la terenuri, fiind posibilă acordarea lui şi pentru clădiri, in lipsa unor dispoziţii prohibitive.
Astfel, a fost apreciată netemeinică şi nelegală soluţia dată de instanţă acestei cereri, care era admisibilă şi întemeiată.
Criticile aduse soluţiei de respingere a petitului având ca obiect despăgubirile este neîntemeiat.
Aşa cum a apreciat just prima instanţă, reclamanţii ar fi avut posibilitatea să facă ei înşişi lucrările necesare pentru delimitarea apartamentelor 3 şi 5, iar, in acest scop ar fi avut posibilitatea, chiar pe cale judiciară, să solicite obligarea pârâţilor să le permită accesul înspre apartamentele proprietatea lor in vederea realizării lucrărilor.
Desigur că în considerarea obligaţiei la care s-a referit în partea de început a expunerii, reclamanţii ar fi fost îndreptăţiţi la recuperarea cheltuielilor făcute cu lucrările de separare in virtutea disp. art. 1077 Cod civil.
Insă, câtă vreme reclamanţii aveau posibilitatea legală de a acţiona astfel încât să intre in stăpânirea imobilului, nu se pot prevala de pasivitatea lor pentru a obţine desdăunare pentru lipsa de folosinţă. Dacă există un prejudiciu decurgând din lipsa de folosinţă a celor două apartamente, acesta le este imputabil.
Pentru motivele arătate, in temeiul art. 295-296 Cod pr. civ. instanţa a admis în parte în parte apelul declarat de reclamanţii R.S.D., B.C., B.F.L. împotriva Sentinţei civile nr. 13729/21.10.2013 pronunţată în dosarul nr. ... al Judecătoriei Cluj-Napoca, care a fost schimbată în parte.
Recursurile
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs atât reclamaţii, cât şi
pârâţii.
Reclamanţii au solicitat modificarea ei, în sensul admiterii în întregime a apelului, schimbării sentinţei apelate, cu consecinţa admiterii acţiunii, inclusiv a capătului de cerere privind obligarea pârâţilor la plata contravalorii lipsei de folosinţă a apartamentelor proprietatea reclamanţilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor, reclamanţii învederează că hotărârea tribunalului este nelegală, pentru că instanţa de apel a aplicat în mod greşit prevederile dispoziţiilor art. 998 şi 999 C. viv, respingând cererea de acordare a despăgubirilor în condiţiile în care a reţinut că reclamanţii au un drept de trecere prin apartamentul 4, în vederea folosirii imobilelor lor şi realizării lucrărilor de separare, iar reclamanţii nu erau în drept anterior să tranziteze acest apartament, acest drept fiindu-le doar constatat de instanţe în prezentul proces, solicitările adresate pârâţilor de a li se permite accesul la imobile nefiindu-le onorate, astfel că nu puteau realiza singuri lucrările de recompartimentare, aşa cum a reţinut instanţa de judecată.
Reclamanţii nu au avut o atitudine pasivă, ci, dimpotrivă, au adresat o serie de sesizări pârâţilor pentru a-şi îndeplini obligaţiile statuate prin dispoziţia de restituire, demersurile lor nefiind soluţionate favorabil.
Culpa pârâţilor rezultă din faptul că aveau obligaţia de a realiza lucrările reţinute de tribunal în baza expertizei necontestate, lucrări care nu au fost realizate până în prezent, reclamanţii fiind în imposibilitate de a-şi folosi bunul ai cărui proprietari sunt, ceea ce îi îndreptăţeşte la a solicita contravaloarea lipsei de folosinţă.
Pârâţii au solicitat modificarea deciziei, în sensul respingerii apelului formulat de reclamanţi şi menţinerii sentinţei primei instanţe, prin care aceasta a respins acţiunea.
În motivarea recursului lor, pârâţii învederează că hotărârea instanţei de apel este nelegală, obligând consiliul local la plata despăgubirilor în nume propriu şi nu în calitate de reprezentant al Statului Român.
Un alt motiv îl reprezintă greşita aplicare a legii, dispoziţiile legale aplicabile în cauză fiind cele ale art. 9 şi 10 din Legea nr.10/2001, reţinute de prima instanţă şi nu cele ale dreptului comun, Legea nr.10/2001 fiind o lege specială de reparaţie ce nu prevede posibilitatea acordării de măsuri reparatorii foştilor proprietari pentru degradările aduse imobilului în perioada utilizării acestuia de către stat, acesta restituindu-se în starea în care se află la momentul cererii de restituire, şi nu la cel al preluării.
Oricum, termenul de 20 de zile este unul nerealist raportat la modul în care se constituie bugetul unei instituţii publice.
În cea ce priveşte obligarea pârâţilor să permită accesul reclamanţilor pe proprietatea lor până la efectuarea lucrărilor, instanţa de apel a aplicat textul art. 616 C. civ., fără a avea însă în vedere faptul că trecerea nu are caracter gratuit şi fără a stabili traseul şi modul în care aceasta ar urma să se realizeze.
Întâmpinările din recurs
Pârâţii, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului reclamanţilor ca nefondat, pe motiv că aceştia aveau posibilitatea să solicite partajarea apartamentelor pentru a-şi asigura folosinţa celor restituite în natură.
Reclamanţii, prin întâmpinare, au solicitat respingerea recursului pârâţilor ca nefondat, în ceea ce priveşte primul motiv, pentru că este vorba de o simplă eroare materială, iar în ceea ce priveşte motivele privind incidenţa art. 9 şi 10 din Legea nr. 10/2001, arătând că nu este vorba de readucerea imobilelor la situaţia de la data preluării, ci doar la funcţionalitatea pe care o aveau la acea dată.
În ceea ce priveşte termenul de 20 de zile, nu constituie un motiv de nelegalitate, neîncadrându-se în dispoziţiile art. 304 Cod proc. civ., oricum fiind vorba de o obligaţie asumată de pârâţi încă din anul 2005.
În ceea ce priveşte dreptul de trecere, acesta a fost instituit doar temporar, până când pârâţii vor efectua lucrările care să permită accesul individual, nepunându-se problema unor prejudicii ca urmare a tranzitării apartamentului 4, întrucât promovarea prezentului demers se datorează chiar culpei pârâţilor. Oricum, solicitarea de despăgubiri este formulată pentru prima dată în recurs, fiind inadmisibilă.
Analizând recursurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., în care acestea pot fi încadrate, curtea constată următoarele:
Astfel, raportat la motivele invocate, se impune mai întâi analizarea recursului pârâţilor.
Acesta, în principal, vizează greşita aplicare a legii, susţinând că legea aplicabilă este cea specială, respectiv dispoziţiile art. 9 şi 10 din Legea nr. 10/2001, şi nu cele din dreptul comun, respectiv art. 998 - 999 C. civ.
Tribunalul a apreciat că nu ar fi aplicabile dispoziţiile din legea specială, pentru că nu este vorba de readucerea apartamentelor la starea iniţială în care se aflau la momentul preluării, ci lucrările pretinse de reclamanţi sunt menite să asigure individualizarea de restul imobilului, redarea componenţei iniţiale de apartamente de sine-stătătoare şi nu de încăperi în cadrul unei zone din clădire.
În opinia instanţei de recurs, tribunalul a aplicat şi a interpretat greşit norma de drept substanţial, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., întrucât dispoziţiile art. 9 şi 10 din Legea nr. 10/2001 vizează orice modificare ulterioară a imobilului, inclusiv demolarea unor construcţii sau a unor părţi din acestea, restituindu-se ceea ce există la data formulării cererii de restituire. În speţă, apartamentele în litigiu au suferit modificări constructive după data preluării, fiind integrate într-un alt apartament. Ceea ce s-a restituit persoanelor îndreptăţite a fost nu o cotă din apartamentul rezultat în urma alipirii, ci chiar porţiunea materială determinată din ceea ce au reprezentat apartamentele vechi, însă în forma existentă la data soluţionării cererii de restituire, conform prevederilor art. 9 din legea specială. Aşa cum o construcţie demolată sau o porţiune demolată din construcţia preluată nu trebuie refăcută în vederea restituirii în natură, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 10 din legea specială, tot astfel un perete demolat, o uşă zidită etc. nu trebuie refăcute pentru a fi restituit imobilul persoanei îndreptăţite în structura în care exista la data preluării. Aşadar, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 şi 10 din Legea nr. 10/2001, şi nu cele generale privind răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie din Codul civil, neexistând vreo faptă ilicită săvârşită de pârâţi atunci când au demolat zidurile despărţitoare, instanţa de apel făcând o greşită interpretare, restrictivă a acestora. De altfel, instanţa de apel vorbeşte despre o obligaţie a pârâţilor de a restabili funcţionalitatea imobilului, şi nu de o faptă ilicită a acestora, or o astfel de obligaţie legală nu rezultă din textul legii speciale de restituire.
Din aceste considerente, sub acest aspect, recursul pârâţilor este fondat, decizia din apel urmând a fi modificată în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat. la art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., în sensul respingerii apelului reclamanţilor şi menţinerii dispoziţiilor sentinţei apelate.
În ceea ce priveşte dreptul de trecere, într-adevăr, nu ar mai putea fi acordate despăgubiri, pentru că ar însemna o cerere nouă formulată în căile de atac cu încălcarea dispoziţiilor art. 294 Cod proc. civ., însă susţinerile pârâţilor în sensul că nu este determinată modalitatea de trecere, constatarea pur şi simplu a unui astfel de drept, chiar cu caracter temporar, fiind de natură să ducă la o încălcare a dreptului de proprietate al pârâţilor asupra apartamentului rămas în proprietatea lor.
De altfel, chestiunea cu caracter temporar nu subzistă raportat la soluţia ce urmează a fi dată referitor la primul motiv de recurs.
În plus, chiar reclamanţii susţin că exista şi există şi în prezent posibilitatea intrării din exteriorul imobilului, ei putând să refacă atât uşa, cât şi peretele despărţitor, în caz de opoziţie din partea pârâţilor putând recurge la procedura ordonanţei preşedinţiale. În ceea ce priveşte cheltuielile privind refacerea zidului comun, nu sunt aplicabile dispoziţiile răspunderii civile delictuale, aşa cum instanţa de recurs a statuat în cele de mai sus, neputându-se vorbi de o faptă ilicită a pârâţilor raportat la momentul demolării pereţilor, ci, eventual, cele privind zidul comun şi contribuţia coproprietarilor acestuia, însă acestea nu au fost invocate în prezentul proces.
Raportat la dezlegarea dată asupra recursului pârâţilor, ce urmează a fi admis, inclusiv sub aspectul dreptului de trecere, recursul reclamanţilor apare ca fiind nefondat, ei putându-şi asigura accesul la imobilul restituit în natură în condiţiile deja arătate, nefiind îndreptăţiţi,
aşadar, la contravaloarea folosinţei, câtă vreme nu a fost reţinută o faptă ilicită a pârâtului în sensul împiedicării lor de a avea acces la imobil.
În temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., din aceste considerente recursul reclamanţilor va fi respins ca nefondat.
Recursul pârâţilor urmând a fi admis, în temeiul art. 274 Cod proc. civ., reclamanţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată în recurs în favoarea acestora în sumă de 16 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.
| ← Rectificare de carte funciară fără ca în prealabil să se fi... | Solicitarea preţului de piaţă al apartamentului cumpărat în... → |
|---|
