Taxă de timbru. Existenţa căii de atac speciale a reexaminării, exclude posibilitatea atacării cu recurs a decizie tribunalului prin care s-a dispus anularea apelului ca netimbrat
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, secţia I-a civilă, decizia nr. 898 din 23 mai 2014
Prin sentinţa civilă nr. 1412/30.04.2013, pronunţată de Judecătoria Turda în dosar nr. .../2011, s-a admis acţiunea civilă precizată formulată de reclamantul G.L., în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Turda, Consiliul Local al municipiului Turda, Administraţia Patrimoniului Imobiliar Turda şi M.D., şi în consecinţă:
S-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF 13134 Turda, nr. top. 3995/24/1/1, 3995/17/9/1, 3995/17/10/1, în suprafaţă totală de 33.126 mp., în două imobile noi, corpuri de avere de sine stătătoare, după cum urmează:
- imobilul cu nr. op. nou 3995/24/1/1/1, 3995/17/9/1/1, 3995/17/10/1/1 cu destinaţia de păşune la “Băi”, în suprafaţă totală de 32.152 mp. şi
- imobilul cu nr. top. nou 3995/24/1/1/2, 3995/17/9/1/2, 3995/17/10/1/2 cu destinaţia “curţi, construcţii”, în suprafaţă totală de 974 mp., ambele imobile urmând a rămâne intabulate în CF pe numele vechilor proprietari tabulari, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de exp. I.V., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus înregistrarea în CF asupra imobilului cu nr. top. Nou 3995/24/1/1/2, 3995/17/9/1/2, 3995/17/10/1/2 a construcţiei edificate asupra acestuia, constând din casă familială tip duplex, P+M, compusă din două apartamente, construită pe fundaţie de beton, pereţi de cărămidă, şarpantă din lemn cu învelitoare ceramică, cu suprafaţa construită de 158 mp., potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de exp. I.V., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra acestei construcţii în favoarea reclamantului G.L. şi a pârâtului M.D., în cote egale de câte ^ parte din întreg, cu titlu de drept construire.
S-a dispus întabularea în cartea funciară asupra imobilului teren cu nr. top nou 3995/24/1/1/2, 3995/17/9/1/2, 3995/17/10/1/2 a dreptului de folosinţă gratuită pe durata existenţei construcţiei, în favoarea proprietarilor construcţiei, respectiv reclamantul G.L. şi pârâtul M.D..
S-a dispus dezmembrarea (apartamentarea) imobilului construcţie descris mai sus, edificat asupra imobilului teren cu nr. top. nou 3995/24/1/1/2, 3995/17/9/1/2 şi 3995/17/10/1/2 , potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de exp. I.V., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, după cum urmează:
- imobil cu nr. top. nou 3995/24/1/1/2/S/I, 3995/17/9/1/2/S/I, 3995/17/10/1/2/S/I cu destinaţia de Apartamentul nr.1 compus din: la parter, dormitor, cameră de zi, bucătărie, cămară, baie, hol, casa scării, logie, iar la mansardă: 3 dormitoare, logie, baie, hol şi casa scării, cu suprafaţă utilă de 116,59 mp., suprafaţă construită la sol de 79 mp., suprafaţă construită desfăşurată de 158 mp., cu cota părţilor comune indivize aferente de 50 % şi drept de folosinţă gratuită asupra terenului, pe durata existenţei construcţiei, asupra cotei de 487/974 m.p. teren aferent construcţiei, ce urmează a fi întabulat în c.f. în favoarea reclamantului G.L., cu titlu de drept construire şi partaj.
- imobil cu nr. top. nou 3995/24/1/1/2/S/II, 3 995/ 17/9/1/2/S/II,
3995/17/10/1/2/S/II cu destinaţia de Apartamentul nr.2 compus din: la parter, dormitor, cameră de zi, bucătărie, cămară, baie, hol, casa scării, logie, iar la mansardă: 3 dormitoare, logie, baie, hol şi casa scării, cu suprafaţă utilă de 116,59 mp., suprafaţă construită la sol 79 mp., suprafaţă construită desfăşurată 158 mp., cu cota părţilor comune indivize aferente de 50 % şi drept de folosinţă gratuită asupra terenului, pe durata existenţei construcţiei, asupra cotei de 487/974 m.p. teren aferent construcţiei, ce urmează a fi întabulat în c.f. în favoarea pârâtului M.D. cu titlu de drept construire şi partaj.
- imobil cu nr. top. nou 3995/24/1/1/2/S, 3995/17/9/1/2/S, 3995/17/10/1/2/S cu destinaţia de părţi comune indivize aferente apartamentelor nr.1 şi nr. 2, constând din fundaţii comune, pereţi comuni, acoperiş, instalaţii până la intrarea în apartamente şi folosinţa terenului, ce urmează a fi întabulat în c.f. în favoarea reclamantului G.L. şi a pârâtului M.D., în cote de ^ parte fiecare.
A fost obligat pârâtul Consiliul Local al municipiului Turda să plătească reclamantului suma de 3254 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut în considerentele sentinţei sale, următoarele:
„Prin Hotărârea Consiliului Local Turda nr. 195/27.10.2005 (f.28) s-a aprobat darea în folosinţa gratuita a unui teren în suprafaţa de 450 m.p., aparţinând domeniului privat al municipiului Turda, situat în Turda, strada Livezilor fn, pentru reclamantul G.L., în vederea construirii unei locuinţe, durata folosinţei terenului fiind egală cu data existenţei construcţiei. Această hotărâre a fost adoptată urmare a raportului de specialitate aprobat de primarul municipiului Turda, raport ce a constatat că în urma unor alunecări masive de teren imobilul - locuinţă din Hotar Petrilaca nr. 25 deţinut de către reclamant a fost afectat. S-a mai reţinut că Prefectura judeţului Cluj a pus la dispoziţia reclamantului o cantitate însemnată de materiale de construcţii pentru refacerea locuinţei afectate, acestea neputând fi puse în operă pe amplasamentul locuinţei existente, din cauza fenomenelor de alunecări de teren, astfel încât se imp0une atribuirea unui teren propice pentru construirea acesteia.
Ulterior, la data de 29.11.2006 prin Hotărârea nr. 269/29.11.2006, Consiliul Local al municipiului Turda a aprobat alocarea sumei de 18.000 lei de la bugetul local pentru plata unor cheltuieli aferente construirii locuinţei pentru familia G.L., si anume cheltuieli legate de branşamentele la utilităţi si contravaloarea betonului folosit pentru fundaţie si planşe. În fine, prin Hotărârea nr. 176/30.11.2007, Consiliul Local al municipiului Turda a aprobat alocarea a încă 85.000 lei de la bugetul local pentru plata unor cheltuieli aferente finalizării locuinţei pentru familia G.L., si anume cheltuieli legate de finalizarea branşamentelor la utilităţi - instalaţii electrice, sanitare, de încălzire, canalizare si gaz si respectiv achitarea contravalorii betonului folosit pentru fundaţie si planşee.
Potrivit procesului verbal nr. 2/15.02.2006 de predare-primire a terenului (f.12), la data de 15.02.2006 s-a realizat predarea-primirea terenului în suprafaţă de 450 m.p. situate în Turda, str. L. f.n., în favoarea reclamantului, în baza Hotărârii Consiliului Local Turda nr. 195/27.10.2005.
După cum se poate observa din adeverinţa nr. 22.011/26.10.2006 eliberată de Primăria municipiului Turda (f.19), în urma schimbării denumirii unor străzi din municipiul Turda şi renumerotării acestora, str. L. f.n. a devenit Aleea O. nr. 20.
La data de 15.08.2006 a fost eliberată de către Primăria municipiului Turda, pe numele reclamantului şi a pârâtului M.D.a autorizaţia de construire nr. 159 (f.7-8), pentru executarea lucrărilor de construire a unei case familiale P+M tip duplex pe str. L. f.n. din municipiul Turda.
În cauză a fost efectuată o expertiză judiciară în construcţii (f.75-86), expertul concluzionând că în urma identificării imobilului în litigiu, casă familială P+M tip duplex s-a constatat că în stadiul actual poate fi efectuată recepţia finală şi darea în folosinţă a casei familiale P+M din Turda, str. Aleea O. nr. 6, modificările faţă de proiect putând fi corectate de către proiectant în proiectul de execuţie, iar deficienţele constatate putând fi remediate şi după recepţia finală.
În cadrul expertizei judiciare topografice (f.120-136) a fost identificat imobilul teren atribuit în folosinţă gratuită, expertul făcând propuneri de dezmembrare, înscriere construcţie, în vederea întabulării în cartea funciară.
Cât priveşte apărările formulate de Consiliul Local Turda, în sensul că reclamantul nu este proprietar asupra construcţiei în litigiu, deoarece toate fondurile necesare, precum şi materialele de construcţie au fost puse la dispoziţia constructorului de către Primăria municipiului Turda şi Parohia Ortodoxă Oprişani 2, execuţia lucrărilor fiind asigurată printr-o echipă angajată de parohie, instanţa le va aprecia ca nefondate, câtă vreme terenul în litigiu a fost atribuit în folosinţă gratuită pentru construcţie de locuinţă reclamantului, autorizaţia de construire a fost emisă pe numele acestuia, la cererea primăriei.
Punerea la dispoziţia reclamantului a fondurilor necesare construirii locuinţei de către primăria municipiului Turda şi Parohia Ortodoxă Oprişani 2 nu pot conduce la o concluzie contrară, câtă vreme ele au fost alocate tocmai în vederea edificării pentru reclamant a construcţiei cu titlu de locuinţă, cunoscând faptul că terenul i-a fost atribuit reclamantului în folosinţă gratuită şi că el este titularul autorizaţiei de construire.
Aşadar, chiar dacă, în speţă, Consiliul Local Turda a finanţat parte din edificarea construcţiei în litigiu, nu se poate reţine că acesta a construit pe şi în numele său, ci pe şi în numele celui care avea deja un drept de folosinţă gratuită asupra terenului, respectiv reclamantul”.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel, în termen legal, pârâtul Consiliul Local al municipiului Turda, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei atacate, în sensul întabulării unui drept de folosinţă gratuită pe durata existenţei construcţiei asupra casei familiale tip duplex P+M, în favoarea lui G.L. şi Muresan Daniel, cu întabularea apartamentelor 1 şi 2, respectiv a cotelor comune indivize aferente apartamentelor şi a terenului în favoarea reclamantului G.L. şi a pârâtului de rd.4, M.D., cu titlu de drept de folosinţă gratuită pe durata existenţei construcţiei.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul G.L. a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată, Primarul Municipiului Turda a arătat că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea apelului.
Prin decizia civilă nr. 20/085.01.2014, pronunţată de Tribunalul Cluj, în dosar nr. .../2011, s-a admis excepţia netimbrării apelului şi, în consecinţă:
A fost anulat ca netimbrat apelul pârâtului Consiliul Local al municipiului
Turda.
A fost menţinută sentinţa atacată în totul.
Fără cheltuielile de judecată în apel.
Motivând decizia pronunţată, Tribunalul a reţinut în considerentele acesteia următoarele:
„Analizând excepţia, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată raportat la disp. art. 1 din Legea 146/1997 şi la împrejurarea că apelantul, legal timbrat, nu a depus dovada achitării taxei de timbru pentru termenul acordat de instanţă in vederea achitării acesteia, considerent pentru care o va admite, şi in consecinţă, in temeiul disp 20 alin 3 din acelaşi act normativ, va dispune anularea apelului ca netimbrat, păstrând in întregime sentinţa atacată.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată intimatului, nefiind solicitate”.
împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Consiliul Local al municipiului Turda, solicitând, în temeiul art. 3041, art. 3042 alin. 9 şi art. 312 alin. 3 C.pr.civ., admiterea recursului, cu consecinţa casării deciziei si a trimiterii cauzei spre rejudecare în apel.
În motivarea recursului s-a arătat că admiterea excepţiei netimbrării apelului sa făcut cu aplicarea greşită a legii, având în vedere ca textul Ordonanţei de Urgenta a Guvernului nr. 80/2013 nu prevede data intrării în vigoare, iar ordonanţele de urgenta intra în vigoare la momentul publicării lor în Monitorul Oficial, înseamnă ca actul normativ cadru în materie de taxe judiciare de timbru a intrat în vigoare la data de
29.06.2013, iar apelul împotriva sentinţei 1412/2013 data de Judecătoria Turda a fost înregistrat la data de 20.09.2013.
Potrivit dispoziţiilor art. 50 din Ordonanţa, „Pentru cererile si acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta, timbrul judiciar se aplica, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc si se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor, iar potrivit art. 58 "La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenta se abroga: a) Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările si completările ulterioare".
Aceasta înseamnă ca legea aplicabila timbrării cererii este cea în vigoare la momentul introducerii cererii, respectiv OUG nr. 80/2013 si nu cea în vigoare la momentul începerii procesului - Legea nr. 146/1997.
recurentul consideră că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Recurentul consideră că este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, în temeiul prevederilor art. 30 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, conform cărora „sunt scutite de taxa judiciara de timbru acţiunile si cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţionala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public si de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum si cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice.
(2) In înţelesul prezentei ordonanţe de urgenta, în categoria venituri publice se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului Trezoreriei Statului, veniturile din rambursări de credite externe si din dobânzi si comisioane derulate prin Trezoreria Statului, precum si veniturile bugetelor instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale, după caz, veniturile bugetului fondurilor provenite din credite externe contractate ori garantate de stat si ale căror rambursare, dobânzi si alte costuri se asigura din fonduri publice, precum si veniturile bugetului fondurilor externe nerambursabile. "
Întrucât, pentru edificarea si finalizarea construcţie în speţa s-au alocat fonduri publice, venituri de la bugetul local, recurentul consideră că apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1412/2013 este scutit de taxa de timbru.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul G.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest demers, cu motivarea că, potrivit prevederilor art. 30, invocat de recurent, doar acţiunile şi cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor Publice, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice sunt scutite de plata taxelor de timbru.
În speţă, doar reclamantul intimat a formulat o cerere, această cerere are ca obiect prestaţie tabulară, motiv pentru care scutirea de plata taxei de timbru solicitată nu se aplică.
Oricum, recurentul trebuia să invoce acest aspect în faţa instanţei de apel în termenul legal prevăzut de art. 39 din Ordonanţa invocată.
Astfel, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, se poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.
Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
Cererea se soluţionează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere definitivă. Dispoziţiile art. 200 alin. (2) teza I din codul de procedură civilă rămân aplicabile în ceea ce priveşte complinirea celorlalte lipsuri ale cererii de chemare în judecată.
In cazul admiterii integrale sau parţiale a cererii de reexaminare, instanţa va dispune restituirea taxei de timbru total ori, după caz, proporţional cu reducerea sumei contestate.
Din aceste prevederi rezultă faptul că taxa de timbru se achită anticipat, iar în situaţia admiterii cererii de reexaminare se dispune restituirea acesteia ca nedatorate.
Deoarece există o cale specială de contestare a taxei de timbru, solicitarea de a se constata că nu se datora şi deci, că apelul a fost anulat ca nelegal, apare ca fiind inadmisibilă.
Primarul Municipiul Turda, prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei a arătat că înţelege să nu se opună recursului promovat de Consiliul Local al Municipiului Turda, prin care se solicita modificarea sentinţei civile atacate.
Recursul este ne fondat.
Cererea introductivă de instanţă a fost formulată la data de 31 august 2011, deci, sub imperiul Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, şi a O.G. nr. 32/1995, privind timbrele judiciare.
Apelul declarat de pârâtul Consiliul Local al municipiului Turda , împotriva sentinţei fondului, a fost declarat la data de 20 septembrie 2013 (f. 3 dosar apel), însă, acestui apel îi sunt aplicabile, în raport de dispoziţiile art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013, dispoziţiile Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru şi ale O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar.
Astfel, chiar dacă O.U.G. nr. 80/2013 a intrat în vigoare cu mult anterior promovări apelului de către pârâtul Consiliul Local al municipiului Turda, respectiv, la 29.06.2013, totuşi, această Ordonanţă de Urgenţă nu se aplică apelului declarat de pârât, dat fiind că, potrivit art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013, „pentru cererile şi acţiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, timbrul judiciar se aplică, respectiv, taxele judiciare de timbru se stabilesc, şi se plătesc în cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor”.
Textul art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013 are în vedere acţiunile şi cererile promovate până la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă, sintagma „acţiuni şi cereri” referindu-se în mod cert la acţiunile şi cererile introductive de instanţă, adică la procesele demarate anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013.
În niciun caz nu este vorba, aşa cum nefondat apreciază recurentul, despre cererea de apel, ori, despre cererea de recurs.
Prin urmare, independent de împrejurarea că cererea de apel a fost formulată după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013, respectiv, la 20.09.2013, acesteia, prin prisma art. 55 din O.U.G. nr. 80/2013, îi vor fi aplicabile dispoziţiile Legii nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, şi ale O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, dat fiind că cererea introductivă de instanţă a fost promovată anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 80/2013.
În consecinţă, pentru apelul pe care l-a promovat, pârâtul apelant datora, aşa cum legal a stabilit şi Tribunalul Cluj la termenul de judecată din data de 20.11.2013 (f. 36 dosar apel), o taxa judiciară de timbru în sumă de 16 lei şi un timbru judiciar în sumă de 0,6 lei.
De altfel, pentru termenul de judecată din data de 08.01.2014, pârâtul apelant a fost legal citat cu menţiunea de a timbra apelul cu suma de 16 lei, taxa judiciară de timbru şi 0,6 lei, timbru judiciar, sub sancţiunea anulării apelului ca netimbrat, dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind semnată de funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei, procedura de citare fiind îndeplinită la data de 29.11.2013 (f. 37 dosar apel).
Prin urmare, pârâtul apelant a avut suficient timp la dispoziţie, până la termenul de judecată din 08.01.2014, fie să achite taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar ce i-au fost puse în vedere, fie să uzeze de calea legală de atac împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, aceea a reexaminării prevăzute de art. 18 din Legea nr. 146/1997.
Singura cale legală de contestare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru şi, respectiv, a cuantumului taxei judiciare de timbru, era aceea a reexaminării prevăzute de art. 18 din Legea nr. 146/1997, reexaminare care putea fi formulată doar împotriva încheierii de şedinţă din 20.11.2013 - întrucât prin această încheiere s-a stabilit cuantumul timbrajului datorat de pârâtul apelant pentru apelul pe care l-a promovat -, şi care, dacă nu a fost exercitată în termenul şi în condiţiile prevăzute de acest text legal, nu mai poate fi utilizată cu succes prin intermediul căii de atac a recursului.
În primul rând, în raport de cele anterior expuse, Curtea constată că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 80/2013, ci ale Legii nr. 146/1997.
În al doilea rând, acele critici din recursul pendinte, prin care se susţine că recurentul ar fi scutit de la plata taxei judiciare de timbru datorate pentru apel, în temeiul art. 80 din O.U.G. nr. 80/2013, intră sub incidenţa excepţiei inadmisibilităţii, întrucât, acestea puteau forma doar obiect al căii speciale de atac a reexaminării, reexaminare ce putea fi exercitată exclusiv în condiţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, republicată.
Curtea constată, aşadar, că aceste critici din memoriul de recurs intră sub incidenţa excepţiei inadmisibilităţii, întemeiată pe dispoziţiile art. 18 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, republicată, practic, prin aceste motive de recurs, recurentul criticând implicit încheierea prin care a fost stabilită în sarcina sa obligaţia de timbrare a apelului.
Or, această dispoziţie a instanţei de apel putea fi contestată doar pe calea
cererii de reexaminare formulată în condiţiile art. 18 din Legea nr. 146/1997.
Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, republicată, determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru se face de către instanţa de judecată sau, după caz, de Ministerul Justiţiei, iar împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. 2 din acelaşi act normativ, cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa, sau de la data comunicării sumei datorate.
Art. 18 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, republicată, prevede că cererea de
reexaminare se soluţionează în Camera de Consiliu, de un alt complet, fără citarea părţilor, prin încheiere irevocabilă.
Prin urmare, împotriva modalităţii de stabilire a taxei judiciare de timbru, respectiv, cu privire la determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru, printr-o lege specială, Legea nr. 146/1997, s-a instituit o cale de atac specială, aceea a reexaminării, reexaminare care trebuie formulată şi soluţionată în conformitate cu prevederile art. 18 din Legea nr. 146/1997, republicată.
Reexaminarea prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997, republicată, reprezintă, aşadar, singura cale de atac prin care se poate contesta determinarea cuantumului taxelor judiciare de timbru ori modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, iar încheierea prin care se soluţionează reexaminarea este irevocabilă şi, deci, nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu vreo cale de atac.
Existând o cale de atac specială împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, respectiv, împotriva determinării cuantumului taxelor judiciare de timbru, aceea a reexaminării reglementate de art. 18 din Legea nr. 146/1997, republicată, este evident că problema modului în care s-a stabilit taxa judiciară de timbru, ori a modului în care s-a determinat cuantumul taxelor judiciare de timbru, nu mai poate fi contestată prin intermediul căilor de atac reglementate de Codul de procedură civilă, respectiv pe calea apelului ori a recursului, astfel de contestări, formulate în cadrul apelului ori a recursului, apărând ca inadmisibile.
În virtutea principiului specialia generalibus derogant nu este permis niciuneia dintre părţile unui litigiu să se prevaleze de căile de atac prevăzute de dispoziţiile dreptului comun, în speţă, de calea de atac a apelului ori a recursului, atâta timp cât printr-o lege specială s-a instituit o cale de atac specială, în speţă, aceea a reexaminării.
Drept urmare, Curtea constată că toate acele critici din recurs, referitoare la împrejurarea că recurentul ar fi scutit de la plata taxei judiciare de timbru în apel, pe motiv că pentru edificarea şi finalizarea construcţiei din speţă au fost alocate fonduri publice, ce reprezintă venituri de la bugetul local, reprezintă, în realitate, critici aduse Încheierii din 20.11.2013, critici inadmisibile în raport de împrejurarea că această încheiere, sub aspectul modalităţi de determinare a taxei judiciare de timbru şi al cuantumului acestora, putea fi contestată doar pe calea specială de atac a reexaminării, prevăzută de art. 18 din Legea nr. 146/1997.
Aşa fiind, în temeiul considerentelor mai sus expuse, Curtea constată că prezentul recurs este nefondat, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1, coroborat cu art. 304 pct. 9 C.pr.civ., urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
Reclamantul intimat, prin întâmpinarea formulată în cauză, a solicitat cheltuieli de judecată, însă, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, la termenul de judecată din data de 23 mai 2014, reprezentantul reclamantul intimat nu a mai susţinut această solicitare.
| ← Perimare. Suspendare facultativă în baza art. 244 pct. 1... | Taxă de timbru pentru apel. Respingerea cererii de reexaminare... → |
|---|
