Răspundere patrimonială. Facilităţi la transportul CFR după încetarea raporturilor de muncă. Recuperarea contravalorii lor
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj - Secţia I-a civilă, decizia nr. 505 din 17 februarie 2014
Prin sentinţa civilă nr.14259 din 144.10.2013, pronunţată de Tribunalul Cluj, a fost respinsă acţiunea formulată de către reclamanta SOCIETATEA NAŢIONALĂ
DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI SNTFC „CFR CĂLĂTORI” SA BUCUREŞTI - SUCURSALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI CLUJ în contradictoriu cu pârâtul H.C.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că pârâtul a fost angajat al reclamantei pe postul de tehnician iar prin raportul de control întocmit de Camera de Conturi a Judeţului Cluj s-a constatat că reclamanta a acordat personalului angajat facilităţi la transportul Căilor Ferate Române unor angajaţi si membrilor familiilor acestora chiar si după încetarea contractelor individuale de muncă.
La data de 16.05.2012, reclamanta a întocmit un proces-verbal pentru stabilirea răspunderii patrimoniale a pârâtei reţinând că s-au constatat trei cazuri în care se impunea recuperarea autorizaţiei si a permisului de călătorie pentru familie persoanelor cărora li s-a desfăcut contractul de muncă astfel: numitului B.F. căruia ia încetat raportul de muncă în dat de 07.09.2010, i s-au menţinut autorizaţia nominală pentru clasa I si două permise de câte 12 călători la clasa I pentru sotie si fiică, numitului V.I. căruia i-a încetat raportul de muncă în data de 19.10.2010, i s-au menţinut autorizaţia nominală pentru clasa I si două permise de câte 12 călătorii la clasa I pentru sotie si fiică şi numitului B.C.L. căruia i-a încetat raportul de muncă în data de 21.12.2010, i s-au menţinut autorizaţia nominală pentru clasa I si două permise de câte 12 călătorii la clasa I pentru sotie pentru anul 2011.
S-a reţinut că potrivit notei nr. 401/1/a/114/2012 prin care s-a încheiat cercetarea referitoare la gestionarea, eliberarea si retragerea autorizaţiilor de călătorie CFR, totalul sumei reprezentând echivalentul călătoriilor la clasa I rămase în mod nelegal la dispoziţia numiţilor B.F., V.I. si P.C. şi a familiilor acestora este în cuantum de 4368 lei. A mai fost reţinut că prin această notă s-a constatat culpa comună pentru paguba în valoare de 4368 lei în sarcina mai multor angajaţi, proporţional cu salariul net pe luna ianuarie 2011, astfel: P.S. pentru paguba produsă de B.F. si V.I. respectiv reclamantul împreună cu numita H.M. pentru paguba produsă de B.F., V.I. si P.C., culpă care constă în nerecuperarea autorizaţiilor si a permiselor de călătorie, în privinţa reclamantului reţinându-se că acesta este tehnician, gestionar al autorizaţiilor şi permiselor de călătorie.
Sub aspectul culpei s-a reţinut că potrivit pct. 19 din anexa la fişa postului reclamantului, pârâtul H.C. avea obligaţia să gestioneze si să întocmească autorizaţiile si permisele de călătorie pentru salariaţii unităţii si membrii de familie.
A fost invocată incidenţa art. 254 alin.1 din Codul Muncii, care prevede că salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătură cu munca acestora.
Instanţa de fond a apreciat că reclamantei nu i s-a produs o pagubă, astfel că lipseşte temeiul angajări răspunderii patrimoniale a pârâtului, sens în care a arătat că, în ceea ce priveşte călătoriile eventual efectuate de către numitul B.F., acestea nu au avut loc întrucât din nota de lichidare întocmită pentru acest angajat rezultă că acesta nu avea de restituit legitimaţii, autorizaţii sau permise de călătorie, în ceea ce priveşte călătoriile eventual efectuate de către numitul V.I. din nota de lichidare întocmită pentru acest angajat rezultă că acesta nu avea de restituit legitimaţii, autorizaţii sau permise de călătorie, iar în ceea ce priveşte călătoriile efectuate eventual de numitul P.C., se constată că potrivit constatării din cuprinsul procesului-verbal nr. R4/415/2012 pentru stabilirea răspunderii patrimoniale „autorizaţiile si permisele au fost trimise gestionarului din Depoul Satu Mare iar d-lui P.C. nici nu i s-au eliberat autorizaţie si permis, fiind plecat din unitate”.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SNTFC CFR Călători SA - Sucursla TFC Cluj, solicitând admiterea recursului si modificarea în tot a sentinţei pronunţate, în sensul admiterii acţiunii si obligarea paratului la plata sumei de 1760 iei, suma ce reprezintă pagube produse unităţii sale.
Prin motivele recursului, reclamanta consideră ca în mod greşit instanţa de fond a respins acţiunea formulata de reclamantă si in mod eronat a reţinut faptul ca paratul nu a produs prejudiciu unităţii.
În acest sens a arătat că obiectul controlului efectuat de Curtea de Conturi a fost verificarea gestiunii autorizaţiilor si permiselor de călătorie şi că la data efectuării controlului Curţii de Conturi si a constatării prejudiciului, paguba unităţii a fost cuantificata raportat la documentele contabile existente care arătau ca autorizaţiile si permisele emise pentru salariaţii si membrii de familie ai acestora, desi trebuiau sa existe fizic in gestiunea paratului (conform fiselor de lichidare acestea trebuiau sa fie predate la gestionar si evidenţiate ca atare, iar ulterior trebuiau trimise spre anulare compartimentului premise) acestea nu s-au regăsit. S-a apreciat că nu are relevanta faptul ca unele dintre autorizaţiile si permise au fost regăsite ulterior efectuării controlului Curţii de Conturi.
Prezentând starea de fapt, reclamanta a arătat că, H.C., in calitate de salariat al unităţii in cadrul Depoului de Locomotive Satu Mare, in funcţia de gestionar/tehnician II, a savirsit mai multe abateri in legătura cu indeplinirea atribuţiilor de serviciu, abateri cauzatoare de prejudicii unităţii noastre, după cum urmează:
- prin Raportul de Control incheiat la 15.05.2012 de către Curtea de Conturi -Camera de Conturi a Judeţului Cluj, s-a constatat faptul ca in cursul anului 2010 salariatul a prejudiciat unitatea prin faptul ca nu a reţinut si transmis spre anulare autorizaţiile si permisele de călătorie gratuite deţinute de către salariaţi si membrii de familie, salariaţi cărora li s-a desfăcut contractul individual de munca in anul 2010.
- In Nota cu privire la concluziile cercetării cu privire la gestionarea, eliberarea si retragerea autorizaţiilor de călătorie CFR pentru salariaţii CFR Calatori SA si permisele pentru membrii de familie întocmita de Biroul CFG sub nr. 401/1/a/114/2012, in dosarul de cercetare intocmit-in urma controlului Curţii de Conturi s-a constatat; ca pârâtul în baza atribuţiilor din anexa la fisa postului, art. 19, avea obligaţia de gestionare a autorizaţiilor si permiselor de călătorie, astfel ca la data desfacerii contractelor individuale de munca ale salariaţilor B.F. (contract individual de munca desfăcut la data de 07.09.2010), V.I. (contract individual de munca desfăcut la data de 19.10.2010) si P.C. (contract individual de munca desfăcut la data de 21.12.2010), avea obligaţia reţinerii autorizaţiilor de călătorie ale acestora precum si permisele de călătorie emise pentru membrii de familie si trimiterii lor spre anulare la Compartimentul Permise.
S-a făcut o menţiune în plus pentru P.C., în sensul că desi acestuia i se desfăcuse contractul individual de munca la data de 21.12.2010, i s-a eliberat atat autorizaţie de călătorie cat si un permis de călătorie gratuita pentru membrii de familie pentru anul 2011, autorizaţii si permise ce nu au fost returnate spre anulare Compartimentului Permise.
În evidenţierea stăriid e fapt s-a mai arătat că autorizaţiile si permisele de călătorie gratuite nu s-au regăsit fizic in gestiunea paratului, desi acestea trebuiau sa se găsească cel puţin la sediul unităţii, conform Fiselor de lichidare acestea fiind predate de către deţinători.
In drept au fost invocate prevederile Ordonanţei de Guvern nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, art. 1, si ale Contractului colectiv de munca pe unitate, alin (1) „salariaţii
încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată beneficiază anual de autorizaţii de călătorie în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, în mod gratuit", iar la alin. 2 se prevede ca " membrii de familie ai salariaţilor prevăzuţi la alin. (1) beneficiază anual de 24 de file de permise de călătorie pe căile ferate române, în mod gratuit".
De asemenea s-a mai arătat că autorizaţia de călătorie emisa pentru salariatul CFR conferă dreptul de a efectua, in tot cursul anului calendaristic pentru care este emisa, un număr nelimitat de calatorii atat in interes personal cat si in interes de serviciu.
În privinţa permiselor de călătorie emise pentru membrii de familie ai salariatului CFR a precizat că acestea conferă dreptul de a efectua un număr de 24 de calatorii in cursul anului calendaristic pentru care sunt emise. S-a subliniat că autorizaţiile si permisele de călătorie ale membrilor de familie ai salariaţilor posesori de autorizaţii sau permise de călătorie, ale pensionarilor şi membrilor de familie ai acestora, precum şi permisele de călătorie şcolare eliberate în condiţiile prezentei metodologii reprezintă cupoane de bonuri de valoare ce se acordă cu titlu gratuit.
În susţinerea recursului s-a mai arătat că, conform Metodologiei din 09/11/2004 publicata în MOF nr. 149bis -18/02/2005) de decontare a legitimaţiilor de călătorie pe căile ferate române, acordate în baza Ordonanţei Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, republicată, contravaloarea acestora ( pentru salariaţii proprii) se suportă din bugetul SNTFC CFR Calatori SA, au valoare determinata pe baza de tarif si potrivit art. 7, "Tarifele autorizaţiilor de călătorie şi ale permiselor de călătorie în interes personal pe calea ferată emise sunt cele aprobate prin ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului, în vigoare la data eliberării acestora."
S-a precizat şi faptul că, paguba a fost constatata iniţial de Curtea de Conturi iar ulterior de Biroul Teritorial CFG, iar modul in care a fost determinata este prezentat pe larg in actul nr. A094/1/172/2013 al Biroului Teritorial CFG si al anexei privind modul de calcul care a fost depus pentru termenul din data de 01.07.2013.
A mai fost invocată şi împrejurarea că potrivit Ordinului Ministerului Transporturilor nr. 912/2009 privind modificarea anexei nr. 1 la Ordinul ministrului transporturilor, construcţiilor şi turismului nr. 2.065/2004 pentru aprobarea metodologiilor de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, republicată, respectiv a Metodologiei din 04/09/2009, publicata in M.Of. 624/17.09.2009, privind încadrarea în categoria de tren, clasă, condiţiile de emitere, gestionare şi folosire a legitimaţiilor de călătorie pe căile ferate române, cap. II, art. 9, „când în cursul anului posesorilor de autorizaţii le încetează contractul individual de muncă, inspectorii de personal, semnatari ai borderourilor de emitere, au obligaţia de a retrage imediat autorizaţiile de călătorie şi de a le trimite spre anulare emitentului, purtând răspunderea disciplinară, patrimonială sau, după caz, penală".
Detaliind elementele prejudiciului s-a menţionat următoarele:
- Prejudiciul total cauzat unităţii, constatat prin dosarul CFG, este in cuantum de 4368 lei, a fost calculat conform Ordinelor MTTC nr. 2065/2004, a Ord. MTI nr. 1099/26.10.2009 si a Ord. MTI nr. 966/07.12.2010 si este compus din: prejudiciu de 569 lei datorat neretragerii si netrimiterii spre anulare de la data de 07.09.2010 (data desfacerii CIM) pana la 31.12 2010 a autorizaţiei de călătorie a fostului salariat B.F.;
- Prejudiciu de 106 lei datorat neretragerii si netrimiterii spre anulare de la data de 07.09.2010 pana la 31.12 2010 a permisului de călătorie emis pentru B.C. (soţie);
- Prejudiciu de 106 lei datorat neretragerii si netrimiterii spre anulare de la data de 07.09.2010 pana la 31.12 2010 a permisului de călătorie emis pentru B.F. (fiu);
Prejudiciu in cuantum de 379 lei datorat neretragerii si netrimiterii spre anulare de la data desfacerii CIM (19.10.2010) pana la 31.12. 2010, a autorizaţiei de călătorie a fostului salariat V.l.;
Prejudiciu de 71 lei datorat neretragerii si netrimiterii spre anulare de la data de 19.10.2010 pana la 31.12 2010 a permisului de călătorie emis pentru V.D.;
Prejudiciu de 71 lei datorat neretragerii si netrimiterii spre anulare de la data de 19.10.2010 pana la 31.12 2010 a permisului de călătorie emis pentru V.R.;
Prejudiciu in cuantum de 2568 iei datorat neretragerii si netrimiterii spre anulare de la data desfacerii CIM (21.12.2010) pana la 31.12. 2011 a autorizaţiei de călătorie a fostului salariat P.C. În privinţa acestuia din urmă s-a făcut menţiunea că, desi i-a incetat raporturile de munca cu unitatea in anul 2010, i s-a emis autorizaţie de călătorie pe anul 2011 care nu a fost trimisa spre anulare, prejudiciul fiind in cuantum de 2568 lei datorat neretragerii si netrimiterii spre anulare de la data desfacerii CIM (21.12.2010) pana la 31.12. 2011, a autorizaţiei de călătorie a fostului salariat P.C.; prejudiciu in cuantum de 498 lei datorat neretragerii si netrimiterii spre anulare de la data desfacerii CIM (21.12.2010) pana la 31.12. 2011, a permisului de călătorie emis pentru P.R. - soţia fostului salariat P.C..
Având in vedere ca de producerea pagubei totale au fost gasiti răspunzători mai mulţi salariaţi, in baza actului biroului CFG nr. 401/a/163/2012 prin care au fost reanalizate vinovăţiile personalului la producerea pagubei si in temeiul art. 255. Alin 2 din Codul Muncii, s-a stabilit ca paratul datorează unităţii 1760 lei, prejudiciul fiind calculat proporţional cu salariul său net de la data constatării pagubei.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat; sentinţa atacată fiind una temeinica si legala.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că reclamanta,prin motivele de recurs, insista sa demonstreze ca prin nepredarea spre anulare a autorizaţiilor si permiselor de călătorie de către parat, invocate in cuprinsul Raportului de control incheiat la
15.05.2012 de către Curtea de Conturi, aceasta a suferit un presupus prejudiciu, fara insa sa probeze producerea efectiva a acestuia.
În acest sens a arătat faptul ca numiţilor B.F. şi V.I. pârâta le-a intocmit Notele de lichidare nr. 1391/06.09.2010 si 1417/14.09.2010 din care reiese faptul ca aceştia nu mai au debite sau obligaţii restante fata de aceasta, astfel că rezulta fara echivoc faptul ca aceştia au predat unităţii, a căror angajaţi au fost, inclusiv autorizaţiile de călătorie, nota de lichidare fiind acel document care se incheie intre angajator si angajat la incetarea contractului de munca, care face dovada debitelor si obligaţiilor dintre parti, născute in temeiul raporturilor de munca.
În aprecierea pârâtului, faptul ca aceste autorizaţii nu au fost predate da către el Biroului permise din cadrul STFC Cluj, nu este in măsura sa justifice producerea unui prejudiciu patrimonial real reclamantei.
In legătura cu documentele de călătorie, autorizaţie si permise, emise pe numele lui P.C., a precizat că ele nu au fost predate niciodată acestuia, si prin urmare nu s-a produs nici un prejudiciu material, asa cum greşit retine reclamanta, fapt confirmat de Procesul verbal nr. R4/415 din 16.05.2012: „ Autorizaţiile si permisele au fost trimise gestionarului din Depoul Satu Mare, iar d-nului P.C. nici nu i s-a eliberat autorizaţie si permis, fiind plecat din unitate. "
Pârâtul a apreciat că fapta reţinuta in sarcina lui, reprezentata de neremiterea la emitent, respectiv Biroul Permise din S.T.F.C. Cluj a autorizaţiilor si permiselor
reţinute personalului căruia i s-a desfăcut contractele individuale de munca, nu a generat nici un prejudiciu patrimonial, permisele respective fiind intacte si neutilizate, asa cum de altfel s-a si constatat de către organele de control. Singurul aspect de care s-ar face vinovat, ar fi ca din motive mai mult sau mai puţin obiective, a omis sa predea in vederea anularii, aceste documente -premise de călătorie, fara insa ca aceasta fapta sa genereze vreun prejudiciu material angajatorului, care sa impună recuperarea acestuia.
Examinând hotărârea atacată, cu luarea în considerare a criticilor din recurs şi a apărărilor din întâmpinare, Curtea reţine caracterul fondat al recursului, pentru motivele şi în limitele ce se vor arăta în continuare.
Criticile aduse hotărârii prin motivele de recurs, se circumscriu motivului de recurs prev.de art.304 pct.9 din C.pr.civ., ele vizând aplicarea greşită a dispoz.art.254 din Codul muncii.
Prima instanţă a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele răspunderii patrimoniale a pârâtului H.C., întrucât din actele dosarului rezultă că reclamantei nu i s-a produs o pagubă, lipsind astfel temeiul angajării răspunderii pârâtului.
Aprecierea primei instanţe se constată a nu fi întrutotul conformă cu realitatea, iar criticile din recurs întemeiate, în măsura celor ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art.254 din C.muncii, salariatul răspunde patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor.
Rezultă din reglementare că o cerinţă a răspunderii patrimoniale este prejudiciu care trebuie să fie real, cert, actual, direct şi material.
În acelaşi timp se impune a fi reţinut că, în cazul gestionarilor, cum este şi situaţia pârâtului, care avea gestiunea autorizaţiilor şi permiselor, operează prezumţia de culpă în producerea prejudiciului.
În cauză prima instanţă, pornind de la faptul că, din fişele de lichidare a personalor cărora le-au fost emise autorizaţii şi permise şi le-au încetat raporturile de muncă cu reclamanta, nu sunt evidenţiate datorii ale acestora către angajator, a apreciat că pârâtul şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile ce-i reveneau în legătură cu gestionarea permiselor şi autorizaţiilor.
Pe de altă parte, tot pentru reţinerea lipsei prejudiciului a reţinut că din procesul-verbal nr.124/415/2012 rezultă că numitului P.C. nu i-au fost eliberate autorizaţie şi permis.
Reţinerile instanţei sunt doar parţial juste.
Împrejurarea că fişele de lichidare ale salariaţilor B.F. şi V.I. nu apar datorii legate de permise şi de autorizaţii, nu este de natură a răsturna prezumţia de culpă care îi revenea pârâtului ca gestionar, al acestor documente, în lipsa unor procese-verbale de predare-primire a acestor documente, întocmite de el cu cei doi salariaţi şi respectiv de el cu responsabilii din cadrul Depoului de Locomotive Satu-Mare.
Pârâtul nu se poate prevala, în calitatea lui de gestionar, de descarcare de gestiune, prin invocarea unor înscrisuri ce privesc încetarea unor raporturi de muncă a unor salariaţi cu unitatea.
Specificul descărcării de gestiune, impune, pentru înlăturarea prezumţiei de culpă pentru lipsuri în gestiune, existenţa unor dovezi certe, cu o putere probatorie deplină, corespunzătoare cu cele de încărcare în gestiune.
În ce priveşte invocarea de către instanţă a procesului verbal nr. 124/415/2012, se constată că reţinerile din acest proces-verbal sunt consemnările revizorilor contabili ai reclamantei, privind susţinerile pârâtului cu ocazia notei explicative luate. Or, acestea nu pot fi reţinute ca o dovadă pentru inexistenţa prejudiciului, neavând forţa
probatorie necesară pentru răsturnarea prezumţiei de culpă în producerea prejudiciului.
Este însă corect că nu se poate reţine ca prejudiciu real, respectiv efectiv, contravaloarea permisului cu nr.0258794 emis pe numele numitei P.F.R., întrucât aşa cum rezultă din răspunsul reclamantei acesta a fost predat Depoului Satu-Mare, fără nicio filă utilizată.
Nu pot fi reţinute susţinerile reclamantei potrivit cărora nu ar avea relevanţă că ulterior controlului Curţii de Conturi, care a constatat paguba, au fost regăsite unele autorizaţii şi permise, întrucât prejudiciul trebuie să fie efectiv şi nu doar formal.
Noţiunea de prejudiciu evidenţiază, o modificare a patrimoniului din cauza unei acţiuni ori omisiuni ilicite a salariatului, constând într-o diminuare a activului patrimonial al angajatorului.
Or, în condiţiile în care, unul din permise a fost recuperat, nu se mai poate susţine că patrimoniul reclamantei a fost diminuat cu contravaloarea acesteia, în condiţiile în care nu a fost deloc utilizat.
Reţinând că, contravaloarea permisului recuperat este de 498 lei, potrivit notei de constatare a reclamantei - f.12 dos.de fond - şi raportat la proporţia culpei pârâtului: în producerea pagubei, care este de 40,3%, rezultă că pârâtului îi este neimputabilă suma de 210,39 lei, astfel că din totalul prejudiciului de 1760 lei acesta rămâne răspunzător de 1559,61 lei.
În raport de cele arătate, în baza art.312 alin.1, 2 şi teza I-a din C.pr.civ., Curtea urmează să admită recursul reclamantei şi să modifice în parte hotărârea atacată în sensul că urmează a fi admisă acţiunea în parte şi obligat pârâtul la plata sumei de 1559,61 lei cu titlu de despăgubiri.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
| ← Pensie de serviciu. Decizie de dare în debit. Lipsa modului de... | Decizie de concediere pentru absenţe nemotivate de la serviciu.... → |
|---|
