Succesiune. Acte săvârşite de succesibil ce nu pot fi considerate ca fiind acte de acceptare tacită a succesiunii
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 51/R din 27 ianuarie 2015
I. Prin acţiunea formulată reclamanta H.S. a chemat în judecată pe pârâta H.A., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să se stabilească că masa succesorală rămasă după defunctul său soţ H. I., cetăţean român, decedat la data de 18.01.2002 în SUA, se compune din cota de %-a parte din imobilul înscris în CF nr. 68341 Cluj-Napoca, cu nr. top 18617/1/C/II situat în Cluj-Napoca, str. ..., nr. 164 A - compus din casă de locuit cu 2 camere şi dependinţe, garaj şi terenul înscris în CF nr. 24545 Cluj-Napoca cu nr. top 18617/1 în suprafaţă de 855,36 mp (aferent construcţiei); să se stabilească calitatea de moştenitoare a reclamantei, ca soţie supravieţuitoare şi singura acceptantă a succesiunii, ca moştenire legală şi testamentară asupra întregii mase succesorale în baza testamentului autentificat sub nr. 901 din 7.05.1999 la notar public C.F. din Cluj, în lipsă de descendenţi; să se dispună predarea masei succesorale în întregime către reclamantă şi intabularea dreptului de proprietate în CF în favoarea sa cu titlu de drept moştenire legală şi testamentară.
Reclamanta H.S. a formulat modificare şi precizare de acţiune având în vedere declaraţia de acceptare a succesiunii formulată în termenul legal de acceptare de 6 luni de către pârâtă, după cum urmează:
1. Solicită a se constata calitatea de moştenitoare rezervatară a pârâtei H.A., ca ascendentă - mamă a defunctului şi să se stabilească cotele de succesiune potrivit legii şi testamentului, în favoarea reclamantei şi a pârâtei. Defunctul a moştenit cota de 1/12 parte după tatăl săupredecedat, din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. ..., nr. 181 A, astfel încât îşi precizează acţiunea astfel:
2. Solicită a se constata că în masa succesorală rămasă după defunctul H. I. se cuprinde şi cota de 1/12 parte din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. ..., nr. 181A, înscris în CF nr. Cluj-Napoca, construcţii şi teren; să se dispună partajarea masei succesorale, prin atribuirea întregii mase succesorale din imobilul situat în str. ... nr. 164 A înscris în CF nr. 68341 Cluj şi respectiv 24545 Cluj în favoarea reclamantei şi întreaga masă succesorală privind imobilul din str. ... nr. 181A în favoarea pârâtei - fără plata de sulte.
Prin extinderea de acţiune reclamanta H.S. şi-a extins acţiunea faţă de pârâţii H. V., H.P.A., E.M., H.V., C.R., B.A.N., T.L., H.P.A.N., I.L., B.S., H.V., H.C., H.A..
Pârâţii au calitatea de moştenitori - fii - fiice (primii 10) şi nepoţi de fiu predecedat pârâţii de rândul 11, 12, 13, întrucât pârâta din acţiune H.A. a decedat.
A solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, stabilindu-se calitatea reclamatei de unică moştenitoare, testamentară şi legală, după soţul său decedat H. I., solicitare regăsită si in concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
II. Prin sentinţa civilă nr. 25332/18.12.2012, Judecătoria Cluj-Napoca a admis actiunea civila formulata si precizata de reclamanta H.S. in contradictoriu cu paratii H.V,H.P.A, E.M. si H.V., C.R.,B.A.N.,T.L.,H.P.-A.N. , H.P.A.N., I.L. j,B.S.,H.V., H.C., H.A. si in consecinta a constatat ca reclamanta este unica mostenitoare a defunctului H. I. decedat la data de 18.01.2002.
A respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 651 din Codul civil „succesiunile se deschid prin moarte”, astfel ca data deschiderii succesiunii coincide cu momentul mortii celui care lasa mostenirea, iar stabilirea acestui moment este importanta întrucât în functie de acest element se determina bunurile care compun masa partajabila, persoanele chemate la mostenire, capacitatea lor succesorala, drepturile care li se cuvin ori incidenta institutiei reprezentarii succesorale.
Soţul supravieţuitor nu face parte din nici o clasă de moştenitori legali, dar concurează cu orice clasă chemată la moştenire. Prin urmare, el nu este nici înlăturat de la moştenire, dar nici nu îndeparteaza de la moştenire rudele defunctului, indiferent din ce clasă fac ele parte.
De regulă, în cazul decesului unui soţ, împărţirea bunurilor comune se face pe cale amiabilă între soţul rămas în viaţă şi ceilalţi succesibili ai lui de cujus la un birou notarial. Dacă partile nu se înţeleg, ele pot investi instanta cu o cerere prin care sa solicite stabilirea pe cale judecătorească a cotelor-parti din masa succesorala ce revin fiecareia dintre acestea.
Potrivit condiţiilor stabilite în art. 655 din Codul civil pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să întrunească două condiţii: una pozitivă, aceea de a exista la data deschiderii succesiunii, adică de a avea capacitate succesorală şi una negativă, respectiv de a nu fi nedemnă. La aceste condiţii expres cerute de lege, doctrina a mai adăugat una, şi anume aceea a existenţei vocaţiei la moştenire. Dreptul succesoral român conferă vocaţie succesorală generală la moştenirea ab intestat rudelor defunctului, respectiv persoanelor care se află într-o legătură de descendenţă sau ascendenţă în linie dreaptă sau colaterală cu de cuius, precum şi soţului supravieţuitor.
Pentru a veni efectiv la moştenirea lui de cuius, cel cu vocaţie succesorală trebuie să accepte succesiunea înăuntrul termenului de prescripţie de 6 luni prevăzut de art. 700 alin. 1 Cod civil. Expirarea termenului de prescripţie, fără ca succesibilul să fi făcut acte de acceptare expresă sau tacită a moştenirii are drept consecinţă pierderea dreptului de a accepta moştenirea, iar odată cu acesta şi a vocaţiei succesorale, fiind considerat străin de moştenire.
Mai trebuie reţinut că reclamanta H.S. are şi o vocaţie succesorală la moştenirea deschisă de pe urma defunctului H. I. şi în calitate de moştenitor universal, în baza testamentului autentificat sub nr. 901/7 mai 1999 de BNP F.C. prin care a fost instituita de către defunctul H. I. în calitate de legatar universal, al tuturor bunurilor mobile şi imobile ce se vor găsi în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii.
Potrivit art. 689 teza a II-a Cod civil, acceptarea este expresă atunci când succesibilul îşi însuşeşte calitatea de erede printr-un înscris autentic sau sub semnătură privată, voinţa de a accepta succesiunea trebuind, aşadar, să fie manifestată în formă scrisă. Potrivit aceluiaşi text legal, acceptarea tacită constă în săvârşirea de către succesibil a unui act sau fapt, pe care nu-l putea săvârşi decât în calitatea sa de erede şi din care rezultă neîndoielnic intenţia sa de acceptare a moştenirii. Acceptarea pură şi simplă forţată este impusă de lege, în condiţiile art. 703 şi 712 Cod civil, atunci când succesibilul a dat la o parte sau a ascuns bunuri ale moştenirii, cu intenţia frauduloasă de a le însuşi în exclusivitate şi de a păgubi pe comoştenitori.
În lumina situaţiei de fapt reţinute trebuie văzut dacă părţile litigante şi-au însuşit în interiorul termenului de prescripţie de 6 luni de la data deschiderii succesiunii calitatea de erede, consolidând, astfel, transmisiunea succesorală care a operat prin simplul fapt al morţii defunctulu. Potrivit art. 689 Cod civil, însuşirea, consolidarea necondiţionată a calităţii de moştenitor se realizează prin acceptare expresă, prin acte de acceptare tacită a moştenirii sau prin acceptarea forţată a moştenirii.
Codul civil nu reglementează sistematic actele de acceptare tacită, rezumându-să să prevadă în art. 690 că actele de conservare, de îngrijire şi administrare provizorie nu constituie prin ele însele acte de primire a moştenirii, iar în art. 691 că actele de dispoziţie juridică asupra drepturilor succesorale constituie acte de acceptare.
Mama defunctului H. A., dupa decesul fiului sau nu a facut nici un act de acceptare a mostenirii. Din cei 13 copii a fost prezent in cauza doar paratul H. P.A.l in calitate de imputernicit al mamei sale dar fara vreo dovada in acest sens pana la decesul acesteia in la data de 25.09.2003)
Referitor la persoana paratilor, instanţa a reţinut că acestia nu au probat în cauză calitatea de erede, întrucât nu au dovedit neechivoc faptul că au acceptat succesiunea de pe urma defunctului.
Mai mult, in afara paratului H. P.A. toti ceilalti parati au solicitat a se constata ca reclamanta este unica mostenitoare a defunctului
Constatând că paratii nu au vocaţie succesorală concretă la moştenirea defunctului H. I. şi că nu au acceptat în termen moştenirea, instanţa a constatat că paratii fiind straini de succesiunea defunctului, prin neacceptare,nu justifica nici un drept asupra succesiunii ramase de pe urma defunctului H. I..
Din întregul material probator administrat la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta este unicul mostenitor al defunctului H. I., in calitate de soţ supravieţuitor, prin acte de acceptate a moştenirii, aşa cum s-a arătat mai sus In acest sens, instanta a retinut ca reclamanta a administrat dovezi pertinente si concludente in sensul acceptarii tacite a succesiunii.
Ca urmare instanta a apreciat actiunea reclamantei asa cum a fost precizata ca fiind intemeiata motiv pentru care a admis-o cu aceasta motivare.
III. Prin decizia civilă nr. 431/A din 24.09.2013 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. .../211/2003 s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul H. P. împotriva sentinţei civile nr. 25332/18.12.2012, pronunţată în dos. nr. .../211/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în totul.
A fost obligat apelantul să plătească intimatei H.S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
IV. Prin decizia civilă nr. 452 din 06.02.2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr. .../211/2003 s-a admis recursul declarat de pârâtul H. P.A.L împotriva deciziei civile nr. 431 din 24.09.2013 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. .../211/2003, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Din dosarul nr. .../211/2003 al Tribunalului Cluj rezultă că decizia civilă nr. 431 a fost pronunţată în şedinţa publică din 24.09.2013.
Conform încheierii de şedinţă din 25.06.2013 judecarea cauzei a fost amânată pentru data de 24.09.2013, apelantul având termen în cunoştinţă, nefiind deci citat pentru termenul de judecată din 24.09.2013.
Ca urmare a cererii formulate de către apelant în dosarul nr. .../211/2003 la data de 27.01.2014 s-a pronunţat încheierea civilă nr. 10/CC/A/2014 prin care s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, dispunându-se îndreptarea erorii materiale strecurate în cuprinsul încheierii civile pronunţată în data de 25.06.2013 în sensul că judecarea cauzei a fost amânată
pentru data de 25.09.2013 în loc de 24.09.2013 cum din eroare s-a menţionat în cuprinsul încheierii de şedinţă din 25.06.2013.
În aceste condiţii rezultă că susţinerile pârâtului H. P.A.l din cererea de recurs sunt întemeiate, dezbaterile în fond asupra apelului şi pronunţarea deciziei civile nr. 431/2013 făcându-se de către tribunal la un alt termen de judecată decât cel stabilit prin încheierea de şedinţă din 25.06.2013.
Sunt deci îndeplinite condiţiile motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ., hotărârea atacată fiind lovită de nulitate raportat la pronunţarea acesteia cu încălcarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ. Curtea a admis recursul declarat de pârâtul H. P.A.L împotriva deciziei civile nr. 431 din 24.09.2013 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. .../211/2003, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
V. Prin decizia civilă nr. 484/A din 26.06.2014 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. .../211/2003* s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul H. P.A.L împotriva Sentinţei civile nr. 25521/2012 din 18.12.2012, pronunţată în dosarul nr. .../211/2003 al Judecătoriei Cluj-Napoca, pe care a menţinut-o în totul.
A fost obligat apelantul să plătească intimatei H.S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel, în rejudecare a reţinut următoarele:
Prin acţiunea promovată reclamanta a solicitat să se constate calitatea de unică moştenitoare acceptantă după soţul său, defunctul H. I., decedat în 18.01.2002 în SUA, în contradictoriu cu succesibilii acestuia, inclusiv mama sa.
Mama defunctului, decedată în timpul procesului, acţiunea fiind continuată de către fiul său, prezentul apelant, a susţinut însă că a acceptat în mod tacit succesiunea, aşa cum de altfel rezultă din motivele de apel.
În apel, in dovedirea unor acte de acceptare tacita a moştenirii rămasă după defunctul H. I., făcute de către mama acestuia H.A., apelantul a propus interogatoriu reclamantei intimate şi audierea martorilor P.A. şi F. A..
Aceste probe administrate in apel nu au fost relevat existenţa unor acte de acceptare tacită a moştenirii făcute de mama defunctului H. I., numita H.A..
Folosinţa de către mama defunctului a grădinii şi casei din Cluj-Napoca, str. ... nr. 181 A este echivocă, deoarece, aşa cum rezultă din CF 16116 Cluj-Napoca, H.A. este coproprietar al acestui imobil, având o cotă de 60/144 parte. Folosinţa acestui imobil de către H.S., atât anterior, cât şi ulterior decesului fiului său H. I., cât şi reparaţiile la acest imobil făcute in cursul lunilor aprilie-mai 2002, la care s-a referit martorul P.A. in declaraţia sa, îşi au temeiul in calitatea acesteia de coproprietar al imobilului, drept înscris din anul 1993. Nu există nici o dovadă la dosar din care să rezulte că in termenul legal de acceptare a succesiunii după fiul său, mama defunctului H. I. şi-a manifestat voinţa de a-şi însuşi cota fiului său din acest imobil, in calitate de succesor al acestuia.
Fiind echivoce, folosinţa acestui imobil şi lucrările de renovare şi conservare făcute de H.S. la acest imobil nu pot fi socotită drept un act de acceptare tacită a moştenirii defunctului H. I., in sensul art. 689 Cod civil, întrucât din acestea nu poate fi desprinsă voinţa neîndoielnică a mamei de acceptare a moştenirii fiului.
Martorul F. A. a arătat in declaraţia sa consemnată la fila 65 dosar, că in luna mai 2002, a văzut-o pe doamna H.A. şi pe fiul acesteia H. P. ridicând din imobilul de pe strada ... o sobă şi o damigeană de 50 de litri, pe care le-au incărcat intr-un cărut şi le-au dus la casa de pe strada .... Martorul nu cunoaşte cui aparţineau soba şi damigeana.
In opinia instanţei, luarea acestor bunuri nu poate fi socotită act de acceptare tacită a moştenirii, câtă vreme nu se cunoaşte cui apartineau aceste bunuri şi care a fost intenţia lui H.A. in momentul la care a luat aceste două bunuri din casa fiului său.
Este foarte posibil ca aceste bunuri să fie ale ei şi să le fi luat inapoi, sau să le fi luat cu titlu de împrumut, nu cu alt titlul sau intenţie decât aceea de a-şi însuşi definitiv un bun din moştenirea fiului său.
Declaraţia prin care H.S. il imputerniceşte pe apelant in acest dosar să accepte in numele său succesiunea rămasă după fiul său, declaraţie dată la data de 19.05.2003, nu constituie un act de acceptare a succesiunii apt să atragă insuşirea calităţii de succesor al defunctului, deoarece a fost făcută in afara termenului de acceptare a succesiunii prev. de art. 700 Cod civil.
Susţinerile apelantului în sensul acceptării succesiunii raportat la declaraţia unui martor şi încheierea unui antecontract de vânzare-cumpărare sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că martorul nu a fost audiat în acest dosar şi nu s-a precizat în care anume a fost administrată această probă, iar în privinţa actului, acest înscris s-a realizat în 1996, anterior decesului defunctului (fila 90 dosar fond), între mama acestuia şi apelant, fiind lipsit de relevanţă din perspectiva acceptării succesiunii.
Faţă de cele ce preced, în baza art. 129 alin.3 C.pr.civ., conform cărora părţile au obligaţia de a-şi proba pretenţiile şi apărările, Tribunalul a menţinut soluţia Judecătoriei ca fiind temeinică şi legală, reclamanta fiind singura moştenitoare acceptantă conform declaraţiei autentificate dată în termen util (fila 10 dosar fond).
În baza art. 274 C.pr.civ., reţinând culpa procesuală a apelantului, l-a obligat să plătească intimatei H.S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocaţial.
VI. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul H. P.A.L solicitând admiterea recursului şi modificarea deciziei civile nr. 484/2014 a Tribunalului Cluj în sensul admiterii apelului şi schimbării sentinţei civile nr. 25332/2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca în sensul stabilirii ca moştenitoare a defunctului H. I. şi a pârâtei H.A. în calitate de mamă, ca moştenitor legal rezervatar; s-au solicitat şi cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a art. 689, partea a II-a cod civil vechi.
Tribunalul Cluj a reţinut că folosinţa de către mama defunctului a grădinii şi casei din Cluj-Napoca, str. ... este echivocă pentru că H.A. are calitatea de coproprietar al imobilului având o cotă parte de 60/144. Susţinerea instanţei de apel în sensul că folosinţa imobilului a fost făcută doar în calitatea sa de coproprietar nu are nici un suport. Raţionamentul instanţei de apel ar conduce la concluzia că niciodată un coproprietar nu ar putea face dovada acceptării tacite a moştenirii prin folosinţa bunului comun, de fiecare dată putându-i-se opune folosinţa bunului în calitate de proprietar. Numai prin alte probe se poate stabili dacă coproprietarul a folosit bunul comun şi în calitate de moştenitor, aspect de care nu s-a preocupat instanţa de apel.
În interpretarea art. 689 Cod civil instanţa de apel a greşit deoarece a omis două dintre argumentele foarte importante ale pârâtei: plata în întregime a impozitelor aferente imobilului şi apărarea pârâtei în acest proces, apărare bazată pe calitatea sa de erede după H. I..
În literatura de specialitate şi practica judecătorească se admite că actele de folosinţă a bunurilor succesorale şi plata impozitelor aferente valorează acte de acceptare tacită a moştenirii.
În speţă aceste acte se coroborează cu alte acte de dispoziţie neîndoielnice care conduc la concluzia acceptării tacite a moştenirii, în acest sens fiind procura judiciară autentificată sub nr. 353/2003 prin care defuncta H.A. l-a împuternicit pe H. P.A.l să o reprezinte în cauză.
Decizia atacată a fost dată şi cu încălcarea sau aplicarea greşită a art. 690 din vechiul Cod civil, lucrările de reparaţii efectuate de către defuncta H.A. la imobilul din str. ... fiind apreciate de către instanţa de apel ca lucrări de conservare şi renovare care nu pot fi socotite acte de acceptare tacită a moştenirii. Asemenea aprecieri sunt eronate deoarece cel puţin în
ceea ce priveşte baia şi vana este vorba despre lucrări cu caracter definitiv care reprezintă acte de administrare şi, în consecinţă, acte de acceptare tacită a moştenirii.
Pretenţiile în legătură cu actele de acceptare tacită a succesiunii din partea defunctei H.A. nu pot fi exagerat de severe deoarece persoana în cauză era bătrână şi fără pregătire de specialitate.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 274 C.pr.civ., art. 689, art. 690 din vechiul Cod civil.
În probaţiune s-a depus la dosar înscrisul anexat la fila 6.
VII. Deşi legal citaţi, intimaţii nu au formulat întâmpinare în cauză.
VIII. La data de 15.01.2015 intimata H.S. a depus la dosar concluzii scrise.
IX. Analizând recursul declarat de pârâtul H. P.A.L împotriva deciziei civile nr. 484 din 26.06.2014, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr..../211/2003*, Curtea reţine următoarele:
Cererea de recurs formulată de către pârâtul H. P.A.l a fost întemeiată în drept pe prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ., invocându-se încălcarea prevederilor art.689 şi art.690 C.civ., textele de lege avute în vedere la soluţionarea cauzei de către instanţa de fond şi cea de apel.
La art.689 din vechiul Cod civil se prevede că acceptarea succesiunii poate fi şi tacită, atunci când eredele face un act pe care nu ar putea să îl facă decât în calitatea sa de erede, şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare.
Art.690 din vechiul Cod civil prevede că actele curat conservatorii, de îngrijire şi de administraţie provizorie nu sunt acte de primire a moştenirii dacă cel care le-a făcut nu a luat titlu sau calitate de erede.
Pornind de la prevederile art.689 C.civ. , care permit ca acceptarea succesiunii să fie şi tacită, nu numai expresă, instanţa de fond şi apoi cea de apel au administrat probele solicitate de părţi în vederea dovedirii actelor pe care defuncta H.A. le-a făcut referitor la masa succesorală rămasă după H. I., apreciind apoi asupra acestora, raportat la art.689 C.civ., în sensul că nu este vorba despre acte care lasă neapărat a se presupune intenţia de acceptare deoarece pârâta H.A. avea calitatea de coproprietar al imobilului care face parte din masa succesorală rămasă după defunctul H. I., imobil referitor la care au fost efectuate acte apreciate de către H.A. ca făcând dovada acceptării tacite a succesiunii.
Aprecierea instanţei de apel asupra acestor acte referitor la care s-a invocat că ar face dovada acceptării tacite a succesiunii, în sensul că ar fi echivoce, din acestea neputându-se desprinde voinţa neîndoielnică a mamei de a accepta succesiunea rămasă după fiul, său nu mai poate fi cenzurată de către instanţa de recurs, criticile formulate în acest sens prin recurs nepunând în discuţie legalitatea deciziei atacate, respectiv greşita interpretare şi aplicare a art.689 C.civ., ci temeinicia acesteia, respectiv modul în care instanţa de apel a apreciat probaţiunea administrată în cauză pe aspectul acceptării tacite a succesiunii. Ori, după abrogarea pct. 11 al art.304 C.pr.civ. prin O.U.G. nr.138/2000, în recurs nu se mai pot formula critici în ceea ce priveşte temeinicia hotărârii instanţei de apel, putând fi pusă în discuţie numai ne/legalitatea acesteia.
De menţionat este faptul că pârâtul omite a avea în vedere în cererea de recurs faptul că interpretarea dată de instanţa de apel asupra actelor invocate de pârâta H.A. ca fiind de acceptare tacită a succesiunii a avut în vedere faptul că în cauză există o stare de coproprietate asupra imobilului care face parte din masa succesorală rămasă după defunctul H. I., asupra unei cote părţi din acesta defuncta H.A. având un drept de proprietate exclusivă la momentul deschiderii succesiunii după defunctul H. I.. Ori, în aceste condiţii interpretarea actelor în legătură cu imobilul care face parte din masa succesorală, invocate ca fiind de acceptare tacită a succesiunii, se face diferit faţă de situaţia când întreg imobilul referitor la care au fost săvârşite diverse acte face parte din masa succesorală, asupra acestora planând echivocul
derivat din aceea că este dificil a se stabili dacă au fost săvârşite în calitate de moştenitor sau de coproprietar.
În doctrină s-a arătat de altfel că în ceea ce priveşte intenţia propriu-zisă a succesibilului, care trebuie dedusă din natura actului şi din verificarea faptelor care au însoţit încheierea lor, acestea sunt chestiuni de fapt care intră în competenţa exclusivă a instanţelor de fond( C. Hamangiu, I Rosetti- Bălănescu, Al. Băicoianu, Tratat de drept civil român, ed. All Beck, vol. 3, p.280).
Referitor la valoarea procurii judiciare autentificate sub nr.353/19.05.2003 instanţa de apel a reţinut că aceasta nu a fost dată în termenul de acceptare a succesiunii prevăzut de art.700 C.civ., acesta fiind motivul pentru care nu a mai fost analizată din perspectiva art.689 şi art.690 C.civ. ca putând fi sau nu calificată ca un act de acceptare tacită a succesiunii, şi actele de acceptare tacită a succesiunii trebuind a fi săvârşite în acelaşi termen de prescripţie de 6 luni prevăzut de art.700 C.civ.
În ceea ce priveşte art.690 C.civ., text de lege de asemenea invocat ca fiind interpretat şi aplicat greşit de către instanţa de apel, se constată că prin cererea de recurs s-a invocat modul în care au fost apreciate de către instanţa de apel lucrările de reparaţii făcute de defuncta H.A. asupra imobilului în litigiu, ca fiind lucrări de conservare, în opinia recurentului acestea fiind de fapt lucrări definitive care pot fi apreciate ca acte de administrare şi deci acte de acceptare tacită a moştenirii.
Referitor la această critică, din considerentele deciziei atacate rezultă că ceea ce a influenţat soluţia instanţei de apel nu a fost calificarea acestor lucrări ca fiind acte de conservare sau de administrare provizorie, deci acte care conform art.690 C.civ. nu lasă a se presupune intenţia de acceptare tacită a succesiunii, ci faptul că toate actele săvârşite de către defuncta H.A. în legătură cu imobilul au un caracter echivoc, derivat din aceea că H.A. avea în proprietate o cotă parte din imobil la data deschiderii succesiunii după defunctul H. I., nefiind deci de natură a lăsa să se presupună neapărat intenţia de acceptare a succesiunii, aşa cum impune art.689 C.civ.
Astfel , se constată că deşi în ceea ce priveşte natura actului din care se pretinde că ar rezulta acceptarea succesibilului, fiind vorba despre o chestiune de drept este admisibilă cenzurarea concluziei instanţelor de fond de către instanţa de recurs, acest aspect nu mai prezintă relevanţă în cauză în condiţiile în care, astfel cum s-a arătat anterior, caracterul echivoc al actelor, stabilit raportat la existenţa stării de coproprietate iar nu raportat la natura actelor săvârşite de succesibil, nu mai poate fi pus în discuţie în recurs.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art.304 alin.1 pct.9 raportat la art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de pârâtul H. P.A.L împotriva deciziei civile nr. 484 din 26.06.2014 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosarul nr. .../211/2003*, pe care o va menţine ca legală.
Deşi intimata H.S. a solicitat cheltuieli de judecată prin concluziile scrise depuse la dosar după închiderea dezbaterilor, făcând dovada acestora, acestea nu vor fi acordate deoarece nu au fost solicitate în termenele impuse de Codul de procedură civilă, această solicitare formulată după închiderea dezbaterilor nefiind pusă în discuţia contradictorie a părţilor şi în consecinţă neputând fi avută în vedere la soluţionarea cauzei.
| ← Contract de vânzare-cumpărare cu clauză secretă de... | Succesiune. Includerea în masa succesorală şi a imobilului ce... → |
|---|
