Contract de vânzare-cumpărare cu clauză secretă de întreţinere şi rezerva uzufructului viager
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 157/R din 19 martie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 3232 din 29 noiembrie 2013, pronunţată de Judecătoria Zalău în dosarul nr. .../337/2012 a fost admisă in parte acţiunea reclamantului F. V. în contradictoriu cu pârâţii B. T. si B. M..
A fost respinsă cererea reclamantului privind anularea contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.1814/04.03.2008, având ca obiect imobilul înscris in CF 1049 ind Zalau si in CF 1551 colectiva Zalau, nr. top 1469/a/a/1/1/2/1, 1469/a/a/1/2/2/8, pentru lipsa discernământului reclamantului la încheierea acestuia.
S-a constatat caracterul parţial simulat al contractului de vânzare-cumpărare nr. 1814/04.03.2008 încheiat între părţi în sensul că acesta este deghizat sub aspectul clauzelor sale, ascunzând în fapt un contract de vânzare-cumpărare cu clauza de întreţinere si rezerva uzufructului viager in favoarea reclamantului.
S-a dispus rezolutiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.1814/04.03.2008, cu clauza secretă de întreţinere si rezerva uzufructului viager in favoarea reclamantului având ca obiect apartament compus din 2 camere, bucătărie, cămară, dispunând repunerea părţilor in
situaţia anterioara, încheierii contractului cu consecinţa dispunerii rectificării CF 1049 ind. Zalău si CF 1551 col. Zalău, nr. top 1469/a/a/1/1/2/1, 1469/a/a/1/2/2/8, prin radierea dreptului de proprietate al pârâţilor si restituirea către pârâţi, de către reclamant a preţului parţial de 52000 lei plătit de pârâţi.
A fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâţilor la plata contravalorii serviciilor prestate de Asociatia H. şi pentru obligarea pârâţilor la plata unor daune morale in cuantum de 50000 lei
Au fost obligaţi pârâţii la plata, in favoarea reclamantului, a sumei de 3467 lei reprezentând cheltuieli parţiale de judecata.
Pentru a dispune în acest sens instanţa de fond a reţinut următoarele:
La data de 04.03.2008 s-a încheiat intre reclamantul F. V. si pârâţii B. T. si B. M.-M. un contract de vanzare cumparare, autentificat de BNPA C. prin Încheierea de autentificar nr. 1814/04.03.2008 (f.7), prin care reclamantul a vandut paratilor imobilul apartament compus din 2 camere, bucatarie, camara, baie, vestibul, debara, balcon, cu suprafata utila de 50,8 mp, impreuna cu toate partile comune, situat administrativ in municipiul Zalau, str. ... nr. 1, bl S-2 ap 8, inscris in CF 1049 ind Zalau. si in CF 1551 colectiva Zalau, cu nr top 1469/a/a/1/1/2/1, 1469/a/a/1/2/2/8 la pretul de 120000.
Prin cererea initiala reclamantul a solicitat anularea contractului de vanzare cumparare mentionat anterior pentru lipsa discernamantului sau la data incheierii respectivului contract. Ulterior, pe parcursul procesului, acesta a invederat instantei ca a fost lucid la data incheierii respectivului contract si a avut discernamant, fapt atestat si de adeverinta medicala atasata la dosar, eliberata de un medic specialist psihiatru (f12) din care rezulta ca reclamntul nu prezinta tulburari neurologice ca urmare a bolii de care sufera, in speta sindR.. Parkinson, boala care de altfel in prezent este tratabila, reclamantul sustinand si el ca tine boala sub control prin medicamentatie adecvata si printr-un regim de viata santatos.
În consecinţă a fost respinsă cererea reclamantului pentru anularea contractului autentificat de BNPA C. sub nr.1814/04.03.2008 , incheiat intre părţi .
In acest contract se stipuleaza ca pretul a fost achitat in intregime reclamantului vanzator la data semnarii sale. Acesta este actul public, incheiat între părţi, contestat de reclamant care susţine ca intre parti s-a incheiat, in realitate, un contract de întreţinere pe care paratii nu l-au respectat.
Cauza supusă judecăţii are deci ca obiect constatarea simulaţiei prin deghizare. Deghizarea totală intervine atunci când părţile doresc să ascundă natura juridică a contractului iar deghizarea este parţială când partile doresc sa ascundă anumite clauze contractuale.
Simulaţia, este operaţiune juridică în cadrul căreia printr-un act juridic public dar aparent, denumit şi simulat se crează o altă situaţie juridică decât cea stabilită printr-un act ascuns, secret dar adevărat
În spetă reclamantul a arătat că actul juridic incheiat cu paratii reprezinta un contract de intretinere, in baza caruia, in schimbul imobilului mentionat anterior, paratii s-au obligat sa-i presteze reclamantului intretinere pe durata vietii si sa-l inmormanteze dupa datinile crestine. Paratul recunoste ca, in vederea rezolutionarii antecontractului de vanzare cumparare privind imobilul in litigiu, incheiat cu numitul B. M. a fost a aprimit de la parati suma de 52000 lei dar, dar cu titlu de imprumut si nu parte dinpretul apartamnetului, invederand totodata ca a restituit respectiva suma in cinci rate, primele doua rate provenind din avansul aferent achizitionarii unui imobil in localitatea Medias, avans restituit de catre numitul M.S., administratorul agentiei imobiliare din Medias care a intermediat tranzactia.
Paratii au susţinut că au achitat reclamantului integral preţul apartamentului in doua transe, respectiv prima transa de 62000 lei, si care a fost folosita pentru rezolutiunea antecontractului de vanzare cumparare incheiat de reclamant cu numitul B. M. (f.55-57) iar cea de-a doua transa, de 68000 a fost platita de parati reclamantului acasa la acesta, inainte ca
partile sa se deplaseze la agenţia imobiliara in vederea perfectării contractului. De asemenea, prin intampinare paratii au aratat ca, desi in cuprinsul contractului de vanzare cumparare partile nu s-a trecut obligatia de a permite reclamantului sa locuiasca in continuare in apartamentul ce face obiectul tranzactiei, paratii au respectat aceasta obligatie in considerarea calitatii reclamantului, care este unchiul paratei.
Instanţa a apreciat că în speţă sunt îndeplinite, atât conditiile de exercitare cât şi de admisibilitate ale acţiunii în constatarea simulaţiei introdusă de către reclamant, apreciind ca in speta este vorba de o deghizare partiala prin ascunderea unor clause contractuale, pentru următoarele considerente :
Din probele administrate, respectiv din declaratia martorului B. M. (f.109) rezulta faptul ca paratii au facut dovada platii catre reclamant a primei transe de pret, in suma de 52000 lei nu 62000 lei cum acestia au sustinut prin interogatoriile ce le-au fost administrate(f.85-89), martorul declarand instantei ca a primit de la parata personal, care a scos banii din geanta, suma de 52000 lei.
Reclamantul nu contesta acesta stare de fapt, dar contesta titlul ca care parata a efectuat plata, sustinand ca in realitate ar fi fost un imprumut pe care l-a restituit paratilor in cinci transe, primele doua transe. provenind din restituirea avansului platit pentru achizitionarea unui imobil in localitatea Medias.
Reclamantul nu a probat, prin nici un mijloc de probă faptul ca a restituit suma de 52000 lei paratilor. Extrasul de cont depus la dosar de catre reclamant (129-131) atesta doar faptul ca reclamantul a ridicat de la banca suma de 19926 lei fara sa existe vreo dovada ca respectiva suma de bani a fost inmanata paratilor.
In ceea ce priveşte ultimele trei transe potrivit reclamantului, prima transa de 2000 lei a fost oferita paratei in vederea achiziţionării unei mobile, a doua transa in suma de 5000 lei in vederea achiziţionării unui autoturism iar cea de-a treia transa in suma de 2000 lei a fost virata in contul paratului, instanta retinand ca, in ceea ce priveste primele doua sume acestea reprezinta, raportat la scopul acordarii lor, un dar manual facut paratei iar in ceea ce priveste suma de 2000 lei, paratul nu a facut dovada avansarii sumei respective. In ceea ce priveste indemnizatia primita de parata in calitate de asistent personal al reclamantului, instanta retine ca aceasta suma a fost avansata reclamantului de Municipiul Zalau,in baza contractului de munca incheiat de parata in calitate de asistent personal al reclamantului si nu a fost platita de reclamant din fondurile sale proprii.
Pe baza probelor admistrate, a rezultat ca paratii au platit reclamantului prima transa de 52000 lei din pretul apartamentului.
In ce priveşte cea de-a doua trasa din preţ, respectiv suma de 68000 lei, instanţa reţinut ca aceasta nu a fost plătita reclamantului
Împrumutul contractat de parat in suma de 20000 lei(f. 133-136) precum si împrumuturile: in suma de 20000 acordat paratilor de martorul P. L.S. (f. 111), in suma 4000 lei acordat paratilor de martorul B. A.(f.125), in suma de 1000 EUR acordat paratilor de fratele reclamamtului (f. 126) si suma de 5000 lei acordatacestora de martorul Z.T.V. (147) însumeaza aproximativ 52000 lei si fac dovada faptului ca paratii au platit reclamantului doar prima transa din pret.
Paratii nu au facut dovada ca deţineau economii personale de 68000 lei, convingerea instantei fiind aceia ca paratii nu au deţinut aceasta suma de bani, convingere intarita si de faptul ca paratii aveau de restituit imprumuturile contractare cere le afectau substanţial bonitatea.
Raportat la cele reţinute anterior, instanta a reţinut că, atâta vreme cat nu s-a platit diferenta de pret rezulta ca paratii s-au obligat sa asigure intretinere paratului pentru aceasta diferenta de pret de 68 000 lei, asadar partile s-au inteles ca reclamantul sa vandal paratilor
apartamentul pentru pretul de 52000 lei si prestarea intretinerii sale de catre parati, cu rezerva uzufructului viager in favoarea reclamantului.
Între părţi, simulaţia nu poate fi dovedită decât printr-un contraînscris care ar modifica actul aparent ce se pretinde a fi simulat. De la această regulă, doctrina şi jurisprudenţa au consacrat unele excepţii considerând admisibile proba testimonială şi prezumţiile în următoarele cazuri: când există un început de dovadă scrisă sau când părţile au fost în imposibilitate de a-şi preconstitui un înscris. Instanţa apreciază că, în prezenţa sunt aplicabile prevederile art. 1198 Cod civil, care se referă la imposibilitatea materială şi morală a unei părtii de a preconstitui dovada scrisă despre obligaţia ce pretinde. În sensul arătat, nu poate exista nici o îndoială ca relaţiile ce există în mod obişnuit între rude apropiate respectiv între unchi şi nepoata sunt incompatibile cu comportari din care ar reiesi o lipsă de încredere a unuia faţă de celalalt, cum ar fi aceea de a pretinde întocmirea unor înscrisuri pentru constatarea operaţiunilor juridice ce intervin între ei.
În privinta naturii actului juridic secret incheiat intre parti, instanta a apreciat, raportat la probatoriul administrat si in considerarea sustinerile partilor, ca bunul a fost înstrainat in schimbul atât al întreţinerii, cât şi al unei sume de bani, retinandu-se totodata si un drept de uzufruct viager al paratului aupra imobilului ce constituie obiect derivat al actului juridic incheiat intre parti. Astfel, pentru a soluţiona problema naturii juridice a contractului, trebuie să se determine care este obligaţia principală, scopul principal urmărit de părţi la încheierea acestuia. Avand in vedere pozitia procesuala a paratilor coroborata cu declaratiile martorilor audiati, care au declarat in fata instantei ca, cunosc faptul ca paratii au imprumutat bani de la martori pentru cumpararea unui apartament, instanta apreciaza ca in speta este vorba de un contract de vanzare cumparare cu clauza de intretinere si uzufruct viager in favoarea reclamantului, caracterul deghizat al contractului constand tocmai in ascunderea clauzei de intretinere si a uzufructului viager pe care si l-a rezervat reclamantul.
Sub aspectul prestarii obligatiei de intretinere, din ansamblul materialului probator, rezulta ca aceasta nu a fost prestata cu caracter de continuitate de catre parati, fiind prestata doar accidental. In acest sens, de retinut este si adresa nr. 4772/11.05.2009 emisa de Consiliul Local al Municipiului Zalau din care rezulta ca, parata, in intervalul 04.04.200814.11.2008, adica ulterior incheierii contractului mentionat anterior, chiar daca avea obligatia de a-l ingriji si supreveghea in permanentă pe reclamant si in baza unui contract de munca, nu si-a indeplinit aceasta obligatie, prezentandu-se doar sporadic la locuinta acestuia; instanta a retinut de asemenea ca paratii sunt de altfel in imposibilitate de a asigura si pe viitor intretinerea reclamantului, in conditiile in care locuiesc in judetul Maramures, la o distanta considerabila de locuinta reclamantului, neputand astfel satisface prompt si la momentul oportun nevoile de intreţinere ale reclamantului, care este grav bolnav, esentiala pentru reclamant fiind tocmai prezenta unuia dintre parati avand in vedere starea sa de sanatate, pentru a-i acorda ingrijirile necesare in caz de nevoie.
În consecinţă s-a dispus rezolutiunea contractului de vanzare cumparare autentificat de BNPA C. prin Incheierea de autentificare nr.1814/04.03.2008 (f.7), cu clauza de intretinere si rezerva uzufructului viager in favoarea reclamantului avand ca obiect apartamentul compus din 2 camere, bucatarie, camara, baie, vestibul, debara, balcon, cu suprafata utila de 50,8 mp, impreuna cu toate partile comune, situat administrativ in municipiul Zalau, str.... nr. 1, bl S-2 ap 8, inscris in CF 1049 ind Zalau. si in CF 1551 colectiva Zalau, cu nr top 1469/a/a/1/1/2/1, 1469/a/a/1/2/2/8.
Ca o consecinta fireasca a rezolutionarii, instanta a dispus repunerea partilor in situatia anterioara,încheierii contractului de vanzare-cumparare autentificat de BNPA C. sub nr.1814/04.03.2008 cu clauza secreta de intretinere si rezerva uzufructului viager in favoarea reclamantului cu consecinţa di rectificării cărţilor funciare în care este înscris imobilul litigios prin radierea dreptului de proprietate al pârâţilor.
Totodată pe considerentul calificării convenţieie încheiate de părţi ca fiind un contract de vanzare cumparare cu clauza de intretinere, cu toate efectele specifice rezolutiunii unui atare contract, instanta a dispus restituirea de catre reclamant a pretului partial de 52000 lei platit de parati.
Cu privire la obligarea paratilor la plata contravalorii serviciilor prestate de Asociatia H., ceea ce echivaleaza cu o cerere de executare a prestatiilor contractuale, instanta a respins cererea avand in vedere faptul ca s-a pronuntat rezolutiunea contractului, la solicitarea reclamntului.
In privinta daunelor morale reţinându-se că reclamantul nu a dovedit ca a încercat un prejudiciu de imagine ca urmarare a atitudinii paratilor sau ca a intervenit o agravare a starii de sanatate pentru aceleasi considerente, s-a respins cererea reclamantului privind obligarea paratilor la plata unor daune morale in cuantum de 50000 lei.
Prin decizia civilă nr. 786 din 13 noiembrie 2014 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr. .../337/2012 a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanţii pârâţii B. M. M. şi B. T., împotriva sentinţei civile nr.3232/29.11.2013 pronunţată de Judecătoria Zalău în dosarul nr..../337/2012.
Apelanţii au fost obligaţi să achite intimatului F. V. suma de 1600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Zalău la data de 13.11.2012, reclamantul F. V. a chemat in judecata pe paratii B. T. si B. M., solicitand instantei anularea contractului de vânzare-cumpărare incheiat intre parti la data de 03.07.2008 si “sa fie obligat sa primeasca inapoi restituirea obiectului care este apartamentul nr. 8, din blocul S2 din municipiul Zalău” .
In motivare reclamantul a arătat ca la data de 07.11.2007, cu un an inaintea semnarii actului de vânzare - cumpărare, a fost diagnosticat cu sindR.. Parkinnson- forma agravanta, context in care a “ numit-o” pe parata in calitate de asistent personal, acesta purtându-se necuviincios cu reclamanatul, făcând aprecieri injuste şi jignitoare la adresa acestuia. In aceasta perioada parata a beneficiat de toate drepturile conferite de lege. Primaria Zalau, prin organele de specialitate, a efectuat mai multe sondaj e la domiciliul paratului unde parata nu a fost gasita, desi fisa postului specifica prezenta sa la dominciliul paratului, aceleasi recomandari fiind facute si de catre medicii specialisti.
La data de 28.08.2012, in urma consultarii cu fratele sau, reclamantul a luat hotararea de a se interna la Policlinica SF Vineri din municipiul Zalau pentru perioada nedeterminata.
Reclamantul a arătat de asemenea ca, contractul de vanzare cumparare “s-a încheiat in mod incorect” deoarece notarul nu l-a întrebat daca sufera de anumite boli care fac imposibila conştientizarea actelor semnate si de asemenea preţul nu a fost plătit partile simulând doar incheierea unui contract de vânzare cumpărare.
Cererea formulată personal de parte s-a întemeiat in drept pe dispoziţiile art.948,953,954,9690 şi 961 cod civil.
În a contextul precizărilor formulate oral de reclamant în şedinţa publică din 19.02.2013-însuşi reprezentantul pârâţilor apelanţi a solicitat instanţei să invedereze reclamantului să precizeze dacă acţiunea formulată este una în anulare sau în constatare (f.61).
În şedinţa publică din 19 martie 2012 în prezenţa reclamantului şi a pârâţilor asistaţi de avocatul ales instanţa a pus în discuţia părţilor temeiul juridic al cererii principale (f.90 dosar fond) .
Apelanţii au susţinut că instanţa dispus recalificarea fără le acorde cuvântul asupra acestor aspecte,fiindu-le acordat cuvântul doar după ce s-a dispus recalificarea acţiunii introductive, şi doar asupra altor aspecte.
Faţă de acest prim motiv de apel tribunalul a reţinut că nu rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă faptul că pârâţilor le-ar fi fost limitat în vreun fel dreptul de a se pronunţa asupra aspectului pus în discuţia părţilor ,iar în situaţia în care aceştia intenţionau să îşi exprime punctul de vedere aveau posibilitatea să şi-l exprime şi să solicite consemnarea ceea ce însă nu au facut,ceea ce denotă că nu au avut obiecţiuni asupra recalificării dispuse de instanţa de fond.
Aşadar nu se poate reţine în încălcarea în cauză principiului contradictorialităţii.
După recalificarea acţiunii de către instanţa de fond s-a trecut la administrarea probelor încuviinţate în cauză, prin raportare la acţiunea introductivă şi procedând în această manieră, instanţa ar fi încalcat principiile de bază ale procesului civil, soluţionând cauza fară a intra în cercetarea fondului.
Ori din verificarea aceleiaşi încheieri de şedinţă Tribunalul a reţinut că teza probatorie în vederea căreia s-a încuviinţat audierea martorilor propuşi de reclamant viza următoarele aspecte : înţelegerea cu privire la întreţinerea reclamantului de către pârâţi ,de câte ori au venit pârâţii să-l viziteze. Reprezentantul pârâţilor nu s-a opus cererii în probaţiune formulată de reclamant propunând la rândul său audierea a doi martori .
Nu se susţin aşadar nici afirmaţiile apelanţilor potrivit cărora s-a admis acţiunea reclamantului fără ca acesta să solicite administrarea de probe pentru a dovedi existenţa vreunei înţelegeri cu privire la întreţinerea sa de către apelanţi.
În ceea ce natura actului juridic secret încheiat intre parti, Tribunalul a reţinut că în mod judicios instanţa de fond, raportat la probatoriul administrat, in considerarea susţinerile partilor, raportat şi la conduita ulterioară a acestora ca apartamentul proprietatea reclamantului a fost înstrainat de acesta in schimbul atât al întreţinerii, cât şi al unei sume de bani, retinandu-se totodata si un drept de uzufruct viager al paratului aupra imobilului.
Existenţa între părţi a unei înţelegeri intervenită anterior încheierii actului public, convenită în vederea întreţinerii reclamantului de către pârâţi a fost dovedită în cauză.
Astfel prin declaraţiile date în faţa instanţei de apel martorul B. M. arată că în luna februarie 2008 reclamantul i-a communicat că nu mai doreşte perfectarea contractului de vânzare cumpărare şi că intenţionează să dea apartamentul nepoatei sale B. M. M. care îl va întreţine (f.60 dosar apel).Totodată prin depoziţia sa martora M. M. -vecină de bloc cu reclamantul - relatează instanţei că în urmă cu doi sau trei ani reclamantul i-a spus că intenţionează să dea apartamentul nr. 8 din blocul S2 în care el locuieşte nepoatei sale ,care îl va îngriji (f.59).
Tribunalul a reţinut că date fiind raporturile de rudenie dintre părţi, preconstituirea unui înscris era dificilă şi improbabilă astfel că, deşi nu s-a invocat expres de către reclamant, ne găsim în cazul asimilat de doctrină şi de jurisprudenţă ipotezelor de excepţie reglementate de art.1198 Cod Civil, când părţile au fost în imposibilitate de reconstitui un înscris, în cazul de faţă imposibilitatea nefiind de ordin material, ci moral.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii B. M. M. şi B. T., solicitând, în principal, casarea decizie civile atacate,cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare instanţei de apel, iar în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi în consecinţă, schimbarea sentinţei civile nr. 3232/29.11.2013 a Judecătoriei Zalău în sensul respingerii acţiunii.
Motivele recursului nu au fost structurate în raport de temeiurile de drept invocate, respectiv art. 312 alin. 5 Teza I Cod proc. civ., cu privire la cererea de casare a deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare şi respectiv, art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., cu privire la cererea subsidiară.
În susţinerea recursului se arată că maniera în care a fost realizată motivarea deciziei atacate, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, ceea ce atrage casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin acţiunea promovată s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 7.03.2008 şi restabilirea situaţiei anterioare de CF pe motiv de incapacitate, neplata preţului, lipsa întreţinerii. Ulterior primei zi de înfăţişare, din data de 19.02.2013, instanţa pune în discuţia părţilor temeiul de drept al acţiunii introductive şi procedează la recalificarea acţiunii, procedură nelegală, întrucât intervine ulterior încuviinţării probaţiunii în dosar, iar probaţiunea nu a mai fost discutată. Modalitatea în care procedează instanţa de apel, încalcă principiul contradictorialităţii.
Instanţa de fond încalcă şi principiul disponibilităţii, aspect invocat în declaraţia de apel, dar pe care instanţa de apel nu-l analizează.
Judecătorul cauzei nu poate să modifice acţiunea introductivă de instanţă în maniera de care să atragă de la sine admiterea acţiunii.
Instanţa de fond dispune recalificarea acţiunii, apreciind că este vorba de o acţiune în constatarea simulaţiei fără alte detalii, iar apoi prin sentinţa pronunţată, respinge cererea de anulare a contractului şi admite acţiunea în constatarea simulaţiei în condiţiile în care instanţa a fost sesizată doar cu o cerere, ulterior recalificată din oficiu şi nu cu două cereri de chemare în judecată. Cererea de anulare a contractului nu mai exista la momentul pronunţării sentinţei, deoarece fusese recalificată în acţiune în constatarea simulaţiei, aspect care, deşi invocat, nu a mai fost analizat de instanţa de apel.
Soluţia pronunţată de instanţa de apel este nelegală şi pentru faptul că, contractul în litigiu a fost calificat ca fiind un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, iar faptul că ei nu au prestat întreţinerea, nu poate să atragă rezoluţiunea contractului în întregul său, ci doar cu privire la partea din contract care priveşte întreţinerea.
Aceste aspecte nu au fost analizate de instanţa de apel, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei, consecinţa fiind aceea a casării deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate:
În ce priveşte critica privind dispoziţia instanţei cu privire la anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1814/4.03.2008 de Biroul Notarului Public C., curtea reţine următoarele:
Pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, care sunt în acelaşi timp şi condiţii de exercitare ale acţiunii, între acestea fiind şi acela al existenţei unui interes. Prin interes se înţelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mişcare acţiunea civilă. Interesul trebuie să îndeplinească anumite cerinţe, îtnre care şi aceea de a fi legitim, cerinţă care vizează temeinicia sau netemeinicia pretenţiei formulate.
În speţă, curtea constată că, capătul de acţiune privind anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de Biroul Notarului Public C. sub nr. 1814/4.03.2008, încheiat între reclamantul F. V. în calitate de vânzător şi pârâţii în calitate de cumpărători, pentru lipsa discernământului reclamantului la încheierea contractului, a fost respins.
Prin urmare, curtea apreciază că pârâţii nu au nici un interes în a critica soluţia instanţei de fond şi a instanţei de apel, care a respins apelul pârâţilor, menţinând soluţia instanţei de fond de respingere a acestui capăt de acţiune.
În ce priveşte celelalte critici, curtea reţine următoarele:
Prin acţiunea promovată, reclamantul F. V., a solicitat instanţei să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâţii la data de 4 iulie 2008 şi autentificat sub nr. 1814 de Biroul Notarului Public C. şi să se dispună obligarea pârâţilor la restituirea apartamentului, care a făcut obiectul acestui contract.
În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat lipsa discernământului la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare şi faptul că preţul nu a fost plătit, părţile simulând doar încheierea unui contract de vânzare-cumpărare.
În şedinţa publică din 19.02.2013 şi 19.03.2013, instanţa a pus în discuţia părţilor dacă acţiunea este o acţiune în anulare sau în constatare, temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, interogând reclamantul şi în funcţie de răspunsurile acestuia, instanţa a calificat acţiunea ca fiind o acţiune în declararea simulaţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. 6 Cod proc. civ., instanţa este datoare să hotărască numai asupra celor ce formează obiectul pricinii supuse judecăţii, fără a putea depăşi limitele investirii sale, dar, totodată şi să soluţioneze toate capetele de cerere cu a căror judecare a fost investită.
În acelaşi timp, instanţa de judecată are obligaţia de a nu schimba obiectul acţiunii, care nu poate fi nici schimbat şi nici depăşit, dar temeiul ei juridic nu leagă instanţa, care este îndreptăţită şi chiar obligată în exercitarea rolului ei activ să dea acţiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant, după ce va pune în discuţia contradictorie a părţilor acest aspect, respectând astfel dreptul lor la apărare şi principiul contradictorialităţii.
În speţă, recurenţii omit să observe că, prin acţiunea promovată, reclamantul a solicitat să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare şi pentru faptul că „de asemenea, preţul nu a fost plătit, părţile simulând doar încheierea unui contract de vânzare-cumpărare”.
Prin uramre, chiar dacă temeiul de drept indicat de reclamant a fost art. 948, 953, 954, 960 şi 961 Cod proc. civ. ( în realitate, Cod civil), fără a indica ca temei de drept şi art. 1175 C. civil, instanţa avea obligaţia de a da acţiunii calificarea juridică exactă în condiţiile în care reclamantul invocă în motivarea cererii de chemare în judecată şi existenţa simulaţiei ( primul alineat din pag. 3 al cererii de chemare în judecată).
Recurenţii omit, de asemenea să observe că din verificarea încheierii de şedinţă din 19.02.2013, instanţa procedează în fapt la interogarea reclamantului cu privire la susţinerile din acţiune, interogare la care participă prin întrebări şi pârâţii prin reprezentant, după care, chiar reprezentantul pârâţilor face aprecieri cu privire la faptul că „în raport de precizările de la acest termen făcute de reclamant nu ştie cum să califice obiectul acţiunii”.
În şedinţa publică din 19.03.2013, urmare celor discutate în şedinţa publică din 19.02.2013, instanţa pune în discuţia părţilor temeiul de drept al cererii principale şi, urmare acestui fapt, instanţa califică acţiunea ca fiind o acţiune în declararea simulaţiei.
În concluzia celor reţinute, afirmaţiile recurenţilor privind încălcarea principiului contradictorialităţii şi disponibilităţii, nu sunt întemeiate.
Critica privind necercetarea fondului cauzei este întemeiată pe faptul că instanţa de apel nu a analizat criticile referitoare la calificarea de către instanţa de fond a contractului de vânzare-cumpărare, parţial ca şi contract de vânzare-cumpărare parţial ca şi contract de întreţinere şi, cu toate acestea, dispune rezoluţiunea fără a exista temei legal, astfel că se impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Curtea apreciază că aceste critici sunt nefondate. Casarea cu trimitere spre rejudecare întemeiată pe soluţionarea cauzei pentru necercetarea fondului se impune în situaţii în care, cauza ar fi fost soluţionată pe o excepţie, cum ar fi excepţia prescripţiei extinctive ş.a. sau dacă instanţa a soluţionat pricina în baza unui alt temei juridic decât cel invocat, fără a-l pune în discuţia părţilor. Aceasta, pentru că deşi în faţa instanţei de fond s-au administrat probe, iar instanţa s-a pronunţat atât în drept, cât şi în fapt, aceasta nu s-a făcut în considerarea temeiului juridic invocat de parte, astfel că cererea nu a fost soluţionată pe fond.
În speţă, instanţa de apel analizează aceste critici atunci când reţine că, din verificarea încheierilor de şedinţă, teza probatorie în vederea căreia s-a încuviinţat audierea martorilor a fost aceea a existenţei unei înţelegeri cu privire la întreţinere reclamantului, că în contrapartidă şi în combaterea acestei teze, la care reclamantul a renunţat ulterior, pârâţii au propus, iar instanţa a încuviinţat audierea a doi martori.
Analiza criticilor privind natura actului juridic făcută de instanţa de apel este legală, atunci când reţine că, pe baza probelor administrate, instanţa de fond a apreciat că în speţă este vorba despre un contract simulat, de o deghizare parţială, constând în ascunderea clauzei de întreţinere şi a uzufructului viager, că din cauza imposibilităţii morale, gradul de rudenie dintre părţi nu s-a putut preconstitui dovada scrisă.
În acest context, criticile recurenţilor sunt nefondate, instanţa de fond dispunând în mod legal rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză secretă de întreţinere şi rezerva uzufructului viager şi repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Aceasta pentru că, rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare este o sancţiune pentru neexecutarea culpabilă a contractului sinalagmatic, sancţiune constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii lui.
Urmare respingerii recursului, fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc. civ., recurenţii să achite intimatului F. V. suma de 1600 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei de la fila 24.
| ← Pretenţii. Ocuparea abuzivă a unui spaţiu de locuit | Succesiune. Acte săvârşite de succesibil ce nu pot fi... → |
|---|
