Acţiune în grăniţuire şi revendicare. Luarea în considerare a proceselor-verbale de punere în posesie eliberate în baza Regulamentului de aplicare a Legii nr. 18/1991
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 70/R din 3 februarie 2015
I. Prin sentinţa civilă nr. 179 din 30 ianuarie 2014 a Judecătoriei Năsăud, pronunţată în dosarul nr. .../265/2012, s-a dispus după cum urmează:
S-a admis în parte acţiunea reclamanţilor S.O. şi S.A., împotriva pârâţilor B.G. şi B.A. şi, în consecinţă:
S-a dispus modificarea limitei actuale de proprietate dintre terenul proprietatea reclamanţilor înscris în CF nr. 26640 Feldru, nr. cad. 163, în suprafaţă tabulară de 2023 mp. şi cel al pârâţilor, înscris în C.F. nr. 26478 Feldru, nr. cad. 486 şi stabilirea liniei de graniţă pe aliniamentul punctelor topografice A-B-C-D-E-F, din planul de situaţie varianta a 2-a din raportul de expertiză topografică extrajudiciară efectuat de expert tehnic R.I. (fila 28) şi care face parte integrantă din prezenta.
Au fost obligaţi pârâţii B.G. şi B.A. să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor suprafaţa de 144 mp. din imobilul înscris în CF nr. 26640 Feldru, nr. cad. 163 delimitată de conturul portocaliu, din planul de situaţie varianta a 2-a din raportul de expertiză topografică extrajudiciară (fila 28), iar pe viitor să se abţină de la orice acte de tulburare sau deposedare.
S-au compensat în parte cheltuielile judiciare făcute de părţi.
Au fost obligaţi pârâţii B.G. şi B.A. la plata sumei de 602 lei către reclamanţi, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a avut în vedere, în principal, următoarele:
Din extrasul de C.F. nr. 26640 Feldru, nr. cad 163 (f. 4) rezultă că reclamanţii sunt proprietarii tabulari ai imobilului teren în suprafaţă de 2023 mp., de natură curţi construcţii, arabil şi fâneaţă. Acest imobil se învecinează cu imobilul înscris în C.F. 26478 Feldru, nr. cad 486 (f. 7), cu suprafaţa tabulară de 2516 mp. ce constituie proprietatea pârâţilor B.G. şi A.
Din raportul de expertiză extrajudiciară (fila 25) şi din cercetarea la faţa locului, instanţa a reţinut că în fapt părţile folosesc împreună o suprafaţă cu 53 mp. mai mare decât cele înscrise în Cartea Funciară. La întocmirea raportului de expertiză topografică s-au avut în vedere schiţele de carte funciară aferente titlurilor de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991, nefiind efectuate alte măsurători cu ocazia înscrierii terenurilor în cartea funciară.
Instanţa a reţinut că planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate al reclamanţilor (f. 64) a fost verificat şi recepţionat de O.C.P.I. în data de 15.08.2003, iar planul de amplasament şi delimitare a corpului de proprietate al pârâţilor (f. 31) a fost verificat şi recepţionat de O.C.P.I. în data de 28.05.2008.
Cu toate acestea, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză topografică şi din cercetarea la faţa locului, cele două planuri (schiţe) nu sunt corelate în teren, limita mediană a imobilul proprietatea reclamanţilor fiind de cca. 143,43 m, iar cea a pârâţilor de 127,62 mp. De asemenea, instanţa a reţinut că o suprafaţă de 158 mp. (identificată în planul de situaţie de la fila 29, varianta 3), din spatele grădinii pârâţilor B., nu a fost înscrisă în Cartea Funciară.
Din examinarea tuturor celor 3 variante de grăniţuire elaborate de expertul topograf (varianta 1 - conform folosinţei actuale; varianta a 2-a -conform schiţei de întabulare a reclamanţilor; varianta a 3-a - conform schiţei de întabulare a pârâţilor) aflate la filele 27-29, instanţa a constatat că nu este posibilă o delimitare care să respecte ambele suprafeţe tabulare, în fapt existând o suprapunere de cca. 100 mp.
În speţă, instanţa a constatat că antecesorului reclamanţilor (defunctului B. N. N.) i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren de 3 ha. şi 2023 mp., fiind emis T.P. nr. 51628/07.02.2003. Cu toate că pentru suprafaţa de 2023 mp. din intravilanul comunei Feldru sau întocmit schiţa de punere în posesie (f. 65) şi planul de amplasament şi delimitare recepţionat de O.C.P.I. la data de 15.08.2003 (f. 64), reclamanţii folosesc în fapt o suprafaţă de 1879 mp., cu 144 mp. mai mică decât suprafaţa reconstituită şi înscrisă în cartea funciară.
Pe de altă parte, pârâţii opun, pentru terenul învecinat, T.P. nr. 570492/03.10.2007 emis pe numele antecesorilor acestora. În schiţa de punere în posesie şi planul de delimitare aferente (filele 31-32), întocmite în anul 2008, este determinată suprafaţa tabulară de 2516 mp. Pârâţii folosesc în fapt o suprafaţă de 2714 mp., mai mare cu 198 mp. decât cea tabulară. Cu privire la acest aspect instanţa a constatat că pârâţii folosesc o suprafaţă excedentară celei tabulare, identificată de expert în spatele grădinii acestora, având o suprafaţă aproximativă de 158 mp. această suprafaţă rezultă din faptul că linia mediană a terenului pârâţilor din schiţa de punere în posesie (de 127,62 m) este mai scurtă decât cea învecinată din schiţa aferentă terenului reclamanţilor (de 143,43 m). Chiar şi excluzând această suprafaţă, pârâţii folosesc în fapt o suprafaţă mai mare decât cea pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 (cu cca. 40 mp.). Astfel cum au învederat şi reclamanţii, în toate cele 3 variante întocmite de expertul topograf (f. 27-29), pârâţilor le revine cel puţin suprafaţa tabulară.
În speţă, instanţa a constatat că reclamanţii sunt proprietari asupra imobilului nr. cad 163, Feldru, fapt ce rezultă din înscrierea în cartea funciară şi titlul de proprietate aferent, care nu au fost contestate de către pârâţi.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză, rezultă că, deşi sunt proprietari asupra imobilului înscris în CF 26640 Feldru sub nr. cad. 163, reclamanţii nu folosesc efectiv întregul imobil înscris în evidenţele cărţii funciare, respectiv nu folosesc o suprafaţă de 144 mp. din acest imobil, suprafaţă care se află în folosinţa pârâţilor B.G. şi B.A..
Astfel, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în revendicare, reclamanţii fiind proprietarii întregului imobil înscris în CF 26640 Feldru sub nr. cad. 163 fără a avea însă în posesie o suprafaţă de 144 mp., ce se află în posesia pârâţilor. În acest sens, are în vedere şi posterioritatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate şi a planului cadastral ale pârâţilor faţă de cele ale reclamanţilor, precum şi posibilitatea pârâţilor de a-şi reglementa situaţia juridică cu privire la imobilul înscris în C.F. 26478 Feldru, nr. cad 486 şi de a fi puşi în posesie de către comisia locală cu întreaga suprafaţă de 2516 mp. pentru care a fost reconstituit dreptului de proprietate prin T.P. nr. 574092/03.10.2007, ceea ce nu face obiectul prezentei cauze.
Prin urmare, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 560 Cod civil, instanţa a dispus modificarea limitei actuale de proprietate dintre terenul proprietatea reclamanţilor înscris în CF nr. 26640 Feldru, nr. cad. 163, în suprafaţă tabulară de 2023 mp. şi cel al pârâţilor, înscris în C.F. nr. 26478 Feldru, nr. cad. 486 şi stabilirea liniei de graniţă pe aliniamentul punctelor topografice A-B-C-D-E-F, din planul de situaţie varianta a 2-a din raportul de expertiză topografică extrajudiciară efectuat de expert tehnic R.I. (f. 28).
Pe cale de consecinţă şi în temeiul art. 563 C.civ., instanţa i-a obligat pe pârâţii B.G. şi B.A. să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor suprafaţa de 144 mp. din imobilul înscris în CF nr. 26640 Feldru, nr. cad. 163 delimitată de conturul portocaliu, din planul de situaţie varianta a 2-a din raportul de expertiză topografică extrajudiciară (f. 28), iar pe viitor să se abţină de la orice acte de tulburare sau deposedare.
II. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii B.G. şi B.A., respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 153/A din 10 noiembrie 2014 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, cu 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului S.O..
Motivând decizia, Tribunalul a avut în vedere arătat, în principal, următoarele:
În apel, tribunalul a încuviinţat efectuarea unei expertize topo judiciare prin care să se identifice terenurile părţilor litigante şi să se stabilească linia de hotar potrivit schiţelor de punere în posesie eliberate părţilor, iar prin raportul de expertiză întocmit de expertul B.G.O., după ce s-au identificat cele două imobile aparţinând părţilor litigante, s-a constatat că cele două imobile se suprapun real în zona liniei comune, expertul judiciar concluzionând că schiţele de punere în posesie sunt eronate, fiind întocmite fără respectarea situaţiei reale din teren, schiţele de întabulare fiind identice cu schiţele de punere în posesie, motiv pentru care având în vedere suprapunerea reală generată de schiţele de punere în posesie nu s-a putut stabili o variantă de grăniţuire între cele două imobile fr.26-29.
Având în vedere această situaţie rezultată din expertiza judiciară efectuată în apel, tribunalul a efectuat o adresă către comisia locală de fond funciar Felşdru fiind comunicat un răspuns din partea Primăriei comunei Feldru, prin care se arată că din verificările efectuate s-a constatat faptul că schiţa de punere în posesie în favoarea numiţilor B.G. şi B.A. nu corespunde cu harta cadastrală a localităţii Nepos, iar schiţa de punere în posesie în favoarea numitului B. N. corespunde conform hărţii cadastrale.
Pentru a se lămuri neconcordanţa existentă între schiţele de punere în posesie a fost audiat ca martor în apel numitul Ani Teodor, cel ce figurează că ar fi întocmit cele două schiţe de punere în posesie în cazul imobilelor în litigiu, iar martorul a reliefat că a efectuat măsurătorile doar în cazul procesului verbal de punere în posesie al reclamanţilor intimaţi, în cazul celui de-al doilea proces verbal de punere în posesie eliberat apelanţilor măsurătorile au fost efectuate de numitul A.N., dar schiţa a fost semnată şi de martor, reliefând că nu ştie dacă măsurătorile în cazul terenului pârâţilor din anul 2007 au avut în vedere cele efectuate anterior de martor anterior în cazul terenului intimaţilor.
Având în vedere probatoriul administrat în faţa primei instanţe, precum şi cel administrat în apel, tribunalul a constatat că nu sunt fondate criticile
invocate de apelanţii pârâţi în sensul de a se dispune grăniţuirea imobilelor părţilor în conformitate cu varianta I a raportului de expertiză efectuat la fond şi respingerea petitului de revendicare.
Contrar aserţiunilor apelanţilor, nu se poate reţine că ar fi fost realizată o grăniţuire convenţională în urmă cu 40-50 ani în urmă, în contextul în care, pe de o parte, este vorba de două imobile cu privire la care s-au emis titluri de proprietate după 1990, respectiv T.P. nr. 51628/07.02.2003 (f. 62), emis în favoarea antecesorului acestora, defunctul B. N. N. şi respectiv T.P. nr. 574092/03.10.2007 (f. 63), emis în favoarea antecesorilor acestora, B.G., B. V., B. M. şi M.E., trebuind a fi avută în vedere suprafaţa de teren anume reconstituită prin aceste titluri de proprietate.
Pe de altă parte, din probatoriul testimonial nu se poate conchide neechivoc faptul că antecesorul reclamanţilor B. N. a stabilit linia de metă pe gardul vechi şi că aceasta ar fi fost respectată ulterior, aşa fiind şi în prezent, întrucât martorul P.I. f.57 audiat de prima instanţă a reliefat faptul că ştie de existenţa unor neînţelegeri cu privire la linia de metă şi a reliefat faptul că apelanţii s-au opus măsurării terenurilor pentru a se stabili linia de metă. De asemenea, martorul A.V. audiat de prima instanţă f.58 a reliefat că antecesorul reclamanţilor B. N. a ridicat un gard de scândură ce a delimitat proprietăţile părţilor, fiind înlocuit ulterior de unul din sârmă, numai că i-a spus B. N. că a construit gardul pe vechiul aliniament pentru că nu a fost lăsat de B.G. să-l construiască unde are dreptul conform măsurătorilor efectuate în aplicarea legii nr.18 / 1991.
Aceste declaraţii de martor nu conduc la ideea certă că s-a stabilit convenţional de antecesorii părţilor linia de metă, ci aceasta trebuie stabilită având în vedere procesele de punere în posesie şi schiţele întocmite în baza legii nr. 18/1991, având prevalenţă schiţa de punere în posesie iniţial întocmită în anul 2003 f. 64 în cazul antecesorului reclamanţilor, schiţă de punere în posesie în favoarea numitului B. N. ce corespunde conform hărţii cadastrale.
Nici critica apelanţilor potrivit căreia în varianta 2, expertul arată că pârâţii folosesc doar cu 53 mp teren mai mult, totuşi au fost obligaţi să predea o suprafaţă mai mare de 144 mp, nu poate atrage admiterea apelului, fiindcă din această variantă avută în vedere în mod judicios de prima instanţă se remarcă că se asigură reclamanţilor terenul indicat în titlul de proprietate de 2023 mp, iar pârâţii şi-n această variantă folosesc 2569 mp, o suprafaţă mai mare decât suprafaţa înscrisă în cartea funciară. Doar în ipoteza în care ar fi folosit o suprafaţă mai mică decât cea ce li s-a atribuit în titlul de proprietate se putea considera că reclamanţii ar fi fost avantajaţi, ceea ce nu s-a întâmplat.
Contrar susţinerilor apelanţilor pârâţi prin adoptarea variantei 2 nu li se încalcă dreptul de proprietate reconstituit, iar faptul că în această variantă avută în vedere de prima instanţă la stabilirea liniei de hotar dintre imobilele părţilor litigante nu se respectă dimensiunile laturilor terenului pârâţilor din schiţa de punere în posesie întocmită în anul 2007 în care se prevede o lăţime la stradă de 21,8 ml, iar în varianta 2 lăţimea lotului acestora este de 20,91 ml, acest lucru se explică prin acea că această schiţă de punere în posesie nu a ţinut cont de schiţa de punere în posesie anterioară eliberată antecesorului
reclamanţilor, având prevalenţă schiţa anterioară faţă de cea întocmită posterior apelanţilor.
Având în vedere această situaţie, tribunalul a constatat că în mod corect prima instanţă a dispus stabilirea liniei de graniţă pe aliniamentul punctelor topografice A-B-C-D-E-F, din planul de situaţie varianta a 2-a din raportul de expertiză topografică extrajudiciară efectuat de expert tehnic R.I. (f. 28), ce corespunde punerii în posesie a antecesorului reclamanţilor, nefiind justificată grăniţuirea imobilelor potrivit modului de folosinţă indicat în varianta 1, şi că legal au fost obligaţi pârâţii B.G. şi B.A. să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor suprafaţa de 144 mp. din imobilul înscris în CF nr. 26640 Feldru, nr. cad. 163 delimitată de conturul portocaliu, din planul de situaţie varianta a 2-a din raportul de expertiză topografică extrajudiciară (f. 28), iar pe viitor să se abţină de la orice acte de tulburare sau deposedare.
De asemenea, legal şi judicios prima instanţă a procedat la compensarea parţială a cheltuielilor de judecată, fiind obligaţi pârâţii B.G. şi B.A. la plata sumei de 602 lei către reclamanţi, apelanţii, deşi au cerut recalcularea acestor cheltuieli, nu au indicat în concret criticile privind această soluţie, caz în care tribunalul a considerat cu nu se impune a examina din oficiu modul de calcul al acestora, în condiţiile în care apelanţii nu au indicat ce anume cheltuieli au fost avute în vedere eronat sau nu au fost avute în vedere de prima instanţă.
III. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii B.G. şi B.A., solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului şi, pe cale de consecinţă, să se dispună grăniţuirea conform variantei I-a din raportul de expertiză întocmit de expertul R.I., deoarece:
a) Decizia pronunţată în apel este nelegală, deoarece la stabilirea liniei de graniţă ar fi trebuit să plece de a împrejurarea că ambele proprietăţi au fost colectivizate şi că au fost apoi supuse reconstituirii dreptului de proprietate. Deşi instanţa de apel a apreciat în mod corect că stabilirea graniţei trebui să se facă avându-se în vedere procesele-verbale de punere în posesie li schiţele de punere în posesie eliberate în baza Legii nr. 18/1991, a greşit însă atunci când a considerat că schiţa de punere în posesie a intimaţilor are întâietate.
Ambele schiţe trebuie să aibă în vedere aceeaşi valoare juridică şi să respecte situaţia reală de teren, adică să reflecte punerea în posesie şi să respecte suprafeţele de teren puse în posesie. Din acest punct de vedere, varianta nr. I din raportul de expertiză întocmit de expertul R.I. în faţa primei instanţe este cea corectă.
b) Nu poate fi acceptată declaraţia martorului Ani Teodor, în sensul că nu acest martor a realizat punerea în posesie a recurenţilor şi a efectuat măsurătorile necesare, din moment ce această schiţă este semnată de el şi de primarul comunei.
Trebuie avut în vedere şi că potrivit planului de amplasament şi definitivare a imobilului recurenţilor, vizat de O.C.P.I. Bistriţa şi în baza căruia aceştia au întabulat, lăţimea la drumul comunal a terenului recurenţilor este de 21,80 mp, adică lăţimea cu care au fost puşi în posesie şi care este trecută li în schiţa de punere în posesie.
c) În subsidiar, recurenţii sunt de acord şi cu varianta a doua din raportul de expertiză.
d) Din raportul de expertiză întocmit în apel de expertul Bruj Creţu O. rezultă diferenţe între suprafeţele de teren din cele două schiţe de punere în posesie şi suprafeţele reale, că frontul de stradă este de 34,22 m.l., mai mic deci cu 1,09 metri decât frontul notat pe schiţe, precum şi că intimaţii folosesc în prezent 23 mp. mai mult decât suprafaţa înscrisă în cartea funciară, iar recurenţii folosesc cu 14 mp. mai puţin decât suprafaţa tabulară. De asemenea, că schiţa de punere în posesie a intimaţilor este inclusă şi suprafaţa de 46 mp aflată în posesia numitului Popiţan N. şi că schiţele de punere în posesie sunt eronate. Rezultă, totodată, că imobilul intimaţilor nu se regăseşte în baza de date a O.C.P.I., în vreme ce cel al recurenţilor se regăseşte, expertul propunând comisiei comunale de aplicare a legilor fondului funciar să se pronunţe asupra corectitudinii schiţelor de punere în posesie.
În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 299, art. 304 pct. 9, art. 312 şi art. 274 C.pr.civ.
IV. Intimaţii S.O. şi S.A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat pentru motivele arătate în cuprinsul întâmpinării (f. 13-17).
V. Cu privire la recursul declarat, Curtea are în vedere următoarele:
Astfel cum rezultă din dispoziţiile legale care îl reglementează, cu
deosebire din acelea de art. 304 C.pr.civ., recursul declarat împotriva unei hotărâri pronunţate în apel este o cale de atac ce poate fi exercitată numai în considerarea unuia sau unora dintre motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Din examinarea acestor motive rezultă că nu poate fi pusă în discuţia instanţei de recurs corectitudinea stării de fapt stabilite în primă instanţă sau apel, solicitându-i-se să reaprecieze probele administrate pentru a ajunge la alte concluzii decât acelea ale instanţelor de fond.
Un asemenea motiv de recurs este inadmisibil, el neîncadrându-se între acelea instituite de art. 304 C.pr.civ.
Astfel fiind, Curtea observă că unele dintre motivele recursului de faţă, precum acelea care fac referire la faptul că nu poate fi acceptată declaraţia martorului Ani Teodor ori care tind la a-i pretinde prezentei instanţe să reaprecieze unele probe administrate, trebuie considerate inadmisibile şi, prin urmare, respinse.
În ce priveşte celelalte motive ale recursului, Curtea, examinându-le pe fondul lor, constată că instanţa de apel a făcut o amplă analiză a situaţiei de fapt, dispunând inclusiv completarea probaţiunii prin efectuarea unei expertize topografice.
Contrar celor afirmate de recurenţi, nu puteau fi avute în vedere ambele schiţe de punere în posesie conform Legii nr. 18/1991, câtă vreme acestora le corespunde o suprapunere faptică, pe o anumită suprafaţă, a terenurilor părţilor. În aceste condiţii, instanţa de apel avea îndreptăţirea de a analiza fiecare dintre schiţele de punere în posesie şi, prin coroborare cu celelalte probe administrate, să conchidă cu privire la schiţa care trebuie considerată într-o mai mare măsură preferabilă.
Pe bună dreptate instanţa de apel s-a întemeiat pe concluziile expertului tehnic potrivit cărora schiţele de punere în posesie sunt eronate, fiind întocmite fără respectarea situaţiei reale din teren.
Instanţa de apel a uzat de un probatoriu complex, coroborând proba cu înscrisuri şi cea testimonială cu proba cu expertiza, neputându-i-se reproşa că nu a stăruit pentru o cât mai corectă stabilire a stării de fapt.
În ce priveşte diferenţele de suprafaţă (în plus sau în minus, după caz), rezultate din stabilirea liniei de graniţă potrivit celor hotărâte în primă instanţă şi confirmate în apel, se cunoaşte, cu valoare de principiu, că înscrierea în cartea funciară a unui drept real în favoarea unei persoane garantează doar existenţa dreptului, însă nu şi întinderea suprafeţei.
Prin urmare, eventualele diferenţe dintre menţiunile din cartea funciară cu privire la întinderea imobilelor părţilor şi întinderea faptică, în teren, a acestora trebuiesc înţelese ca având o asemenea justificare.
Faţă de cele de mai sus, se va respinge recursul, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
În baza art. 274 C.pr.civ., vor fi obligaţi recurenţii la plata sumei de 500 lei către intimaţi, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial (f. 18).
| ← Acţiune în grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar în... | Acţiune în grăniţuire şi revendicare. Admitere → |
|---|
