Acţiune în grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul propus de expert ca delimitând proprietăţile părţilor
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 33/R din 22 ianuarie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 749/30.04.2014, pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. .../336/2012*, a fost admisă în parte acţiunea civilă precizată, formulată de reclamantele pârâte B.E., şi D.I. şi în consecinţă, s-a stabilit linia de hotar între terenul proprietatea reclamantelor şi terenul proprietatea pârâţilor pe aliniamentul marcat cu literele H-K-M, în anexa 4 la raportul de expertiză, întocmit în cauză de expert tehnic F.I., au fost respinse celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
A fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţionali M.F. şi M.E. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 546/28.02.2013 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. .../336/2012 a fost respinsă acţiunea civilă, precizată, precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâţii reclamanţi reconvenţionali.
Prin decizia civilă nr. 228/A/24.10.2013 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul cu nr. de mai sus a fost admis apelul reclamantelor apelante, anulată sentinţa instanţei de fond şi cauza trimisă spre rejudecare, pentru motivul că, prima instanţă nu a intrat în cercetarea fondului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. .../336/2012*.
Instanţa văzând îndrumarul deciziei de casare cu trimitere, faţă de poziţia părţilor exprimată în şedinţa publică din data de 5 martie 2014 a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, sens în care la dosarul cauzei au fost depuse Certificat de moştenitor nr. s. 185/1976, Certificat de moştenitor nr.75/23.03.1988, certificat de deces M.P., certificat de naştere M.F., certificat de naştere M.P., certificat de naştere M.I. şi chitanţa seria CNPRUMM17 nr. 00005172/09.04.2014.
Analizând susţinerile părţilor, raportat la probatoriul administrat, dispoziţiile legale aplicabile în cauză şi îndrumarul deciziei de casare cu trimitere instanţa de fond a reţinut următoarele aspecte: Proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF 1107 Poienile de sub Munte nr. top. 26, teren în suprafaţă de 2056 mp şi ai imobilului înscris în CF 4846 Poienile de sub Munte nr. top. 30/2/2, teren în suprafaţă de 1266 mp au fost N.M. şi soţia C.H..
Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei rezultă că, N.M. şi M.M. ori M.N. este una şi aceeaşi persoană, în unele acte apărând cu un alt prenume, acestea fiind întocmite în perioada administraţiei maghiare din Ardealul de Nord. Cu prenume diferit faţă de cel cu care figurează în cartea funciară apare în actele de stare civilă şi C.H. (S., ori A., născută C.), fiind cert că este una şi aceeaşi persoană.
N.M. a decedat la data de 30 mai 1976, succesiunea după acesta fiind dezbătută pe cale notarială, eliberându-se Certificatul de Moştenitor nr. 185/1976, moştenitori ai acestuia fiind soţia supravieţuitoare, M.A., în cotă de lA părţi şi cei trei fii, M.I., M.P. (tatăl reclamantelor) şi M.F. (pârâtul din prezenta cauză), fiecare în cotă de lA părţi.
M.A. a decedat la data de 8 iunie 1987, după defunctă fiind eliberat Certificatul de Moştenitor nr. 75/23 martie 1988, moştenitori fiind cei trei fii, M.F, M.P. şi M.I., fiecare în cotă de 1/3 parte.
În masa succesorală a ambilor defuncţi a fost inclus, având însă suprafeţe diferite, terenul situat în intravilanul comunei Poienile de sub Munte, din locul Zarica Centru, fără a fi identificat cu date de carte funciară.
După defunctul M.P., decedat la data de 21.08.1998, tatăl reclamantelor şi fratele pârâtului, succesiunea a fost dezbătută pe cale judecătorească, prin sentinţa civilă nr. 1656/2005 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 2685/2003, opozabilă pârâtului care a fost parte în dosar, stabilindu-se masa succesorală după acesta, calitatea reclamantelor de moştenitoare cu ieşirea din indiviziune, fiecare dintre acestea primind câte o suprafaţă de 732 mp in locul Zarica Ses Centru. Reclamantele au fost puse în posesie cu aceste terenuri prin procesul verbal nr. 78/2005, întocmit de BEJ Roman M. (fila 11dosar fond).
Prin sentinţa civilă nr. 890/19 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 3855/2005 s-a dispus întabularea reclamantelor pe terenurile provenite cu titlu de moştenire prin SC 1656/2005, terenul în suprafaţa de 732mp, dobândit de către reclamanta B.E. fiind identificat în CF 4846 nr. top. 30/2/2/4 (cadastral 7078) iar terenul în suprafaţa de 732mp, dobândit de către reclamanta D.I. fiind identificat în CF 4846 nr. top. 30/2/2/3 (cadastral 7083). Prin aceeaşi hotărâre judecătorească s-a stabilit că terenul identificat în CF 4846 nr. top. 30/2/2/2 în suprafaţă de 210 mp şi CF 1107 nr. top. 26/1 în suprafaţă de 553mp, nu constituie proprietatea reclamantelor şi rămâne drum de acces, dispunându-se notarea lui în cf. Totodată, s-a respins cererea de intervenţie a pârâtului M.F., prin care a solicitat respingerea cererii de
intabulare a reclamantelor pe aceste terenuri motivată de cumpărarea unei suprafeţe de 1000 mp, prin contractul sub semnătură privată din 13.01.1997, ce se identifică cu imobilele incluse în masa succesorală.
La data de 13.03.2006, anterior pronunţării Sentinţei Civile nr. 890/19.04.2006, pârâtul M.F. a introdus la Judecătoria Vişeu de Sus, în contradictoriu cu pârâtele, în calitate de moştenitoare ale defunctului M.P. sen. acţiunea civilă, obiect al dosarul nr. 871/2006, devenit nr. .../336/2006 în rejudecare, prin care a solicitat validarea convenţiei de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiată cu antecesorul lor la data de 13.01.1997, cu privire la terenul în suprafaţă de 1000 mp. Prin sentinţa civilă nr. 2503/3.10.2008 ,rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 113/R/11.02.2009 a Tribunalului Maramureş a fost admisă acţiunea şi s-a constatat validitatea convenţiei susmenţionate, intabularea imobilului dispunându-se ulterior, prin Sentinţa Civilă nr. 1104/2011 pronunţată în dosar nr. 23.../336/2009 al Judecătoriei Vişeu de Sus, de asemenea, în contradictoriu cu reclamantele din prezentul dosar.
Faţă de cele de mai sus, de obiectul acţiunii introductive, îndrumarul deciziei de casare şi concluziile raportului de expertiză întocmit în prezentul dosar de către expert tehnic, F.I., potrivit căruia terenul revendicat de reclamante se suprapune peste suprafaţa de 1000 mp, proprietatea pârâţilor, ce a făcut obiectul convenţiei de vânzare cumpărare încheiată la 13.01.1997, astfel cum apare în anexa grafică nr. 4, se impune compararea celor două titluri de proprietate.
Din cele descrise anterior, a rezultat că ambele titluri de proprietate provin de la acelaşi autor, defunctul M.P.. Astfel, chiar dacă reclamantele au devenit proprietare tabulare asupra suprafeţelor de 260 mp, respectiv 225 mp cu titlu de succesiune, în patrimoniul acestora s-au transmis atât drepturile cât şi obligaţiile defunctului legate de acest imobil. Una din obligaţiile transmise a fost şi aceea de a recunoaşte dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului înstrăinat de către defunct, obligaţie căreia i s-a dat eficienţă în cadrul acţiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. .../336/2006 al Judecătoriei Vişeu de Sus, sentinţa civilă nr. 2503/2008 fiind pronunţată în contradictoriu cu acestea. Potrivit art. 22 şi 23 din Legea nr. 115/1938, în vigoare la data întocmirii actului juridic şi art. 5 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, avut în vedere la pronunţarea acestei hotărâri, cel care s-a obligat la constituirea, transmiterea sau modificarea unui drept real imobiliar este obligat să predea înscrisurile necesare pentru intabularea dreptului în cartea funciară, iar dacă este vorba de stingerea unui asemenea drept, să predea actele necesare pentru radierea lui din cartea funciară. În cazul în care refuză să-şi îndeplinească această obligaţie, persoana îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti, pentru ca aceasta să dispună, prin hotărâre, intabularea sau, după caz, radierea dreptului real, hotărârea judecătorească înlocuind înscrisurile necesare pentru efectuarea operaţiunilor de carte funciară.
În practica judiciară şi literatura de specialitate, acţiunea în prestaţie tabulară s-a apreciat a fi, în condiţiile art. 24 din Legea nr. 115/1938 şi ale art. 29 al. 4 din Legea nr. 7/1996 o acţiune reală, imprescriptibilă, iar atunci când prin ea se cere înscrierea dreptului real, o aplicaţie particulară, în regimul cărţilor funciare, a acţiunii în revendicare.
Prin cele două hotărâri judecătoreşti, sentinţa civilă nr. 2503/2008 şi sentinţa civilă nr. 1104/2011, pronunţate ulterior datei la care reclamantele au devenit proprietare asupra terenului în litigiu, acestea au fost obligate să suplinească consimţământul defunctului M.P. la intabularea pârâtului asupra terenului în suprafaţă de 1000mp, identificat în CF nr. 1107 top. 26/1 (509 mp) şi CF 4846 nr. top. 30/2/2/1 (491 mp) şi, practic, să recunoască dreptul de proprietate al pârâţilor asupra acestui imobil. Faptul că, titlul de proprietate al acestora este anterior (SC 1656/2005 - dosar 2685/2003 şi SC 890/2006 / dosar 3855/2005) decât al pârâţilor nu este de natură să ducă la o altă concluzie, perfectarea antecontractului de vânzare cumpărare nefiind posibilă în lipsa constatării, în prealabil a calităţii lor de moştenitoare a promitentului vânzător. O altă interpretare ar lipsi de efecte juridice SC 1104/2011 prin care s-a dispus
intabularea pârâţilor pe terenul în litigiu, în contradictoriu cu reclamantele din prezentul dosar,dată la care acestea din urmă erau deja proprietare tabulare.
Hotărârea judecătorească prin care s-a constatat validitatea convenţiei de vânzare cumpărare are efect constitutiv de drepturi şi este opozabilă părţilor şi avânzilor cauză de la data rămânerii definitive.
În ceea ce priveşte intabularea în cartea funciară, faţă de data la care s-a dispus intabularea şi s-au efectuat operaţiunile, în vigoare erau dispoziţiile Legii nr. 7/1996, rep. efectul înscrierii fiind acela de opozabilitate faţă de terţi.
Titlul de proprietate al reclamantelor, sentinţa civilă nr. 890/2006 a fost operată în cartea funciară la data de 30.10.2007, devenind opozabil inclusiv pârâţilor, însă anterior acestei date, respectiv la data de 29.03.2007, potrivit Încheierii nr. 1584/2007 pârâţii au notat în cartea funciară procesul ce a făcut obiectul dosarului nr. 871/2006 şi nr. .../336/2006 al Judecătoriei Viseu de Sus, cu acelaşi efect, potrivit dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 7/1996, rep.
Aşadar, în considerarea celor de mai sus şi a principiului securităţii şi stabilităţii raporturilor de drept civil, în temeiul dispoziţiilor art. 480 cod civil şi 563 Cod civil, instanţa procedând la compararea titlurilor, a dat eficienţă titlului de proprietate al pârâţilor, şi în consecinţă, a respins capătul de cerere de revendicare formulat de reclamante, atât cu privire la porţiunea de teren ce constituie proprietatea lor tabulară, cât şi cu privire la porţiunea de 475 mp, asupra cărora nu deţin un titlu de proprietate, drept recunoscut pârâţilor prin Sentinţa Civilă nr. 1104/2011.
Referitor la petitul de graniţuire, având în vedere preferinţa dată titlului de proprietate al pârâţilor, pentru a stinge starea de conflict existentă între părţi de mai bine de 10 ani şi pentru a preveni deschiderea unor noi acţiuni, instanţa l-a admis în parte şi a dispus stabilirea liniei de mejdă între cele două proprietăţi pe aliniamentul marcat cu literele H-K-M, în anexa 4 la raportul de expertiză, întocmit în cauză de expert tehnic F.I..
În ceea ce priveşte capătul de cerere al reclamantelor, referitor la plata daunelor morale în cuantum de 30000 lei şi al pârâţilor din cererea reconvenţională privitor la acelaşi cuantum al daunelor morale, instanţa l-a respins, în considerarea soluţiei adoptate mai sus şi a faptului că, exercitarea drepturilor procesuale de către părţi nu s-a dovedit a fi făcută abuziv ori cu rea credinţă, numeroasele litigii fiind determinate de interesul lor în apărarea dreptului de proprietate .
În baza dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă faţă de admiterea în parte a acţiunii civile precizate şi respingerea cererii reconvenţionale, s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 380/2.10.2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş a fost respins ca nefondat apelul declarat de către apelantele B.E., şi D.I., împotriva sentinţei civile nr. 749/30.04.2014, pronunţată de către Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. .../336/2012*, care a fost menţinută.
A fost respinsă cererea intimaţilor M.F. şi M.E., de obligare a apelantelor la cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a reţinut următoarele:
Verificând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a constatat că starea de fapt reţinută de prima instanţă rezultă şi se întemeiază pe probele administrate şi că prima instanţă a recurs la textele de lege incidente, pe care le-a aplicat în litera şi spiritul lor, hotărârea fiind legală iar criticile formulate prin motivele de apel sunt nefondate.
Autorul comun al părţilor N.M. a decedat la data de 30 mai 1976, succesiunea după acesta fiind dezbătută pe cale notarială, eliberându-se Certificatul de Moştenitor nr. 185/1976, moştenitori ai acestuia fiind soţia supravieţuitoare, M.A., în cotă de lA părţi şi cei trei fii, M.I., M.P. (tatăl reclamantelor) şi M.F. (pârâtul din prezenta cauză), fiecare în cotă de lA părţi.
M.A. a decedat la data de 8 iunie 1987, după defunctă fiind eliberat Certificatul de Moştenitor nr. 75/23 martie 1988, moştenitori fiind cei trei fii, M.F., M.P. şi M.I., fiecare în cotă de 1/3 parte.
În masa succesorală a ambilor defuncţi a fost inclus, având însă suprafeţe diferite, terenul situat în intravilanul comunei Poienile de sub Munte, din locul Zarica Centru, fără a fi identificat cu date de carte funciară.
După defunctul M.P., decedat la data de 21.08.1998, tatăl reclamantelor şi fratele pârâtului, succesiunea a fost dezbătută pe cale judecătorească, prin sentinţa civilă nr. 1656/2005 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 2685/2003, opozabilă pârâtului care a fost parte în dosar, stabilindu-se masa succesorală după acesta, calitatea reclamantelor de moştenitoare cu ieşirea din indiviziune, fiecare dintre acestea primind câte o suprafaţă de 732 mp in locul Zarica Ses Centru. Reclamantele au fost puse în posesie cu aceste terenuri prin procesul verbal nr. 78/2005, întocmit de BEJ Roman.
Prin sentinţa civilă nr. 890/19 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Vişeu de Sus în dosarul nr. 3855/2005 s-a dispus intabularea reclamantelor pe terenurile provenite cu titlu de moştenire prin SC 1656/2005, terenul în suprafaţa de 732mp, dobândit de către reclamanta B.E. fiind identificat în CF 4846 nr. top. 30/2/2/4 (cadastral 7078) iar terenul în suprafaţa de 732mp, dobândit de către reclamanta D.I. fiind identificat în CF 4846 nr. top. 30/2/2/3 (cadastral 7083). Prin aceeaşi hotărâre judecătorească s-a stabilit că terenul identificat în CF 4846 nr. top. 30/2/2/2 în suprafaţă de 210 mp şi CF 1107 nr. top. 26/1 în suprafaţă de 553 mp, nu constituie proprietatea reclamantelor şi rămâne drum de acces, dispunându-se notarea lui în cartea funciară. Totodată, s-a respins cererea de intervenţie a pârâtului M.F., prin care a solicitat respingerea cererii de intabulare a reclamantelor pe aceste terenuri, motivată de cumpărarea unei suprafeţe de 1000 mp, prin contractul sub semnătură privată din 13.01.1997, ce se identifică cu imobilele incluse în masa succesorală.
La data de 13.03.2006, anterior pronunţării sentinţei civile nr. 890/19.04.2006, pârâtul M.F. a introdus la Judecătoria Vişeu de Sus, în contradictoriu cu pârâtele, în calitate de moştenitoare ale defunctului M.P. senior acţiunea civilă, obiect al dosarul nr. 871/2006, devenit nr. .../336/2006 în rejudecare, prin care a solicitat validarea convenţiei de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiată cu antecesorul lor la data de 13.01.1997, cu privire la terenul în suprafaţă de 1000 mp. Prin sentinţa civilă nr. 2503/3.10.2008, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.113/R/11.02.2009 a Tribunalului Maramureş a fost admisă acţiunea şi s-a constatat validitatea convenţiei susmenţionate, intabularea imobilului dispunându-se ulterior, prin Sentinţa Civilă nr. 1104/2011 pronunţată în dosar nr. 23.../336/2009 al Judecătoriei Vişeu de Sus, de asemenea, în contradictoriu cu reclamantele din prezentul dosar.
Faţă de cele de mai sus, de obiectul acţiunii introductive, îndrumarul deciziei de casare şi concluziile raportului de expertiză întocmit de către expert tehnic F.I., potrivit căruia terenul revendicat de reclamante se suprapune peste suprafaţa de 1000 mp, proprietatea pârâţilor, ce a făcut obiectul convenţiei de vânzare cumpărare încheiată la 13.01.1997, astfel cum apare în anexa grafică nr. 4, tribunalul a comparat cele două titluri de proprietate. Din cele descrise anterior, a rezultat că ambele titluri de proprietate provin de la acelaşi autor, defunctul M.P.. Astfel, chiar dacă reclamantele au devenit proprietare tabulare asupra suprafeţelor de 260 mp, respectiv 225 mp cu titlu de succesiune, în patrimoniul acestora s-au transmis atât drepturile cât şi obligaţiile defunctului legate de acest imobil. Una din obligaţiile transmise a fost şi aceea de a recunoaşte dreptul de proprietate al pârâtului asupra terenului înstrăinat de către defunct, obligaţie căreia i s-a dat eficienţă în cadrul acţiunii ce a făcut obiectul dosarului nr. .../336/2006 al Judecătoriei Vişeu de Sus, sentinţa civilă nr. 2503/2008 fiind pronunţată în contradictoriu cu acestea.
În practica judiciară şi literatura de specialitate, acţiunea în prestaţie tabulară s-a apreciat a fi, în condiţiile art. 24 din Legea nr. 115/1938 şi ale art. 29 al. 4 din Legea nr. 7/1996
o acţiune reală, imprescriptibilă, iar atunci când prin ea se cere înscrierea dreptului real, o aplicaţie particulară, în regimul cărţilor funciare, a acţiunii în revendicare.
Prin cele două hotărâri judecătoreşti, sentinţa civilă nr. 2503/2008 şi sentinţa civilă nr. 1104/2011, pronunţate ulterior datei la care reclamantele au devenit proprietare asupra terenului în litigiu, acestea au fost obligate să suplinească consimţământul defunctului M.P. la intabularea pârâtului asupra terenului în suprafaţă de 1000 mp, identificat în CF nr. 1107 top. 26/1 (509 mp) şi CF 4846 nr. top. 30/2/2/1 (491 mp) şi, practic, să recunoască dreptul de proprietate al pârâţilor asupra acestui imobil. Faptul că, titlul de proprietate al acestora este anterior (SC 1656/2005 - dosar 2685/2003 şi SC 890/2006 / dosar 3855/2005) celui al pârâţilor nu este de natură să ducă la o altă concluzie, perfectarea antecontractului de vânzare cumpărare nefiind posibilă în lipsa constatării, în prealabil a calităţii lor de moştenitoare a promitentului vânzător. O altă interpretare ar lipsi de efecte juridice sentinţa civilă nr. 1104/2011 prin care sa dispus intabularea pârâţilor pe terenul în litigiu, în contradictoriu cu reclamantele din prezentul dosar, dată la care acestea din urmă erau deja proprietare tabulare.
Hotărârea judecătorească prin care s-a constatat validitatea convenţiei de vânzare cumpărare are efect constitutiv de drepturi şi este opozabilă părţilor şi avânzilor cauză de la data rămânerii definitive.
În ceea ce priveşte intabularea în cartea funciară, faţă de data la care s-a dispus intabularea şi s-au efectuat operaţiunile, în vigoare erau dispoziţiile Legii nr. 7/1996, republicată efectul înscrierii fiind acela de opozabilitate faţă de terţi.
Titlul de proprietate al reclamantelor, sentinţa civilă nr. 890/2006 a fost operată în cartea funciară la data de 30.10.2007, devenind opozabil inclusiv pârâţilor, însă anterior acestei date, respectiv la data de 29.03.2007, potrivit Încheierii nr. 1584/2007 pârâţii au notat în cartea funciară procesul ce a făcut obiectul dosarului nr. 871/2006 şi nr. .../336/2006 al Judecătoriei Viseu de Sus, cu acelaşi efect, potrivit dispoziţiilor art. 40 din Legea nr. 7/1996, republicată.
În mod corect prima instanţă, având vedere expertiza întocmită de expert F.I. a stabilit linia de mejdă pe aliniamentul H-K-M evidenţiat în anexa 4 la raportul de expertiză tehnică judiciară.
În ceea ce priveşte critica din motivele de apel vizând respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâţilor la daune morale în cuantum de 30.000 lei, această critică a fost apreciată, de asemenea, nefondată.
În mod corect a reţinut prima instanţă că acest capăt de cerere având ca obiect daune morale este neîntemeiat, deoarece exercitarea drepturilor procedurale de către părţi nu s-a dovedit a fi abuzivă sau de rea-credinţă, numeroasele litigii fiind determinate de aspectele vizând drepturile de proprietate analizate în cele ce preced.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamantele B.E., şi D.I., solicitând în principal, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată şi completată, respectiv să se stabilească linia de hotar dintre proprietăţile lor, pe traseul pct. 19-20-21-22-23-25-26-28-42 din anexa grafică nr. 1 a raportului de expertiză întocmit de expertul F. I, să fie obligaţi pârâţii să le lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 260 mp identificat în Cf 50392 Poienile de sub Munte, nr. top 7078 pentru B.E. şi terenul în suprafaţă de 225 mp, identificat în CF 50463 Poienile de sub Munte nr. top 7083 pentru D.I., precum şi terenul extratabular aflat în indiviziune din drumul de acces în suprafaţă totală de aproximativ 475 mp, ca urmare a comparării titlurilor de proprietate invocate de părţi după stabilirea liniei de hotar, obligarea pârâţilor la plata sumei de 30.000 lei reprezentând daune morale şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 1, 4, 6,7,8 şi 9 şi 312 alin. 5 Cod proc. civ.
Cu privire la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 1 Cod proc. civ., recurentele au arătat că hotărârea atacată a fost pronunţată de judecători incompatibili, că excepţia de incompatibilitate poate fi invocată de oricare dintre părţi şi pe tot parcursul procesului civil sau ca motiv de apel ori recurs.
În susţinerea acestui motiv de recurs s-a arătat că, în soluţionarea apelului în primul ciclu procesual, din completul de judecată a făcut parte judecător T.D., care urmare a admiterii apelului şi trimiterii cauzei spre rejudecare a reţinut aspecte de care instanţa de fond a ţinut seama la pronunţarea hotărârii în rejudecare, pentru ca în a doua cale de atac a apelului să participe acelaşi judecător, care a devenit incompatibil.
Hotărârea pronunţată de judecători incompatibili este lovită de nulitate absolută, astfel că instanţa urmează să caseze decizia atacată şi să trimită cauza spre rejudecare.
Instanţa a încălcat dispoziţiile art. 304 pct. 4 Cod proc. civ. Astfel, instanţa de fond şi apel reţin în mod greşit că sentinţa civilă nr. 2503/2008 are efect constitutiv de drepturi, potrivit Legii nr. 115/1938 şi art. 5 din Titlul X al Legii nr. 247/2005, întrucât efectele juridice ale acestei sentinţe se produc doar de la data rămânerii definitive şi irevocabile. Drept urmare, actul de vânzare-cumpărare se consideră valabil încheiat doar de la data rămânerii irevocabile a acestei sentinţe şi nu de la data încheierii actului sub semnătură privată din 13.01.1997, astfel că dreptul dobândit de pârâţi prin vânzare-cumpărare nu este constitutiv de drepturi.
Pornind de la interpretarea textelor legale reţinute, instanţa nu putea da eficienţă unei hotărâri judecătoreşti care nu este irevocabilă, pentru că aceasta a fost apelată, în prezent cauza fiind suspendată până la soluţionarea prezentului dosar.
Instanţa de fond a pornit de la o premisă greşită atunci când nu a sesizat faptul că terenul ce face obiectul litigiului nu este înscris în cartea funciară pe numele pârâţilor, că sentinţa civilă nr. 1101/2011 nu este irevocabilă aşa cum greşit reţine instanţa.
Mai mult, reclamantele posedă o hotărârea judecătorească prin care pârâtul M.F. a fost obligat să le predea în deplină proprietate şi paşnică folosinţă suprafaţa de 10 ari, respectiv sentinţa civilă nr. 1656/2005 irevocabilă. Prin sentinţa civilă nr. 890/2006 irevocabilă, M.F., intervenient în interes propriu a opus un drept de proprietate asupra acestui teren, justificat cu convenţia sub semnătură privată din 13.01.1997, cererea de intervenţie fiind respinsă, iar prin sentinţa civilă nr. 2503/2008 i-a fost respinsă cererea prin care a solicitat pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare reţinându-se existenţa autorităţii de lucru judecat.
Motivarea instanţei de fond echivalează cu o necerctare a fondului, ceea ce impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Instanţa a pronunţat o hotărâre şi în contradicţie cu prev. art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, precum şi cu prev. art. 44 din Constituţia României privind protecţia dreptului de proprietate.
Din compararea titlurilor de proprietate ale părţilor, rezultă că titlul recurentelor este preferabil titlului pârâţilor, fiind anterior celui deţinut de pârâţi, iar înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei nu este constitutivă de drepturi, nefiind realizată nici în prezent, iar aplicarea de către instanţe a dispoziţiilor Legii nr. 7/1996 este greşită în condiţiile în care sentinţa civilă nr. 1104/2011 nu este irevocabilă.
Instanţa nu a făcut aplicarea dispoziţiile art. 891 Noul cod civil şi nu a analizat autoritatea de lucru judecat invocată de recurente pentru a face o corectă comparare a titlurilor de proprietate ale părţilor, nu a avut în vedere că ternul revendicat în suprafaţă de 475 mp, drum de acces este deţinut în indiviziune, în baza sentinţei civile nr. 1656/2005.
Hotărârea instanţei este dată şi cu încălcarea dispoziţiilor art. 304 pct. 6 teza a II-a Cod proc. civ., întrucât prin cererea de chemare în judecată au solicitat stabilirea liniei de
hotar cu respectarea dreptului lor de proprietate, dar instanţa a stabilit linia de hotar cu respectarea dreptului de proprietate al pârâţilor, fără ca acest lucru să fie cerut de pârâţi.
Decizia este criticabilă şi sub aspectul respingerii capătului de acţiune privind obligarea pârâţilor la plata daunelor morale, motivarea acestui capăt de acţiune fiind sumară, analiza instanţei rezumându-se doar la analiza daunelor morale din perspectiva a ceea ce nu au solicitat şi nu din perspectiva conduitei pârâţilor cu atac la persoană.
Intimaţii M.F. şi M.E. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat şi în consecinţă, în baza art. 304 pct. 1,4,6,7,8 şi 9 şi art.312 alin. 1 şi 5 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Art. 304 pct. 1 Cod proc. civ. prevede că modificarea sau casarea hotărârii se poate cere când instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale.
Acest motiv de recurs are în vedere situaţiile în care instanţa a fost alcătuită cu încălcarea dispoziţiilor legale privind compunerea şi constituirea instanţei de judecată.
Motivul invocat de recurente, respectiv acela când la judecată a participat un judecător incompatibil, întrucât se afla în unul din cazurile prevăzute de art. 24 Cod proc. civ., poate fi încadrat în art. 304 pct. 1 Cod proc. civ.
În speţă, acest motiv de recurs, neinvocat în faţa instanţei de apel este nefondat. Prima decizie pronunţată în apel cu nr. 228/A/24.10.2013 a dispus anularea sentinţei civile nr. 546 din 28.02.2013 a Judecătoriei Vişeu de Sus şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, cum motivarea că, faţă de obiectul litigiului, stabilirea liniei de hotar dintre proprietăţi, revendicarea şi compararea titlurilor în urma căruia să se constate valabilitatea titlului de proprietate al reclamantelor, prin soluţia pronunţată, aceea de respingere în totalitate a acţiunii reclamantelor, nu a intrat în cercetarea fondului.
În al doilea ciclu procesual în apel în componenţa completului jude judecată a intrat un judecător, care a făcut parte din completul de judecată care a soluţionat primul apel, aspect în legătură cu care se susţine incidenţa art. 304 pct. 1 Cod proc. civ.
Faptul că un judecător a participat la pronunţarea unei decizii prin care s-a admis apelul şi s-a anulat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare, acesta nu este incompatibil de a mai participa la completul ce urmează a soluţiona al doilea apel declarat împotriva hotărârii pronunţate cu ocazia rejudecării fondului după prima trimitere spre rejudecare. Aceasta, deoarece dispoziţiile art. 24 Cod proc. civ. sunt de strictă interpretare şi se referă la incompatibilitatea judecătorului care, după ce a pronunţat o hotărâre într-o pricină, nu mai poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau la rejudecarea după casare.
Nu există caz de incompatibilitate în sensul textului invocat atunci când judecătorul a soluţionat cauza pe temeiul unei excepţii, cum este situaţia din speţă, aceea a casării cu trimitere pentru judecarea fondului pricinii.
Motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 4 Cod proc. civ.
Acest motiv de recurs are în vedere situaţia în care, prin hotărârea recurată instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, intrând în cele ale autorităţii legislative sau de executare.
Interpretarea textelor de lege reţinute de instanţă şi în raport de această interpretare, acordarea eficienţei juridice a unei hotărâri judecătoreşti ce nu este irevocabilă, aşa cum susţin recurentele, nu se încadrează în acest text de lege. Aplicarea legii nu constituie exces de putere, pentru astfel de situaţii fiind aplicabile alte motive de casare, în funcţie de situaţia concretă din speţă.
Motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 6 Cod proc. civ.
Acest motiv de casare este funcţional numai în situaţia în care instanţa de apel se pronunţă ea însăşi asupra fondului cererii, putând să acorde în acest caz mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut.
În speţă, instanţa a respins apelul cu menţinerea sentinţei civile nr. 749/30.04.2014 a Judecătoriei Vişeu de Sus, astfel că art. 304 pct. 6 Cod proc. civ. invocat de recurente nu este aplicabil în cauză.
Motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 Cod proc. civ., sunt invocate de recurente, dar nu se arată în mod concret care sunt motivele pentru care se invocă incidenţa acestor texte de lege.
În speţă, se susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre pornind de la o premisă străină de natura pricinii, întrucât nu a sesizat că terenul obiect al litigiului nu este înscris în cartea funciară pe numele pârâţilor, sentinţa civilă nr. 1104/2011 nefiind irevocabilă, că reclamantele deţin o hotărâre irevocabilă prin care M.F. a fost obligat să le predea în paşnică folosinţă acest teren (sentinţa civilă nr. 1656/2005 ), că nu se putea valida o convenţie care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare înalt dosar, întrucât exista autoritate de lucru judecat.
Aceste motive sunt invocate la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 şi 8 Cod proc. civ., pentru ca în finalul expunerii pe larg a acestor motive, recurentele să concluzioneze că „drept urmare, este incident în speţă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ”.
Analizând motivele de recurs prev. de art. 304 pct. 7 şi 8 Cod proc. civ., curtea reţine următoarele:
Art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate dispune când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Conform art. 295 alin. 1 Cod proc. civ., instanţa de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă.
Potrivit art. 296 pct. 5 Cod proc. civ., instanţa de apel este datoare să arate în cuprinsul hotărârii motivele de fapt şi de drept care au determinat convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat susţinerile părţilor, aceste argumente trebuie să se raporteze, pe de o parte la susţinerile părţilor, iar pe de altă parte la dispoziţiile legale aplicabile. Fără arătarea motivelor de fapt şi de drept nu se poate realiza controlul judiciar al deciziei pronunţate.
Motivarea instanţei de apel nu se sprijină sau nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii pentru a se putea reţine incidenţa art. 304 pct. 7 Cod proc. civ., incidenţa acestui text de lege putând fi reţinută doar atunci când instanţa nu ar fi cercetat fondul cauzei, prin admiterea unei excepţii cum ar fi aceea a prescripţiei extinctive sau ar fi soluţionat cauza pe un alt temei juridic, fără să-l pună în discuţia părţilor, ş.a.
Curtea constată că instanţa de apel a arătat în considerentele hotărârii motivele de fapt şi de drept care au dus la soluţia pronunţată, aşa cum cere art. 296 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civ., astfel că, criticile părţilor sunt nefondate.
Curtea apreciază că nu se impune nici casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, aşa cum solicită recurentele, cu motivarea că nu a fost cercetat fondul cauzei, atâta vreme cât, pe baza probelor administrate, instanţa a considerat lămurite raporturile juridice dintre părţi.
Art. 304 pct. 8 Cod proc. civ. prevede că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive ne nelegalitate când, instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecării ,a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Curtea constată că, criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la greşita interpretare a vreunui act juridic dedus judecăţii, ci la greşita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare sau de modificare.
Faţă de obiectul acţiunii, stabilirea liniei de mejdă dintre cele două proprietăţi, curtea constată că nu se invocă vreun act a cărui valabilitate să fie pusă în discuţie, pentru ca instanţa să schimbe natura sau înţelesul lămurit al acestuia. În situaţia în care, recurentele circumscriu critica referitoare la hotărârile judecătoreşti pronunţate în litigiile purtate între părţi, în dispoziţiile acestui text de lege, susţinerile lor sunt nefondate. Art. 304 pct. 8 Cod proc. civ., se referă la situaţia în care de exemplu, instanţa ar judeca un contract de vânzare-cumpărare ca un contract de locaţiune sau dacă ar stabili anumite obligaţii în sarcina uneia dintre părţi, deşi la încheierea contractului nu au fost avute în vedere asemenea obligaţii şi nu consideră hotărârile judecătoreşti ca fiind acte încheiate între părţi.
În realitate, criticile formulate de recurente se circumscriu dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., critici pe care curtea le apreciază ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 1656/2005 a Judecătoriei Vişeu de Sus, definitivă şi irevocabilă, s-a stabilit masa succesorală după defunctul M.P., calitatea de moştenitoare a reclamantelor şi partajarea masei succesorale, iar pârâtul M.F. a fost obligat să le predea în paşnică posesie şi folosinţă terenurile atribuite.
Prin sentinţa civilă nr. 2503/2008 irevocabilă prin decizia civilă nr. 113/R/11.02.2009 a Tribunalului Maramureş, s-a constatat că M.F. şi M.E. au cumpărat de la M.P., antecesorul recurentelor, suprafaţa de 1000 mp teren în baza contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din 13.01.1007.
Sentinţa civilă nr. 1104/2011 a identificat terenul vândut lui M.F. şi M.E. de defunctul M.P. şi a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantelor în cartea funciară, conform expertizei topografice de identificare. Această hotărâre nu este irevocabilă, fiind atacată cu apel, iar în prezent soluţionarea apelului a fost suspendată în baza art. 244 pct. 1 Cod proc. civ., până la soluţionarea prezentului recurs în şedinţa publică din 2 mai 2012, încheiere care nu a fost atacată.
Din succesiunea în timp a titlurilor părţilor se constată că sentinţa civilă nr. 2503/2008 şi sentinţa civilă nr. 1104/2011 sunt pronunţate ulterior datei la care reclamantele au devenit proprietare asupra terenului în litigiu, acestea fiind obligate în calitate de moştenitoare ale antecesorului lor, M.P. să recunoască dreptul de proprietate al pârâţilor asupra acestui imobil şi să suplinească consimţământul acestuia la intabularea dreptului de proprietate al pârâţilor.
În contextul acestor reţineri, excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de recurente nu este fondată. Pentru a exista puterea de lucru judecat, potrivit dispoziţiilor art. 1201 C. civil, trebuie să existe triplă identitate de părţi, de obiect şi de cauză, cerinţă care nu este îndeplinită în cauză, fapt demonstrat de părţile, cauza şi obiectul cererilor de chemare în judecată, diferite, în cauzele în care s-au pronunţat hotărârile judecătoreşti reţinute în aliniatele precedente.
Reţinerile instanţei de apel referitoare la faptul că hotărârea judecătorească prin care s-a constatat validitatea convenţiei de vânzare-cumpărare are efect constitutiv de drepturi şi este opozabilă părţilor şi avânzilor cauză de la data rămânerii definitive, cât şi cele cu privire la efectul înscrierii în baza Legii nr. 7/1996, acela de opozabilitate faţă de terţi, sunt legale.
Potrivit prevederilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, înscrierile în cartea funciară îşi vor produce efecte de opozabilitate faţă de terţi de la data înregistrării cererii.
Această dispoziţie este aplicabilă în speţă în condiţiile în care toate hotărârile judecătoreşti care au soluţionat litigiile dintre părţi au avut caracter contencios, astfel că nu se poate înlătura efectul de opozabilitate faţă de terţi, inclusiv faţă de reclamanţi.
Hotărârea judecătorească prin care s-a constatat valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare (sentinţa civilă nr. 2503/2008 irevocabilă prin decizia civilă nr. 113/R/2009 a Tribunalului Maramureş), are efect constitutiv de drepturi şi este opozabilă terţilor, inclusiv reclamantelor care au avut calitate de părţi în caută, de la rămânerea ei definitivă.
Reclamantele au dobândit dreptul de proprietate prin moştenire şi partaj prin sentinţa civilă nr. 890/19.04.2006 (f. 15 din dosarul instanţei de fond), care a fost operată în cartea funciară la data de 30.10.2007, devenind opozabilă terţilor, inclusiv pârâţilor.
Anterior datei de 30.10.2007, respectiv la data de 29.03.2007, prin încheierea de cartea funciară nr. 1584/2007, pârâţii au notat în cartea funciară acţiunea care a făcut obiectul dosarului nr.871/2006 şi .../336/2006 a Judecătoriei Vişeu de Sus cu acelaşi efect, potrivit art. 40 pct. 7 din Legea nr. 7/1996 republicată, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 2503/2008, prin care s-a constatat că reclamanţii M.F. şi M.E. au cumpărat de la M.P., antecesorul pârâtelor B.E., Dăleanu Ileana şi N.M. suprafaţa de 10 ari teren, sentinţa urmând să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Având în vedere legalitatea acestor reţineri, apare legală şi dispoziţia prin care, procedând la compararea titlurilor, instanţa a acordat eficienţă titlului de proprietate al pârâţilor.
Recurentele nu sunt îndreptăţite să invoce prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional nr. 1 la Convenţie şi art. 44 din Constituţia României, texte care statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, că nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauză de utilitate publică, drept la care sunt îndreptăţiţi toţi participanţii la proces. A accepta poziţia reclamantelor fără a ţine seama de faptul că instanţa şi-a îndeplinit obligaţia, aceea de a arăta argumentele de fapt şi de drept care au determinat-o să adopte soluţia arătată, ar însemna ca instanţa să se substituie în apărarea intereselor doar a uneia dintre părţi.
Urmare respingerii recursului, fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc. civ., recurentele vor fi obligate să plătească intimaţilor M.F. şi M.E. suma de 75 lei, cheltuieli de j udecată în recurs, reprezentând cheltuieli de transport, conform actelor de la fila 109, 110).
| ← Acţiune în rectificare de carte funciară, introdusă pe cale... | Acţiune în grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar în... → |
|---|
