Acţiune în rectificare de carte funciară, introdusă pe cale principală. Respingere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 176/R din 25 martie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 1.471 din data de 29.11.2012 a Judecătoriei Şimleu-Silvaniei, pronunţată în dosarul nr. .../309/2009, s-a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocata de către pârâţi.
S-a admis în parte cererea formulată de reclamantul B.M. împotriva pârâţilor O.C.L. şi O. S. şi s-a dispus anularea parţială a încheierii nr.1232/31.05.2004 cf în sensul radierii dreptului de proprietate a def.O. D. şi pârâtei O. S. asupra C4 (casă cioban) şi C5 (grajd nr.5), redenumirea acestor construcţii - grajdul nr.5 va fi grajdul nr.6, iar C4 va fi casă cioban şi înscrierea dreptului de proprietate asupra acestora în favoarea reclamantului.
Raportul de expertiză întocmit de expert P.S. face parte integrantă din hotărâre.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de ieşire din indiviziune şi s-au compensat cheltuielile de judecată ale părţilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria a reţinut următoarele:
Asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Prin Decizia civilă nr.255/1998 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr.1714/1997, a fost admis recursul reclamanţilor O. D. şi O. S. în contradictoriu cu pârâta SC Z. SRL Simleu Silvaniei, pârâta fiind obligată să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra construcţiilor menţionate în procesul verbal din 24 septembrie 1992 hotărârea ţinând loc de contract (f.208-209).
Potrivit dispoziţiilor art.1201 Cod civil”este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate..
In cauză nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi, fiind vorba de pretenţii, temei de drept şi părţi diferite.
In consecinţă, instanţa a respins excepţia invocată de pârâta O. C..
Asupra fondului cauzei.
Prin încheierea nr.1232/31 mai 2004 cf s-a dispus notarea următoarelor construcţii:grajd nr.1; grajd nr.2-3; grajd nr.4-5; magazie, casa ciobanului şi fânar-proprietar CAP Simleu, pe parcela cu nr.top.970/a/1/2/c/3-două case, curţi şi grădină în suprafaţă de 132.496 mp înscris în cf 804 Simleu Silvaniei, apoi asupra acestor construcţii se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare în favoarea SC Z. SRL iar în baza deciziei civile nr.255/1998 pronunţată în dosar nr.1714/1997 de Curtea de Apel Cluj asupra acestor construcţii se întabulează dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare în favoarea lui O. D. şi O. S. (f.218).
La baza încheierii a stat documentaţia de întabulare întocmită de către expert S.B.Z. (f.199-207) fiind depus şi procesul verbal menţionat în decizia nr.255/1998.(f.210).
Prin sentinţa civilă nr.627/2007 pronunţată de către Tribunalul Sălaj în dosar nr..../84/2007 a fost admisă în parte acţiunea precizată a reclamantului B.M. împotriva pârâţilor SC Z. SRL şi M. V., în baza art.111 Cod procedură civilă coroborat cu art.263 (4) din Legea nr.31/1990, s-a constatat că în baza planului de distribuţie în natură întocmit în temeiul Raportului privind lichidarea administrativă a S.C. Z. S.R.L Şimleu Silvaniei reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra unui grajd, un fânar, o groapă de siloz, o clădire pentru gater, o clădire moară cu ciocănele, o cameră a pompelor, toate situate în Şimleu Silvaniei, str...., nr.37, un grajd nr.6 situat administrativ în Şimleu Silvaniei, str...., nr.10, jud.Sălaj.S-a respins ca inadmisibile celelalte capete de cerere.A fost obligat pârâtul M. V. la 700 cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Prin decizia civilă nr.216/2007 Curtea de Apel Cluj a admis apelul reclamantului B.M. împotriva sentinţei menţionate care a fost modificată în parte, în sensul includerii în bunurile proprietatea reclamantului şi a unui tractor şi a construcţiei „casa ciobanului” (f.22-24 dosar ataşat).
Recursul pârâtului M. V. a fost respins prin decizia civilă nr.1524/2008 a ICCJ (f.19-21).
Din concluziile raportului de expertiză topometrică efectuat în cauză de către expert P.S. se reţin următoarele:
- în varianta nr. 1 a reclamantului B.M. sunt următoarele edificate: grajd nr.1, grajd nr.2-3, grajd nr.4-5, fânar, magazie+casa ciobanului (prima), grajd nr.6, casa ciobanului (a doua) reprezentate în anexa 1.
- în varianta nr.2 a pârâtei O. C. sunt următoarele edificate: grajd nr.1, grajd nr.2+3, grajd nr.4, casa ciobanului, grajd nr.5, magazie, fânar, reprezentate în anexa 2.
Analizând schiţele efectuate de către cei doi experţi-P.S. şi S.B.Z. de la filele 224-226 şi fila 204 s-a observat că pe toate sunt evidenţiate şapte construcţii, dar numerotate diferit C4 şi C5-casda ciobanului şi grajdul nr.5 din schiţa lui S.B.Z. (f.204) sunt aceleaşi cu grajdul nr.6 şi casa ciobanului evidenţiate pe schiţele de la filele 224 şi 226.
Analizând şi procesul verbal din 24.09.1992, construcţiile proprietatea def.O. D. şi pârâtei O. S. sunt denumite obiective, numerotate cu 5 numere de ordine: 1 grajd nr.1; 2 grajd nr.2+3; 3 grajd nr.4+5; 4 magazie+casa cioban; 5 fânar (f.210).
Potrivit art.30 din Legea nr.,7/1996, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul.
Deoarece pe str.... sunt doar 7 construcţii printre care şi cele proprietatea reclamantului-grajdul nr.6 şi casa ciobanului, iar în favoarea def.O. D. şi pârâtei O. S. rămân grajdul nr.1, graj dul nr.2+3, grajdul nr.4+5, magazie+casă cioban şi fânar, instanţa de fond a dispus anularea parţială a încheierii nr.1232/31.05.2004 cf în sensul radierii dreptului de proprietate a def.O. D. şi pârâtei O. S. asupra C4(casă cioban) şi C5(grajd nr.5), redenumirea acestor construcţii-grajdul nr.5 va fi grajdul nr.6 iar C4 va fi casă cioban şi înscrierea dreptului de proprietate asupra acestora în favoarea reclamantului.
Raportul de expertiză întocmit de expert P.S. (f.221-226) face parte integrantă din hotărâre.
Declaraţiile date la întabulare şi schiţa întocmită cu acea ocazie, fac parte integrantă din încheierea anulată
Deoarece reclamantul nu a făcut dovada că este în indiviziune cu privire la terenul înscris în cf nr.804 Simleu Silvaniei nr.top.970/a/1/2/c/3 şi nu a chemat în judecată pe toţi coproprietarii tabulari, cererea de ieşire din indiviziune a fost apreciată ca neîntemeiată şi a fost respinsă
In baza art.276 Cod procedură civilă s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată ale părţilor, care au avut pretenţii şi susţineri respinse.
Prin decizia civilă nr. 97 din 24.09.2013 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr. .../309/2009, s-au admis apelurile declarate de reclamantul B.M. şi pârâta O. C.-L. împotriva sentinţei civile nr. 1.471 din 29.11.2012 a Judecătoriei Şimleu-Silvaniei, a fost casată hotărârea atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, Judecătoria Şimleu-Silvaniei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin acţiunea sa, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâţii O.C.L., O. D. şi O. S. solicitând rectificarea prin anularea parţială a încheierii C.F. nr. 1232 din 31 mai 2004 şi să se constate că în realitate pe corpul funciar A+11 cu nr. top. 970/a/1/2/c/3/b/1 din C.F. 804 Şimleu se află următoarele construcţii: grajdul nr. 1 este identificat ca fiind notat cu C-1, grajdul nr. 2-3 este identificat ca fiind notat cu C-2, grajdul nr. 4-5 este identificat ca fiind notat cu C-3, magazia şi casa ciobanului sunt identificate ca fiind notate cu C-5, fânarul este identificat ca fiind notat cu C-7, grajdul nr. 6 este identificat ca fiind notat cu C-4 şi a doua casă a ciobanului este identificată ca fiind notat cu C-6 în memoriul tehnic şi în planul de amplasament ce au stat la baza încheierii C.F.; să se dispună anularea declaraţiilor date de pârâta O. S. la data de 20 martie 2001, prin care a identificat, individualizat şi măsurat greşit construcţiile asupra cărora are un drept de proprietate şi modificarea memoriului tehnic întocmit de S.C. Z.T.P. S.R.L. prin expertul S.B.Z. şi a schiţei de amplasament şi delimitare a bunului, întocmită de acelaşi expert, aşa cum s-au identificat imobilele mai sus, corespunzător titlului de proprietate al părţilor; să se dispună rectificarea cuprinsului cărţii funciare în sensul îndreptării înscrierilor privitoare la descrierea edificatelor înscrise ca aflate pe nr. top. 970/a/1/2/c/3/b/1 sub B.31, B.35, B.37 şi în sensul înscrierii suplimentare/în completare şi a grajdului nr. 6 şi a încă unei case a ciobanului (în realitate existând două construcţii denumite casa ciobanului; să se dispună dezmembrarea parcelei cu nr. top. 970/a/1/2/c/3/b/1 din C.F. 804 Şimleu-Silvaniei şi formarea unui nr. top. nou, aferent construcţiilor grajdul nr. 6 notat cu C-4 şi a casei ciobanului notată cu C-6, care sunt proprietatea reclamantul B.M. şi care au fost dobândite de drept, în urma lichidării S.C. Z. S.R.L., edificatele fiind situate în Simleu-Silvaniei, str. Stadion, nr. 10, în
baza sentinţei civile nr. 6277/29 martie 2007, dată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. .../84/2007 şi prin decizia civilă nr. 216/2007 a Curţii de Apel Cluj, rămase irevocabile prin decizia civilă a ICCJ nr. 1524/7 mai 2008, iar restul construcţiilor urmând să rămână în proprietatea pârâtei O.C.L., să se dispună întabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantului B.M. asupra grajdului nr. 6 şi a casei ciobanului pentru nr. top. nou format, fără cheltuieli de judecată în caz de neopunere.
Prin întâmpinarea sa, pârâta O.C.L. (f. 187-189) a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, lipsa capacităţii de exerciţiu a S.C. Z. S.R.L., prescripţia dreptului la acţiune în rectificare C.F., inopozabilitatea deciziei de atribuire a imobilelor de către lichidator, încălcarea principiului specificităţii instanţei de judecată.
Asupra excepţiilor invocate, reclamantul s-a pronunţat prin notele de şedinţă formulate la filele 158-159 din dosarul de fond.
Prin Încheierea din 22 septembrie 2011, instanţa de judecată pune în discuţia părţilor excepţiile şi se pronunţă doar pe excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a S.C. Z. S.R.L., pe care o respinge, arătând că asupra excepţiei autorităţii de lucru judecat se va pronunţa odată cu fondul, fără să facă aceeaşi apreciere şi cu privire la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în rectificare C.F.
Deşi în concluziile scrise (f. 254-256) C.F. pârâta a reiterat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în rectificare C.F. cu ocazia soluţionării în fond a cauzei, prima instanţă sa pronunţat doar cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, fără a face referire şi fără să analizeze excepţia prescripţiei invocate.
Conform art. 137 Cod procedură civilă „(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. (2) Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.”
Prin prescripţie, prevede art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, se stinge dreptul la acţiune.
Aşa cum, de regulă, încălcarea normelor procesuale este semnalată pe calea excepţiilor de procedură, şi în cazul în care dreptul la acţiune nu a fost exercitat în termen legal, această încălcare este, aşadar, o excepţie de fond al cărei conţinut îl constituie tocmai semnalarea exercitării peste termenul prevăzut de lege a dreptului la acţiune. Astfel, prescripţia este considerată ca fiind o excepţie de fond care se invocă şi se rezolvă ca atare.
Fiind o excepţie de fond, nesoluţionată de prima instanţă, aplicabile sunt dispoziţiile prevăzute de art. 297 Cod procedură civilă, care impun trimiterea spre rejudecare a cauzei.
De asemenea, prima instanţă a respins cererea privind ieşirea din indiviziune, cu motivarea că nu au fost chemaţi în judecată toţi proprietarii tabulari, fără să observe că petitul acţiunii a fost dezmembrarea nr. top. 970/a/1/2/c/3/b/1 din C.F. 804 Şimleu-Silvaniei, în parcela ce reprezintă proprietatea reclamantului şi restul, şi parcela privind proprietatea pârâtei O.C.L., nefiind vorba, deci, de alţi coproprietari ai parcelei care trebuiau chemaţi în judecată.
Soluţionând şi acest capăt de cerere privind nechemarea în judecată a tuturor coproprietarilor, prima instanţă nu a soluţionat pe fond cauza, şi, pe acest motiv, fiind aplicabile dispoziţiile art. 297 Cod procedură civilă, care impun trimiterea spre rejudecare a cauzei.
În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 521 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, pronunţată în dosarul nr. .../309/2009*, au fost respinse ca nefondate excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în rectificarea cărţii funciare şi excepţia lipsei coparticipării pasive invocate de pârâta O.C.L..
S-a respins ca nefondată cererea reclamantului B.M. împotriva pârâtelor O.C.L. şi O. S., având ca obiect rectificare Cf, anulare act, ieşire din indiviziune şi intabulare CF.
Reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1033,65 lei în favoarea pârâtei O.C.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat şi taxă de timbru în ambele cicluri procesuale.
Examinând cu prioritate excepţiile invocate, instanţa a reţinut următoarele:
Excepţia prescripţiei dreptului de acţiune la rectificarea CF şi excepţia lipsei coparticipării pasive obligatorii a descendenţilor defunctului O. D. invocate de pârâta O.u C. L. au fost unite cu fondul la termenul din 30 mai 2014, în temeiul art. 137 alin. 2 Cod pr. civ.
Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului de acţiune la rectificarea CF:
Pentru soluţionarea acestei excepţii instanţa urmează a se raporta la obiectul judecăţii. Din analiza cererii introductive precum şi a susţinerilor reclamantului pe parcursul întregului ciclu procesual rezultă că acesta a investit instanţa cu o cerere având mai multe petite printre care rectificarea CF 804 Şimleu Silvaniei nr. top 970/a/1/2/c/3/b/1 prin anularea parţială a Încheierii nr. 1232/2004, solicitând totodată ca instanţa să constate că pe acest număr topografic, în plus faţă de construcţiile existente, există încă două construcţii aparţinând reclamantului, respectiv grajdul nr. 6 şi casa ciobanului (a doua casa ciobanului).
Construcţiile existente pe acel număr topografic potrivit înscrierii din foaia A (poziţia 11) a Cf 39 (f.39 dosar fond) şi a notării de sub B 30 (f.44 d.fond) sunt grajd nr.1, grajd nr. 23, grajd nr. 4-5, magazie, casa ciobanului şi fânar. Dreptul de proprietate asupra acestor construcţii a fost întabulat în favoarea pârâţilor de rândul 2 şi 3 în baza Deciziei civile nr. 255/1998 a Curţii de Apel Cluj, hotârâre ce a ţinut loc de contract între aceşti pârâţi şi SC Z. SRL (f.37-38 d. fond).
Prin urmare petitul principal al cererii reclamantului îl constituie o cerere în constatare, astfel cum este reglementată de art. 111 Cod pr. civ, temei de drept cu care reclamantul şi-a motivat cererea introductivă. De altfel, reclamantul a reiterat şi în concluziile asupra fondului (f.25, punctul 4, f.28 verso, f. 29 d. rejud) că nu contestă Decizia 255/1998 a Curţii de Apel Cluj, prin urmare nu contestă dreptul de proprietate al pârâtelor asupra construcţiilor de mai sus.
Reţinând temeiul de drept arătat de reclamant, instanţa a apreciat că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâta O.u C. este nefondată atâta vreme cât art. 35 din Legea 7/1996 statuează că acţiunea în rectificare împrumută, sub aspectul caracterului prescripţiei, trăsăturile acţiunii principale, a dreptului material la acţiune pe care se grefează. Acţiunea în constatare fiind o acţiune imprescriptibilă, pe cale de consecinţă şi acţiunea în rectificare este imprescriptibilă.
Pentru aceste considerente instanţa a respins ca nefondată excepţia invocată de pârâtă.
Cu privire la excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii a descendenţilor defunctului O. D..
Instanţa a respins-o deoarece pârâta O. C. a invocat această excepţie fără a proba în faţa instanţei de judecată existenţa şi a altor moştenitori ai defunctului O. D., unul din coproprietarii tabulari. Astfel simpla susţinere în faţa instanţei, în cadrul unui litigiu promovat în anul 2009, că acest proprietar decedat ar mai avea şi alţi moştenitori fără a produce şi probe, potrivit art. 1169 Cod civil, echivalează în opinia instanţei cu o alegaţie fără suport probator.
Cu privire la fondul cauzei instanţa, în completarea celor arătate mai sus, în analiza excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune, mai constată că reclamantul invocă un drept de proprietate asupra grajdului nr. 6 şi casei ciobanului -a doua- notate cu C4 şi C6 în memoriul tehnic şi în planul de amplasament ce au stat la baza încheierii contestate. Titlul de proprietate invocat îl constituie Decizia civilă nr. 627/29.03.2007 a Tribunalului Sălaj (f.25-26 d. fond) şi Decizia civilă nr. 216/2007 a Curţii de Apel Cluj pronunţate în Dosar .../84/2007 (f.22-23 d.fond).
Aceste două hotărâri judecătoreşti au fost pronunţate în favoarea reclamantului B.M. în contradictoriu cu SC Z. SRL prin lichidator, aceeaşi societate comercială care fusese
obligată în anul 1998, prin Decizia 255/1998 a Curţii de Apel Cluj, să recunoască pârâţilor de rândul 2 şi 3 dreptul de proprietate, prin cumpărare, asupra construcţiilor individualizate prin procesul verbal din 24 septembrie 1992. Prin cele două hotărâri judecătoreşti s-a constatat că reclamantul B.M. a dobândit, potrivit raportului privind lichidarea administrativă a SC Z. SRL, dreptul de proprietate asupra unui grajd nr. 6 şi a construcţiei „casa ciobanului”.
Din considerentele Deciziei nr. 627/2007 a Tribunalului Sălaj (f.25 verso) reiese că prin Sentinţa civilă nr. 30/1998 a Tribunalului Sălaj SC Z. SRL a fost dizolvată, iar prin Încheierea 421/2001 a judecătorului delegat la ORC s-a dispus dizolvarea de drept a acestei societăţi şi, consecutiv, a fost radiată din registrul comerţului. Aceste aspecte sunt reiterate şi prin Decizia 618/2005 a Curţii de Apel Cluj (f.15-16 d. recurs) prin care s-a statuat cu privire la capacitatea de folosinţă a SC Z. SRL la data pronunţării acestei decizii.
În cadrul acestei cauze instanţa nu analizează dreptul de proprietate al reclamantului asupra bunurilor cuprinse în Decizia nr 627/29.03.2007 a Tribunalului Sălaj (f.25-26 d. fond) şi Decizia civilă nr. 216/2007 a Curţii de Apel Cluj, ci obiectul cererii sale de chemare în judecată prin prisma actelor normative aplicabile.
În susţinerea reclamantului (f.4 d. fond) cererea sa în rectificare este întemeiată motivat de faptul că sunt îndeplinite toate cerinţele prevăzute de art. 34 din Legea 7/1996 şi anume actul ce a stat la baza înscrierii în Cf nu este valabil (paraţii au dobândit şi au titlu numai pentru o parte din construcţiile ce au format ferma de oi, dar s-au întabulat pe întreaga fermă), dreptul de proprietate a fost greşit calificat ca existând asupra construcţiilor, înscrierea în Cf nu corespunde cu situaţia reală a dreptului de proprietate şi compunerea imobilelor întabulate în CF.
Conform art. 36 (fost 34) din Legea nr. 7/1996, rectificarea înscrierilor din cartea funciară este condiţionată de existenţa, în prealabil, a unei hotărâri judecătoreşti definitivă şi irevocabilă , care să constate cel puţin unul dintre cazurile enumerate la punctele 1-4. Or, în cauza de faţă, reclamantul nu a invocat şi cât mai puţin nu a dovedit existenţa vreunei asemenea hotărâri.
Ori, instanţa a constatat că, din moment ce scopul unei acţiuni în rectificare este stabilirea stării tabulare anterioare schimbării ei, presupusă ilegală, constatarea nulităţii absolute sau anularea actului care a generat înscrierea este prejudicială rectificării şi se exercită pe cale principală, iar în prezenta cauză acţiunea în rectificare nu a fost precedată sau însoţită şi de un petit în acest sens.
Toate susţinerile reclamantului referitoare la calitatea sa de proprietar al imobilelor grajdul nr.6 şi a doua casă a ciobanului trebuiau să fie valorificate anterior sau concomitent cu cererea de judecată pendinte, într-un proces de revendicare sau într-o cale de atac formulată împotriva hotărârilor judecătoreşti care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al pârâtelor.
Pe această cale, a rectificării de carte funciară, reclamantul nu poate să-şi plieze dreptul său dobândit prin hotărârile judecătoreşti mai sus amintite peste dreptul de proprietate al pârâţilor înscris în cartea funciară în temeiul unui contract de vânzare cumpărare (suplinit într-adevăr prin Decizia nr. 255/1998 a Curţii de Apel Cluj) fără a contesta validitatea acestuia din urmă şi fără a solicita instanţei o eventuală comparare a titlurilor.
În aceste condiţii radierea dreptului de proprietate al pârâţilor asupra unor construcţii cu consecinţa atribuirii reclamantului a unor părţi din acestea, câtă vreme valabilitatea titlului pârâţilor nu a fost contestată, a dus la respingerea cererii reclamantului.
Cum celelalte capete de cerere sunt strâns legate de admiterea primului capăt, instanţa le-a respins ca o consecinţă a respingerii primului capăt, acela a rectificării CF prin anularea Încheirii Cf nr. 1232/2004.
În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. civ. instanţa a obligat reclamantul la plata sumei de 1033,65 lei în favoarea pârâtei O.C.L., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând
onorariu avocat (1000 lei -f. 54 d. rejud.) şi taxă de timbru (f.42 d. recurs-33,65 lei) în ambele cicluri procesuale.
Prin decizia civilă nr. 1.005 din 19.12.2014 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr. .../309/2009*, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.M. împotriva sentinţei civile nr.521 din 13 iunie 2014 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că părţile din litigiu îşi dispută dreptul de proprietate asupra a două construcţii situate în perimetrul fostei Ferme de ovine Şimleu Silvaniei ce a aparţinut CAP Şimleu.
Imobilul este întabulat în CF 804 Şimleu, cu nr. top.970/a/1/2/c/3/b/1, cu descrierea teren în suprafaţă de 124.497 mp, cu 2 case, curte, grajd nr.1, grajd nr.2-3, grajd nr. 4-5, magazie, casa ciobanului, fânar. Asupra terenului, proprietatea tabulară a rămas în continuare înscrisă în CF în favoarea proprietarilor existenţi anterior cooperativizării. Asupra construcţiilor, în prezent, este înscris dreptul de proprietate în favoarea pârâtei O.C.L., cu încheierea CF 459/18.01.2008.
Toate construcţiile fostei Ferme de ovine Şimleu au fost vândute prin licitaţie publică, în temeiul art. 28 din Legea 18/1991, de către Comisia de lichidare a CAP Şimleu în favoarea SC Z. SRL, conform procesului-verbal de licitaţie din data de 26 noiembrie 1991 (f.27 dosar 1 fond). În enumerarea construcţiilor ce au făcut obiectul vânzării, acestea sunt descrise astfel: grajd nr.1, grajd nr.2-3, grajd nr. 4-5, grajd nr.6, casă cioban, fânar.
Printr-un proces-verbal încheiat la data de 24.09.1992, Adunarea Generală a Asociaţilor SC Z. SRL a hotărât vânzarea construcţiilor în favoarea lui O. D.. Construcţiile sunt enumerate astfel: grajd nr.1, grajd nr.2-3, grajd nr.4-5, magazie+casă cioban, fânar (f.28 dos.1 fond). În considerarea acestui act, prin Decizia civilă nr. 255/1998 a Curţii de Apel Cluj, ca urmare a admiterii recursului reclamanţilor O. D. şi O. S. (soţia lui O. D.), a fost admisă acţiunea promovată de aceştia împotriva pârâtei SC Z. SRL, care a fost obligată să recunoască reclamanţilor dreptul de proprietate asupra construcţiilor menţionate în procesul-verbal din 24.09.1992, hotărârea ţinând locul contractului autentic de vânzare-cumpărare. În temeiul acestei hotărâri, dreptul de proprietate al soţilor O. a fost înscris în cf asupra tuturor construcţiilor notate pe terenul cu nr. top.970/a/1/2/c/3, prin Încheierea cf 1232/31.05.2004, încheiere cu privire la care reclamantul solicită rectificarea cf.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 66/2008 de BNP F.E., O. D. şi O. S. au vândut construcţiile în cauză pârâtei O.C.L., dreptul său de proprietate fiind întabulat sub B38.
În ce-l priveşte pe reclamant, acesta susţine că nu toate construcţiile din Ferma de ovine cumpărate de SC Z. SRL de la comisia de lichidare a CAP Şimleu au fost vândute soţilor O. D. şi O. S., rămânând în proprietatea societăţii grajdul nr.6 şi a doua casă a ciobanului. Reclamantul afirmă că aceste 2 construcţii nu au fost întabulate în cf, iar proprietatea asupra lor i-a revenit lui, în calitate de fost asociat al SC Z. SRL, ca urmare a lichidării activului acesteia. Drept titlu de proprietate, reclamantul invocă în favoarea sa Sentinţa civilă nr. 627/2007 a Tribunalului Sălaj, astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr. 216/2007 a Curţii de Apel Cluj, hotărâri prin care, în temeiul art. 111 C.pr.civ. coroborat cu art. 264 alin.4 din Legea 31/1990, s-a constatat că în baza planului de distribuţie în natură întocmit în temeiul Raportului privind lichidarea SC Z. SRL, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra grajdului nr.6 şi a construcţiei „casa ciobanului”, construcţii situate în Şimleu Silvaniei, str...., nr.10 (f-19-26).
Reclamantul mai afirmă că documentaţia tehnică ce a stat la baza întabulării dreptului de proprietate al soţilor O. D. şi O. S. sunt nelegale şi nu corespund realităţii şi dreptului de proprietate dobândit de aceştia. Reclamantul susţine că, în baza declaraţiilor nesincere ale pârâtei O. S., expertul topograf a întocmit memoriul tehnic şi planul de amplasament în aşa fel
încât s-a întabulat în favoarea soţilor O. întreaga fermă de ovine a fostului CAP, în ciuda faptului că grajdul nr.6 şi o „casă cioban” constituie proprietatea reclamantului.
Faţă de situaţia expusă, rezultă în mod neechivoc că ambele părţi se pretind proprietare asupra aceloraşi construcţii, denumite de reclamant ca reprezentând grajdul nr.6 şi o „casă cioban”. Reclamantul susţine că acestea nu au făcut obiectul vânzării dintre SC Z. şi O. D. şi, în urma lichidării patrimoniului anterior amintitei societăţi, cele două construcţii i-au revenit lui în proprietate. Pe de altă parte, pârâtele susţin că procesul-verbal încheiat la data de 24.09.1992, validat ulterior prin hotărâre judecătorească, a avut ca obiect toate construcţiile situate în incinta fostei ferme de ovine şi că, prin urmare, întabularea operată în favoarea soţilor O., în temeiul Deciziei civile nr. 255/1998 a Curţii de Apel Cluj este în concordanţă cu dreptul de proprietate dobândit.
În aceste condiţii, Tribunalul a împărtăşit opinia exprimată de prima instanţă prin sentinţa atacă, apreciind că dreptul de proprietate disputat de părţi nu poate fi verificat într-un proces având ca obiect rectificarea CF, impunându-se în mod necesar compararea titlurilor părţilor pe calea unei acţiuni în revendicare.
Au fost apreciate ca neîntemeiate afirmaţiile apelantului legate de obiectul cu care a sesizat prima instanţă. În întregime acţiunea reclamantului priveşte operaţiunile de carte funciară, primele 3 petite vizând în mod clar rectificarea cărţii funciare, reclamantul solicitând anularea parţială a încheierii CF 1232/2004 (pct.1), anularea documentaţiei tehnice de întabulare (pct.2), modificarea descrierii imobilului, prin înscrierea în cf a unor noi construcţii pe parcela cu nr.top. 870/a/1/2/c/3/b/1 (pct.3). Ultimele două capete de cerere privesc întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului asupra construcţiilor ce fac obiectul petitului 3 (pct.4 şi 5). În mod greşit califică apelantul petitul nr.4 al acţiunii sale ca reprezentând o cerere de ieşire din indiviziune, deoarece acesta nu pretinde că s-ar afla în indiviziune cu pârâtele asupra uneia dintre construcţii, iar în privinţa terenului, ambele părţi recunosc că nu au un drept de proprietate.
Invocarea art. 480 C.civ. printre temeiurile de drept pe care se sprijină cererea de chemare în judecată nu este suficient pentru a considera că instanţa a fost sesizată cu o acţiune în revendicare, în condiţiile în care reclamantul nu a înţeles să formuleze în mod explicit un petit în sensul revendicării.
De altfel, aşa cum au observat şi intimatele pârâte prin întâmpinare, prima dispoziţie legală invocată de reclamant ca temei legal al acţiunii este art. 111 C.pr.civ., referitor la acţiunea în constatare. Or, acţiunea în revendicare este prin ea însăşi una în realizare, situaţie în care acţiunea în constatare apare ca inadmisibilă.
Tribunalul a presupus că art. 111 C.pr.civ. a fost indicat de reclamant în susţinerea primului petit, teza a II-a, prin care a solicitat „să constataţi că în realitate pe corpul funciar A+11 cu nr. top 870/a/1/2/c/3/b/1 din CF 804 Şimleu se află următoarele construcţii:... ”Această cerere nu are însă caracteristicile unei acţiuni în constatare, deoarece în conformitate cu prevederile art. 111 C.pr.civ., o atare acţiune poate privi „constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept”. În realitate, solicitarea reclamantului are legătură cu petitele 3, 4 şi 5 din acţiune, ce vizează înscrierea în cf a celor 2 construcţii (grajd nr.6 şi a doua casă a ciobanului) şi întabularea dreptului reclamantului asupra lor.
În concluzie, obiectul cererii de chemare în judecată ce se judecă în acest litigiu este rectificare cf şi întabulare drept de proprietate. Faţă de această situaţie, asemenea primei instanţe, instanţa de apel a considerat că acţiunea reclamantului de anulare a unei încheieri de întabulare, fără ca această cerere să fie precedată de o acţiune în revendicare sau o acţiune care să urmărească desfiinţarea titlului în temeiul căruia s-a dispus întabularea, apare ca inadmisibilă.
Însuşi reclamantul arată în partea finală a cererii sale de apel că temeiul legal al acţiunii în rectificare formulate îl constituie prevederile art. 34 pct.1 din Legea 7/1996 („dacă înscrierea
sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil”). Însă acţiunea în rectificarea cărţii funciare întemeiată pe dispoziţiile art. 34 pct.1 din Legea 7/1996 are caracter accesoriu, fiind subsecventă acţiunii principale de anulare/nulitate a actului în temeiul căruia s-a efectuat întabularea.
Apelantul mai arată, în mod vădit neîntemeiat, că acţiunea principală pe care se grefează rectificarea de carte funciară este cuprinsă în petitul nr.3, prin care a solicitat „anularea declaraţiilor date de pârâta O. S. la data de 20 martie 2001, prin care a identificat, individualizat şi măsurat greşit construcţiile asupra cărora are un drept de proprietate şi modificarea memoriului tehnic ... şi a schiţei de amplasament şi delimitare a bunului...” Or, aceste declaraţii, deşi fac parte din documentaţia de întabulare, nu constituie „actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea”, acest act fiind reprezentat în cazul pârâtelor de Decizia civile nr. 255/1998 a Curţii de Apel Cluj, pronunţată în executarea antecontractului de vânzare-cumpărare cuprins în procesul-verbal încheiat la data de 24.09.1992 între SC Z. SRL şi O. D..
Tribunalul a mai reţinut că sunt lipsite de relevanţă toate referirile apelantului la considerentele ori dispozitivul Sentinţei civile nr. 1471 din 29.11.2012 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, prin care prezenta cauză a fost soluţionată de prima instanţă, în primul ciclu procesual. Această sentinţă a fost „casată” în întregime prin Decizia civilă nr. 97/2013 a Tribunalului Sălaj pronunţată în apel, dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare. Fiind deci anulată, sentinţa invocată de apelant nu mai produce efecte juridice.
Faţă de aceste considerente, văzând şi prevederile art. 296 C.pr.civ., Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul B.M. împotriva Sentinţei civile nr. 521 din 13.06.2014 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, care a fost menţinută în totalitate. S-a luat act de lipsa cererii intimatelor de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei decizii, reclamantul B.M. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinţei primei instanţe, cu consecinţa admiterii acţiunii introductive, precum şi obligarea intimaţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a prezentat starea de fapt şi parcursul prezentului dosar în primul şi în al doilea ciclu procesual.
Chiar dacă prin cererea introductivă de instanţă reclamantul nu a formulat un petit explicit cu privire la revendicarea celor două construcţii, acesta consideră că rezultă implicit din cuprinsul acţiunii, din motivele expuse pe larg, susţinute de probe, respectiv din hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, ce constituie titlu de proprietate al părţilor.
Relevantă în acest sens este decizia civilă nr. 1.024/20.11.2012 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr. 217/309/2009 prin care se reţine că pârâta O.C.L. ocupă fără titlu bunurile proprietatea reclamantului, fiind obligată la plata de despăgubiri civile, respectiv beneficiul nerealizat pentru lipsa de folosinţă în mod nelegal asupra celor două construcţii (graj dul nr. 6 şi casa ciobanului).
Împrejurarea că cele două construcţii au rămas în patrimoniul firmei Z. rezultă şi din diferenţa între preţul de cumpărare la licitaţie a tuturor construcţiilor ce au aparţinut fostului C.A.P. Şimleu, respectiv 1.500.000 lei şi preţul de 1.182.000 lei la care au fost achiziţionate o parte din construcţii de către pârât.
Chiar dacă pârâţii au susţinut şi instanţele au conformat că reclamantul nu a formulat vreo pretenţie care să poată fi calificată drept o acţiune în revendicare, pârâţii recunosc implicit că reclamantul revendică cele două construcţii cu privire la care aceştia susţin în mod ilegal, că le aparţin. Apărările făcute pe fond de pârâţi neagă dreptul de proprietate al reclamantului pe motiv că titlul acestuia nu ar fi valabil şi încearcă să-şi justifice dreptul de proprietate asupra tuturor edificatelor înscrise în C.F. în baza unui memoriu tehnic extrajudiciar, cu ignorarea probelor judiciare (expertiza topo care relevă o altă stare de fapt şi de drept).
Prin urmare, tribunalul, cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii a reţinut că acţiunea în rectificare C.F. este inadmisibilă şi că se impune compararea titlurilor părţilor pe calea unei acţiuni în revendicare.
Atât tribunalul cât şi prima instanţă în mod greşit au reţinut că acţiunea în rectificarea de C.F. nu a fost precedată sau însoţită de o acţiune principală şi s-a rezumat a se pronunţa strict cu privire la incidenţa în speţă a art. 34 din Legea nr. 7/1996, fără a verifica pe fond susţinerile reclamantului în raport cu dreptul său de proprietate care a fost recunoscut anterior prin hotărârile judecătoreşti irevocabile depuse la dosarul cauzei, fiind confirmat şi de expertiza judiciară administrată.
Prin acţiunea introductivă, reclamantul a contestat întinderea dreptului de proprietate al pârâţilor asupra construcţiilor reclamantului, arătând că aceştia şi-au întabulat ilegal dreptul de proprietate în baza unei declaraţii mincinoase date de pârâta O. S.. Declaraţia acestei pârâte este ilicită şi imorală, întrucât aceasta a urmărit cu rea-credinţă fraudarea intereselor adevăratului proprietar.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
Pârâta intimată O.C.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată (f.22-23).
În susţinerea poziţiei procesuale, pârâta a arătat că singura acţiune în care se compară titlurile este acţiunea de în revendicare, iar aprecierea reclamantului că titlul de proprietate au fost comparate în acţiunea în evacuare din dosarul nr. 217/309/2009 este neîntemeiată.
Pârâta intimată O.C.L. deşi legal citată, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentant în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare prin care să-şi exprime poziţia procesuală.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
În şedinţa publică din 25.03.2015, a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii dispoziţiilor art. 453 NCPC, în temeiul art. 24 şi 25 din NCPC, dosarul fiind înregistrat înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă.
De asemenea, Curtea, în temeiul art. 316 C.pr.civ. raportat la art. 299 alin. 1 C.pr.civ., a invocat excepţia inadmisibilităţii acelor critici din recurs care vizează în mod direct hotărârea primei instanţe.
Totodată, în temeiul aceluiaşi text de lege, art. 316 C.pr.civ., a invocat excepţia inadmisibilităţii acelor critici din recurs care vizează netemeinicia deciziei atacate, prin reaprecierea stării de fapt de către instanţa de recurs, ca urmare a reanalizării probatoriului administrat de către instanţele de fond, având în vedere împrejurarea că dispoziţiile art. 304 pct. 10 şi 11 C.pr.civ. au fost abrogate prin art. I pct. 1111şi pct. 112 din O.U.G. nr. 38/2000.
Aceste excepţii de inadmisibilitate urmează a fi admise de Curte, motivat pe următoarele considerente:
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii prevederilor din noul Cod de procedură civilă Curtea reţine că textul legal invocat de reclamanta recurentă, respectiv art.453 este cuprins în noul C.pr.civ. în Titlul I intitulat „Procedura în faţa primei instanţe”, Capitolul IV „Hotărârile judecătoreşti”, Secţiunea a 6-a „Cheltuielile de judecată”.
Conform art.24 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, dispoziţiile legii noi de procedură se plică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare iar art.25 alin. 1 din acelaşi act normativ stipulează că, procesele în curs de judecată, precum şi executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi.
Legea nr.134/2010 privind codul de procedură civilă a intrat în vigoare la data de 15.02.2013 iar prezenta cerere de chemare în judecată a fost promovată de reclamant anterior acestei date, respectiv la data de 16.02.2009 astfel încât în speţă sunt aplicabile dispoziţiile vechiului C.pr.civ. potrivit textelor legale mai sus citate.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acelor critici din recurs care vizează în mod direct hotărârea primei instanţe Curtea reţine că potrivit art. 316 C.pr.civ., dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispoziţiile de procedură privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Art. 137 alin. 1 C.pr.civ. statuează că, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, art. 282 alin.1 C.pr.civ. prevede că, hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.
Potrivit art. 299 alin.1 şi alin.2 C.pr.civ., hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător. Recursul se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea în apel.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că obiect al recursului pot fi doar hotărârile date fără drept de apel reglementate de art.2821C.pr.civ., cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
În speţă sentinţa primei instanţe a fost supusă căii de atac a apelului astfel încât toate motivele de recurs prin care se critică direct hotărârea instanţei de fond, fără referire la decizia instanţei de apel, intră sub incidenţa excepţiei inadmisibilităţii întrucât aceasta nu poate forma obiectul recursului, excepţie care, în temeiul textelor legale mai sus menţionate urmează a fi admisă.
În legătură cu excepţia inadmisibilităţii acelor critici din recurs care vizează netemeinicia deciziei atacate, prin reaprecierea stării de fapt de către instanţa de recurs, ca urmare a reanalizării probatoriului administrat de către instanţele de fond, Curtea constată că în reglementarea procedurală actuală, conform art. 304 C.pr.civ., „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în următoarele situaţii, numai pentru motive de nel egalitate.”
Recursul este reglementat ca fiind o cale de atac extraordinară care nu are caracter devolutiv pentru ca instanţa astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, reanalizând probatoriul administrat şi reapreciindu-l, lucru care este firesc câtă vreme cauza a beneficiat de o astfel de cale de atac, în speţă, apelul.
Ori, având în vedere că litigiul a fost supus controlului instanţei de apel, cauza fiind analizată sub toate aspectele, recurentul nu mai poate beneficia de acest lucru prin promovarea recursului, această instanţă de control judiciar fiind chemată să cenzureze doar aspectele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege.
Deşi formal cererea de recurs este întemeiată pe art.304 pct.9 C.pr.civ., în realitate prin motivarea pe care se sprijină, recursul nu vizează în întregime motive de nelegalitate pentru care o hotărâre poate fi casată sau modificată, ci vizează motive de netemeinicie a hotărârii atacate.
Departe de a cuprinde critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanţei de apel, memoriul de recurs conţine, aproape în cvasitotalitatea sa, motive de netemeinicie, fără să facă o analiză a nelegalităţii deciziei instanţei de apel, limitându-se practic la o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare laborioasă a probaţiunii administrate în cauză şi o expunere a raporturilor dintre părţi aspecte care intră sub incidenţa excepţiei inadmisibilităţii, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 şi 11 ale art. 304 C.pr.civ., în prezent abrogate.
Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C.pr.civ., prin art. I pct. 1111din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art. 304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
În consecinţă, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanţe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părţi, ori care să tindă la o reapreciere a probaţiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanţa de recurs fiind ţinută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanţe şi fiind obligată de a se abţine de la orice reanalizare a probelor deja administrate.
Aşa fiind, Curtea constată că excepţia inadmisibilităţii, invocată din oficiu/ este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecinţa neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.
Critica reclamantului recurent privitoare la faptul că revendicarea celor două construcţii rezultă implicit din cuprinsul acţiunii, din motivele expuse pe larg, susţinute de probe, respectiv din hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, ce constituie titlu de proprietate al părţilor este apreciată de Curte ca fiind nefondată pentru următoarele argumente.
Astfel, Curtea constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.213/3309/16.02.2009 la Judecătoria Şimleu Silvaniei, reclamantul B.M. a chemat în judecată pe pârâţii O.C.L., O. D. şi O. S. a solicitat instanţei:
- rectificarea prin anularea parţială a încheierii C.F. nr. 1232 din 31 mai 2004 şi să se constate că în realitate pe corpul funciar A+11 cu nr. top. 970/a/1/2/c/3/b/1 din C.F. 804 Şimleu se află următoarele construcţii: grajdul nr. 1 este identificat ca fiind notat cu C-1, grajdul nr. 23 este identificat ca fiind notat cu C-2, grajdul nr. 4-5 este identificat ca fiind notat cu C-3, magazia şi casa ciobanului sunt identificate ca fiind notate cu C-5, fânarul este identificat ca fiind notat cu C-7, grajdul nr. 6 este identificat ca fiind notat cu C-4 şi a doua casă a ciobanului este identificată ca fiind notat cu C-6 în memoriul tehnic şi în planul de amplasament ce au stat la baza încheierii C.F.;
- să se dispună anularea declaraţiilor date de pârâta O. S. la data de 20 martie 2001, prin care a identificat, individualizat şi măsurat greşit construcţiile asupra cărora are un drept de proprietate şi modificarea memoriului tehnic întocmit de S.C. Z.T.P. S.R.L. prin expertul S.B.Z. şi a schiţei de amplasament şi delimitare a bunului, întocmită de acelaşi expert, aşa cum s-au identificat imobilele mai sus, corespunzător titlului de proprietate al părţilor;
- să se dispună rectificarea cuprinsului cărţii funciare în sensul îndreptării înscrierilor privitoare la descrierea edificatelor înscrise ca aflate pe nr. top. 970/a/1/2/c/3/b/1 sub B.31, B.35, B.37 şi în sensul înscrierii suplimentare/în completare şi a grajdului nr. 6 şi a încă unei case a ciobanului (în realitate existând două construcţii denumite casa ciobanului;
- să se dispună dezmembrarea parcelei cu nr. top. 970/a/1/2/c/3/b/1 din C.F. 804 Şimleu-Silvaniei şi formarea unui nr. top. nou, aferent construcţiilor grajdul nr. 6 notat cu C-4 şi a casei ciobanului notată cu C-6, care sunt proprietatea reclamantul B.M. şi care au fost dobândite de drept, în urma lichidării S.C. Z. S.R.L., edificatele fiind situate în Simleu-Silvaniei, str. Stadion, nr. 10, în baza sentinţei civile nr. 6277/29 martie 2007, dată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. .../84/2007 şi prin decizia civilă nr. 216/2007 a Curţii de Apel Cluj, rămase irevocabile prin decizia civilă a ICCJ nr. 1524/7 mai 2008, iar restul construcţiilor urmând să rămână în proprietatea pârâtei O.C.L.;
- să se dispună întabularea în C.F. a dreptului de proprietate al reclamantului B.M. asupra grajdului nr. 6 şi a casei ciobanului pentru nr. top. nou format.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în data de 26.11.1991 SC Z. SRL Simleu Silvaniei a cumpărat cu suma de 1.500.000 lei ferma de ovine a fostului CAP Simleu Silvaniei.
Prin procesul verbal din 24.09.1992 adunarea generală a SC Z. SRL a hotărât transmiterea în favoarea pârâtului O. D. a următoarelor construcţii: grajd nr.1, 2+3, 4+5, magazia+casa ciobanului, fânarul. In baza acestui proces verbal prin decizia civilă nr.255/1998 a Curţii de Apel Cluj s-a pronunţat o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare cumpărare a acestor construcţii. In patrimoniul SC Z. SRL au mai rămas o casă a ciobanului şi grajdul nr.6, aceste construcţii nefiind vândute pârâţilor O. D. şi O. S., care nu puteau transmite cele două construcţii în favoarea pârâtei O.C.L.. Documentaţia de întabulare întocmită de pârâţii O. D. şi
O. S. nu corespunde realităţii. Prin declaraţiile nesincere ale pârâtei O. S., expertul topograf a întocmit memoriul tehnic şi planul de amplasament în aşa fel încât aceştia au întabulat pe numele lor întreaga fermă de ovine a fostului CAP, în ciuda faptului că grajdul nr.6 şi o casă a ciobanului a rămas în proprietatea SC Z. SRL, revenind ulterior proprietatea reclamantului.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art.111, art.112 C.pr.civ., art.480 şi urm. Cod civil, art.33(2), art.34, art.35(1), art.36, art.51 din Legea 7/1996.
Faţă de cele anterior expuse Curtea constată că nu este întemeiată critica reclamantului recurent legată de obiectul cererii cu care a sesizat prima instanţă. De altfel, recurentul recunoaşte explicit prin cererea de recurs că nu a formulat nicio acţiune în revendicare a construcţiilor asupra cărora se pretinde proprietar însă intenţia lui de revendicare a imobilelor a rezultat din motivele de fapt ale acţiunii introductive.
Acţiunea civilă a reclamantului, prin capetele de cerere formulate, motivele de fapt şi de drept invocate, priveşte în întregime operaţiunile de carte funciară, primele 3 petite vizând în mod clar rectificarea cărţii funciare, reclamantul solicitând anularea parţială a încheierii CF 1232/2004, anularea documentaţiei tehnice de întabulare, modificarea descrierii imobilului, prin înscrierea în cf a unor noi construcţii pe parcela cu nr.top. 870/a/1/2/c/3/b/1. Ultimele două capete de cerere privesc întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului asupra construcţiilor ce fac obiectul petitului 3.
Invocarea dispoziţiilor art. 480 C.civ. printre temeiurile de drept pe care se sprijină cererea de chemare în judecată nu este suficientă pentru a considera că instanţa de fond a fost sesizată cu o acţiune în revendicare, în condiţiile în care reclamantul nu a înţeles să formuleze în mod explicit un petit în sensul revendicării.
Motivul de recurs referitor la faptul că tribunalul în mod greşit a reţinut că acţiunea în rectificarea de C.F. este inadmisibilă deoarece nu a fost precedată sau însoţită de o acţiune principală, fără a verifica pe fond susţinerile reclamantului în raport cu dreptul său de proprietate care a fost recunoscut anterior prin hotărârile judecătoreşti irevocabile depuse la dosarul cauzei, în opinia Curţii nu este întemeiat.
Potrivit art. 30 din Legea nr.7/1996, în forma aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condiţiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credinţă, cât timp nu se dovedeşte contrariul.
Art. 34 din acelaşi act normativ statuează următoarele: „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greşit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.
Conform art. 35 alin.1 din Legea nr.7/1996, acţiunea în rectificare, sub rezerva prescripţiei dreptului material la acţiunea în fond, va fi imprescriptibilă.
Din interpretarea acestor texte legale reiese că acţiunea în rectificarea înscrierilor din cartea funciară este condiţionată de existenţa, în prealabil, a unei hotărâri judecătoreşti definitivă şi irevocabilă, care să constate cel puţin unul dintre cazurile enumerate la punctele 1-4. În speţă, reclamantul nu a invocat şi cât mai puţin nu a dovedit existenţa unei asemenea hotărâri.
Scopul unei acţiuni în rectificare de carte funciară este stabilirea stării tabulare anterioare schimbării ei, presupusă ilegală, constatarea nulităţii absolute sau anularea actului care a generat înscrierea reprezintă o chestiune prejudicială rectificării şi se exercită pe cale principală, ori în prezenta cauză acţiunea în rectificare nu a fost precedată sau însoţită şi de un petit în acest sens.
Toate susţinerile reclamantului referitoare la calitatea sa de proprietar al imobilelor grajdul nr.6 şi a doua casă a ciobanului ar fi trebuit să fie valorificate anterior sau concomitent cu cererea de chemare în judecată pendinte, fie printr-o acţiune de revendicare, fie printr-o acţiune de constatare a nulităţii titlului de proprietate al pârâtelor sau eventual într-o cale de atac formulată împotriva hotărârilor judecătoreşti care au stat la baza intabulării dreptului de proprietate al pârâtelor.
Prin prezentul demers judiciar, al rectificării de carte funciară, reclamantul nu poate să obţină radierea dreptului de proprietate la pârâtelor asupra imobilelor înscrise în cartea funciară în temeiul unui contract de vânzare cumpărare validat prin decizia civilă nr. 255/1998 a Curţii de Apel Cluj şi înscrierea dreptului său de proprietate dobândit prin hotărârile judecătoreşti invocate fără a contesta validitatea titlului de proprietate al pârâtelor, în ordinea succesivă de dobândire a acestuia şi fără a solicita instanţei o eventuală comparare a titlurilor părţilor.
În aceste condiţii, instanţa de apel a considerat în mod legal că acţiunea reclamantului de anulare a unei încheieri de întabulare, fără ca această cerere să fie precedată de o acţiune în revendicare sau o acţiune care să urmărească desfiinţarea titlului în temeiul căruia s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al pârâtelor este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea constată că în speţă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ., va respinge recursul declarat de reclamantul B.M. împotriva deciziei civile nr. 1.005 din 19.12.2014 a Tribunalului Sălaj, pronunţată în dosarul nr. .../309/2009*, pe care o menţine ca fiind legală.
Având în vedere împrejurarea că intimata O.C.L. nu a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată în recurs Curtea în temeiul art.1169 C.civ. va respinge cererea intimatei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
| ← Rectificare de carte funciară. Intabularea dreptului de... | Acţiune în grăniţuire. Stabilirea liniei de hotar pe... → |
|---|
