Anulare decizie pensionare. Perioadă în care s-a lucrat în grupa I-a de muncă. Luarea în considerarela recalcularea pensiei
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 535/A din 24 martie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 5543 din 03.10.2014 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. .../117/2014, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanta T.I. împotriva pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CLUJ şi în consecinţă s-a anulat Decizia de pensionare nr. 277961/08.02.2012 emisă de pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII CLUJ şi Hotărârea nr.7638/12.05.2014 emisă de CASA NAŢIONALĂ DE PENSII PUBLICE -COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAŢII.
A fost obligată pârâta Casa Judeţeana de Pensii Cluj să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamanta cu luarea în considerare a perioadei 17.01.1977-01.07.1983 cât a lucrat în grupa a I-a de muncă conform Adeverinţelor nr. 2391 şi 2392 ambele din data de 15.05.2009 emise de SC M. SA, începând cu data de 03.01.2012.
A fost obligată pârâta să ia în calcul la stabilirea punctajului mediu anual şi a cuantumului pensiei a sporului în acord global menţionat în adeverinţa nr.2389/15.05.2009 şi anexa la aceasta emisă de SC. M. SA Cluj-Napoca începând cu data de 03.01.2012.
Au fost respinse restul capetelor de cerere.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanta a solicitat la data de 03.01.2012 înscrierea la pensie anticipată parţială conform Legii nr. 263/2010.
Prin Decizia nr. 277961/08.02.2012, i s-a acordat acest drept, arătându-se însă în decizie că perioada 17.01.1977-01.07.1983 desfăşurată de reclamantă în grupa I de muncă nu poate fi încadrată în prevederile Ordinului nr. 50/1990 respectiv H.G. nr. 1223/1990.
Conform înscrierilor din carnetul de muncă, reclamanta a fost angajată la S.C. M. S.A. iar în perioada 17.01.1977-01.07.1983 a fost încadrat în grupa I a de muncă în procent de 50% o perioadă de 6 ani şi 19 zile conform Ordinului nr. 50/1990 anexa I, pct.3, iar prin Adeverinţele nr.2391 şi 2391/15.052009 s-a certificat de către societate că reclamantei i s-a acordat această grupă de muncă.
În adeverinţele menţionate se arată că pentru perioada menţionată s-a plătit C.A.S. şi pensie suplimentară.
Referitor la încadrarea în grupa I a de muncă, instanţa a constatat că ţinând cont de prevederile pct.3, 6 şi 7 din Ordinul nr. 50/1990, coroborat cu art. 3 alin. 1 lit. g şi art. 158 alin.1 din Legea nr. 263/2010, încadrarea în grupa I de muncă a reclamantei s-a efectuat cu respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea acordului global menţionate în Adeverinţa nr. 2389 şi anexa la aceasta din data de 15.05.2009 emisă de către S.C. M. S.A., instanţa a constatat că acesta trebuia acordat conform dispoziţiilor art. 2 lit. e , art. 5 alin. l, pct. I, II şi V, art. 78 alin. l,din Legea nr. 19/2000, art. 4 şi art. 5 din Legea nr. 2/1983, Legea nr. 27/1966, art.1 din Decretul nr. 389/1972, art. I pct.7 din Ordinul nr. 680/01.08.2007 al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, art.10 şi art.23 din Legea nr.3/1977, art.2 din O.U.G. nr.4/2005
De altfel, prin Decizia nr. 736/2006 a Curţii Constituţionale a României, se confirmă faptul că dispoziţiile pct. VI din Anexa la O.U.G. nr. 4/2005 nu exclud de plano posibilitatea valorificării veniturilor enumerate în mod exhaustiv la acest punct şi că aplicabilitatea la cazul concret a acestor prevederi legale se stabileşte de către instanţa de judecată, în funcţie de includerea sau nu a altor venituri în baza de calcul as contribuţiilor de asigurări sociale.
Prin Legea nr.250/2007 s-au modificat prevederile art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000 în sensul că, s-a eliminat plafonarea bazei de calcul a contribuţiei de asigurări sociale. Astfel conform art. I, pct.10 din Ordinul M.M.F.E.S. nr.680/2007, începând cu data de 01.08.2007 punctajul anual al asiguratului se determină pe baza venitului brut realizat lunar prevăzut la punctul 19. În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. V/20.09.2010, de admitere a recursului în interesul legii, declarat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţinându-se, în interpretarea dispoziţiilor art.2 lit. e, art.78 şi art.164 alin.1 şi 2 din Legea nr.19/2000 şi ale art.1 şi 2 din O.U.G. nr. 4/2005, că sumele plătite pentru munca prestată de foştii salariaţi în regim de lucru prelungit ,în condiţiile art.1 şi 2 din H.G. nr. 1546/1952, se au în vedere la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public.
Instanţa a apreciat că în speţă au prioritate dispoziţiile legale cu valoare de principiu, adică celor prevăzute de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000 întrucât soluţia contrară ar însemna încălcarea principiului contributivităţii cu consecinţa nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la editarea acestuia.
Formele de retribuire în acord global şi celelalte venituri menţionate în adeverinţă nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul al pensiilor care conform art. 10 din Legea nr. 3/1977 era constituită din retribuţiile tarifare, însă conform aceluiaşi act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru toţi cei care plătiseră contribuţiile de asigurări sociale, ori acestea se stabileau şi se achitau în raport cu câştigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Referitor la restul capetelor de cerere, instanţa le-a respins întrucât celelalte sporuri şi venituri menţionate în adeverinţă nu sunt sporuri cu caracter permanent conform prevederilor din Anexa nr. 15 pct. VI din Lega nr. 263/2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea în tot a sentinţei civile atacate în sensul respingerii acţiunii.
În motivare s-a arătat că în mod nelegal prima instanţă a obligat pârâta de a emite o nouă decizie cu luarea în considerare la stabilirea punctajului mediu anual şi a cuantumului pensiei a sporului în acord global menţionat în adeverinţa nr. 2389/15.05.2009 emisă de S.C. M. S.A. Cluj-Napoca începând cu data de03.01.2012, întrucât aşa cum a arătat şi în întâmpinare se încalcă dispoziţiile legii motivat de următoarele:
Veniturile din adeverinţa menţionată nu constituie sporuri cu caracter permanent, conform Anexei nr. 15 la normele de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010, conform legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001.
Potrivit Legii nr. 263/3010 în vigoare de la 01.01.2011 ale cărei Norme de aplicare sunt cuprinse în H.G. nr. 257/2011 - Anexa nr. 15, pct. VI exclude expres aceste sume din calculul pensiei.
Prima instanţă a obligat pârâta de a emite o nouă deciziei de pensionare cui luarea în calcul a grupei I de muncă în perioada cuprinsă între 17.01.1977 - 01.07.1983 lucrată ca şi desenator tehnic principal la S.C. M. S.A. conform adeverinţei nr. 2391 şi 2392/15.05.2009.
Pârâta a specificat că perioada respectivă nu s-a valorificat în grupa a II-a de muncă întrucât nu au fost îndeplinite prevederile pct. 3 şi 7 din Ordinul nr. 50/1990, adică funcţia de desenator tehnic principal nu se încadrează în condiţiile Ordinului MMOS nr. 50/1990.
Consideră ca nu exista un temei legal pentru încadrarea în grupa a I-a de munca şi ca drepturile de pensie acordate reclamantului au fost stabilite corect şi cu respectarea întocmai a prevederilor legale în vigoare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 4 februarie 2015 (f.9-12) intimata T.I. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă ca nefondat, cu menţinerea sentinţei civile atacate, ca fiind temeinică şi legală.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Criticile formulate în apel cu privire la luarea în considerare a activităţii desfăşurate în grupa a II-a de muncă sunt nefondate. Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 al Ordinului nr. 50/1990, conducerea unităţilor împreună cu sindicatele reprezentative din cadrul acestora realizează nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă.
Apelanta nu a indicat care sunt dispoziţiile legale care îi conferă dreptul de a cenzura încadrarea asiguraţilor în grupele de muncă, stabilirea grupelor de muncă în care sunt încadrate persoanele nefiind atributul casei de pensii, care are doar competenţa de a stabili pensia în baza actelor depuse de asiguraţi (conform art. 103 alin. 2 din Legea 263/2010), inclusiv a menţiunilor din adeverinţele cu privire la încadrarea persoanelor în grupele de muncă.
Drept urmare, în mod legal şi temeinic prima instanţă interpretând dispoziţiile legale menţionate anterior a obligat pârâta să emită o nouă decizie de pensie pentru reclamantă cu luarea în considerare a perioadei 17.01.1977-01.07.1983 cât a lucrat în grupa a I-a de muncă conform Adeverinţelor nr. 2391 şi 2392 ambele din data de 15.05.2009 emise de SC M. SA, începând cu data de 03.01.2012 (filele 6-7 dosar fond).
Referitor la valorificarea venitului în acord, se constată că din Adeverinţa nr. 2389/15.05.2009 emisă de SC M. - ICPM Cluj-Napoca (filele 8-9) dosar fond) reiese că în perioada 17.01.1977-01.07.1983 reclamanta a realizat venituri în acord global, în adeverinţă precizându-se că forma de salarizare a fost acord global în temeiul Legii 57/1974, respectiv că pentru veniturile obţinute de reclamantă s-a virat contribuţia de asigurări sociale.
Art. 165 alin. 1 din Legea 263/2010 prevede că „la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înscriere a acestora în carnetul de muncă, astfel: a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991”, iar alin. 2 că „la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislaţiei anterioare şi care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare”.
Conform pct.VI Anexa 15 a HG 257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a Legii 263/2010 (anexă care reglementează sporurile, indemnizaţiile şi majorările de retribuţii tarifare
care, potrivit legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor şi care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual) nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001:
- formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale
Referitor la veniturilor realizate în acord, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 19/17.10.2011 dată în soluţionarea unui recurs în interesul legii în dosarul nr. 18/2011, a stabilit că în interpretarea dispoziţiilor art. 2 lit. e), art. 78 şi art. 164 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale şi ale art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat „formele de retribuire obţinute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din Legea retribuirii după cantitatea şi calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut şi, pentru acestea, s-a plătit contribuţia de asigurări sociale la sistemul public de pensii.”
Reţinând că reglementarea legală din Legea nr. 19/2000 şi OUG 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public pe baza veniturilor realizate în acord global, este similară cu cea din Legea nr. 263/2010 şi având în vedere recursul în interesul legii evocat anterior, Curtea apreciază că, pentru identitate de raţiune, concluziile reţinute de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt aplicabile şi în cazul cererilor de recalculare a pensiei întemeiate pe venituri realizate în acord global, formulate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 263/2010.
Prin urmare, aşa cum judicios a reţinut şi prima instanţă, solicitarea reclamantei de valorificare a veniturilor realizate în acord global, evidenţiate în Adeverinţa 2389/15.05.2009 emisă de SC M. Cluj-Napoca este una justificată.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior şi a art. 480 alin. 1 cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.
| ← Recalculare pensie. Sume reprezentând compensări. Neincluderea... | Competenţă. Recunoaşterea hotărârii judecătoreşti... → |
|---|
