Competenţă. Recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine. Competenţa tribunalului de la domiciliul debitorului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 3/F din 9 ianuarie 2015
I. Prima declinare de competenţă
Prin sentinţa civilă nr. 522/5.11.2014 pronunţată în dosarul nr. ... al Tribunalului Cluj, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj - Secţia civilă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, cu motivarea că, în speţă, s-a solicitat încuviinţarea executării silite a unei hotărâri prin care debitorul B.A.A. a fost obligat la plata sumei de 1148,41 euro cu titlu de debit pricipal, 1688,88 euro cu titlu de cheltuieli de judecată şi suma de 327,56 lei cu titlu de dobânzi, fiind incidente dispoziţiile art. 94 alin. 1 lit. j Cod proc. civ.
II. A doua declinare de competenţă, conflictul negativ de competenţă
Prin încheierea civilă nr. 14060/CC/15.12.2014, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca invocată din oficiu.
S-a declinat în favoarea Tribunalului Cluj soluţionarea cererii formulată de petenta U. ERLANGEN.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a dispus suspendarea cauzei şi a fost sesizată Curtea de Apel Cluj pentru regulator de competenţă.
În motivarea încheierii, s-a arătat că petenta a sesizat instanţa cu o cerere având ca obiect recunoaşterea hotărârii judecătoreşti străine, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 38, 54 şi 58 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001.
Este real că, în cuprinsul cererii, petenta se referă la hotărârea judecătorească denumind-o ca fiind emisă în procedura somaţiei de plată, însă, din cuprinsul documentelor depuse la dosar, hotărârile pronunţate de instanţele germane, se constată că nu în materia ordonanţei de plată a fost emis titlul executoriu străin.
În privinţa somaţiei de plată, aşa cum prevede Regulamentul (CE) nr. 1896/2006, procedura de executare silită a hotărârii pronunţate de o instanţă străină este simplificată. Astfel, odată rămasă definitivă prin necontestare, hotărârea judecătorească emisă în procedura somaţiei de plată este urmată de îndeplinirea formalităţii de completare a formularului G, act juridic ce are calitatea de titlu executoriu în statul în care se află debitorul.
Emiterea formularului G face dovada parcurgerii procedurii contencioase şi a caracterului definitiv al hotărârii. De asemenea, în temeiul lui, creditorul poate sesiza executorul judecătoresc din statul debitorului şi, implicit, să obţină încuviinţarea executării silite.
În privinţa petentei, din cuprinsul hotărârilor judecătoreşti depuse la dosar, rezultă că aceasta nu este în posesia unui titlul executoriu emis în procedura reglementată de Regulamentul (CE) nr. 1896/2006, respectiv instanţa germană nu a emis formularul A, prevăzut de art. 7 - art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 şi nici formularul G, pe care îl prevede art. 18 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006.
Aşa cum se poate observa din înscrisul existent la fila 9 a dosarului de la Tribunalul Cluj, instanţa germană a pronunţat o hotărâre potrivit art. 54 şi art. 58 din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 iar nu potrivit art. 8 din Regulamentul (CE) nr. 1896/2006. Formularul completat de instanţa din Coburg nu este formularul A din procedura somaţiei de plată. De asemenea, se constată că procedura este continuată în Germania prin emiterea unui mandat de executare, iar nu prin eliberarea formularului G prevăzut de Regulamentul (CE) nr. 1896/2006.
Potrivit art. 18 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 1896/ 2006 al Parlamentului European şi al Consiliului de Instituire a unei proceduri europene de somaţie de plată, constituie titlu executoriu în măsura în care nu a fost făcută nicio opoziţie la instanţa de origine. În consecinţă, instanţa de origine este aceea care declară că somaţia europeană de plată este executorie, utilizând formularul tip G din anexa VII, verificând data la care a fost comunicată sau notificată somaţia de plată. Ulterior instanţa trimite somaţia europeană de plată executorie pârâtului.
În situaţia în care, cu privire la litigiul tranşat de instanţa germană, s-ar fi urmat procedura eliberării formularului G, petenta avea posibilitatea de a sesiza executorul judecătoresc pentru a declanşa executarea silită în România, statul de origine al debitorului. Sesizarea instanţei ar fi fost lipsită de interes.
Lipsa formularului G ataşat cererii, starea de fapt expusă în cauză şi temeiul de drept invocat, respectiv dispoziţiile art. 38 şi următoarele din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 duc la concluzia că, în fapt, petenta se află în posesia unei hotărâri judecătoreşti emisă de instanţele germane, în contra unui cetăţean român, supusă procedurii recunoaşterii din partea statului român. Acesta este motivul pentru care petenta a înţeles să sesizeze Tribunalul Cluj şi, chiar dacă a dat cererii sale o denumire improprie, scopul urmărit este acela de a obţine recunoaşterea hotărârii judecătoreşti pe care instanţa germană a pronunţat-o în cauza B 2453711 împotriva cetăţeanului român B.A.A..
Potrivit dispoziţiilor din art. 1098 alin. 1 C.pr.civ. instanţa competentă material să recunoască hotărârile pronunţate în străinătate este tribunalul în circumscripţia căruia domiciliază cel care a refuzat să recunoască hotărârea. Cum debitorul are domiciliul în Cluj-Napoca, Tribunalul Cluj este competentă să soluţioneze cererea petentei.
În temeiul art. 1098 alin. 1 C.pr.civ., instanţa a constatat că nu este competentă material să soluţioneze cererea şi potrivit art. 132 alin. 3 C.pr.civ. din 2013 a admis excepţia şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj.
Constatând ivit conflictul negativ, potrivit art. 131 pct. 2, în temeiul art. 134 C.pr.civ. din 2013 a dispus suspendarea cauzei şi, potrivit art. 135 alin. alin . 1 C.pr.civ. din 2103 a sesizat Curtea de Apel Cluj pentru regulator de competenţă.
III. Soluţionând conflictul negativ de competenţă, în temeiul art. 135 Cod proc. civ., curtea va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj , întrucât, fiind vorba de o hotărâre judecătorească în materie civilă pronunţată într-un stat al Uniunii Europene ce nu constituie titlu executoriu european, aceasta trebuie să urmeze procedura exequaturului reglementată de dispoziţiile art. 38 şi urm. din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului, instanţa competentă fiind tribunalul de la domiciliul debitorului, conform dispoziţiilor art. 39 din regulament, aceasta fiind Tribunalul Cluj.
| ← Anulare decizie pensionare. Perioadă în care s-a lucrat în... | Competenţă. Suspendarea executării silite. Competenţa... → |
|---|
