Competenţă. Suspendarea executării silite. Competenţa judecătoriei
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 4 din 12 ianuarie 2015
Prin Sentinţa civilă nr. 11.483/04.11.2014, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, Secţia Civilă, în dosar civil nr. .../a2, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu şi, în consecinţă:
S-a declinat competenţa de soluţionarea a cererii de suspendare a executării silite, formulată de către contestatorul P.F.G., cu domiciliul procesual ales în Cluj-Napoca, ... în contradictoriu cu intimata B.E., domiciliată în com. Floreşti, ... jud. Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut în considerentele hotărârii sale, următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj -Napoca sub nr. .. ./a2, în data de 13.10.2014, contestatorul P.F.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B.E., să se dispună suspendarea executării silite, inclusiv a aplicării dispoziţiilor Încheierii civile nr. 9887/2014 pronunţată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr...., până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare formulată în cadrul dosarului ... al Judecătoriei Cluj-Napoca.
În motivarea cererii, contestatorul, în esenţă, că în dosarul civil nr. ... a contestat vehement executarea pornită în dosarul execuţional nr. 709/2013 al BEJ C.M.R., datorită neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civilă. Dosarul civil nr. ... urmează să fie judecat în apel. A mai arătat că prin cererea de apel a solicitat instanţei superioare casarea sentinţei de fond şi trimiterea spre rejudecare pentru motive de nelegalitate legate de modalitatea şi termenul de pronunţare a hotărârii.
A mai arătat că prin Încheierea civilă nr. 9887/2014 pronunţată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr.... a fost obligat la plata unor penalităţi de 500 lei/zi până la executarea obligaţiilor din dosarul execuţional nr. 709/2013 al BEJ C.M.R..
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 718 şi urm. C.pr.civ
În probaţiune, s-au depus înscrisuri (filele 4-10).
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de câte 50 lei, conform art. 10 alin. (1) lit. b) OUG nr. 80/2013 (fila 4).
S-a făcut dovada consemnării unei cauţiuni în cuantum 1000 lei (f.11).
Intimata B.E. a depus la data de 29.10.2014 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare.
În motivare a arătat, în esenţă, că prin dosarul execuţional nr. 709/2012 contestatorului i s-a adus la cunoştinţă că este obligat să-şi dea consimţământul notarial cu privire la stabilirea minorului P.D. în Canada, conform deciziei civile nr. 538/A/2012 a
Tribunalului Cluj-Napoca. acesta refuză să-şi dea acordul, deşi este o obligaţie stabilită de către o instanţă judecătorească, punându-o în situaţia de a i se respinge dosarul de emigrare, deoarece autorităţile canadiene i-au comunicat că dacă nu se va încadra într-un termen dat pentru a depune consimţământul contestatorului va închide dosarul său. A mai arătat intimata că datorită refuzului manifest al contestatorului ne aflăm în imposibilitatea de a pune în executare o hotărâre judecătorească.
În cauză, instanţa a încuviinţat şi a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând excepţia necompetenţei materiale instanţa reţine următoarele:
În fapt, instanţa a fost învestită cu soluţionarea contestaţiei la executare înregistrată pe rolul acestei instanţei sub nr. ..., contestaţie în cadrul căreia nu s-a formulat şi cerere de suspendare a executării silite. Prin sentinţa civilă nr. 9443/2014, pronunţată în data de 23.09.2014, instanţa a soluţionat contestaţia la executare.
Prin Încheierea civile nr. 9887/2014 pronunţată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr.... la data de 02.10.2014, contestatorul ( pârât în respectiva cauză) a fost obligat la plata unor penalităţi de 500 lei/ zi de întârziere, până la executarea obligaţiilor prevăzute în decizia civilă nr. 538/A/2012 a Tribunalului Cluj în dosarul civil nr.....
In drept, instanţa reţine că potrivit art. 718 alin.1 C. proc. civilă, „până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cererii privind executarea silită (...), instanţa competentă poate suspenda executarea.
Potrivit acestor prevederi legale, cererea de suspendare se poate formula până la soluţionarea contestaţiei, legiuitorul nefăcând distincţie cu privire la stadiul procesual în care se soluţionează contestaţia. Rezultă totuşi că cererea de suspendare provizorie, trebuie să fie soluţionată de către instanţa care soluţionează şi contestaţia la executare.
Or, în cauză, această instanţă a soluţionat contestaţia la executare, dosarul civil nr. ... urmând să fie soluţionat în apel de către Tribunalul Cluj, motiv pentru care instanţa apreciază că această din urmă instanţă este competentă să soluţioneze şi cererea de suspendare.
Pentru a hotărî astfel instanţa mai arată că în cazul în care cererea de suspendare a executării silite este formulată odată cu contestaţia la executare, practica judiciară este constantă în sensul respingerii cererii de suspendare ca rămasă fără obiect, dacă s-a soluţionat contestaţia la executare înaintea cererii de suspendare. Soluţia se bazează pe un argument de text, potrivit căruia, instanţa competentă poate suspenda executarea, până la soluţionarea contestaţiei (art. 718 alin.1 C. proc. civilă), luând în considerare şi caracterul executoriu al acestor hotărâri, după cum este reglementat de art. 650 alin.3 C. proc. civilă.
A interpreta că în speţă, cerere de suspendare formulată pe cale separată, după ce prima instanţă s-a pronunţat prin respingerea contestaţiei la executare, este de competenţa acestei instanţe, este echivalent cu a-i pretinde acesteia să aprecieze din nou ( după ce prin soluţia dată în contestaţia la executare a apreciat că executarea este legală şi poate continua) dacă nu s-ar impune suspendarea executării silite, adică să-şi contrazică, eventual, propria hotărâre.
Nici soluţia respingerii cererii ca inadmisibilă ( sau eventual tardivă) nu poate fi primită deoarece potrivit textului de lege invocat, suspendarea se poate dispune până la soluţionarea contestaţiei la executare, fără să facă distincţie dacă e vorba în primă instanţă sau în apel.
Mai mult, dacă această instanţă ar formula o cerere de abţinere, pentru motivul că instanţa şi-a spus părerea în cauză, caz de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. 1 pct. 1 C. proc. civilă, cererea ar fi repartizată aleatoriu unui alt complet din cadrul Judecătoriei Cluj-Napoca.
Însă, potrivit art. 99 alin. 10A1) din HCSM nr. 387/2005, introdus prin pct. nr. 21 al art. I din Hotărârea nr. 1.049 din 23 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 732 din 7 octombrie 2014, cererea de suspendare provizorie a executării silite începută în
condiţiile Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, formulată înainte de introducerea unei contestaţii la executare, se repartizează aleatoriu.
Dacă există contestaţie la executare depusă la instanţă, cererea de suspendare provizorie a executării silite, chiar formulată separat, se va judeca de către completul care soluţionează contestaţia. Chiar dacă textul de lege mai sus arătat reglementează modul de soluţionare a cererii de suspendare provizorie introdusă pe cale separată, instanţa arată că nu există nici un motiv pentru care nu s-ar aplica acelaşi tratament şi cererii de suspendare a executării silite, drept dovadă fiind faptul că ambele cererii de suspendare, atât a suspendării provizorii cât şi a suspendării executării silite, au fost repartizate acestui complet, în baza acestui text de lege.
Nu în ultimul rând instanţa arată că a respinge cererea de suspendare ca inadmisibilă, l-ar pune pe contestator în situaţia de a nu i se putea analiza temeinicia cererii de suspendare a executării silite, deşi contestaţia la executare nu a fost încă soluţionată definitiv, fiind în calea de atac a apelului, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 718 alin. 1 C. proc. civilă, care prevăd că instanţa competentă poate dispune suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei la executare.
Pentru aceste considerente, instanţa va admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Cluj-Napoca şi va dispune declinarea competenţei de soluţionare a cererii de suspendare, în favoarea Tribunalului Cluj”.
Pe rolul Tribunalului Cluj cauza a fost înregistrată sub nr. .../a2.
Prin sentinţa civila nr. 854/21.11.2014, pronunţată în dosar civil nr. .../a2, Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, invocată din oficiu.
A declinat competenta de soluţionare a cauzei, având ca obiect suspendarea executării silite, formulată de către contestatorul P.F.G., ..., în contradictoriu cu intimata B.E., ..., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, motiv pentru care a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul Cluj a reţinut în considerentele hotărârii sale, următoarele:
„Analizând excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, se reţin
următoarele:
Prezentul dosar are ca obiect cererea de suspendare a executării silite.
Ori, potrivit art. 718 alin. 1 C.pr.civ., suspendarea executării silite este de competenţa instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare, iar potrivit art. 713 C.pr.civ., instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este instanţa de executare, adică judecătoria în circumscripţia căreia se face executarea, conform art. 650 alin. 1 C.pr.civ.
Aşadar, competenţa de soluţionare a prezentei cereri de suspendare a executării silite revine judecătoriei.
Având în vedere considerentele şi dispoziţiile legale expuse, tribunalul va admite excepţia invocată şi în baza art. 132 C.pr.civ., va declina competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Văzând şi dispoziţiile art. 133, art. 134 şi art. 135 alin. 1 din Codul procedură civilă, instanţa va constata existenţa conflictului negativ de competenţă între o judecătorie şi un tribunal de pe raza Curţii de Apel Cluj şi va înainta dosarul acestei din urmă instanţe, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă”.
Examinând prezentul conflict negativ de competentă prin prisma actelor dosarului, a dispoziţiilor legale incidente în materie, Curtea urmează să stabilească în favoarea
Judecătoriei Clui-Navoca, competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze, având în vedere următoarele considerente:
Obiectul prezentei cauze îl constituie o cerere de suspendare a executării silite, inclusiv a aplicării dispoziţiilor Încheierii civile nr. 9887/2014 pronunţată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul civil nr. ..., până la soluţionarea definitivă a contestaţiei la executare formulată în cadrul dosarului ... al Judecătoriei Cluj-Napoca, formulată de petentul P.F.G., în contradictoriu cu intimata B.E..
Art. 718 alin. 1 teza I NCPC prevede că „până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea”, teza a II - a a aceluiaşi articol precizând faptul că „suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată”.
Din interpretarea textului art. 718 alin. 1 NCPC, se desprinde concluzia potrivit căreia, cererea de suspendare a executării silite se judecă de instanţa competentă să judece şi contestaţia la executare, fiind vorba, în mod evident, despre instanţa competentă să soluţioneze în primă instanţă contestaţia la executare.
Această concluzie este confirmată şi de prevederile coroborate ale art. 713 NCPC şi ale art. 650 alin. 1 NCPC.
Astfel, art. 713 NCPC, astfel cum a fost modificat prin pct. 35 al art. I din Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 16 octombrie 2014, stabileşte, cu referire la instanţa de executare, următoarele:
„ (1) Contestaţia se introduce la instanţa de executare.
(2) În cazul urmăririi silite a imobilelor, al urmăririi silite a fructelor şi a veniturilor generale ale imobilelor, precum şi în cazul predării silite a bunurilor imobile, dacă imobilul se află în circumscripţia altei curţi de apel decât cea în care se află instanţa de executare, contestaţia se poate introduce şi la judecătoria de la locul situării imobilului.
(3) Contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută. Dacă o asemenea contestaţie vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicţie, competenţa de soluţionare aparţine instanţei de executare”.
În conformitate cu prevederile art. 650 alin. 1 NCPC, astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, după pronunţarea Deciziei nr. 348/17.06.2014 de către Curtea Constituţională, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. (alin. (1) al art. 650 a fost modificat de pct. 21 al art. I din Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 16 octombrie 2014.
Art. 650 alin. 11NCPC prevede că „schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare” (alin. (11) al art. 650 a fost introdus de pct. 22 al art. I din Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 16 octombrie 2014).
Art. 650 alin. 2 NCPC stabileşte faptul că „instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe” (alin. (2) al art. 650 a fost
modificat de pct. 23 al art. I din Legea nr. 138 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 753 din 16 octombrie 2014).
Este irelevant, din punct de vedere al stabilirii instanţei competente material să soluţioneze cererea de suspendare pendinte, în ce fază procesuală se găseşte în prezent judecarea contestaţiei la executare, câtă vreme, competenţa materială de soluţionare a cererii de suspendare a executării silite revine, conform celor anterior precizate, instanţei competente să judece în primă instanţă contestaţia la executare, iar nu instanţei competente să judece eventualele căi de atac împotriva hotărârii prin care a fost soluţionată în primă instanţă contestaţia la executare.
Aşa fiind, în temeiul tuturor considerentelor de drept mai sus expuse, Curtea constată că instanţa competentă material să soluţioneze prezentul litigiu în primă instanţă este Judecătoria Cluj-Napoca.
Pe cale de consecinţă, Curtea urmează să stabilească, în conformitate cu prevederile art. 135 alin. 1 şi alin. 4 NCPC, că instanţa competentă material să judece prezenta cauză în primă instanţă este Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Competenţă. Recunoaşterea hotărârii judecătoreşti... | Competenţă. Cerere de încuviinţare a executării silite.... → |
|---|
