Cadru didactic. Diferenţe între drepturile salariale
| Comentarii |
|
Diferenţe între drepturile salariale stabilite prin raportare la salariul corespunzător funcţiei în luna decembrie 2009 în conformitate cu Legea nr. 221/2008 şi drepturile efectiv încasate pentru perioada 10.12.2010 - 13.05.2011. Acordare
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 206/A din 10 februarie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 1068 din 15.09.2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. .../100/2013, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâţii Consiliul Local Baia Mare şi Primarul municipiului Baia Mare.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de chemata în garanţie Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj şi respinge cererea de chemare în garanţie ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş în contradictoriu cu pârâţii Şcoala Gimnazială „G.” Baia Mare, Şcoala Gimnazială „I.” Baia Mare, Consiliul Local Baia Mare şi Primarul municipiului Baia Mare şi în consecinţă au fost obligate pârâtele Şcoala Gimnazială „G.” Baia Mare şi Şcoala Gimnazială „I.” Baia Mare să acorde membrilor de sindicat: M.R. şi G.S., diferenţa dintre drepturile salariale stabilite prin raportare la salariul corespunzător funcţiei din luna decembrie 2009, în conformitate cu Legea nr. 221/2008 şi drepturile salariale efectiv încasate, pentru perioada 10.12.2010 - 13.05.2011, sumă actualizată cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Au fost obligaţi pârâţii Consiliul Local Baia Mare şi Primarul municipiului Baia Mare să asigure sumele necesare plăţii drepturilor salariale stabilite conform prezentei.
Pentru a pronunţa această soluţie, Tribunalul a reţinut referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematei în garanţie incidenţa în cauză a Deciziei în interesul legii nr. 10/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respectiv faptul că prin art. 4 alin. 6 HG nr. 1395/2010, art. 62 din HG nr. 926/2011 pentru completarea HG nr. 1395/2010, devenite în cuprinsul textului HG nr. 1274/2011, art. 4 alin. 3 şi art. 5 alin. 4 şi alin. 6, nu se reglementează decât posibilitatea ca direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, cu asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratelor şcolare, să efectueze redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti, destinate pentru plata drepturilor salariale în cadrul unităţilor de învăţământ.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, s-a constatat că prin dispoziţiile OG nr. 15/2008, privind creşterile salariale ale personalului din învăţământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b şi c, se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creştere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult faţă de nivelul din 31 decembrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221/2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie-31 decembrie 2008 şi care reprezenta valoarea de referinţă pentru creşterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creşteri salariale ale personalului didactic şi didactic auxiliar de aproximativ 50% faţă de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 136/2008, privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învăţământ, pe anul 2008, modifică unele prevederi ale OG nr.
15/2008, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/ 2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest act normativ însă a fost declarat neconstituţional de către Curtea Constituţională, prin decizia nr. 1221/12 noiembrie 2008, publicată în M.O. al României, Partea I, nr. 804/2 decembrie 2008.
Ulterior, Guvernul emite OUG nr. 151/2008 din 10 noiembrie 2008, publicată în M.O.- partea I, nr. 759/11 noiembrie 2008, prin care după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea OG nr. 15/2008, prin art. I pct. 2 şi 3, reduce în mod substanţial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învăţământ în temeiul Legii nr. 221/2008 de aprobare a OG nr. 15/2008.
Curtea Constituţională, prin decizia nr. 842/2 iunie 2009, publicată în M.Of. Partea I, nr. 464/6 iulie 2009, constată neconstituţionalitatea art. I pct. 2 şi 3 din OUG nr. 151/2008, invocând aceleaşi considerente avute în vedere şi la analiza OUG nr. 136/2008.
Este important de reţinut, ca o situaţie de fapt, că, Curtea, prin decizia nr. 989/30 iunie 2009, a constatat încă odată neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. I pct. 2 şi 3 din OUG 151/2008 concomitent cu constatarea neconstituţionalităţii art. 2 şi 3 din OUG nr. 1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
De remarcat faptul că, atât prin dispoziţiile art. 2 şi 3 din OUG nr. 1/ 2009, cât şi prin dispoziţiile art. 2 şi 3 din OUG nr. 31/2009 şi dispoziţiile art. 2 din OUG nr. 41/2009 se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct. 2 şi 3 din OUG nr. 151/2008, prevederi constatate ca neconstituţionale de către Curtea Constituţională.
Cum modificările aduse OG nr. 15/2008, prin dispoziţiile art. I pct. 2 şi 3 din OUG nr. 151/2008 nu-şi mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin. 3, fraza a II-a din Legea nr. 47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situaţie, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituţională a neconstituţionalităţii modificărilor aduse de Guvern OG nr. 15/2008, aşa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr. 221/2008, tribunalul consideră că în prezent se aplică OG nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 şi 2009 personalului din învăţământ în condiţiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.
În ce priveşte aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 221/2008 şi în anul 2010, tribunalul a reţinut următoarele:
Începând cu data de 01.01.2010 Legea nr. 221/2008 a fost abrogată, în consecinţă aceasta nu mai poate fi aplicată.
Pentru considerentele reţinute, raportat la temeiul de drept invocat privind calcularea drepturilor salariale a cadrelor didactice pentru perioada 01. 01-13.05.2010, respectiv Legea nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a OG nr. 15/2008, instanţa a apreciat fondată acţiunea şi a admis-o.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Instituţia Primarului Municipiului Baia Mare, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulată de către reclamantă.
În motivele de apel s-a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primarului Municipiului Baia Mare, arătându-se că între reclamantul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂŢĂMÂNT MARAMUREŞ, în numele membrilor săi de sindicat şi pârâta Instituţia Primarului Municipiului Baia Mare nu există nici un raport juridic de natura angajat - angajator sau unitate de învăţământ - unitate administrativ-teritorială, rezultă faptul că Instituţia Primarului Municipiului Baia Mare nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care se solicită plata unor drepturi salariale, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
Instituţia Primarului Municipiului Baia Mare nu este angajatorul reclamanţilor neexistând raporturi juridice de muncă - în sensul prevederilor art. 14 alin. 1 din Codul Muncii.
Un aspect ce trebuie avut în vedere referitor la considerarea ca neîntemeiată a acţiunii promovate de către Sindicatul Liber din învăţământ Maramureş, este acela referitor la faptul că în condiţiile prevăzute de către Legea bugetului de stat pe anii în curs, finanţarea cheltuielilor legate de salarizarea cadrelor didactice se realizează din bugetul de stat de către Ministerul Finanţelor prin repartizarea sumelor respective la unitatea administrativ-teritorială. Din sumele repartizate, pe baza actelor justificative de retragere a sumelor şi cu încadrarea în cheltuielile bugetare, se efectuează plăţile (cheltuielile de natură salarială) de către ordonatorul terţiar de credite, respectiv instituţiile de învăţământ angajatoare.
Legea bugetului de stat prevede că: "finanţarea cheltuielilor de personal, burselor şi obiectelor de inventar ale instituţiilor sau unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se realizează din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată", sume colectate în bugetul de stat (art. 7, alin. 4 din Legea nr. 388/2007 - Legea bugetului de stat pe anul 2008, cu modificările şi completările ulterioare; art. 5, alin. 3, lit. a din Legea nr. 18/2009 - Legea bugetului de stat pe anul 2009; art. 5, alin. 4 din Legea nr. 11/2010 - Legea bugetului de stat pe anul 2010). în condiţiile reglementărilor anterior menţionate, unităţile administrativ-teritoriale au obligaţia suportării cheltuielilor materiale legate de realizarea investiţiilor şi nicidecum a cheltuielilor salariale.
Cu referire la fondul cauzei, s-a invocat că, în conformitate cu prevederile art. 5, alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2009, reîncadrarea personalului didactic din învăţământ, la data de 01.01.2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31.12.2009, stabilite în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 41/2009, aprobate cu Legea nr. 330/2009 şi cu respectarea principiilor prevăzute de art. 3 din aceeaşi lege.
În conformitate cu prevederile art. 1 şi 2 din Legea nr. 118/2010, s-a redus cuantumul brut al salariilor, soldelor - indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii, alte drepturi salariale sau drepturi de natura salarială pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.
În aceste condiţii, unităţile de învăţământ aveau obligaţia de a aplica întocmai dispoziţiile Legii nr. 118/2010, act normativ în vigoare şi obligatoriu pentru toate instituţiile bugetare. Conform prevederilor art. 126 din Constituţia României, justiţia se înfăptuieşte în numele legii, ea este unică, imparţială şi egală pentru toţi, iar judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii. Instanţele judecătoreşti nu pot decât să respecte şi să aplice legea şi nicidecum să o modifice, înlăturând dispoziţii ale ei.
În acelaşi sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1325/04.12.2008, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a O.G. nr. 137/2000.
Apelantul a criticat modul de soluţionare de către prima instanţă a cererii de chemare în garanţie a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Maramureş, reiterând dispoziţiile legale invocate la fondul cauzei, respectiv art. XI alin. 1 şi 4 din O.U.G. nr. 92/2012, art. 4 lit. b, art. 5 al. 3 lit. a şi b şi art. 52 din Legea 5/2013, art. 2 al. 2 şi capitolul III din H.G. 1274/2011.
Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE, solicitând modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii celui de-al doilea capăt de cerere privitor la obligarea Consiliului local la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor salariale solicitate conform petitului I, admiterea cererii de chemare în garanţie şi obligarea chematului în garanţie, în situaţia admiterii cererii, la alocarea fondurilor necesare plăţii diferenţelor salariale efectiv încasate şi cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii - cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit cu fonduri publice coroborate cu prevederile Legii nr. 221/2008 de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008, începând cu data de 01 ianuarie 2010 şi până la 13 mai 2011, sumă actualizată cu indicele inflaţiei de la data plăţii efective.
În motivare a arătat că Consiliul local Bala Mare a înţeles să se îndrepte împotriva Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca întrucât aceasta are personalitate juridică proprie potrivit art. 13 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţional de Administrare Pişcate. Apreciază greşită soluţia instanţei da fond şi pentru că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a obligat Primarul Municipiului Bala Mare şl Consiliul Local Baia Mare să asigure sumele necesare pentru plata diferenţelor drepturilor salariale.
Întrucât angajator este unitatea de învăţământ obligaţia de a asigura sumele necesare rezultă din acelaşi tip de report juridic şi pentru Direcţia Generala Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca precum şi pentru cei doi apelanţi.
Soluţia instanţei este nelegală întrucât face abstracţie de prevederile Legii nr. 350/2013, Legii nr. 5/2013 şi ale art. 62 Hotărârii Guvernului nr. 1.395/2010 privind finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, finanţate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preşcolar pentru anul 2011, în noua reglementare, decizia cu privire la modalitatea de repartizare a sumelor primite de la bugetul de stat din taxa pe valoarea adăugata putea fi efectuată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş.
În prezent Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca este continuatorul în drepturi a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Maramureş potrivit art. 23 alin. 1 şi 4 din H.G. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
S-a mai arătat că apelantul nu are calitatea de angajator şl nu poate aloca fonduri unităţilor de învăţământ decât în limitele fondurilor care le-au fost acordate de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş.
În privinţa alocării fondurilor necesare plăţii diferenţelor salariate s-a precizat că obligaţia de plată a salariilor revine angajatorului care este unitatea de învăţământ. În situaţia în care aceasta din urmă nu deţine fondurile necesare ea se adresează primarului care este ordonatorul de credite de la nivelul unităţii administrativ teritoriale care la rândul Iul apelează la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 11.11.2014 (f.27), intimatul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş solicită respingerea apelurilor formulate cu consecinţa menţinerii hotărârii instanţei de fond, aşa cum a fost ea pronunţată.
La data de 12.11.2014, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca a depus întâmpinare cu privire la apelul declarat de Consiliul Local al municipiului Baia Mare, solicitând menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei instanţei de fond, invocând lipsa calităţii procesuale pasive a instituţiei, întrucât aceasta nu are raporturi juridice cu reclamanţii. (f.31).
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
O parte dintre motivele de apel invocate de cei doi apelanţi sunt comune, motiv pentru care acestea se vor examina împreună, urmând ca motivele de apel referitoare la fondul cauzei invocate de pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare să fie analizate separat.
Întrucât drepturile salariale solicitate sunt aferente perioadei 10.12.2010-13.05.2011, Curtea constată că, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995 unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse. Se observă din acestea faptul că asigurarea cheltuielilor de personal se face în cadrul finanţării de bază, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale.
Aceste considerente sunt valabile şi raportat la dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acţiunii şi pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de 09.02.2011), similare în ce priveşte chestiunea finanţării unităţilor din învăţământul preuniversitar şi care prevăd că finanţarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Drept urmare, sursa din care trebuie plătite drepturile salariale neacordate în mod nelegal reclamantei rămâne tot bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale de care aparţine unitatea de învăţământ, fiind fără relevanţă din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispoziţiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic (dispoziţii menţinute în esenţă în Legea nr. 1/2011), calitatea de angajator aparţine unităţii de învăţământ, şi prin urmare acesteia îi revine în primul rând obligaţia de a efectua calculul şi plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligaţii este dependentă de asigurarea finanţării corespunzătoare de la bugetul de stat şi de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziţii legale speciale, atribuţii specifice în sarcina altor instituţii, printre care şi consiliile locale ale unităţilor administrativ teritoriale.
În cauză, capacitatea şi calitatea procesuală pasivă a recurentului consiliu local este justificată, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art.36 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local şi asigură şi cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia. Totodată, consiliul local asigură cadrul necesar pentru furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia, conform dispoziţiilor art. 36 alin. 6 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 215/2001. În plus, conform art. 4 alin. (1) din HG nr. 1.618/2009 privind finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, finanţate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preşcolar pentru anul 2010 „consiliile locale răspund de repartizarea sumelor şi aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învăţământ cu personalitate juridică”.
Consiliul local reprezintă autoritatea deliberativă a unităţii administrativ teritoriale, aceasta din urmă având personalitate juridică. Împrocesuarea acestuia s-a făcut deci în reprezentarea unităţii administrativ teritoriale şi raportat la calitatea pârâtului de autoritate publică locală, sens în care devin incidente dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi art. 2 alin. 1 lit.b din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Primarul Municipiului Baia Mare îşi justifică, de asemenea, calitatea şi capacitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001 şi, în mod evident, în calitate de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, respectiv municipiul, , art. 62 alin. 1 din Legea administraţiei publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum şi în justiţie”, cele două atribuţii neputând fi disociate. Aceleaşi argumente atrag netemeinicia criticilor formulate şi de către pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare sub aspectul incidenţei excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.
Or, nu s-a dispus prin sentinţa atacată plata reclamanţilor de către recurenţi în calitate de angajaţi ai acestora, ci prin obligarea la „alocarea sumelor necesare pentru plata drepturilor” s-a înţeles de fapt efectuarea de către fiecare dintre cei implicaţi în procesul de salarizare a personalului didactic a procedurilor specifice pentru asigurarea fondurilor necesare plăţii.
Referitor la criticile formulate în apel cu privire la alocarea de fonduri, se constată art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010 şi art. 62H.G nr. 926/2011 pentru completarea H.G. nr. 1.395/2010 nu reglementează decât posibilitatea ca direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, cu asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratelor şcolare, să efectueze redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti, destinate pentru plata drepturilor salariale în cadrul unităţilor de învăţământ.
Prin urmare, tot în cadrul bugetului aprobat la nivel de judeţ se fac aceste redistribuiri, iar, după cum se arată în Decizia în interesul legii nr.10/2011 „Pretenţiile menţionate pe calea chemării în garanţie de către instituţia bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acţiuni ulterioare în instanţă (...). Între instituţiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare şi Ministerul Finanţelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naştere în virtutea obligaţiilor legale reciproce şi specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanţelor Publice şi instituţiile respective nu există nicio obligaţie de garanţie sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituţie publică a obligaţiei ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispoziţiilor Legii nr. 315/2006”.
De asemenea, aceste dispoziţii legale nu instituie o obligaţie în ce priveşte redistribuirea, ci o facultate de a o dispune, evident, condiţionat de existenţa unor excedente la alte unităţi de învăţământ, aşa cum reiese din partea finală a dispoziţiilor art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010: „(...) pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti cu această destinaţie”, coroborat cu prevederile introduse de H.G. nr. 926/2011, anume, art. 61: „în situaţia în care cazurile prevăzute la alin. (6) se identifică între unităţi de învăţământ cu personalitate juridică din cadrul aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, redistribuirea sumelor se aprobă de consiliul local, la propunerea primarului, cu avizul conform al inspectoratului şcolar.
Conform art. 62: „Redistribuirea sumelor între unităţi de învăţământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) şi (6A1), va conduce implicit la modificarea bugetelor iniţiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost”.
În plus, simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate determina sistarea plăţii acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligaţia de a respecta dispoziţiile legale care reglementează drepturile salariaţilor la elaborarea bugetelor instituţiilor pe care le finanţează.
Motivele de apel privind fondul cauzei invocate de pârâtul Primarul Municipiului Baia Mare sunt nefondate întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat prin Decizia privind recursul în interesul legii nr. 3/2011, concluzionând că, efect al deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/008 şi nr. 1/2009 dispoziţiile OG nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a pronunţat, prin Decizia nr. 11/2012, prin care a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova, stabilind că: „(...) în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. 6 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar şi ale art. 30 din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personalul didactic din învăţământ, aflat în funcţie la
data de 31 decembrie 2009, are dreptul, începând cu 1 ianuarie 2010, la un salariu lunar calculat în raport cu salariul de bază din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învăţământ, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.”
Reţinând că în conformitate cu dispoziţiile art. 517 alin. 4 Cod procedură civilă dezlegarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie problemelor de drept judecate în cadrul recursurilor în interesul legii este obligatorie pentru instanţe, în mod evident, prin sentinţa pronunţată, prima instanţă nu a desfiinţat norme juridice instituite prin lege, ci a respectat deciziile în interesul legii menţionate anterior.
Acordarea drepturilor salariale care fac obiectul prezentei cauze este influenţată şi de dispoziţiile legale incidente în perioada de referinţă prin care drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri s-au diminuat (Legea 118/2010), respectiv s-au majorat (Legea 285/2010, OUG 19/2012). Însă aceasta nu înseamnă că membrii de sindicat reprezentaţi de reclamant nu sunt îndreptăţiţi la diferenţa dintre drepturile salariale stabilite prin raportare la salariul corespunzător funcţiei din luna decembrie 2009, în conformitate cu Legea nr. 221/2008 şi drepturile salariale efectiv încasate pentru perioada 10.12.2010 - 13.05.2011 .
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâţi şi se va păstra sentinţa pronunţată de către prima instanţă.
Notă. În acelaşi sens. Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 205/A din 10 februarie 2015.
| ← Prescripţie. Cadru didactic. Ajutor financiar | Angajat feroviar. Salariu suplimentar şi ajutor material pentru... → |
|---|
