Spor pentru condiţii vătămătoare. Angajat al unei unităţi de învăţământ. Beneficiere
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia civilă nr. 271/A din 24 februarie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 1136 din 11 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. .../100/2013, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta S.L., împotriva pârâţilor Şcoala Gimnazială nr. 9 Borşa, Grădiniţa cu program prelungit nr. 10 Borşa, Consiliul Local Borşa, Primarul Oraşului Borşa şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta S.L. este angajata unităţilor de învăţământ pârâte Şcoala Gimnazială nr. 9 Borşa şi Grădiniţa cu program prelungit nr. 10 Borşa.
Prin prezenta acţiune a solicitat instanţei obligarea angajatorilor să-i calculeze şi să-i acorde în continuare sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare de care a beneficiat până la data de 01.01.2011, susţinând că este îndreptăţită să-l primească în temeiul art. 2 al. 1 lit. b din Legea nr. 284/2010 şi art. 9 din Capitolul I anexa 5 a Legii nr. 63/2011.
A învederat că sporul i s-a acordat în baza art. 8 lit. a din H.G. 281/1993 până în 2010, iar în anul 2010, în baza Legii 330/2009 conform căreia în anul 2010 salariul nu poate fi mai mic decât cel din decembrie 2009.
Reclamanta a depus la dosar buletinul de determinare nr.18 din 13.03.2007 eliberat de comisia de determinare din cadrul Autorităţii de Sănătate Publică Maramureş (f. 22-23) din care rezultă că, în urma expertizării locurilor de muncă în baza art. 8 lit. a din H.G. 281/1993 şi a regulamentului nr. 1132/6366/14.09.1993, s-a stabilit că personalul care îşi desfăşoară activitatea peste 80% din timpul de lucru la calculator este expus la un complex de noxe care prin cumulare pot conduce la efecte dăunătoare asupra stării de sănătate.
La fila 23 dosar s-a depus un tabel nominal „cuprinzând persoanele care lucrează în condiţii grele şi vătămătoare” în care figurează şi reclamanta la poziţia 33, însă nu s-a dovedit că acest tabel este anexă a buletinului de determinare nr.18 din 13.03.2007, ci, dimpotrivă, inserarea în tabel a unor angajaţi ocupând posturi de fochist(care sigur nu desfăşoară activitatea în faţa calculatorului) conduce la concluzia că între cele două documente nu există nici o legătură.
Potrivit art.8 din H.G. 281/1993 care constituia temeiul de drept al acordării sporului pentru condiţii de muncă personalului din unităţile bugetare până la apariţia Legii 330/2009, „în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Pentru condiţii deosebit
de periculoase, vătămătoare, nedorite sau pentru condiţii dificile, mărimea sporului este cea prevăzută în anexele la prezenta hotărâre.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului şi condiţiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, la propunerea ministerelor, celorlalte instituţii centrale şi locale ale administraţiei publice interesate, după consultarea sindicatelor”.
În aplicarea prevederilor art. 8 lit. a din H.G. 281/1993 s-a elaborat regulamentul de acordare a sporurilor la salariile de bază cuprins în Ordinul comun MSMMPS nr. ELV/1132/6322 din 1993 care în art. 4 menţionează că sporul pentru condiţii periculoase de muncă se acordă pe bază de „Buletine de determinare prin expertizare a locurilor de muncă” ce se eliberează pe baza următoarelor criterii:
a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale ca urmare a activităţii desfăşurate la locul de muncă,
b) gradul de creştere a indicilor de morbiditate la locurile de muncă respective,
c) înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse în timpul procesului de producţie.
La art. 5 din Regulament sunt indicate locurile de muncă avute în vedere pentru acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare, iar la art. 8 se precizează că în cazul în care, după efectuarea analizelor de laborator , se constată că acestea nu caracterizează în suficientă măsură condiţiile în care se desfăşoară activitatea , acordarea sporului se va putea face şi pe bază de „Buletin de determinare prin expertizare a locurilor de muncă” eliberat de organele de specialitate din cadrul Inspectoratului de Poliţie Sanitară şi Medicină preventivă şi avizate de Inspectoratul de Stat Teritorial pentru protecţia muncii.
Reclamanta nu a dovedit că a beneficiat în anul 2009, în temeiul H.G. 281/1993, de sporul pentru condiţii vătămătoare de 15% pretins.
În privinţa salarizării pe parcursul anului 2010 raportul de muncă al reclamantei a fost guvernat de Legea 330/2009 care, în art. 30 alin. 5 menţionează: „ În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc in acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase in afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Conform al. 6 al aceluiaşi articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere in legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare este prevăzut în anexa II/I privind unităţile de învăţământ din Legea 330/2009 la pct. 17 „ în raport cu condiţiile în care se desfăşoară activitatea, pot fi acordate personalului salarizat, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:
a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
b) pentru condiţii grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de
credite, cu consultarea sindicatelor şi cu avizul comun al Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale".
Ca atare, instanţa a constatat că sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare face parte din categoria sporurilor menţionate la art. 30 al. 5 lit. b din Legea 330/2009, iar în anul 2010 s-a acordat celor îndreptăţiţi într-un cuantum care a condus la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Art. 5 al. 1 lit. b din O.U.G. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar precizează că sporurile prevăzute în anexele la Legea-cadru nr. 330/2009 care nu se introduc în salariul de bază se acordă în aceleaşi cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009, respectiv astfel încât suma sporurilor şi indemnizaţiilor individuale să nu depăşească 30% din salariul de bază.
Din adeverinţele nr. 189/06.12.2013 şi 190/06.12.2013 rezultă că reclamanta a beneficiat în decembrie 2010 de un spor pentru condiţii de muncă de 10% însă acordarea unor sporuri fără o bază legală(cum este cel de 10% în contextul în care nu s-a probat că reclamanta a fost îndreptăţită la plata sporului pentru condiţii vătămătoare conform reglementărilor din H.G. 281/1993) nu poate justifica acordarea acestuia în continuare.
Faţă de aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor legale invocate, instanţa a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta S.L. a declarat apel, prin care a solicitat modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, susţinând că este îndreptăţită să primească sporul pentru condiţii vătămătoare şi periculoase, deoarece îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii ca în anul 2010, când a beneficiat de acest spor.
Conform HG nr.281/1993, apoi conform Legii nr. 284/2010, a Legii nr. 285/2010 şi a Legii nr. 63/2011, cu modificările şi completările ulterioare, în raport cu condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea, personalul salarizat poate primi un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective. Condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea sunt constatate de către Direcţia de sănătate publică prin personalul specializat emiţându-se un buletin de expertizare care cuprinde recomandarea de acordare a tuturor sporurilor prevăzute de legislaţie. Un astfel de buletin de expertizare a locului de muncă a fost ataşat, în probaţiune, cererii de chemare în judecată. întrucât membri de sindicat reprezentaţi lucrează în acelaşi loc de muncă şi în aceleaşi condiţii de la data angajării şi până în prezent, iar legislaţia nu prevede obligaţia de a solicita expertizarea periodică a locului de muncă, nu a fost solicitată o nouă astfel de expertizare, cu atât mai mult cu cât legislaţia, începând cu intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, prevede posibilitatea acordării sporului pentru persoanele care lucrează în aceleaşi condiţii ca în decembrie 2010 fără a specifica necesitatea unei noi expertizări.
Astfel, cererea reclamantei a fost respinsă întrucât s-a apreciat că plata sporului a fost lipsită de bază legală.
Pârâţii au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelului ca
nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel constată
următoarele:
Sporul pentru condiţii vătămătoare şi periculoase în cuantum de 15% din salariul de bază a fost acordat reclamantei în cursul anului 2010 (inclusiv în luna decembrie 2010), după cum rezultă în mod expres din statele de plată depuse la dosar (filele 13-19), care menţionează plata „sporului de ecran”, denumirea colocvială, uzitată în limbajul nejuridic în acest sens.
Temeiul juridic al acordării acestui spor îl reprezintă art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, conform căruia, „personalul didactic beneficiază de pensii şi de alte drepturi băneşti prevăzute de lege şi de contractul colectiv de muncă”.
Or, art.8 alin.1 lit. a din HG nr.281/1993 prevede expres posibilitatea acordării sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în cuantum de 15% din salariul de bază, personalului din unităţile bugetare.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr.330/2009, au fost abrogate prevederile art.50 alin.12 din Legea nr.128/1997, care au constituit sporul legal al acordării sporului în discuţie, însă noul act normativ a prevăzut prin art.17 al anexei nr. II că, în raport de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea, personalul didactic poate beneficia de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare.
Este real că ultima normă evocată prevede stabilirea printr-un regulament al ordonatorului principal de credite a locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporurilor, precum şi a condiţiilor de acordare, însă un asemenea regulament nu a fost emis nici în baza Legii nr.330/2009, nici în aplicarea actelor normative ulterioare de salarizare.
Omisiunea ordonatorului principal de credite de a emite în condiţiile legii regulamentul mai sus menţionat în anul 2010 şi nici chiar până în prezent nu poate constitui un impediment la recompensarea prestării activităţii în atare condiţii.
Acest aspect rezultă din prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, art. 75, potrivit căruia Ordinele şi instrucţiunile se vor elibera în termenul prevăzut de actul superior, sau după caz, într-un termen util care să facă posibilă aducerea lor la îndeplinire.
Contextul juridic al cauzei este întregit de prevederile art.30 alin.5 din Legea nr.330/2009, conform cărora „în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009, îşi va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”, precum şi de dispoziţiile art.6 alin.1 din OUG nr.1/2010, care instituie dreptul salariaţilor afectaţi de aplicarea Legii nr.330/2009 de a beneficia de sume corespunzătoare cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa de salariu aferent lunii decembrie 2009, în măsura în care condiţiile de desfăşurare a activităţii se menţin.
Prin urmare, dispoziţiile legale evocate enunţă clar şi expres imperativul păstrării în plată în anul 2010 a drepturilor salariale avute în luna decembrie 2009, în măsura în care condiţiile de desfăşurare a activităţii nu se schimbă şi, desigur, sunt de acord cu exigenţele noului cadru legal, care nu mai îngăduie prelungirea efectelor contractelor colective de muncă cu privire la acordarea unor drepturi salariale neprevăzute de lege, aspect care va fi analizat în legătură cu sporul pentru condiţii nocive şi penibile.
În speţă, reclamanta a beneficiat în decembrie 2009 de sporul pentru condiţii vătămătoare şi periculoase de 15 şi şi-au desfăşurat activitatea în anul 2010 (precum şi în continuare) în aceleaşi condiţii, iar noul act normativ (Legea nr.330/2009) recunoaşte dreptul de a beneficia de act spor în condiţiile unui regulament care, însă nu a mai fost emis nici până în prezent. De asemenea dispoziţiile legale citate conferă dreptul salariaţilor de a beneficia de păstrarea în plată în cursul anului 2010 a salariului avut în luna decembrie 2009, prin acordarea unor sume compensatorii cu caracter tranzitoriu, ce reprezintă în cauză chiar obiectul acţiunii.
În acest sens, prin Decizia nr. 11/2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea unui recurs în interesul legii, se reţine cu forţă obligatorie pentru instanţele judecătoreşti că „la data de 1 ianuarie 2010 a intrat în vigoare noua lege-cadru a salarizării unitare, Legea-cadru nr. 330/2009, care prevede la art. 1 alin. (2) că, începând cu data intrării sale în vigoare, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sunt şi rămân exclusiv cele prevăzute în această lege.
Potrivit art. 30 alin. (5) din noul act normativ, în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut în luna decembrie 2009, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal, iar potrivit art. 6 din acelaşi text de lege, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege sau nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în îndemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Analiza textului de lege evocat denotă caracterul acestuia de normă de protecţie, intenţia legiuitorului de a proteja drepturile salariale ale personalului bugetar fiind evidentă.
În vederea stabilirii unor criterii de determinare a sintagmei "salariu avut", prin art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar s-a prevăzut că:
"Reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai-decembrie 2009, aprobată prin Legea nr. 300/2009."
Faţă de conţinutul normei citate rezultă că reîncadrarea personalului didactic din învăţământ la data de 1 ianuarie 2010 urma a se realiza luând în calcul salariul de bază la care ar fi fost îndreptăţit acesta la data de 31 decembrie 2009, ceea ce reprezintă dreptul recunoscut şi ocrotit de lege.”
Trecând la analiza perioadei la care se referă pretenţiile reclamantei, Curtea constată că suma corespunzătoare acestui spor trebuia acordată sub forma sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu, aşa cum prevăd legile anuale de salarizare, respectiv art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010 pentru anul 2010, art. 1 alin. 5 din Legea nr. 285/2010 pentru anul 2011, art. II 1 alin. 2 şi 3 din OUG nr.80/2010 pentru completarea art. 11 din OUG nr.37/2008 (aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2011) pentru anul 2012, respectiv art. 1 din OUG nr. 74/2012 pentru anul 2013 şi art. 1 alin. 4 din OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Pentru anul 2013 sunt relevante pentru a concluziona că reclamanta are dreptul la sporul în discuţie, dispoziţiile art. 6 cap. II al anexei nr. 5 din Legea nr. 63/2011 potrivit cărora până la aprobarea regulamentului prevăzut de alin. 2, sporurile pentru condiţii de muncă aprobate în condiţiile legii se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii, ceea ce reprezintă, în egală măsură şi o recunoaştere de către legiuitor a dreptului personalului didactic de a beneficia de acest spor în perioada anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011.
Având în vedere caracterul sinalagmatic al contractului individual de muncă, ceea ce înseamnă că executarea obligaţiei recurentei de a presta munca reprezintă cauza obligaţiei intimatei de a plăti salariul, Curtea apreciază că nu se pot acorda drepturile salariale solicitate de apelantă decât până la data pronunţării prezentei hotărâri. Aceasta nu înseamnă însă că pentru perioada ulterioară, apelanta nu este îndreptăţită la acordarea sumelor compensatorii cu caracter tranzitoriu, echivalente sporului de condiţii periculoase sau vătămătoare, dacă dispoziţiile legale menţionate sau contractul individual de muncă al recurentei nu se modifică.
În mod similar, acordarea drepturilor salariale care fac obiectul prezentei cauze este influenţată şi de dispoziţiile legale incidente în perioada de referinţă prin care drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri s-au diminuat publice (Legea nr. 118/2010), respectiv s-au majorat (Legea nr. 285/2010, OUG nr. 19/2012), precum şi de elementele particulare concrete ale fiecărui raport juridic de muncă, care impun acordarea drepturilor în
raport de activitatea efectiv desfăşurată în favoarea unităţii şcolare pârâte, fiind excluse aşadar perioadele de întrerupere, încetare, suspendare sau perioadele anterioare angajării la unitatea şcolară pârâtă.
Întrucât conform art. 166 alin. 4 din Codul muncii neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, va fi obligată unitatea şcolară la actualizarea sumelor compensatorii cu indicele de inflaţie de la scadenţă la data plăţii efective.
Cu privire la cererea de obligare a pârâţilor Primarul oraşului Borşa şi Consiliul Local al oraşului Borşa, Curtea, reţine, sub aspectul petitului ce va fi admis, că potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse.
De asemenea potrivit dispoziţiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, „finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii.”
Aceste considerente sunt valabile şi raportat la dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acţiunii şi pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de 09.02.2011), similare în ce priveşte chestiunea finanţării unităţilor din învăţământul preuniversitar şi care prevăd că finanţarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Prin urmare bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale de care aparţine unitatea de învăţământ, reprezintă sursa de finanţare a acesteia, unitatea şcolară fiind cea căreia îi revine obligaţia, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariaţii săi - membrii de sindicat.
Atribuţiile Consiliul Local reies din dispoziţiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local şi asigură şi cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia.
Primarul are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea 215/2001 şi calitatea de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din acelaşi act normativ.
Având în vedere atribuţiile recurenţilor în privinţa finanţării unităţilor de învăţământ, anterior menţionate, se constată a fi neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin întâmpinare.
Conform dispoziţiilor Ordinului comun nr. 4576/230/2445/2011, pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş va fi obligat să avizeze statele de personal şi statele de plată ale unităţii de învăţământ pârâte.
| ← Angajat feroviar. Salariu suplimentar şi ajutor material pentru... | Litigiu de muncă. Obligarea angajatorului la eliberarea... → |
|---|
