Competenţa materială. Daune morale ca urmare a producerii unui accident auto. Stabilirea competenţei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 59/F din 3 aprilie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 2675/2014, Tribunalul Specializat Cluj a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamanta T.M.L., în contradictoriu cu pârâţii L.M.D.I. şi S.C. A.R.A. SA, în favoarea Tribunalului Cluj.
Tribunalul Specializat Cluj a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 27 mai 2014, la Tribunalul Specializat Cluj, reclamanta T.M.L., cu domiciliul în Cluj-Napoca, i-a chemat în judecată pe pârâta SC A.R.A. SA, cu sediul în Bucureşti şi pe intervenientul forţat L.M.D.I., cu domiciliul în Cluj-Napoca, solicitând instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 75.000 euro în lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii, cu titlu de daune morale, la plata sumei de 6.690,97 lei daune materiale, la plata penalităţilor de 0,1 % pe zi calculate începând cu data de 24.01.2014, data avizării producerii evenimentului asigurat de către partea prejudiciată, prin cererea de despăgubire şi până la plata efectivă a întregii sume datorate, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 20.10.2014, instanţa a invocat, din oficiu excepţia necompetenţei materiale de judecare a cauzei, reclamanta şi pârâta opunându-se admiterii acestei excepţii.
Analizând excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu, ce trebuie tratată cu prioritate faţă de celelalte chestiuni supuse analizei judecătorului, instanţa a admis-o, conform art. 132 N.C.pr.civ. şi a dispus trimiterea dosarului spre soluţionare Tribunalului Cluj, pe raza teritorială a căreia îşi are sediul pârâta, acţiunea având ca obiect o cerere în pretenţii de 75.000 euro, daune morale.
Aşa cum se deduce din prevederile art. 94, pct. 1, lit. j şi art. 95 C.pr.civ., tribunalele sunt competente să soluţioneze cererile în materie civilă cererile având o valoare de peste 200.000 lei.
Faptul că litigiul se poartă între „profesionişti” nu atrage competenţa materială de soluţionare a acestuia de către Tribunalul Specializat Cluj, neexistând vreo normă de procedură care să prevadă faptul că litigiile dintre „profesionişti” trebuie să fie judecate de către această instanţă specializată. Instanţă specializată fiind, Tribunalul Specializat Cluj nu poate soluţiona decât acele cauze ce îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluţionare. Categoria „profesioniştilor” nu este identică şi nu poate fi confundată cu cea a foştilor comercianţi, o extindere a competenţei, prin analogie, considerând că automat toate litigiile purtate între „profesionişti” trebuie soluţionate de către instanţele specializate, foste comerciale, neputând fi făcută. La stabilirea competenţei materiale, nu se poate aplica vreo analogie, normele ce reglementează această materie, trebuind să fie exprese şi de strictă
interpretare. Nu există nicio normă legală care să prevadă că fostele instanţe comerciale se transformă în instanţe „profesioniste” practic toate textele de lege ce se refereau la competenţa instanţelor comerciale faţă de raporturile dintre comercianţi, fiind căzute în desuetudine, odată cu dispariţia „dreptului comercial”, ca ramură distinctă a „dreptului civil”.
La momentul reorganizării fostelor tribunale comerciale în „tribunale specializate” (fără a se preciza o nouă specializare în vreun act normativ apărut ulterior acestei reorganizări), este evident că în lipsă de dispoziţii contrare, aceste noi tribunale au preluat spre competentă soluţionare categoriile de litigii pe care le aveau deja în competenţă. Or, odată cu dispariţia ramurii dreptului comercial (fără a fi pus ceva în loc printr-un act normativ expres), normele legale ce dădeau în competenţa generală a fostului tribunal comercial, acum specializat, litigiile având o natură comercială, dacă nu pot fi considerate ca fiind abrogate, sunt cel puţin căzute în desuetudine. A aprecia competenţa materială de soluţionare a cauzei raportat la numărul de dosare pe care instanţele îl au de soluţionat este ajuridic şi total lipsit de sens. Mergând cu această argumentaţie până la capăt, ar putea fi susţinută şi teza că fostele instanţe comerciale nu trebuie să soluţioneze litigiile dintre profesionişti tocmai datorită încărcăturii mai mari a acestora faţă de instanţele civile, de drept comun, fiind evident, aşa cum s-a arătat că sfera relaţiilor dintre „profesionişti” este mult mai largă decât sfera relaţiilor dintre comercianţi.
După înregistrarea dosarului pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta a depus la dosar Note scrise, prin care a invocat excepţia necompetenţei Tribunalului Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 140/6.03.2015 a Tribunalului Cluj pronunţată în dosar nr. 672/1285/2014 s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj şi în consecinţă:
S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta T.M.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. A.R.A. S.A. şi intervenientul forţat L.M.D.I., în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.
S-a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj, pentru regulator de
competenţă.
Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj, instanţa a admis-o, pentru considerentele ce urmează:
Raportul juridic dintre părţi s-a născut la data de 01.06.2011, anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, astfel că sunt aplicabile prevederile vechiului cod civil şi ale Codului comercial.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei S.C. A.R.A. S.A. la plata de despăgubiri, întemeindu-şi pretenţiile pe un contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă RCA şi pe prevederile Legii nr. 136/1995.
Potrivit art. 3 pct. 17 din Codul comercial, asigurările constituie fapte de comerţ.
Aşadar, instanţa a constatat că prezentul litigiu are natură comercială.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale [...].
Potrivit art. 37 din acelaşi act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate [....]. Tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează.
Prin înfiinţarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competenţa tribunalului în domeniul în care s-a înfiinţat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent şi litigiile dintre sau cu profesionişti.
S-a reţinut în acest sens faptul că, deşi criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material şi-a pierdut funcţionalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia nu interzice separarea litigiilor în care cel puţin una dintre părţi are calitatea de profesionist în materia „activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuieşte expresiile „acte de comerţ”, respectiv „fapte de comerţ”) de celelalte litigii care implică profesionişti în alte materii şi conferirea competenţei de soluţionare a primei categorii tribunalelor specializate.
Dispoziţiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunţiativ şi nu limitativ, prevăzând posibilitatea înfiinţării în cadrul secţiilor civile a unor complete specializate pentru soluţionarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvenţă, concordat preventiv şi mandat ad hoc; cereri în materia societăţilor comerciale şi a altor societăţi, cu sau fără personalitate, împiedicarea ori denaturarea concurenţei; cererile privind titlurile de valoare şi alte instrumente financiare.
Este real că prin art. 19 din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. care stabilea în favoarea tribunalelor cererile în materie comercială al căror obiect este de peste 100.000 lei şi astfel, aparent, soluţionarea cauzei ar reveni tribunalului civil.
Cu toate acestea, soluţia care rezultă din interpretarea art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială faţă de art. 227 din acelaşi act normativ, conform topografiei textului, este cea contrară.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secţii civile în cadrul tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş, în condiţiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competenţă a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispoziţiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competenţa tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competenţa tribunalelor comerciale ori, după caz, de competenţa secţiilor comerciale ale tribunalelor sau curţilor de apel.
Tribunalele comerciale Argeş, Cluj şi Mureş au fost reorganizate ca tribunale specializate prin Hotărârea CSM nr. 654 din 31 august 2011. Pentru a pronunţa această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale, prin comparaţie cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localităţi în care îşi au sedii curţi de apel.
Deşi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunţat expres asupra competenţei materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere volumul de activitate al acestor instanţe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 şi art. 56 din Codul comercial din 1887.
În consecinţă, instanţa a apreciat că nu se poate reţine intenţia legiuitorului de a transfera competenţa de soluţionare a acestor cauze în favoarea secţiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competenţa materială în limitele competenţei fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere considerentele şi dispoziţiile legale expuse, instanţa a admis excepţia invocată şi în baza art. 132 N.C.P.C. a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Văzând şi dispoziţiile art. 133 şi 134 din Codul procedură civilă, instanţa a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între cele două tribunale de pe raza
Curţii de Apel Cluj şi a înaintat dosarul acestei din urmă instanţe, în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.
Analizând prezentul conflict negativ de competenţă născut între Tribunalul Specializat Cluj şi Tribunalului Cluj - Secţia civilă, curtea constată că instanţa competentă să soluţioneze acţiunea este Tribunalul Specializat Cluj.
Aşa cum corect s-a statuat de către Tribunalul Cluj, faptul juridic ce a declanşat prezentul demers judiciar - promovarea acţiunii în despăgubiri reprezentând daune morale în cuantum de 75.000 euro - îl constituie accidentul produs la data de 01.06.2011, victimă fiind reclamanta T.M.L., iar autor numitul L.M.D.I., asigurat RCA la dat producerii accidentului, asigurător fiind Societatea de asigurări SC Asigurare-Reasigurare Astra SA.
Potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. 2, 5 din Legea nr. 287/2009, coroborat cu art. 3 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, dispoziţiile Noului cod civil se aplică actelor şi faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârşite după intrarea sa în vigoare - 1.10.2011.
Întrucât faptul juridic care a generat promovarea prezentei acţiuni s-a produs la data de 1.06.2011, adică anterior intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009, în cauză sunt aplicabile prevederile legale în vigoare la momentul producerii acestui fapt, respectiv Codul comercial.
Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale [...].
Potrivit art. 37 din acelaşi act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate [....]. Tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează.
Prin înfiinţarea Tribunalului Specializat Cluj, acesta a preluat, potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, cauzele de competenţa tribunalului în domeniul în care s-a înfiinţat, respectiv cauzele de natură comercială (în prezent, după data de 1.10.2011, şi litigiile dintre sau cu profesionişti).
Conform art. 3 pct. 17 din Codul comercial, asigurările constituie fapte de comerţ, astfel încât, competenţa soluţionării cauzei, raportat şi la criteriul valoric astfel cum este prevăzut de art. 94 lit. j, coroborat cu art. 95 pct. 1 Cod proc. civ., este Tribunalul Specializat Cluj.
Întrucât în materia competenţei sunt aplicabile dispoziţiile de drept material reglementate de Codul comercial, raportat la data săvârşirii faptei cauzatoare de prejudiciu, aspectele dezbătute de judecătorul fondului referitoare la litigii între profesionişti sunt lipsite de relevanţă.
| ← Competenţa materială. Recurs. Litigiu între profesionişti.... | Competenţa teritorială. Constatarea rezilierii de plin drept a... → |
|---|
