Competenţa materială. Recurs. Litigiu între profesionişti. Stabilirea competenţei în favoarea tribunalului Specializat Cluj
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa 56/F din 20 aprilie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 2586/13.03.2014, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. .../211/2012, s-a admis cererea neprecizată de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 13928/2013 a Judecătoriei Cluj-Napoca formulată de reclamantul M.S.M. -Cabinet de Avocat în contradictoriu cu pârâta SC B. IFN SA.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamant, cu titlu de obligaţii izvorând din mandat şi prejudiciu din cauza revocării, a următoarelor sume: 29584 lei, cu dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2008 şi până la plata efectivă şi integrală; 18390 lei, cu dobânda legală calculată de la data de 1 ianuarie 2009 şi până la plata efectivă şi integrală, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3018,76 lei.
Prin Decizia civilă nr. 276/2014 pronunţată în dosarul civil nr. .../211/2012/a1 Tribunalului Specializat Cluj, a invocat şi a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin Decizia civilă nr. 582/A/3.09.2014, pronunţată în dosarul civil nr. .../211/2012/a1, s-a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a jurisdicţiei de drept civil a Tribunalului Cluj-Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal de conflicte de muncă şi asigurări sociale în privinţa judecării acţiunii formulate de către apelanta S.C. B. IFN S.A. în contradictoriu cu intimatul M.S.M. - Cabinet de Avocat şi s-a declinat competenţa de soluţionare a căii de atac împotriva Sentinţei civile nr. 2586/13.03.2014 pronunţată în dosar nr. .../211/2012, în favoarea Tribunalului Cluj - Secţia civilă.
Prin decizia civilă nr. 108/A/13.03.2015 pronunţată în dosarul civil nr. .../211/2012/a1* s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Cluj - Secţia civilă, s-a dispus declinarea soluţionării recursului în favoarea Tribunalului Specializat Cluj şi s-a constatat conflictul negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel instanţa de recurs a reţinut că prin hotărârea atacată s-a admis acţiunea formulată de reclamantul M.S.M. Cabinet de Avocat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. IFN SA, având ca obiect acţiune în constatare, a constatat că la data de 11 mai 2012 între reclamantă, în calitate de mandatar şi pârâtă, în calitate de mandant, a intervenit un contract de mandat având ca obiect reprezentarea pârâtei în toate procedurile administrative şi
judiciare necesare recuperării de la A.F.P. Cluj-Napoca a taxelor de primă înmatriculare şi de poluare plătite de mandant în virtutea contractelor de leasing încheiate de SC B. IFN SA cu utilizatorii SC T. SRL.
S-a reţinut că în speţa de faţă este vorba despre raporturi juridice între profesionişti, respectiv pârâta SC B. IFN SA. Potrivit dispoziţiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 în cadrul tribunalelor funcţionează secţii sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori şi de familie, cauze de contencios administrativ şi fiscal, cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi, în raport cu natura şi numărul cauzelor, secţii maritime şi fluviale sau pentru alte materii. Potrivit art. 37 din acelaşi act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înfiinţa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanţe fără personalitate juridică, care pot funcţiona la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti şi au, de regulă, sediul în municipiul reşedinţă de judeţ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competenţa tribunalului în domeniile în care se înfiinţează.
Prin înfiinţarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispoziţiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competenţa tribunalului în domeniul în care s-a înfiinţat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent şi litigiile dintre sau cu profesionişti.
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 noţiunea de „profesionist” prevăzută de art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum şi orice alte persoane autorizate să desfăşoare activităţi economice sau profesionale, astfel cum aceste noţiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil.
Acţiunea promovată de reclamantul M.S.M. - Cabinet de Avocat în contradictoriu cu pârâta SC B. IFN SA. vizează un contract de mandat încheiat la data de 11.05.2012, deci după intrarea în vigoare a Noului Cod civil, fiind aplicabile prevederile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 raportat la art. 3 C.civ. În atare situaţie, tribunalul în baza art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, a apreciată că prezenta cauză este de competenţa Tribunalului Specializat, vizând un raport juridic existent între profesionişti.
În baza dispoziţiilor art. 248 şi urm. C.proc.civ. tribunalul a admis excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat Cluj. Constatând conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Cluj - Secţia Civilă şi Tribunalul Specializat Cluj, în temeiul art. 22 din vechiul Cod de procedură civilă, a sesizat Curtea de Apel Cluj - Secţia I a Civilă în vederea soluţionării conflictului de competenţă.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit, Curtea reţine următoarele:
În aplicarea prevederilor art. 228 din Legea nr. 71/2011, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011, prin care, între altele, a dispus reorganizarea ca tribunale specializate a tribunalelor comerciale Argeş, Cluj şi Mureş, începând cu data de 01 octombrie 2011, având în vedere „volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparaţie cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localităţi în care îşi au sedii curţi de apel, similar cu situaţia în care se află cele trei tribunale specializate şi care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun”.
Aceste considerente ce au întemeiat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii vizează, în mod direct, încărcătura jurisdicţională a celor trei foste tribunale comerciale, criteriul cantitativ, rezultat din observarea numărului de dosare înregistrate pe rolul lor, fiind acela care, în mod decisiv, a impus reorganizarea lor ca tribunale specializate, iar nu ca simple secţii civile în cadrul Tribunalelor Argeş, Cluj şi Mureş.
Or, încărcătura avută în vedere era cea rezultată din competenţa atribuită celor trei tribunale potrivit dispoziţiilor legale anterioare Legii nr. 71/2011 şi Noului Cod civil, ceea ce trimite la concluzia că nu s-a avut în intenţie ca sub guvernământul Noului C.civ. atribuţiile jurisdicţionale ce vizau un anumit tip de cauze ale acestora să cunoască o diminuare.
Trebuie remarcat, sub acest aspect, că schemele de personal ale fostelor tribunale comerciale au fost menţinute, ceea ce, de asemenea, întăreşte concluzia evocată mai sus.
Pentru determinarea întregii competenţe materiale a tribunalelor specializate trebuie avute în vedere inclusiv normele de competenţă de drept comun, cuprinse în Codul de procedură civilă, cu observarea însă a particularităţilor activităţii jurisdicţionale a tribunalelor specializate, particularităţi rezultate din specificul competenţei lor materiale anterioare intrării în vigoare a Noului Cod civil. Este îndeajuns de evident că transformarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate implică o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intră în competenţa lor, aceasta fiind raţiunea care justifică, în sensul Hotărârii nr. 654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, sus-evocată, atât menţinerea lor ca instanţe de sine stătătoare, cât şi a schemelor de personal ce le-au fost alocate.
Deşi nu mai există ligii comerciale, litigiile dintre profesionişti rămân în continuare în competenţa tribunalului specializat, ţinându-se seama de valorificare experienţei profesionale a judecătorilor specializaţi în soluţionarea litigiilor prevăzute în Cartea VI - Cap. XIV Cod proc.civ.
Desfiinţarea ramurii de drept comercial şi a denumirii de „comercianţi“ nu înseamnă dispariţia raporturilor sociale reglementate de norme speciale, norme speciale ce impun specializarea, iar continuitatea sub o altă denumire presupune, chiar în lipsa unor norme expresis verbis, continuitatea şi în privinţa specializării.
Apariţia noţiunii de „profesionişti“ şi includerea în aceasta şi a altor categorii decât foştii „comercianţi“ poate semnifica doar intenţia legiuitorului de a crea o categorie mai omogenă de raporturi sociale reglementate prin aceleaşi norme, pe baza unor criterii care justifică, pe perioada aplicării normei legale, unificarea acestor categorii.
Prin urmare, fiind reglementate de aceleaşi norme, evident se impune judecarea de către aceleaşi instanţe specializate, pe principiul continuităţii, aşa cum s-a arătat mai sus, a vechilor cauze cu acelaşi conţinut, dar având în vedere că această categorie a foştilor comercianţi a fost extinsă şi diversificată, prin adăugarea şi a altor categorii de persoane şi activităţi sub denumirea „profesioniştilor“, anume a acelora care exploatează o întreprindere, iar exploatarea unei întreprinderi constă în exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ, potrivit art. 3 Cod civil, se impune ca această categorie de litigii vizând profesioniştii să fie judecate de acelaşi instanţe specializate.
Nu se poate face distincţia în cadrul categoriei profesioniştilor între vechii comercianţi şi celelalte persoane incluse în această categorie.
Prin urmare, dacă vechii comercianţi vor continua să fie judecaţi de instanţele specializate, atunci întreaga nouă categorie a profesioniştilor va fi supusă competenţei specializate, ca o extindere a competenţei şi specializării de la comercianţi, care constituie majoritatea profesioniştilor, la întreaga categorie a acestora, pe baza ideii exploatării unei intreprinderi.
Curtea are în vedere categoria de profesionist, care o include şi pe cea de avocat, iar nu distincţia între acte de comerţ şi acte cu caracter civil, cu aplicarea şi a regulilor de competenţă în primă instanţă sau în căile de atac.
Art. 36 şi 37 din Legea nr. 304/2004 se referă la cauze în sensul de cauze de primă instanţă sau aflate în căile de atac.
Dacă litigiul de fond este unul care atribuie o competenţă specializată atunci şi cererile sau căile de atac legate de un astfel de litigiu, sunt în competenţa aceloraşi instanţe specializate, judecătorie, tribunal specializat ori secţia II a Curţii de Apel, după caz.
Astfel fiind, Curţii îi rămâne să constate, în considerarea tuturor celor arătate mai sus, ca şi a argumentelor reţinute corect de Tribunalul Cluj, că Tribunalului Specializat Cluj îi aparţine şi în prezent competenţa de soluţionare a unui litigiu precum cel de faţă, atât cu privire la chestiuni aplicabile fondului cât şi căilor de atac.
Această dezlegare este, de altfel, conformă cu jurisprudenţa Curţii de Apel Cluj, ulterioară intrării în vigoare a Noului cod civil şi a legii de punere în aplicare a acestuia.
| ← Competenţă. Cerere reconvenţională şi cerere de chemare în... | Competenţa materială. Daune morale ca urmare a producerii unui... → |
|---|
