Competenţă. Cerere reconvenţională şi cerere de chemare în garanţie, formulate în cadrul unui proces de expropriere. Prorogare legală de competenţă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 55/F din 17 aprilie 2015
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. .../117/2014 reclamanta V.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.:
- să constate că are calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri aferente exproprierii suprafeţei de teren de 1400 mp. situat în localitatea Gilău, judeţul Cluj, înscris în Titlul de proprietate nr. 23354/8.06.2012, tarla 19, parcela 20 (care se suprapune cu parcela nr. 21/1 din tarla 19, conform punerii în posesie, nr. cadastral 3018 şi 3019), afectată de construcţia autostrăzii Braşov - Borş, respectiv de tronsonul Gilău - Câmpia Turzii.
- să dispună obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumei de 42.000 Euro (30 Euro/mp.), achitabili în lei la data efectuării plaţii, reprezentând despăgubiri aferente acestei exproprieri, cuprinzând contravaloarea terenului respectiv atât valoarea suprafeţei de teren ocupata efectiv de autostrada (de 837 mp.), cât şi restul suprafeţei (de 563 mp.), care nu mai poate fi utilizată, fiind afectată de utilităţile publice aferente autostrăzii;
- să fie obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere.
II. Pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. a formulat cerere reconvenţională în data de 07.05.2014, solicitând să se constate nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate nr. 23354/2012, emis în favoarea reclamantei.
III. În data de 07 mai 2014 pârâta a formulat şi cerere de chemare în garanţie a numitului M.F..
IV. Prin sentinţa civilă nr. 562 din 28 noiembrie 2014 a Tribunalului Cluj s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestui Tribunal, declinându-se competenţa de soluţionare
a cererii reconvenţionale şi a cererii formulate de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Motivând sentinţa, Tribunalul Cluj a arătat, în principal, următoarele:
Art. 53 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conferă judecătoriilor plenitudine de competenţă în ceea ce priveşte cererile care vizează fondul funciar.
Potrivit alin. 1 al textului legal menţionat, hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II şi cele asupra măsurilor stabilire de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Din interpretarea dispoziţiilor legale citate rezultă că s-a instituit o procedură specială atât în materia contestării actelor emise de către cele două comisii, cât şi pentru ipoteza în care acestea nu s-au pronunţat cu privire la cererile de reconstituire formulate în temeiul legilor fondului funciar, competenţa de soluţionare revenind astfel judecătoriei în a cărei rază teritorială este situat terenul vizat de cererea de reconstituire.
Intenţia legiuitorului de a menţine judecătoria ca instanţă competentă pentru soluţionarea litigiilor de fond funciar în primă instanţă rezultă şi din analiza coroborată a dispoziţiilor Legii nr. 165/2013 pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Astfel, potrivit art. 11 alin. 1 din actul normativ arătat, „Comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de fond funciar a municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016”.
Alin. 2 al textului legal citat prevede: „În situaţia neîndeplinirii obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. 1, persoana care se consideră îndreptăţită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească este supusă numai apelului... ”
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispoziţiile acestei legi „se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor. ”
În lumina considerentelor expuse competenţa de soluţionare a cererii având ca obiect fond funciar, competenţa de soluţionare revine Judecătoriei Cluj-Napoca. Constatarea se impune şi în privinţa cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta V.E. în temeiul art. 72 şi urm. C.pr.civ.
V. Astfel învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunţat sentinţa civilă nr. 2388/05 martie 2015, prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale, declinându-şi competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
S-a constatat, totodată, că există conflict negativ de competenţă.
VI. Cu privire la conflictul de competenţă astfel ivit, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 123 alin. 1 C.pr.civ., cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120 C.pr.civ.
Totodată, este de avut în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. 6 C.pr.civ., cererile formulate în cadrul unui proces aflat în desfăşurare sunt denumite cereri incidentale.
Rezultă din cele de mai sus că cererea reconvenţională şi cererea de chemare în garanţie au natura unor cereri incidentale, ele fiind formulate într-un proces deja deschis printr-o cererea de chemare în judecată anterioară. Astfel fiind, rezultă şi că prin efectul prevederilor art. 123 alin. 1 C.pr.civ., sus-evocate, cele două cereri incidentale formulate în prezentul proces de către pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A. intră în sfera de jurisdicţie a Tribunalului Cluj, ca instanţă competentă cu soluţionarea acţiunii reclamantei V.E., înţeleasă ca cerere principală ce intră, necontestat, în competenţa de primă instanţă a Tribunalului Cluj.
Prevederile art. 123 alin. 1 C.pr.civ. instituie, aşadar, un caz de prorogare legală de competenţă, ceea ce face ca aserţiunile Tribunalului Cluj privitoare la atribuirea în competenţa judecătoriilor a litigiilor decurgând din aplicarea legilor fondului funciar să apară, în cauza de faţă, ca neavenite.
Văzându-se şi prevederile art. 136 C.pr.civ., se va stabili, deci, în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a cererii reconvenţionale şi a celei de chemare în garanţie formulate de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A.
| ← Salariat care a realizat sporuri şi adaosuri salariale.... | Competenţa materială. Recurs. Litigiu între profesionişti.... → |
|---|
