Salariat care a realizat sporuri şi adaosuri salariale. Obligarea angajatorului la eliberarea adeverinţei corespunzătoare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 727/A din 22 aprilie 2015
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la data de 28.03.2014 reclamanta F.R. chemat-o în judecată pe pârâta SC S. SA şi a solicitat eliberarea unei adeverinţe întocmite conform legii din care să rezulte toate sporurile şi adaosurile menţionate în statele de plată şi care au alcătuit salariul brut, respectiv ore de noapte, spor de vechime, spor muncă grea, acord, spor de muncă periculoasă, zilele lucrate sâmbăta duminica şi în sărbători legale, care au constituit baza contribuţiei sale de asigurări sociale de stat; reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat în esenţă că are nevoie de adeverinţa menţionată pentru ca sporurile indicate să îi fie luate în calcul pentru stabilirea pensiei. În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 40 alin. 2 lit. h şi art. 266 - 269 din Codul muncii.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisuri.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia lipsei de interes, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. În privinţa excepţiei lipsei de interes a acţiunii, pârâta a arătat în esenţă că unele dintre sporuri sunt menţionate în cartea de muncă a reclamantei, iar celelalte nu pot fi luate în calcul la stabilirea pensiei. Pe fond pârâta a arătat că ei i s-ar solicita verificarea arhivelor pentru o perioadă foarte îndelungată pentru a elibera adeverinţa solicitată de reclamant; de asemenea, pârâta a arătat că în privinţa perioadei de după 01.04.2001 acţiunea este neîntemeiată întrucât sporurile reclamantei au fost incluse în salariul de bază. De asemenea, pârâta a arătat că nu poate fi obligată să elibereze o adeverinţă ca urmare a inacţiunii reclamantei, respectiv a neatacării de către acesta a deciziei de pensionare emisă în cauză.
Prin sentinţa civilă nr. 5797 din 20 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar nr. .../117/2014 s-a respins excepţia lipsei de interes, s-a admis acţiunea formulată de către reclamanta F.R. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. S.A., pârâta fiind obligată să
elibereze reclamantei o adeverinţă din care să rezulte toate sporurile şi adaosurile menţionate în statele de plată şi care au alcătuit salariul brut, respectiv ore de noapte, spor de vechime, spor de muncă grea, acord, spor de muncă periculoasă, ore efectuate sistematic peste programul de lucru, zile lucrate sâmbăta şi duminica şi în sărbători legale, etc., care au constituit baza de calcul a contribuţiei de asigurări sociale de stat.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Conform art. 34 alin. 5 din Codul muncii: „La solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.”
Conform art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii „angajatorul are obligaţia să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului”.
Raportat la prevederile acestor articole instanţa a observat în primul rând că legea (codul muncii) nu lasă angajatorului posibilitatea de a aprecia interesul salariatului sau al fostului salariat de a obţine documentul care atestă calitatea de salariat şi drepturile salariale ale acestuia. În consecinţă excepţia lipsei de interes a acţiunii fiind neîntemeiată, întrucât angajatorul era obligat să elibereze documentele menţionate indiferent de interesul angajatului în acest sens. Din alte punct de vedere, excepţia este neîntemeiată şi din cauză că potrivit deciziei cu nr. 19/2012 pronunţate în soluţionarea unui recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, „sporurile şi alte venituri suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 vor fi luate în considerare la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public dacă au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare, sunt înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, conform legislaţiei în vigoare, şi pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale.” În consecinţă, în funcţie de elementele cuprinse în adeverinţele eliberate se va stabili cuantumul pensiei la care este îndreptăţit reclamanta, acest lucru rămânând însă să fie stabilit de Casa Judeţeană de Pensii Publice sau eventual de instanţa de judecată şi nu de angajator. În considerarea acestor motive, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei de interes invocată în cauză.
Pe fond, instanţa a constatat că în baza articolelor menţionate reclamanta este îndreptăţită la eliberarea adeverinţei solicitate. Nu este imputabil acesteia în niciun fel efortul pe care trebuie să îl facă societatea pârâtă pentru a-i elibera această adeverinţă, iar pentru societatea pârâtă aceasta este o obligaţie legală pe care trebuie să şi-o respecte.
Faptul că în anumite perioade nu au fost realizate de către reclamantă sporurile menţionate în acţiunea introductivă nu este un motiv pentru respingerea acţiunii sale, acest element putând să fie evidenţiat în adeverinţa eliberată.
Din această cauză fiind inutilă în cauză administrarea unui probatoriu suplimentar pentru a se determina virarea de către pârâtă a contribuţiilor aferente veniturilor reclamantului, acest element urmând de asemenea să fie indicat de pârâtă în adeverinţa eliberată.
Instanţa a reţinut că este neîntemeiat şi argumentul pârâtei referitor la neatacarea de către reclamantă a deciziei de pensionare întrucât, atacarea acestei decizii cu solicitarea de a se lua în calcul veniturile menţionate în acţiunea care face obiectul prezentei cauze, ar fi fost lipsită de sens în absenţa adeverinţei eliberate de pârâtă.
În consecinţă, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamantă în temeiul art. art. 34 alin. 5 şi art. 40 alin. 2 lit. h din Codul muncii.
În temeiul art. 451 din codul de procedură civilă instanţa a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta S. C. ”S. ”S.A., considerând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, pentru următoarele motive:
Apelanta arată că reclamanta a fost angajata în perioada 02.09.1974 -01.08.2008 în funcţia de lăcătuş, când a solicitat încetarea contractului pentru a ieşi la pensie. Ulterior acestei date a continuat colaborarea cu apelanta până la data de 19.02.2010.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe întocmită conform legii, din care să rezulte toate sporurile şi adaosurile menţionate în statele de plată şi care au alcătuit salariul brut, respectiv ore de noapte, spor de vechime, spor de muncă grea, acord, spor de muncă periculoasă, ore efectuate sistematic peste programul de lucru, zilele lucrate sâmbăta, duminica şi în sărbători legale, etc., care au constituit baza de calcul a contribuţiilor intimatei de asigurări sociale de stat, precum şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată ocazionate cu acest proces.
Reclamanta a precizat că a formulat acţiunea pe motiv că, doreşte să obţină de la pârâtă adeverinţele necesare în vederea recalculării pensiei întrucât la stabilirea pensiei s-a luat în considerare numai salariul de încadrare înscris în cartea de muncă şi uneori sporadic vechimea în munca şi sporul de muncă grea încălcându-se în felul acesta dispoziţiile legale.
Se mai arată că instanţa de fond a deschis dezbaterile la data de 20.10.2014 şi a dat cuvântul părţilor asupra fondului, fără a încuviinţa în prealabil pârâtei proba cu înscrisuri constând în statele de plată aferente perioadei 02.09.1974-01.04.2001.
Inclusiv prin dispoziţiile Deciziei nr. 19/2012 invocate s-a reţinut faptul că la stabilirea şi recalcularea pensiilor din sistemul public vor fi luate în considerare sporurile şi veniturile suplimentare realizate anterior datei de 1 aprilie 2001 înregistrate în carnetul de muncă sau în adeverinţele eliberate de unităţi, dacă acestea au fost incluse în baza de calcul conform legislaţiei anterioare şi dacă pentru acestea s-a plătit contribuţia de asigurări sociale, condiţii care nu au fost observate de instanţa de fond.
S-a susţinut că există menţiuni exprese în Carnetul de muncă aparţinând intimatei cu seria A.Z. nr. 0123184 şi în cuprinsul Adeverinţei nr. 1642 din 2008 cu privire la veniturile şi sporurile permanente care au constituit baza de calcul, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, pentru plata contribuţiilor de asigurări sociale, fiind astfel lipsită de interes cererea de chemare în judecată prin care apelanta să fiu obligată să eliberez o nouă adeverinţă.
Instanţa a afirmat faptul că excepţia lipsei de interes a acţiunii este neîntemeiată şi, pe fond, acţiunea este întemeiată, întrucât angajatorul este obligat să elibereze documentele menţionate indiferent de interesul angajatului în acest sens, şi legea nu lasă angajatorului posibilitatea de a aprecia interesul salariatului sau al folosului salariatului de a obţine documentul care atestă calitatea de salariat şi drepturile salariale ale acestuia.
Apelanta a invocat însă lipsa de interes în formularea cererii de chemare în judecată, condiţie obligatorie de exercitare a unei acţiuni civile potrivit dispoziţiilor art. 32 alin (l) Cod Procedură Civilă, în situaţia în care reclamantul nu poate justifica un interes, cererea urmează a fi respinsă ca lipsită de interes.
Iar reclamanta a precizat că a formulat acţiunea pe motiv că, doreşte să obţină de la pârâtă adeverinţele necesare în vederea recalculării pensiei întrucât, la stabilirea pensiei s-a luat în considerare numai salariul de încadrare înscris în cartea de muncă şi uneori sporadic vechimea în munca şi sporul de muncă grea încălcându-se în felul acesta dispoziţiile legale. Aşadar, demersul acesteia are drept obiectiv recalcularea pensiei în temeiul acestei adeverinţe pe considerentul că, prin acest document, va putea dovedi Casei Judeţene de Pensii Cluj faptul că baza de calcul a contribuţiei individuale de asigurări sociale pe perioada activităţii în muncă în subordinea pârâtei S. S.A. este mai mare decât cea avută în vedere de această instituţie la stabilirea pensiei în anul 2008 conform menţiunilor de la nr. crt. 93 din foaia tip suplimentară la Carnetul de muncă aparţinând reclamantei cu seria A.Z. nr. 0123184.
Se mai arată că de la data pensionării reclamantei, şi anume 01.08.2008, şi până în prezent, nu au apărut elemente noi care să sprijine demersul reclamantei de a dovedi Casei Judeţene de Pensii Cluj faptul că au existat şi alte venituri şi/sau stagii de cotizare prevăzute de lege, ca urmare a activităţii în muncă prestată în subordinea pârâtei care nu au fost valorificate la momentul stabilirii pensiei, care să îndreptăţească reclamanta la recalcularea pensiei prin adăugarea acestor venituri şi/sau stagii de cotizare în conformitate cu dispoziţiile art. 107 alin (3) din Legea nr. 263/2010 şi cele ale art. 134 alin (1) şi (2) din Normele de aplicare.
Mai mult, a învederat faptul că cererea intimatei-reclamant de obligare a apelantei la eliberarea unei adeverinţe în care să fie indicate sporul de muncă grea, sporul condiţii nocive şi sporul vechime în muncă este lipsită de interes întrucât în Carnetul de muncă aparţinând intimatei cu seria A.Z. nr. 0123184 sunt indicate sporul de muncă grea, sporul condiţii nocive şi/sau spor vechime în muncă acordate de apelanta-pârâtă.
Se mai arată că sporul de vechime în muncă pentru perioada anterioară datei de 1 aprilie 1992 acesta se calculează automat, potrivit prevederilor art. 165 alin. (3) din Legea nr.263/2010, nefiind necesară o adeverinţă, motiv în plus pentru care cererea reclamantei este lipsită de interes.
Cererea reclamantei de obligare la eliberarea unei adeverinţe în care să fie indicat sporul acordat pentru munca prestată în timpul nopţii este, de asemenea, lipsită de interes întrucât în anul 2008, a eliberat reclamantei o adeverinţă (nr. 1642) prin care a arătat sporul acordat pentru munca prestată în timpul nopţii pentru perioada 01,09.1977-31.03.2001, adeverinţă care nu a fost contestată de către aceasta.
La fel de lipsită de interes este şi cererea reclamantei de obligare la eliberarea unei adeverinţe în care să fie indicate formele de retribuire în acord sau formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru zilele lucrate (sâmbăta, duminica şi în sărbători legale, cum este enunţat în cuprinsul acţiunii), cât timp acestea nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislaţiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu dispoziţiile din Anexa nr. 15 la Normele de Aplicare, pct. VI, la "Menţiuni".
Pentru toate aceste motive, se apreciază că soluţia instanţei de fond de respingere a excepţiei lipsei de interes şi de admiterea a cererii de chemare în judecată este neîntemeiată şi nelegală.
În drept, se invocă art. 468 şi urm. Cod Procedură Civilă.
Intimata F.R. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului şi păstrarea hotărârii apelate.
Analizând apelul formulat de pârâta S.C. ”S. ” S.A., prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, se reţine că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin prezenta acţiune, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte toate sporurile şi adaosurile menţionate în statele de plată şi care au alcătuit salariul brut.
În mod corect prima instanţă a obligat pârâta-apelantă la eliberarea acestei adeverinţe.
Astfel, conform disp.art.40 alin.2 lit.h) din Codul muncii, angajatorul este obligat să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Potrivit disp.art.34 alin.5, la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat, angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate.
Din statele de plată depuse în apel rezultă că reclamanta a realizat, pe lângă salariul de încadrare, şi venituri realizate în acord, precum şi alte sporuri pe care fostul angajator, conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, este obligat să le cuprindă într-un document
care să le ateste, intimata având interes să solicite eliberarea unei asemenea adeverinţe pentru a solicita în temeiul acesteia recalcularea pensiei sale.
Măsura în care aceste venituri cuprinse în adeverinţă vor fi ulterior valorificate, în vederea stabilirii pensiei reclamantei, cade în competenţa casei de pensii investite cu cererea de recalculare a pensiei şi eventual, în caz de litigiu, a instanţei de asigurări sociale competente, aceasta neputând fi tranşată în prezentul litigiu, în care angajatorul este obligat să pună la dispoziţia salariatului o adeverinţă privind salariul său, cu toate componentele acestuia.
Din acest motiv şi stabilirea dacă respectivele venituri au făcut parte din baza de calcul a pensiei potrivit legislaţiei anterioare cade exclusiv în sarcina casei de pensii şi eventual a instanţei de asigurări sociale, care are şi obligaţia de a aplica cele statuate în acest sens prin decizii pronunţate în recurs în interesul legii.
Constatând că în mod corect pârâta-apelantă a fost obligată la eliberarea adeverinţei solicitată de către reclamantă, în temeiul disp.art.480 alin. 1 Cod proc. civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. „S.” S.A. şi se va păstra sentinţa primei instanţe.
În temeiul disp.art.453 alin.1 Cod proc. civilă, apelanta SC S. SA va fi obligată să plătească intimatei F.R. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Notă. În acelaşi sens, decizia civilă nr. 805/A din 29 aprilie 2015.
| ← Muncă prestată în grupa I de muncă. Obligarea angajatorului... | Competenţă. Cerere reconvenţională şi cerere de chemare în... → |
|---|
