Muncă prestată în grupa I de muncă. Obligarea angajatorului la eliberarea adeverinţei corespunzătoare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 725/A din 22 aprilie 2015
Prin acţiunea înregistrată la data de 27.08.2013, reclamantul M.L. a chemat în judecată pârâta S.C. T. S.A. şi a solicitat obligarea acesteia să îi emită o adeverinţă din care să rezulte activitatea prestată în grupa a I de muncă în loc de grupa a II-a de muncă în perioada 1976 - 1980, perioadă în care a activat ca sudor în atelierul I Cazangerie - Producţie Cazane Interioare.
Pârâta legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 3145 din 07.04.2014 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosar nr. 9642/117/2013, a fost respinsă acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Din copia carnetului de muncă existent la dosar, rezultă că reclamantul a fost angajatul pârâtei în meseria de sudor.
În cuprinsul acestui carnet de muncă se precizează la poziţia 27 că în perioada 13.09.1973 - 22.10.1974 şi 26.02.1976 - 31.12.1989, a beneficiat de grupa a II-a de muncă conform Ordinul nr. 50 Anexa II, în procent de 100% din timp.
Pentru perioada 1991-01.04.2001, a fost în vigoare Ordinul nr. 50/1990 care a reglementat încadrarea în grupa de muncă, persoanele, meseriile şi metodologia de încadrare a acestora în grupele I şi II de muncă.
Aşa cum rezultă din acest ordin, nominalizarea salariaţilor încadraţi în grupele I şi II de muncă s-a făcut de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, care sunt cele mai în măsură să cunoască condiţiile de muncă concrete, în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective.
Procedura prevăzută de acest ordin de încadrare efectivă a activităţilor în grupele I şi II de muncă a fost lăsată la latitudinea conducerii societăţilor şi sindicatelor în ce priveşte stabilirea angajaţilor care urmau să beneficieze de aceste încadrări şi a perioadei de timp pentru care se efectua încadrarea.
Încadrarea în grupa II de muncă s-a făcut în conformitate cu Anexa II din respectivul ordin.
În cazul de faţă reclamantul nu a fost nominalizat ca fiind încadrat în grupa I de muncă de către conducerea pârâtei împreună cu sindicatul din această unitate, nu există dovezi din care să rezulte condiţiile concrete deosebite de muncă în care şi-a desfăşurat activitatea reclamantul, respectiv
noxe, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc de explozie, iradiere sau infectare şi nici nu există dovada că reclamantul şi-ar fi desfăşurat sarcinile de serviciu în alte condiţii decât cele reglementate în grupa a II-a de muncă.
Faţă de cele ce preced, instanţa a concluzionat că beneficiul grupei de muncă s-a acordat în condiţiile actului normativ cadru, Ordinul nr. 50/1990, că acordarea grupei a II-a de muncă a fost lăsată de legiuitor la latitudinea angajatorului şi a sindicatului şi că această încadrare s-a făcut după o metodologie stabilită tot de legiuitor în funcţie de condiţiile concrete şi în funcţie de activităţile exemplificate în anexa II printre care cea de frigotehnist nu se regăseşte şi nu poate fi acordat de către instanţă pe baza declaraţiilor martorilor, aşa cum solicită reclamantul şi după o perioadă de timp în care respectivele condiţii şi uneori chiar locul de muncă nu mai există.
În consecinţă, cererea reclamantului de obligare a pârâtei să îi acorde beneficiul grupei I de muncă pentru motivele invocate în cuprinsul cererii, fiind respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M.L., solicitând casarea sentinţei atacate şi în consecinţă admiterea acţiunii.
În motivare arată că hotărârea este netemeinică şi nelegală, dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a legii. Sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a putea fi obligată pârâta la emiterea unei adeverinţe din care să rezulte activitatea prestată în grupa a I-a de muncă în loc de grupa a II-a de muncă în perioada 1976 - 1980, perioadă în care a activat ca sudor în atelierul Cazangerie - Producţie Cazane Interioare de la societatea T., invocând prevederile Ordinului nr. 50/1990, art. 285 din Codul Muncii, pentru perioadele lucrate în condiţii grele, pentru funcţia avută.
Felul muncii desfăşurate de reclamant în funcţia pe care a deţinut-o, potrivit fişei postului şi sarcinilor de serviciu, se încadrează în grupa I de muncă, dreptul la acordarea acesteia fiind prevăzut de dispoziţiile art. 3, 6 şi 7 din Ordinul nr. 50/1990. Mai invocă şi practica judecătorească dată în materie sens în care există hotărâri judecătoreşti definitive pronunţate în cauze în care colegi de-ai săi au solicitat acelaşi lucru beneficiind de dispoziţiile legale.
În drept, a invocat prevederile art. 483 din Codul de Procedură Civilă, prevederile Ordinului nr. 50/1990, art. 285 din Codul Muncii, Legea nr. 554/2004, art. 1510, 1527, 1531 şi următorii din Codul Civil privitor la drepturi şi obligaţii precum şi alte dispoziţii legale în materie.
Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Apelul este întemeiat şi urmează a fi admis, cu consecinţa schimbării sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
Pentru a respinge acţiunea, prima instanţă porneşte de la ipoteza conform căreia incumbă angajatorului obligaţia de încadrare în grupele de muncă a activităţii salariaţilor, împreună cu reprezentanţii sindicatului, fiind implicită ideea că instanţa nu ar putea constata în contra acestei stabiliri de către angajator, deci ideea de inadmisibilitate a acţiunii.
Nu poate fi reţinută teza inadmisibilităţii acţiunii în instanţă pentru constatarea condiţiilor de muncă specifice grupelor de muncă, nefiind nici
un text de lege în cuprinsul ordinului nr. 50/1990 care să poată fi interpretat în acest fel. Ca atare, în ipoteza în care, deşi activitatea a fost desfăşurată în condiţiile grupei I de muncă, aşa cum afirmă reclamantul, iar încadrarea totuşi nu a fost făcută corespunzător, trebuie acceptat că este deschisă calea judecăţii pentru restabilirea adevărului, mai cu seamă că încadrarea în grupe a dobândit, graţie modificărilor legislative din ultimii ani, valenţe financiare la calculul pensiei, prin acordarea unui punctaj suplimentar aferent anilor lucraţi în grupele de muncă, astfel încât o chestiune care a putut părea lipsită de un interes financiar bine conturat la momentul adoptării Ordinului nr. 50/1990 a dobândit ulterior un atare interes.
Chiar dacă nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă urma a se face de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, potrivit pct. 6 din Ordin, acest fapt nu exclude de la controlul judecătoresc această nominalizare.
Prin urmare, este o chestiune de probaţiune aceea de a stabili dacă în cazul reclamantului, condiţiile în care şi-a desfăşurat activitatea au fost specifice grupei I, cum de altfel s-a statuat în mod constant în practica instanţelor, în care s-a stabilit pe bază de probaţiune corectitudinea cu care angajatorii au recunoscut sau nu o anumită grupă de muncă în favoarea angajaţilor, situaţie în care şi în cazul reclamantului se impune aplicarea aceloraşi considerente.
Cât priveşte probaţiunea, aceasta a fost administrată în instanţa de apel, prin audierea martorilor Kereki Gavrilă şi Rus Ioan, ale căror cărţi de muncă au fost depuse, în copie, la dosarul de primă instanţă, şi din care reiese încadrarea acestora în grupa I de muncă de către angajator.
Or, martorii au atestat că au lucrat în condiţii similare, anume, în cadrul echipelor care efectuau sudură interioară la cazane. Au arătat martorii că au lucrat în condiţii absolut identice, în condiţii de noxe foarte mari, date de procedeul tehnologic, în cazul martorilor recunoscându-se grupa I de muncă, fără ca aceştia să poată preciza motivul pentru care în cazul reclamantului nu s-a făcut acest lucru.
Chiar angajatorul a recunoscut, prin răspunsul dat pentru termenul din 3 noiembrie 2014, că reclamantul şi-a desfăşurat activitatea în cadrul atelierului I, unde majoritatea personalului era încadrat în grupa I de muncă (fila 25 dosar apel).
Martorul P.V. (fila 28) a participat la întocmirea registrului privind încadrarea în grupele de muncă a activităţii angajaţilor dintr-o altă întreprindere desprinsă din fostul C.U.G., acesta putând să ateste, în raport de activitatea prestată de lucrătorii de la atelierul I , că încadrarea în grupa de muncă s-a făcut pentru activitatea de sablare regăsită la pct. 11 din anexa I la Ordinul nr. 50/ 1990, respectiv pentru sudura în interior, cazane, activitate corespunzătoare punctului 95 din anexa I, toate celelalte locuri de muncă fiind încadrare în grupa a II-a, conform anexei 2, punctele 34, 41, 45 şi 44.
În plus, Curtea notează că în ce-i priveşte pe martorii K.G. şi R.I., aceştia, deşi nu figurează înscrişi în grupa I de muncă în „tabelul cuprinzând personalul muncitor încadraţi în grupele de muncă pentru unitatea FMT - AT. 1”, totuşi, în cartea de muncă au notată această
încadrare, concluzia fiind că angajatorul a acceptat că au mai fost şi alţi angajaţi decât cei desemnaţi iniţial, care au lucrat în aceste condiţii de muncă (filele 46 dosar apel, filele 15 şi 35 dosar tribunal).
Văzând şi dispoziţiile de la pct. 22 din Anexa I la Ordinul nr. 50/ 1990 pentru precizarea locurilor de munca, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite care se încadrează în grupele I şi II de munca în vederea pensionării, unde se menţionează încadrarea în grupa I de muncă pentru „Operaţiile de sudura efectuate în spaţii închise: nave (secţii şi bloc secţii), cazane, rezervoare şi alte recipiente asemănătoare”, ca şi faptul că la pct. 95 din varianta completată a Ordinului nr. 50/1990 se reiau aceleaşi prevederi, completate cu altele similare (trimiterea la pct. 95 din Ordin regăsindu-se în nota din carnetul de muncă al martorului Rus Ioan privitoare la încadrarea în grupa de muncă, fila 15 dosar tribunal).
Faţă de aceste considerente, din coroborarea tuturor acestor dovezi, Curtea concluzionează că munca prestată de reclamantul apelant în perioadele pe care le indică a fost specifică condiţiilor grupei I de muncă, întrucât şi colegilor acestuia, care au lucrat în condiţii similare, li s-a recunoscut această grupă.
Notă. În acelaşi Sens, şi Decizia nr. 7630/A din 27 aprilie 2015.
| ← Decizie de concediere. Desfiinţare formală, iar nu reală a... | Salariat care a realizat sporuri şi adaosuri salariale.... → |
|---|
