Decizie de concediere. Desfiinţare formală, iar nu reală a postului. Anularea deciziei şi reîncadrarea angajatului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 679/A din 7 aprilie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 1227 din 31 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr..../100/2013 s-a respins contestaţia formulată de contestatorul M.S., împotriva Deciziei nr. 79N/10.05.2013, în contradictoriu cu pârâta Direcţia Silvică Maramureş.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut în ceea ce priveşte excepţia invocată, că pentru a se putea reţine autoritatea de lucru judecat, trebuie să fie îndeplinită condiţia triplei identităţi, respectiv aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză şi întrucât în dosarul nr. .../100/2013 reclamantul nu a fost parte, astfel că soluţia pronunţată în acest dosar nu s-a putut reţine cu titlu de autoritate de lucru judecat.
Pe fond, instanţa a reţinut că reclamantul a fost angajatul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Maramureş ca tehnician silvic al Ocolului Silvic Borşa, prin decizia nr. 73/N/10.05.2013 fiind dispusă încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu 10.06.2013 în baza art. 65 din Legea nr. 53/2003 ca urmare a desfiinţării postului pe care îl ocupa.
S-a reţinut de instanţă că în motivarea deciziei de concediere s-a precizat că hotărârea de reducere a posturilor a fost luată de Consiliul de Administraţie al regiei prin Decizia nr. 4 din 22.04.2013 comunicată prin adresa RNP nr. 22181/AC/23.04.2013 înregistrată la D.S. Maramureş cu nr. 5504/09.05.2013, desfiinţarea locului de muncă fiind efectivă şi are o cauză reală şi serioasă ca urmare a reorganizării direcţiei silvice.
Instanţa a reţinut că hotărârea susmenţionată a aprobat la punctul 7.2, nota privind modificarea structurii organizatorice şi funcţionale la D.S. Maramureş nr. 4038/17.04.2013, în fapt fiind aprobată desfiinţarea Ocolului Silvic Borşa ca urmare a faptului că suprafaţa de stat a acestui ocol s-a diminuat, ceea ce a condus şi la diminuarea veniturilor, diminuarea suprafeţei fiind consecinţa revendicărilor persoanelor fizice, acestora urmând a fi pusă la dispoziţie o suprafaţă în proporţie de 60%, din cea existentă, urmare hotărârilor Comisiei Judeţene Maramureş şi a unor hotărâri judecătoreşti.
S-a reţinut că prin memoriul justificativ depus la filele nr.19-22 din dosar, s-a propus reducerea a 20 de posturi TESA din cadrul Ocolului Silvic Borşa, printre care şi a postului deţinut de contestator, pentru reorganizarea D.S. Maramureş existând aprobarea Direcţiei Fond Forestier, Amenajarea şi Certificarea Pădurilor.
Instanţa a constat că din analiza comparativă a statelor de personal valabile la datele de 01. 02.2013 şi la 01.08.2013, rezultă că postul reclamantului a fost desfiinţat efectiv.
Raportându-se la prevederile art. 65 alin. 1 Codul muncii, potrivit cărora „concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”, precum şi la alin. 2 al aceluiaşi articol, conform căruia „desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă”, instanţa a reţinut că în cauză s-a dovedit existenţa unei imposibilităţi obiective de continuare a raporturilor de muncă dintre părţi, postul contestatorului fiind desfiinţat ca urmare a desfiinţării ocolului silvic. Astfel fiind, a apreciat că decizia de concediere contestată în cauză este legală şi temeinică, fiind în consecinţă respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul M.S. solicitând admiterea apelului, rejudecarea cauzei în fond în sensul schimbării în tot a hotărârii primei instanţe în sensul admiterii contestaţiei aşa cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că deşi în faţa instanţei de fond a ridicat unele excepţii procesuale, instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra lor, deşi era obligată prin lege. În acest sens a arătat că în Nota înregistrată cu nr. 4058/17.04.2013 la pg. 2 penultimul aliniat s-a precizat că modificarea structurii organizatorice şi funcţională D.S.Maramureş nu a fost avizată de liderul de sindicat, împrejurare asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat, deşi potrivit art. 224 şi 237 din Cod proc. civ., instanţa de fond avea obligaţia să se pronunţe asupra ei şi să constate nulitatea absolută a Deciziei 79/10.05.2013 în conformitate cu art. 78 din Codul Muncii şi art. 79 din C.C.M. în vigoare.
În susţinerea apelului s-a mai arătat că deşi memoriul Justificativ referitor la modificarea structurii organizatorice a Direcţiei Silvice Maramureş nu are număr de înregistrare, iar în registrul de intrare ieşiri este înregistrat cu nr. 5352/30.04.2013, ulterior datei de 22.04.2013 prin care prin Hotărârea nr. 4 a R.N.P. s-a desfiinţat O.S.Borşa, fapt ce dovedeşte că acest act a fost întocmit după desfiinţarea O.S.Borşa, însă instanţa nu s-a pronunţat asupra acestei situaţii.
S-a mai susţinut că în cuprinsul deciziei de concediere nu se specifică în mod expres termenul în care el putea sa opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, acest lucru fiind obligatoriu conform art. 76 din Codul Muncii., aspect pe care instanţa nu l-a analizat.
S-a susţinut de reclamant că instanţa de fond nu s-a pronunţat nici asupra excepţiei privind Directiva 98/59/CE din 20 iulie 1998 care defineşte concedierea colectivă în care se precizează expres că angajatorul era obligat sa iniţieze consultări cu sindicatul sau cu reprezentanţii salariaţilor, în condiţiile în care în conformitate cu art. 4 din Codul de procedură civilă, Directiva 98/59/CE se aplica prioritar faţă de normele din legislaţia internă, aspect care dacă era luat în considerare ducea la nulitatea procedurii de concediere, conform art. 78 din Codul Muncii.
În susţinerea apelului reclamantul a mai arătat că în momentul comunicării deciziei de concediere în data de 20.05.2013 era în incapacitate temporară de muncă, fapt dovedit cu certificatul de concediu medical seria CCMAF nr. 2973116 înregistrat la angajator cu nr. 3928/16.07.2013, iar în momentul încetării C.I.M. la data de 10.06.2013 era tot în incapacitate temporara de munca, conform cu certificatul de concediu medical seria CCMAF nr. 2069271 înregistrat la angajator cu nr.3346/26.06.2013, ambele împrejurări dovedind că pârâta a încălcat art. 60 pct. 1 lit. a din Codul Muncii şi art. 60 lit. a din C.C.M. în vigoare, sancţiunea impusă de lege fiind nulitatea absolută a Deciziei de concediere conform art. 78 din Codul Muncii şi art. 79 din C.C.M. în vigoare.
Reclamantul a apreciat relevant pentru nelegalitatea deciziei şi faptul că pârâta nu a adus în probaţiune procesul verbal de punere în posesie pentru suprafaţa ce urma să fie pusă în posesie de 3840 de ha, iar instanţa de fond s-a pronunţat asupra acestui fapt fără să verifice dacă exista procesul verbal de punere în posesie pe suprafaţa de 3840 de ha, această probă era necesară pentru aprecierea că desfiinţarea locului de muncă a fost efectivă şi nu avea o cauză reală şi serioasă, aşa cum prevede art. 65 pct. 2 din C.C.M. în vigoare.
În justificarea criticilor referitoare la faptul că, concedierea nu a fost reală a mai arătat că pârâta a înfiinţat 17 posturi TESA de natura celor desfiinţate aşa cum reiese din Hotărârea nr. 4/22.04.2013 a Regiei Naţionale a Pădurilor.
Pârâta DIRECŢIA SILVICĂ MARAMUREŞ a formulat întâmpinare prin care a solicitat, respingerea apelului astfel formulat ca fiind nefondat şi neîntemeiat, iar pe cale de consecinţă menţinerea în tot a hotărârii apelate, ca fiind temeinică şi legală.
Faţă de criticile aduse de reclamant a arătat că la baza Notei nr. 4038/17.04.2013 elaborată de către Serviciul Organizare, Resurse Umane, Programare şl Cercetare Ştiinţifica din cadrul R.N.P. - Romsilva, a stat Adresa nr. 4393/09.04.2013, la care s-a anexat şi memoriul justificativ referitor la propunerea de reorganizare a unităţii prin desfiinţarea Ocolului Silvic Borşa (care este vizat de către liderul de sindicat al Direcţiei Silvice Maramureş), prin care Direcţia Silvică Maramureş s-a adresat Consiliului de Administraţie al R.N.P: - Romsilva Direcţia Silvică Maramureş, cu precizarea că în şedinţa din data de 08.04.2013, Comitetul Director al D.S. Maramureş a analizat posibilitatea reorganizării subunităţilor din subordine, determinată de dinamica retrocedărilor terenurilor forestiere şi situaţia economico-financiară a Ocolului Silvic Borşa, care se diminuează prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţelor de fond forestier, încât din suprafaţa totală de 8.153 ha urmează să fie restituită proprietarilor persoane fizice şi juridice în proporţie de circa 60%.
Pârâta a apreciat că Nota nr. 4038/17.04.2013 elaborată de către Serviciul Organizare, Resurse Umane, Programare şi Cercetare Ştiinţifică din cadrul R.N.P. - Romsilva, nu necesita să fi fost avizată de către liderul de sindicat, dat fiind faptul că liderul de sindicat a avizat în prealabil memoriul justificativ referitor la propunerea de reorganizare a unităţii prin desfiinţarea Ocolului Silvic Borşa, care a fost anexat la Adresa nr. 4393/09.04.2013 şi Adresa nr. 4393/09.04.2013, care la rândul lor au sta la baza Notei nr. 4038/17.04.2013, astfel că din acest punct de vedere decizia atacată este legală.
În privinţa pretinsei nerespectări a prevederilor art. 76 lit. d) din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii, contrar celor susţinute de către reclamant, privind lista posturilor vacante, pârâta a arătat faptul că, în cauză, este vorba de concediere individuală, fiind mai puţin de 30 de salariaţi propuşi la disponibilizare, în condiţiile în care R.N.P. - Romsilva are peste 300 de salariaţi angajaţi, ea nu era obligată să pună la dispoziţia celor care au făcut obiectul concedierii lista posturilor vacante.
În susţinerea acestei apărări a arătat că din Adresa nr. 22.181/AC/23.04.2013 a R.N.P. - Romsilva, prin care s-a transmis Hotărârea nr. 4 din 22 aprilie 2013 a Consiliului de Administraţie al R.N.P. - Romsilva, rezultă că s-a aprobat desfiinţarea Ocolului Silvic Borşa
şi că salariaţii care ocupă posturile afectate de reducere se disponibilizează prin concediere individuală, urmând să beneficieze de măsurile de protecţie socială prevăzute de art. 76 din Contractul Colectiv de Muncă al R.N.P. - Romsilva, în vigoare.
În acest context, pârâta a subliniat că disponibilizarea fiind una individuală, potrivit Deciziei nr. 6 din 09.05.2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu era obligată să-i ofere reclamantului lista locurilor de muncă vacante la nivel de unitate, pentru a opta pentru unul din aceste posturi. A precizat pârâta, că a dat dovadă de buna-credinţă şi a pus la dispoziţia salariaţilor propuşi la disponibilizare, pentru a-i oferi o şansă reclamantului, însă acesta nu şi-a exprimat opţiunea pentru ocuparea unui post potrivit pregătirii sale profesionale, ceea ce face ca motivul invocat de nulitate absolută a deciziei atacate, să nu aibă temei şi suport juridic.
În privinţa excepţiei nulităţii Deciziei nr. 79 N / 10.05.2013 întemeiată pe prevederile art. 78 din Codul muncii, pârâta a arătat că, contrar celor susţinute de către reclamant, decizia îndeplineşte condiţiile de fond şi condiţiile de formă, inclusiv motivele care au determinat concedierea, respectiv desfiinţarea locului de muncă a reclamantului a avut drept cauză modificarea structurii organizatorice şi funcţionale a Direcţiei Silvice Maramureş, prin desfiinţarea subunităţii Ocolul Silvic Borşa, conform Hotărârii Consiliului de Administraţie al R.N.P. - Romsilva nr. 4 din 22 aprilie 2013, din motive obiective.
În aceeaşi ordine de idei a arătat că Decizia nr. 79 N / 10.05.2013, respectă prevederile legale în materie, cuprinzând toate elementele obligatorii statornicite de codul muncii.
În cadrul apărărilor s-a mai arătat că desfiinţarea locului de muncă al reclamantului a avut drept cauză modificarea structurii organizatorice şi funcţionale a Direcţiei Silvice Maramureş, prin desfiinţarea subunităţii Ocolul Silvic Borşa, conform Hotărârii Consiliului de Administraţie al R.N.P. - Romsilva nr. 4 din 22 aprilie 2013, din motive obiective, hotărâre care a avut în vedere faptul că în zona unităţilor administrative-teritoriale Borşa şi Moisei, Statul Român nu mai deţine în proprietate decât suprafaţa de 7.999 ha. teren forestier, din care 3.840 ha. au fost puse deja la dispoziţia Comisiei Locale Borşa, în vederea punerii în posesie a d-nei M.n Rodica, conform Adresei nr. 3.850/08.05.2012, respectiv suprafaţa de 152 ha., în vederea punerii în posesie a altor persoane fizice, conform Adresei nr. 3.855/08.05.2012, rezultând o diferenţă de 4.007 ha. de pădure (suprafaţă care, la data hotărârii, era solicitată integral pentru reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar), suprafaţă care nu poate susţine din punct de vedere economico-financiar structura organizatorică a unei subunităţi silvice, respectiv a unui ocol silvic. Pentru constituirea sau menţinerea unui ocol silvic de munte, cum a fost şi cazul Ocolul Silvic Borşa, necesită cel puţin 7.000 ha. teren forestier.
Având în vedere că anterior hotărârii de desfiinţare a Ocolului Silvic Borşa pierderile acestuia, respectiv în anul 2012, au fost de 265414,79 lei, pârâta, raportându-se la practica judiciară în materie, a arătat că angajatorul este singurul în măsură să aprecieze situaţia sa economică şi să ia măsurile necesare îmbunătăţirii şi eficientizării activităţilor specifice obiectului său de activitate.
În acest sens a invocat Decizia nr. 1100/A/2014 a Curţii de Apel Cluj, dată în Dosarul nr. .../100/2013 al Tribunalului Maramureş.
În privinţa excepţiei nulităţii absolute a Deciziei nr. 79 N/10.05.2013, din perspectiva concediilor medicale invocate, raportându-se la disp. art. 75 alin. 3) din Legea nr. 53/2003 -Codul muncii, potrivit cărora în situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător, cu excepţia cazului prevăzut la art. 51 alin. 2), pârâta a precizat că Certificatul de concediu medical seria CCMAF nr. 2973116 a fost depus şi înregistrat sub nr. 3928/16.06.2013, iar Certificatul de concediu medical seria CCMAF nr. 2069271 a fost depus şi înregistrat sub nr.
3346/26.06.2013, la această dată decizia contestată, respectiv Decizia nr. 79 N / 10.05.2013, era deja emisă.
In acest context pârâta, raportat la prevederile legale susmenţionate, a considerat că singurul efect al certificatelor de concediu medical citate, este acela că termenul de preaviz a fost suspendat corespunzător, fiindu-i calculată şi achitată apelantului indemnizaţia de incapacitate temporară de muncă, iar decizia de încetarea raporturilor de muncă a produs efecte doar după epuizarea termenului de preaviz, încât încetarea raporturilor de muncă a apelant-reclamantului au încetat doar după împlinirea termenului de preaviz, ceea ce face ca excepţia invocată de apelant să fie nefondată.
În combaterea susţinerii reclamantului potrivit căreia măsura desfacerii contractului individual de muncă a reclamantului, nu ar avea la bază o cauză reală şi serioasă, motivat că nu se poate proba faptul că suprafaţa de din care 3.840 ha, a fost pusă în posesie, pârâta a arătat că s-a pus deja la dispoziţia Comisiei Locale Borşa suprafaţa de 3.840 ha, în vederea punerii în posesie a d-nei M.n Rodica, conform Adresei nr. 3.850/08.05.2012.
Faptul că, suprafaţa asupra căreia s-a reconstituit dreptul de proprietate prin hotărâri ale comisiei judeţene şi hotărâri judecătoreşti, nu au ieşit din gestiunea Ocolului Silvic Borşa, a fost apreciată de pârâtă ca fiind justificată prin prevederile art. 7 alin. 1) din Legea nr. 165/16.05.2013, prin care se precizează că până la întocmirea situaţiei centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. După împlinirea termenului prevăzut de textul citat mai sus, urmând a se mai reconstitui dreptul de proprietate pentru cererile de reconstituire nesoluţionate, precum şi operaţiunea de punere în posesie a suprafeţelor reconstituite prin hotărârile Comisiei Judeţene Maramureş şi hotărâri judecătoreşti, până la epuizarea suprafeţei fostului Ocol Silvic Borşa, deoarece în raza localităţii Borşa, anterior anului 1948, Statul Român nu a deţinut suprafeţe de pădure.
Examinând hotărârea atacată cu luarea în considerare a criticilor din motivele de apel, a apărărilor din întâmpinare precum şi a dispoziţiilor art. 476-478 din N.C.P.C., Curtea apreciază că apelul este fondat, pentru motivele ce se vor prezenta în continuare.
Din analiza criticilor rezultă că, pe lângă unele aspecte prealabile luării hotărârii de concediere, aspectul legat de existenţa unei cauze reale, sesizare şi efectuare este cel precumpănitor în aprecierea asupra legalităţii deciziei atacate.
Sub acest ultim aspect, Curtea apreciază că, critica este întemeiată, având în vedere circumstanţele în care a avut loc concedierea reclamantului.
Astfel, se apreciază raportat a aceste circumstanţe că, concedierea reclamantului a fost efectivă.
Circumstanţele concedierii sunt următoarele:
Urmare notei şi a memoriului justificativ al Direcţiei Silvice Maramureş de desfiinţare a Ocolului Silvic Borşa şi a restructurării organizatorice a Direcţiei Silvice Maramureş, prin Hotărârea nr. 4 a Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor - Romsilva, a fost aprobată modificarea structurii organizatorice şi funcţională a Direcţiei Silvice Maramureş, în sensul reducerii a 20 posturi Tesa la Ocolul Silvic Borşa, urmare a desfiinţării acestuia, şi înfiinţarea a 17 posturi Tesa la Ocolul Silvic Dragomireşti, între care şi un post de maistru de vânătoare, desfiinţat şi înfiinţat.
Reclamantul a fost încadrat, potrivit Contractului individual de muncă nr. 2143/1982 la Ocolul Silvic Borşa, pe funcţia de muncitor necalificat silvicultor pe perioadă nedeterminată, iar prin actul adiţional înregistrat la Direcţia Muncii, Solidaritate Socială şi Familie nr. 20/2009 i se stabilesc drepturi salariale aferente gradului profesional tehnician silvic proprietate. I.
Prin Decizia nr. 79N/10 mai 2013, se dispune concedierea reclamantului de pe postul de tehnician silvic.
Potrivit Hotărârii nr. 6 a Consiliului de Administraţie a Regiei Naţionale a Pădurilor -Romsilva, au fost reduse 20 de posturi Tesa de la Ocolul Silvic Borşa şi înfiinţate 17 poaturi Tesa la Ociolul Silvic Dragomireşti, Baia Sprie şi Firiza după cum urmează:
Posturi reduse:
- 1 post şef Ocol
- 1 post contabil şef
- 1 post economist
- 4 posturi inginer
- 2 posturi şef district
- 9 posturi pădurar
- 1 post maistru vânătoare
- 2 posturi de muncitor indirect la Oclolul Silvic Borşa şi la Ocolul Silvic Ulmeni 1
post.
- Posturi înfiinţate:
- 1 post inginer Ocolul Silvic Dragomireşti
- Posturi - şef district (Ocolul Silvic Dragomireştişi Ocolul Silvic Vişeu de sus)
- 13 posturi pădurar (Ocolul Silvic Dragomireşti şi Ocolul Silvic Vişeu de Sus)
- 1 post maistru de vânătoare - Ocolul Silvic Dragomireşti.
- 3 posturi muncitor indirect productivi - Ocolul Silvic Dragomireşti - 2 posturi -Ocolul Silvic Firiza - 1 post.
S-a precizat, în hotărâre că, posturile afectate de concediere se disponibilizează prin concediere individuală.
Se constată din hotărârea susmenţionată că, postul reclamantului de pe care a fost retribuit, nu a fost desfiinţat în mod formal, nefiind făcută nicio referire în hotărârea nr. 6 a Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva la desfiinţarea unui post de tehnician silvic din organigrama Ocolului Silvic Borşa.
Pe de altă parte, dacă se ia în considerare (deşi nu a fost semnată de părţi) corectura prin care în cuprinsul actului adiţional la contractul de muncă al reclamantului (f. 87 dosar nr. .../100/2013 al Tribunalului Maramureş ), s-a tăiat peste funcţia de „şef district” şi s-a trecut „maistru vânătoare”, se constată că deşi un astfel de post a fost vizat prin menţionata hotărâre a consiliului de administraţie, practic postul a fost transferat la ocolul Silvic Dragomireşti.
Prin urmare, nu se poate vorbi în acest caz de o reală desfiinţare a postului, (în condiţiile în care personalitate juridică are Regia, iar nu ocoalele silvice) ci de o modificare a locului muncii. Aşa fiind angajatorul trebuia să confrunte angajatul cu această necesitate, de a fi modificat locul muncii, şi dacă în măsura în care modificarea nu ar fi fost agreată de angajat, iar măsura s-ar fi impus pentru o corectă coordonare a activităţii în cadrul acestui angajator, s-ar fi putut lua eventual în considerare concedierea.
În dosar nu s-a dovedit însă faptul că acest nou post de maistru vânătoare ar fi fost oferit contestatorului, astfel încât caracterul real al desfiinţării postului nu se verifică.
Fiind înfiinţat un post de maistru de vânătoare la Ocolul Silvic Dragomireşti, potrivit Hotărârii nr. 4 a Consiliului de Administraţie al Regiei Naţionale a Pădurilor, impunea, în opinia Curţii o justificare obiectivă din partea pârâtei, care nu a fost făcută, a neredistribuirii reclamantului pe noul post înfiinţat.
Apărarea pârâtei, referitor la aspectul în discuţie, potrivit căreia fiind o concediere individuală nu există obligaţia de a face cunoscută lista posturilor vacante, nu poate fi reţinută ca întemeiată, întrucât din economia dispoziţiilor legale din Codul muncii, ce reglementează concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului rezultă că angajatorul trebuie
să manifeste obiectivitate în concediere „fiind excluse atât subiectivismul, cât şi incoerenţele în decizia de concediere.
Constatându-se, faţă de cele arătate că, pârâta nu a respectat dispoziţiile art. 65 din Codul muncii, şi deci critica privind caracterul efectiv al desfiinţării postului, în contextul circumstanţelor concedierii este întemeiată, urmează a se aprecia în raport de dispoziţiile art. 480 alin. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă, că apelul este fondat.
Analiza celorlalte critici din apel, nu se impune a fi făcută faţă de consecinţele implicate, mai sus arătate, ale constatării ca întemeiată a criticii analizate, consecinţe urmărite şi prin celelalte critici din apel.
| ← Anulare decizie de concediere. Lipsa motivelor de fapt şi de... | Muncă prestată în grupa I de muncă. Obligarea angajatorului... → |
|---|
