Conflict negativ de competenţă. Acţiune întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Competenţa tribunalului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 16/F din 4 februarie 2015
I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. ..., reclamanţii S.R., S.A. şi K.P.P. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâţii Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Primarul Municipiului Cluj-Napoca, Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor, Prefectul Judeţului Cluj, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, din cadrul Autorităţii Naţionale Pentru Restituirea Proprietăţilor, să fie obligată Comisia locală să soluţioneze cererea de reconstituire formulată în baza prevederilor Legii nr. 247/2005 prin emiterea unei propuneri pe care să o înainteze spre validare împreună cu întreaga documentaţie Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; să fie obligată Comisia judeţeană să emită o hotărâre de validare a propunerii Comisiei locale, în situaţia în care hotărârea de validare se referă la restituirea în natură, să fie obligată Instituţia Prefectului judeţului Cluj să emită ordin în acest sens; în situaţia în care hotărârea de validare se referă la plata despăgubiri, să fie obligată Instituţia Prefectului judeţului Cluj să înainteze Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor respectiv Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, întreaga documentaţie pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005; să fie obligată Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor să analizeze, să evalueze dosarul aferent imobilului precum şi să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire, cu cheltuieli de judecată.
II. Prin sentinţa civilă nr. 538 din 23 octombrie 2013 Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei sale materiale, declinându-şi competenţa de soluţionare a acţiuni în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Motivând sentinţa, Tribunalul a arătat, în principal, următoarele:
Prin acţiunea dedusă judecăţii se reclamă omisiunea îndelungată a instituţiilor abilitate de lege cu atribuţii in procedura restituirii proprietăţilor funciare.
In Decizia nr. XX/2007 dată de I.C.C.J in recurs in interesul legii, s-a statuat în materia Legii nr. 10/2001, că lipsa răspunsului unităţii deţinătoare, respectiv al entităţii învestite cu
soluţionarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziţie legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptăţit de a se adresa instanţei competente, ci, dimpotrivă, însăşi Constituţia prevede, la art. 21 alin. (2), că nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea intereselor sale legitime.
Din considerente similare celor reţinute de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Decizia nr. X/2007, pronunţată în recurs in interesul legii, Tribunalul a apreciat că refuzul îndelungat al soluţionării cererii de restituire a proprietăţii funciare, echivalează cu refuzul restituirii, care poate fi atacat cu plângere in justiţie.
Potrivit dispoziţiilor art. 53 din Legea 18/1991, plângerea împotriva respingerii cererii de restituire este in competenţa judecătoriei.
Contrar susţinerilor reprezentantei reclamanţilor, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 99 alin. 2 NCPC, care atrage in speţă competenţa Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale, căci cererile deduse judecăţii nu au caracter principal, câtă vreme soluţia capetelor de cerere subsecvente depinde de soluţia dată primului capăt de cerere, ci petitele acţiunii se află în raport de principal -accesoriu, petitul principal fiind petitul nr. 1, astfel încât operează prorogarea de competenţă prevederilor art. 123 NCPC.
III. Învestită fiind, potrivit celor de mai sus, cu judecarea acţiunii, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunţat sentinţa civilă nr. 304 din 15 ianuarie 2015, în dosarul nr. ..., prin care a admis excepţia necompetenţei sale materiale, declinându-şi competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Cluj.
În motivarea sentinţei Judecătoria a arătat, în principal, următoarele:
Prezentul litigiu priveşte un imobil cu privire la care reclamanţii au formulat cerere de restituire în baza Legii nr. 10/2001, imobil care a fost expropriat. De asemenea, prin precizarea cererii de chemare în judecată depusă la data de 25.11.2014 reclamanţii au arătat expres că înţeleg să îşi fundamenteze cererea pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. IX/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că instanţa căreia îi revine competenţa de a soluţiona cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deţinătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziţie motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, este secţia civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediu persoana juridică respectivă.
Deşi în considerentele sentinţei civile prin care Tribunalul Cluj şi-a declinat competenţa în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca s-a reţinut că prezentul litigiu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991, instanţa a reţinut că, faţă de voinţa expresă a părţilor de a-şi întemeia cererea de chemare în judecată pe Legea nr. 10/2001, precum şi raportat la faptul că imobilul a cărui restituire se cere nu se află printre cele vizate de Legea nr. 18/1991, competenţa instanţei urmează a se determina în conformitate cu decizia dată în recurs în interesul legii arătată mai sus şi ea aparţine secţiei civile a Tribunalului Cluj.
IV. Având de soluţionat conflictul de competenţa născut potrivit celor de mai sus, Curtea are în vedere următoarele:
Din examinarea cererii de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj de către reclamanţi rezultă că aceştia şi-au întemeiat pretenţiile, din perspectiva dreptului material, pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005 şi ale H.G. nr. 890/2005.
Aceste acte normative au fost indicate generic, fără a menţiona în mod expres, aşa cum ar fi fost necesar, dispoziţii legale concrete şi punctuale, care să sprijine instanţele în înţelegerea cât mai corectă a obiectului şi cauzei cererii reclamanţilor.
Asemenea menţionări de detaliu ale dispoziţiilor legale incidente erau cu atât mai necesare cu cât Legea nr. 247/2005 este un act normativ complex, ce reuneşte prevederi care reglementează domenii şi materii foarte diverse.
În ce priveşte H.G. nr. 890/2005, prin aceasta a fost aprobat Regulamentul privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor. Examinarea dispoziţiilor art. 1 şi 2 ale acestei hotărâri a guvernului, precum şi a celor ulterioare, trimite la concluzia că ea vizează terenuri susceptibile de restituire (ori, după caz, cu privire la care se pot acorda măsuri reparatorii în echivalent) în condiţiile legilor fondului funciar (Legea nr. 18/1991 şi cele ulterioare ei, cu rol modificator sau complinitor, precum şi Legea nr. 169/1997 şi Legea nr. 1/2000), iar nu terenurile ce ar intra sub incidenţa Legii nr. 10/2001, în sensul prevederilor art. 8 alin. 1 din această lege.
Pe de altă parte însă, Curtea observă că potrivit celor afirmate de pârâtul Primarul municipiului Cluj -Napoca prin întâmpinarea depusă înaintea Tribunalului Cluj (f. 118), terenul din prezentul litigiu a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr. 64/1966, astfel că regimul juridic al acestuia nu s-ar găsi stabilit prin Legea nr. 18/1991, ci prin Legea nr. 10/2001.
Urmare a declinării competenţei de la Tribunalul Cluj la Judecătoria Cluj-Napoca şi ca o consecinţă a caracterului echivoc al cererii de chemare în judecată, această din urmă instanţă le-a solicitat reclamanţilor, în scopul de a se clarifica regimul juridic al terenului litigios şi, implicit, al prezentei acţiuni civile, să indice „temeiul pe care înţeleg să se judece prezentul dosar, respectiv solicită judecarea cauzei în baza Legii nr. 18/1991 sau în baza Legii nr. 10/2001” (f. 20).
Prin înscrisul denumit „adresă” depus la dosarul Judecătoriei Cluj-Napoca (f. 35) reclamanţii, prin avocat, au învederat că „înţelegem să ne judecăm (...) în baza prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989”.
Această precizare fiind făcută de reclamanţi în considerarea dreptului lor de dispoziţie procesuală, rezultă că Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat în mod justificat că atâta vreme cât legalitatea şi temeinicia acţiunii reclamanţilor urmează a fi analizate prin raportare la prevederile acestei legi, iar nu la cele ale legilor fondului funciar, se impune declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii la Tribunalul Cluj.
Este de avut în vedere, sub acest aspect, că într-adevăr litigiile întemeiate pe dispoziţii ale Legii nr.10/2001 aparţin în primă instanţă tribunalelor, iar nu judecătoriilor, aşa cum se desprinde, direct sau, după caz, pe cale de interpretare din prevederile art. 26 alin. 3 ale Legii nr. 10/2001.
Văzându-se şi prevederile art. 135 C.pr.civ., se va stabili, aşadar, în favoarea Tribunalului Cluj competenţa de soluţionare a acţiunii.
Conflict negativ de competenţă. Acţiune în rectificare de carte funciară introdusă cu caracter accesoriu, capătul principal de cerere având ca obiect perfectarea actului autentic de vânzare-cumpărare fiind evaluabil în bani. Competenţa judecătoriei
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 17 din 5 februarie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 10295/9.10.2014 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr. ... a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, excepţie invocată din oficiu şi, în consecinţă, s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul P.R. în contradictoriu cu pârâţii Statul Român - prin Consiliul Local al mun. Cluj-Napoca, R.E., R.E. şi A.T., în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Faţă de împrejurarea că obiectul cauzei (capătul principal) îl constituie rectificare C.F., instanţa a constatat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 95 pct. 1 rap. la art. 94 N.C.P.C., în ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei.
Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 N.C.P.C. tribunalele judecă, în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe. Prin urmare, în concepţia noului Cod de procedură civilă, tribunalul are plenitudine de competenţă pentru a judeca în primă instanţă, fiind instanţa de fond de drept comun.
La art. 94 N.C.P.C. sunt enumerate în mod limitativ cauzele ce atrag competenta de soluţionare, în prima instanţă, în favoarea judecătoriei. Or, cererile având ca obiect rectificarea de carte funciara nu sunt enumerate la art. 94 N.C.P.C., motiv pentru care competenta de soluţionare a unei astfel de cereri revine, în prima instanţă, tribunalului.
De asemenea, în raport şi de dispoz. art. 99 alin. (2) N.C.P.C., cu privire la celelalte capete de cerere principale, fiind aflate într-o strânsă legătură cu petitul - rectificare C.F. competenţa de soluţionare a cauzei în întregul ei aparţine Tribunalului Cluj.
Având în vedere norma legală imperativă menţionată, care reglementează un caz de competenţă materială - de ordine publică, de la care nu sunt permise derogări, văzând şi dispoziţiile art. 129 alin. (2) pct. 2 N.C.P.C., potrivit cu care necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei alte instanţe de alt grad, precum şi dispoziţiile art. 176 pct. 3 N.C.P.C., potrivit cu care nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la: 3. competenţa instanţei, instanţa a admis excepţia şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 6/9.01.2015 Tribunalul Cluj a admis excepţia necompetenţei materiale şi în consecinţă, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei ce formează obiectul dosarului nr.... în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj în vederea soluţionării acestui conflict.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:
Contrar celor reţinute de prima instanţă, tribunalul a apreciat că petitul principal al acţiunii nu este primul petit, de rectificare de carte funciară, ci petitul de perfectare a actului autentic de vânzare-cumpărare.
Aceasta deoarece scopul principal urmărit de reclamant prin formularea prezentei acţiuni este acela de validare a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului, ori petitul de rectificare a cărţii funciare are doar rolul de a fi un pas în atingerea scopului urmărit de reclamant.
În plus, se constată că, în motivarea acţiunii (f. 3), reclamantul şi-a întemeiat petitul de rectificare a cărţii funciare tocmai pe împrejurarea că terenul de 1000 mp fusese vândut antecesorilor săi, astfel că, fiind o parcelă distinctă, nu era aferentă construcţiei şi nu putea trece în proprietatea Statului Român, la momentul înstrăinării construcţiei din CF, în baza Legii nr. 4/1973.
Aşadar, mai întâi se impune a se analiza dacă a avut loc o înstrăinare a terenului din litigiu, identificarea terenului vândut şi abia apoi dacă este întemeiat petitul de rectificare a cărţii funciare.
Cât timp soarta petitului de rectificare CF depinde de soarta petitului privind vânzarea-cumpărarea terenului, rezultă că nu petitul de rectificare a cărţii funciare este cel principal, ci petitul de validare a contractului de vânzare-cumpărare.
Ori, petitul privind înstrăinarea terenului este evaluabil în bani, iar reclamantul a arătat la sfârşitul acţiunii sale (f. 4) că valoarea terenului este de 75,24 lei/1 mp. Aşadar, valoarea terenului de 1.000 mp este de 75.240 lei.
În consecinţă, competenţa aparţine judecătoriei, conform art. 94 alin. 1 lit. j) N.C.P.C., potrivit cu care judecătoriile judecă cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei.
Cum şi petitele accesorii sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală, potrivit art. 123 N.C.P.C., tribunalul a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze prezenta cauză este Judecătoria Cluj-Napoca, motiv pentru care, în temeiul art. 132 N.C.P.C., a admis excepţia necompetenţei Tribunalului Cluj şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
În soluţionarea conflictului de competenţă ivit între cele două instanţe, în baza art.133 şi urm. Cod proc. civ., curtea apreciază că, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Cluj-Napoca pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul P.R. a solicitat:
- să se dispună rectificarea CF 20540 Cluj, nr. top 10269/1/2/1 prin radierea dreptului de proprietate înscris pe numele pârâţilor Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, R.E., R.E. şi T.A.;
- să se constate că prin contractul de vânzare-cumpărare încheiate la 19.11.1937, proprietarii tabulari ai imobilului înscris în CF 2829 Cluj, nr. top 1652/1 şi 1653/12 teren în suprafaţă de 1000 mp, numiţii P.G. şi P.F. au vândut acest imobil numitei T.A.;
- să se dispună înscrierea în CF 20540 Cluj nr. top 10269/1/2/1 a dreptului de proprietate al acesteia, să se constate că prin contractul de vânzare-cumpărare;
- să se constate că prin contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la 5 mai 1957 T.A. le-a vândut dreptul de proprietate bunicilor reclamantului T.G. şi T.Z., să fie obligată pârâta la perfectarea contractului la formă autentică, în caz de refuz hotărârea să ţină loc de act apt de intabulare;
- să se constate că are calitatea de succesor testamentar după bunicii săi şi să se dispună înscrierea dreptului său de proprietate în cartea funciară.
La 9.10.2014, reclamantul şi-a extins acţiunea şi faţă de pârâţii C.E., T.G., în calitate de moştenitori după T.G. şi T.Z. şi P.G. şi P.F..
Din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă că, în realitate, reclamantul urmăreşte prin primul capăt al cererii de chemare în judecată să se constate nevalabilitatea titlului statului, constând în aceea că s-a efectuat o transpunere a imobilului din CF 2829 Cluj în CF 20540 Cluj, iar nr. top iniţial înscrise în CF 2829 Cluj, 1652/1/1 şi 1653/12/1 au fost înlocuite cu nr. top 10269/1/2/1, acţiune evaluabilă în bani,celelalte capete de acţiune fiind subsidiare acestuia.
Prin urmare, se impune a se analiza dacă într-adevăr, titlul statului înscris în CF 20540 Cluj este sau nu valabil şi în raport de aceasta, să se analizeze capetele de acţiune privind rectificarea cărţii funciare şi validarea contractelor de vânzare-cumpărare.
Având în vedere că acesta reprezintă capătul de acţiune principal, că acesta este evaluabil în bani, iar reclamantul a declarat că valoarea terenului de 1000 mp este de 75.240 lei, raportat la dispoziţiile art. 94 alin. 1 lit. j, Noul Cod de Procedură Civilă, curtea apreciază că, competenţa de soluţionare a acţiunii revine Judecătoriei Cluj-Napoca.
| ← Conflict negativ de competenţă. Cerere de asigurare a... | Conflict negativ de competenţă. Fost angajat al... → |
|---|
