Conflict negativ de competenţă. Cerere având ca obiect declararea judecătorească a morţii. Competenţa Tribunalului
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, sentinţa nr. 43/F din 1 aprilie 2015
Prin Sentinţa civila nr. 10951 din 11 decembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. ... s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de petentul P.G., în favoarea Tribunalului Maramureş.
Prin încheierea din 19 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. ... s-a suspendat judecarea cauzei şi s-a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Maramureş a reţinut că potrivit Legii nr. 138 din 15.10.2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative art. I pct. 1, la art. 94 pct. 1, după litera h) se introduce o nouă literă h1), cu următorul cuprins:
„h1) cererile de declarare judecătorească a morţii unei persoane”.
Văzând că această cerere este dată expres în competenţa judecătoriei, tribunalul a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi potrivit art. 132 al. 3, art. 133 pct. 2, art. 135 al. 1, art. 134, a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj pentru regulator de competenţă.
Analizând conflictul negativ de competenţă ivit, Curtea reţine următoarele:
Cererea cu privire la care s-a dispus declinarea succesivă de competenţă între acelaşi instanţe are ca obiect declararea judecătorească a morţii şi a fost înregistrată pentru prima dată pe rolul instanţelor la data de 17.07.2014 la Judecătoria Baia Mare.
La acea dată Legea nr. 138 din 15.10.2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă nu exista, prin urmare nu era aplicabilă.
În consecinţă instanţa trebuia să îşi verifice competenţa potrivit normelor de procedură de la data investirii instanţei iar nu de la data verificării investirii, aceasta fiind aleatoare sau arbitrară întrucât instanţa poate amâna cauza cu unul sau mai multe termene, din diferite motive.
Potrivit acelor norme de procedură, de la data investirii instanţei, respectiv art. 95 Cod procedură civilă, competenţa aparţinea tribunalului, iar nu judecătoriei, pentru că la data investirii instanţei, 17.07.2014, Legea nr. 138 din 15.10.2014, care a introdus art. 94 pct. 1, litera h1Cod procedură civilă, nu exista şi nu era aplicabilă.
Mai mult, chiar art. 3 din Legea nr. 138/2014 din Capitolul I intitulat „Dispoziţii tranzitorii“ prevede că „Dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare. Procesele începute prin cereri depuse, în condiţiile legii, la poştă, unităţi militare sau locuri de deţinere înainte de data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă rămân supuse legii vechi, chiar dacă sunt înregistrate la instanţă după această dată.“
Prin urmare această normă ce conţine în chiar titlul capitolului din care face parte articolul denumirea de „dispoziţii tranzitorii“, prevede că noua lege de procedură se aplică doar proceselor începute după intrarea în vigoare a noii legi, iar procesele deja înregistrate rămân supuse legii vechi.
În cauză legea veche este forma art. 94 şi 95 din Codul de procedură civilă de la data înregistrării acţiunii, care este aplicabilă, iar legea nouă, neaplicabilă, este art. 94 pct. 1, litera h1Cod procedură civilă.
Aşa fiind, în baza art. 135 C.pr.civ., se va stabili că instanţa competentă să soluţioneze cererea de declarare judecătorească a morţii formulată de reclamantul P.G. este Tribunalului Maramureş.
| ← Conflict negativ de competenţă. Acţiune având mai multe... | Taxă judiciară de timbru. Neachitare nejustificată. Anularea... → |
|---|
