Personal nedidactic. Îndreptăţire la sporul pt. condiţii vătămătoare şi periculoase aprilie
| Comentarii |
|
Curtea de Apel Cluj, Secţia I-a civilă, decizia nr. 731/A din 28 aprilie 2015
Prin sentinţa civilă nr. 1201 din 28 octombrie 2014 pronunţată de Tribunalul Maramureş în dosarul nr. .../100/2013 s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Baia Mare.
S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂŢĂMÂNT MARAMUREŞ împotriva pârâţilor ŞCOALA GIMNAZIALĂ "V." BAIA MARE, CONSILIUL LOCAL BAIA MARE, PRIMARUL MUNICIPIULUI BAIA MARE şi INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN MARAMUREŞ.
Pârâta Şcoala Gimnazială "V." Baia Mare a fost obligată la calcularea şi plata sporului pentru condiţii periculoase şi vătămătoare în favoarea membrilor de sindicat ... într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată acestora ca spor pentru condiţii
periculoase şi vătămătoare pentru luna decembrie 2009 şi astfel încât suma sporurilor individuale să nu depăşească 30% din salariul de bază, începând cu data de 01.01.2011 şi până la data de pronunţării hotărârii, în măsura în care nu şi-au schimbat funcţia sau locul de muncă.
Pârâta Şcoala Gimnazială "V." Baia Mare a fost obligată la plata drepturilor băneşti menţionate actualizate cu indicele de inflaţie de la data plăţii.
Pârâţii Consiliul Local Baia Mare şi Primarul Municipiului Baia Mare au fost obligaţi la alocarea sumelor necesare pentru plata sporului.
Pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş a fost obligat la avizarea statelor de plată care cuprind sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare în condiţiile în care a fost acordat.
S-a respins cererea formulată în numele membrilor de sindicat ..., ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut în esenţă referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Baia Mare, că reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâţii consiliu local şi primar în considerarea raporturilor ce leagă angajatorul - unitate de învăţământ pârâtă-de aceşti pârâţi, în condiţiile în care raporturile de muncă din sistemul bugetar au, pe lângă latura de drept privat, respectiv raportul concret dintre angajat şi angajator, şi o latură specifică dreptului public, căci nu se poate face abstracţie de faptul că salarizarea cadrelor didactice, ca şi a altor categorii de angajaţi din sistemul bugetar, este stabilită prin lege şi asigurată inclusiv de la bugetul de stat.
Pe fond, tribunalul a reţinut în esenţă, că membrii de sindicat reprezentaţi de reclamant sunt angajaţi ai unităţii de învăţământ pârâte.
Pentru a dovedi că membrii de sindicat pe care-i reprezintă şi-au desfăşurat activitatea în condiţii de muncă grele sau vătămătoare sub imperiul H.G. 281/1993, reclamantul a depus la dosar buletinele de determinare nr.27/24.02.2005, nr.42/17.05.2007, nr. 8/04.02.2008 emise în aplicarea regulamentului de acordare a sporurilor la salariile de bază cuprins în Ordinul comun MSMMPS nr. ELV/1132/6322 din 1993.
Astfel, conform acestora, comisia de determinare prin expertizare a locurilor de muncă a concluzionat că în cadrul unităţii de învăţământ pârâte personalul nedidactic şi personalul care lucrează pe calculator peste 80% din program sunt expuse la un complex de noxe, situaţie care justifică acordarea sporurilor salariale pentru condiţiile de muncă.
Buletinul de determinare nr.27/24.02.2005 însoţit de tabelele anexă desemnând persoanele la care se referă, respectiv salariatele C.M.M., A.C., T.M.B. şi H.A., iar cel cu nr. 8/04.02.2008 se referă la d-na B.C..
Potrivit buletinului de determinare nr.42/17.05.2007 au fost expertizate locurile de muncă ale salariaţilor menţionaţi în anexa nr. 754/17.05.2007 respectiv ale membrilor de sindicat M.V.M., S.M., Z.V., H.I.S., T.I., S.F..
Instanţa nu a lua în considerare completările olografe referitoare la membrii de sindicat B.M., H.I.M., S.A., M.A.D. din tabelul nominal nr. 754/17.05.2007, cât timp acestea nu au fost vizate de Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Maramureş de la care, potrivit Regulamentului de acordare a sporurilor la salariile de bază cuprins în Ordinul comun MSMMPS nr. ELV/1132/6322 din 1993, trebuie să emane.
Reclamantul a susţinut că personalului nedidactic din cadrul unităţii de învăţământ pârâte i s-a acordat sporul de 10% pentru condiţii deosebite, grele, periculoase sau penibile în baza Hotărârii nr. 5/05.03.2007 a comisiei paritare ISJ MM - SLI MM avându-se în vedere dispoziţiile art. 41 al. 3 lit. a din C.C.M. unic la nivel naţional 2007-2010 „sporurile minime ce se acordă în condiţiile prezentului contract sunt: a) pentru condiţii deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, 10% din salariul de bază”.
Însă, conform art. 23 din C.C.M. unic la nivel naţional 2007-2010, locurile de muncă se clasifică în locuri de muncă normale, locuri de muncă cu condiţii deosebite şi locuri de
muncă cu condiţii speciale, stabilite potrivit reglementărilor legale, iar reglementările legale de referinţă erau, în privinţa sporului pentru condiţii deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, H.G. 281/1993 şi regulamentului de acordare a sporurilor la salariile de bază cuprins în Ordinul comun MSMMPS nr. ELV/1132/6322 din 1993.
Pe de altă parte, art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996 republicată privind contractul colectiv de muncă sub imperiul căreia s-a adoptat Hotărârea comisiei paritare ISJ MM - SLI MM nr. 5/05.03.2007 prevede „contracte colective de muncă se pot încheia şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale”.
Instanţa a reţinut că în raport de dispoziţiile art. 12 al. 1 din Legea 130/1996 republicată şi art.23 din C.C.M. unic la nivel naţional 2007-2010, Hotărârea comisiei paritare ISJ MM - SLI MM nr. 5/05.03.2007 putea stabili doar cuantumul sporului pentru condiţii deosebite de muncă, grele, periculoase sau penibile, iar nu şi acordarea acestui spor întregului personal nedidactic din învăţământul preuniversitar indiferent de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea, aşa cum a susţinut reclamantul justificând plata sporului în anul 2009 şi în favoarea personalului nedidactic al cărui loc de muncă nu a fost expertiza!
Analizarea legalităţii acordării sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare sub imperiul H.G. 281/1993 s-a impus, în opinia instanţei, întrucât salariul din luna decembrie 2009 (ultimul anterior abrogării H.G. 281/1993) a constituit un reper în reglementările ulterioare ale sistemului de salarizare unitară a personalului plătit din fonduri publice.
Astfel, în privinţa salarizării, pe parcursul anului 2010 raportul de muncă al membrilor de sindicat reprezentaţi a fost guvernat de Legea 330/2009 care, în art. 30 alin. 5 menţionează: „ În anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel:
a) noul salariu de bază, solda funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţia lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcţiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege;
b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salariului de bază, soldei funcţiei de bază sau, după caz, indemnizaţiei lunare de încadrare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Conform al. 6 al aceluiaşi articol, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la prezenta lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.
Sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare este prevăzut în anexa II/I privind unităţile de învăţământ din Legea 330/2009 la pct. 17.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporurilor, precum şi condiţiile de acordare a acestora se stabilesc prin regulament de către ordonatorul principal de credite, cu consultarea sindicatelor şi cu avizul comun al Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale".
Ca atare, instanţa a constatat că sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare face parte din categoria sporurilor menţionate la art. 30 al. 5 lit. b din Legea 330/2009, iar în anul 2010 s-a acordat într-un cuantum care a condus la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.
Art. 5 al. 1 lit. b din O.U.G. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte măsuri în domeniul bugetar precizează că sporurile prevăzute în anexele la Legea-cadru nr.
330/2009 care nu se introduc în salariul de bază se acordă în aceleaşi cuantumuri de la 31 decembrie 2009, numai personalului care a beneficiat de acestea, în măsura în care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, cu respectarea prevederilor art. 23 din Legea-cadru nr. 330/2009, respectiv astfel încât suma sporurilor şi indemnizaţiilor individuale să nu depăşească 30% din salariul de bază.
Aşa cum s-a arătat, în temeiul prevederilor legale mai sus menţionate, membrilor de sindicat reprezentanţi în cauză li s-a acordat şi în anul 2010 sporul de 10% sau 15% pentru condiţii periculoase şi vătămătoare, dar sub forma compensaţiilor tranzitorii.
Pârâta unitate şcolară care a întocmit statele de plată în anul 2010, cât şi pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş care le-a vizat au recunoscut implicit că reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii care, în ceea ce-i priveşte pe membrii de sindicat C.M.M., H.A., A.C., B.C., T.M.B., M.V.M., S.M., Z.V., H.I.S., T.I., S.F., au justificat acordarea sporului în anul 2009.
Şi pentru anul 2011, art. 21 din Legea nr. 284/2010 prevedea pentru acordarea sporului pentru condiţii periculoase şi vătămătoare elaborarea regulamentului de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară - administraţie, sănătate, învăţământ, justiţie, cultură, diplomaţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, cu avizul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi al Ministerului Finanţelor Publice şi cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate în vederea stabilirii locurilor de muncă, categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului.
În anul 2011 pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş nu a mai avizat statele de plată ale unităţii de învăţământ care includeau sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare motivat de inexistenţa regulamentului prevăzut de art. 21 din Legea 284/2010 şi astfel reclamanţilor nu li s-a mai acordat acest spor, deşi art. 1 al. 2 şi 5 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice prevedea că începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, salariul lunar brut, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. În salariul de bază, respectiv în salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit O. U.G. nr. 1/2010. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege.
Însă, o culpă a executivului în emiterea unui act normativ secundar dat în aplicarea legii nu poate împiedica aplicarea dispoziţiilor legale ce reglementează drepturi salariale.
Acest fapt rezultând din prevederile art.75 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă potrivit cărora: Ordinele şi instrucţiunile se vor elabora în termenul prevăzut de actul superior, sau după caz, într-un termen util care să facă posibilă aducerea lor la îndeplinire.
Potrivit pct. II - Stabilirea salariilor lunare brute în anul 2011 lit. b din normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul
2011 a personalului plătit din fonduri publice aprobate prin O. nr. 42/77 din 13 ianuarie 2011, în privinţa personalului din învăţământ, s-a stabilit că sporurile pentru condiţii de muncă stabilite în baza Legii-cadru nr. 330/2009 se acordă până la aprobarea regulamentelor prevăzute la art. 21 din Legea-cadru nr.284/2010 numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii de muncă.
Nici pârâta unitate de învăţământ căreia îi revenea sarcina probei în calitate de angajator şi nici Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş nu au dovedit că în anul 2011 s-au schimbat (îmbunătăţit) condiţiile de muncă în care reclamanţii C.M.M., H.A., A.C., B.C., T.M.B., M.V.M., S.M., Z.V., H.I.S., T.I., S.F. şi-au desfăşurat activitatea.
Pentru anul 2012, îndreptăţirea membrilor de sindicat susnumiţi de a beneficia de sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare reiese din dispoziţiile cap. II art. 12 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea OUG nr. 80/2011 potrivit cărora începând cu 1 ianuarie 2012 sporurile pentru condiţii deosebite de muncă prevăzute de Legea nr. 284/2010 modificată se acordă personalului încadrat numai în măsura în care acesta îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de muncă.
De asemenea, pentru anul 2013, art. 6 cap. II al anexei nr. 5 din Legea nr. 63/2011 stabileşte că până la aprobarea regulamentului prevăzut de alin. 2, sporurile pentru condiţii de muncă aprobate în condiţiile legii se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii.
Nici pentru anul 2012 şi nici pentru anul 2013 angajatorul nu a făcut dovada că membrii de sindicat C.M.M., H.A., A.C., B.C., T.M.B., M.V.M., S.M., Z.V., H.I.S., T.I., S.F. şi-au desfăşurat activitatea în condiţii de muncă superioare celor din anul 2009, 2010 şi 2011, care să justifice sistarea acordării sporului pentru condiţii periculoase şi vătămătoare.
Nu a putut fi reţinută apărarea pârâtului Inspectoratul Şcolar al Judeţului Maramureş referitoare la împrejurarea că membrii de sindicat nu au atacat decizia de stabilire a drepturilor salariale pentru anul 2010, conform prevederilor art. 34 din Legea 330/2009, întrucât în anul 2010 membrilor de sindicat li s-au acordat compensaţii tranzitorii în locul acestui spor, aşa cum a rezultat din statele de plată aferente lunii decembrie 2010.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamantul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂŢĂMÂNT MARAMUREŞ şi pârâţii CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA-MARE, PRIMARUL MUNICIPIULUI BAIA-MARE şi INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN MARAMUREŞ.
Reclamantul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂŢĂMÂNT MARAMUREŞ a solicitat modificarea în parte a sentinţei apelate, admiterea acţiunii de acordare a sporului de 10% şi în ce îi priveşte pe membrii de sindicat B.M., H.I.M., S.A., M.D.I..
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că instanţa de fond a reţinut că membri de sindicat B.M., H.I.M., S.A., M.D.I. nu pot beneficia de sporul pentru condiţii vătămătoare şi periculoase întrucât nu deţin buletin de expertizare a locului de muncă în temeiul dispoziţiilor HG nr. 281/1993 şi a Regulamentului de acordare a sporurilor la salariile de bază cuprins în Ordinul comun MSMMPS nr. ELV/1132/6322 din 1993.
Sporul solicitat le-a fost plătit membrilor de sindicat, după cum a reieşit din statele de plată aferente lunilor decembrie 2009 şi decembrie 2010, considerând că, în aceste condiţii trebuie să beneficieze de sporul pentru condiţii vătămătoare şi după decembrie 2010 motivat de dispoziţiile anexei nr. 5 din Legea nr. 63/2011, care prevede următoarele: „Până la aprobarea regulamentului prevăzut la alin. (2), sporurile pentru condiţii de muncă aprobate în condiţiile legii, se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii".
Astfel membrii de sindicat pentru care a formulat apel întrunesc cele două condiţii pentru a beneficia de sporul pentru condiţii vătămătoare şi periculoase şi în anul 2011,
precum şi în continuare până când va fi adoptat regulamentul: au beneficiat de spor dovedit cu statul de plată şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii dovedit cu adeverinţa emisă de unitatea de învăţământ angajatoare.
Pârâtul INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN MARAMUREŞ a solicitat modificarea sentinţei civile atacate în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea apelului, apelantul a apreciat în esenţă sentinţa atacată ca netemeinică şi nelegală, întrucât în cursul anului 2010 nu a fost elaborat, aprobat şi avizat nici un fel de Regulament în consecinţă, unitatea de învăţământ nu a putut stabili care sunt locurile de muncă, care este mărimea concretă a sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, care sunt categoriile de personal care pot beneficia de acest spor, precum şi condiţiile de acordare a acestuia, atâta timp cât nu au putut fi întocmite buletine de determinare, datorită faptului că nu exista un Regulament în acest sens, aprobat de ordonatorul principat de credite.
Astfel, dacă se va face o comparaţie între statele de plată din decembrie 2009 şi statele de plată din ianuarie sau decembrie 2010 ale persoanelor reprezentate de reclamant, se va releva cu uşurinţă faptul că în decembrie 2009 apăreau pe statele de plăţii sporul pentru condiţii vătămătoare de 15%, dar din ianuarie 2010 aceste sporuri nu au mai apărut.
Or, în condiţiile în care nu a existat o continuitate şi în anul 2010 în acordarea sporurilor către persoanele reprezentate de reclamant, nu au putut fi reţinute ca legale şi aplicabile prevederile art.9 alin. 3 din Anexa 5 a Legii nr. 63/2011, respectiv prevederile legale care dispun acordarea acestor sporuri persoanelor care beneficiau de aceste sporuri la data de intrare a Legii nr. 63/2011.
S-a mai relevat faptul că reclamantul nu a făcut şi nici nu poate face dovada existenţei vreunui buletin de determinare emis în baza Legii nr.330/2009, respectiv a Regulamentului privind acordarea sporurilor.
Pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI BAIA MARE a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii.
În motivarea apelului, apelantul a arătat în esenţă că nu are calitate procesuală pasivă.
Cum între reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Maramureş, în numele membrilor săi de sindicat şi pârâta Instituţia Primarului Municipiului Baia Mare nu există nici un raport juridic de natura angajat - angajator sau unitate de învăţământ - unitate administrativ-teritorială, rezultă faptul că Instituţia Primarului Municipiului Baia Mare nu are calitate procesuală pasivă într-un litigiu în care s-a solicitat plata unor drepturi salariale, o astfel de calitate având-o doar angajatorul.
În condiţiile prevăzute de către Legea bugetului de stat pe anii în curs, finanţarea cheltuielilor legate de salarizarea cadrelor didactice se realizează din bugetul de stat de către Ministerul Finanţelor prin repartizarea sumelor respective la unitatea administrativ-teritorială. Din sumele repartizate, pe baza actelor justificative de retragere a sumelor şi cu încadrarea în cheltuielile bugetare, se efectuează plăţile (cheltuielile de natura salarială) de către ordonatorul terţiar de credite, respectiv instituţiile de învăţământ angajatoare.
Aşadar, primarul, care are competenţe executive în ceea ce priveşte atribuţiile sale, nu poate fi obligat la plata unor sume ce reprezintă cheltuieli salariale atâta vreme cât finanţarea acestora se realizează prin intermediul bugetului de stat, bugetul local fiind doar un „ purtător" al acestor sume.
Pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA-MARE a solicitat modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului şi admiterea cererii de chemare în garanţie a Direcţiei Regionale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat în esenţă că instanţa care a judecat fondul a apreciat greşit că membrii de sindicat în cauză au beneficiat în anul 2010 de sporul pentru condiţii vătămătoare şi periculoase şi de asemenea în mod greşit a apreciat ca valabile,
ulterior apariţiei Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, buletinul privind exportarea locurilor de muncă emise în baza H.G. 281/1993.
Odată cu apariţia Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, respectiv la data de 01.01.2010 prin art. 48 pct. 2 din lege s-a abrogat art. 8 din H.G. 261/1993, în baza căruia era acordat sporul pentru condiţii periculoase şi vătămătoare.
Începând cu 01.01.2010 sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare nu a mai fost acordat şi, datorita faptului că pe întreg parcursul anului 2010 nu a fost elaborat, aprobat şl avizat nici un fel de Regulament aceste sporuri nu au putut fi acordate.
Nici în anul 2011 nu a fost elaborat un regulament care să fie aprobat prin hotărâre de Guvern aşa cum dispune legea şi, în consecinţa, nici începând cu 01.01.2011 sporul pentru condiţii periculoase sau vătămătoare nu a putut fi acordat.
Or, în situaţia de faţă nu s-a făcut dovada faptului că persoana reprezentată a beneficiat de spor pentru condiţii de muncă stabilit în baza Legii cadru 330/2009, ci doar de spor stabilit în baza HG nr.281/1903.
Consiliul Local Baia Mare a înţeles să se îndrepte împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Cluj-Napoca întrucât acesta are personalitate juridică potrivit art. 13 din H.G. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administraţie Fiscală.
A apreciat că soluţia instanţei de fond este greşită pentru că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi a obligat Primarul Municipiului Baia Mare şi Consiliul Local Baia Mare să asigure sumele necesare pentru plata diferenţelor drepturilor salariale.
Întrucât angajator este unitatea de învăţământ obligaţia de a asigura sumele necesare rezultă din acelaşi tip de raport juridic şi pentru Ministerului Finanţelor Publice precum şi pentru Primarul Municipiului Baia Mare şi Consiliul Local Baia Mare.
Soluţia instanţei este nelegală întrucât face abstracţie de prevederile Legii 5/2013 şi ale art. 62 Hotărârii Guvernului nr. 1395/2010 privind finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, finanţate din bugetele locale, pe baza standardelor de cost pe elev/preşcolar pentru anul 2011.
Reclamantul SINDICATUL LIBER DIN ÎNVĂŢĂMÂNTUL MARAMUREŞ a formulat întâmpinare prin care a arătat că sunt îndeplinite toate condiţiile pentru ca membrii de sindicat să beneficieze de sporul pentru condiţii vătămătoare şi periculoase şi după data de 01.01.2011 în temeiul disp. Legii nr. 63/2011, şi a actelor care îi succed şi care păstrează acelaşi sistem de salarizare. (f.29-31)
Pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI BAIA MARE a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea apelurilor formulate de pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş şi primarul municipiului Baia-Mare şi respingerea apelului formulat de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământul Maramureş. (f.34-42)
Pârâtul INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN MARAMUREŞ a formulat întâmpinare prin care a arătat că se opune admiterii apelului promovat de pârâtul Consiliul Local Baia-Mare.(f.47)
Pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI BAIA MARE a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământul Maramureş şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală. (f.54-55)
Analizând actele şi lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de apel şi a apărărilor formulate prin întâmpinări, Curtea reţine următoarele:
Aşa cum rezultă din statele de plată şi deciziile de încadrare depuse la dosarul cauzei în fond (f. 131 - 158), toţi membrii de sindicat reprezentaţi în cauză, inclusiv B.M., H.I.M., S.A., M.D.I., au beneficiat în luna decembrie 2009 de sporul pentru condiţii periculoase şi
vătămătoare în cuantum de 10% (personalul nedidactic) sau 15% (personal didactic şi didactic auxiliar) din salariul de bază.
Temeiul juridic al acordării acestui spor l-a constituit art. 8 alin. 1 lit. a din HG nr. 281/1993, cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, care a prevăzut în mod expres posibilitatea acordării sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare în cuantum de până la 15% din salariul de bază, personalului care îşi desfăşoară activitatea în condiţii periculoase sau vătămătoare, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
Prin intrarea în vigoare a Legii nr. 330/2009, au fost abrogate prevederile din HG nr. 281/1993, care au constituit temeiul legal al acordării sporului în discuţie, însă noul act normativ a prevăzut prin art. 17 al Notei de la Anexa nr. II că, în raport de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea, personalul salarizat din învăţământ poate beneficia de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare.
În fapt, contrar susţinerilor apelanţilor pârâţi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Maramureş, şi în anul 2010 membrii de sindicat reprezentaţi în cauză au beneficiat de acordarea acestui spor, împrejurare care rezultă din cuprinsul statului de plată întocmit de unitatea învăţământ angajatoare (f. 162 şi urm. dosar primă instanţă).
În acelaşi timp, se impun a fi avute în vedere prevederile art. 30 alin. 5 din Legea nr. 330/2009, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, conform cărora „în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009, îşi va păstra salariul avut fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009”, precum şi de dispoziţiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 1/2010, privind unele măsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, care instituie dreptul salariaţilor afectaţi de aplicarea Legii nr. 330/2009 de a beneficia de sume corespunzătoare cu caracter tranzitoriu care să acopere diferenţa de salariu aferent lunii decembrie 2009, în măsura în care condiţiile de desfăşurare a activităţii se menţin.
Prin urmare, dispoziţiile legale mai sus indicate enunţă clar şi expres imperativul menţinerii în anul 2010 a cuantumului drepturilor salariale avute în plată în luna decembrie 2009, în măsura în care condiţiile de desfăşurare a activităţii nu se schimbă.
În ceea ce priveşte prima parte a anului 2011, dispoziţiile cuprinse în Legea Legea nr. 284/2010 şi Legea nr. 285/2010 au constituit, începând cu data de 1 ianuarie 2011, temeiul plăţii sporului pentru membrii de sindicat personal din cadrul unităţii de învăţământ pârâte, dispoziţii care practic au menţinut până în cuantumul cuvenit la nivelul decembrie 2009, bineînţeles cu luarea în considerare a dispoziţiilor Legii nr. 118/2010 prin care au fost reduse drepturile salariale cu 25%, şi a reîntregirii ulterioare de 15%.
În ceea ce priveşte salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, începând cu data de 13 mai 2011 sunt relevante, dispoziţiile art. 9 din cap. I şi art. 6 din cap. II ale Anexei nr. 5 din Legea nr. 63/2011, potrivit cărora până la aprobarea regulamentului ce stabileşte condiţiile de acordare prevăzut de alin. 2, sporurile pentru condiţii de muncă aprobate în condiţiile legii se acordă numai persoanelor care au beneficiat de aceste sporuri şi numai în măsura în care activitatea se desfăşoară în aceleaşi condiţii, ceea ce reprezintă, în egală măsură şi o recunoaştere de către legiuitor a dreptului personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ de a beneficia de acest spor pentru condiţii periculoase şi vătămătoare în perioada ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 63/2011.
Curtea apreciază că suma corespunzătoare acestui spor trebuia acordată şi în continuare, aşa cum prevăd legile anuale de salarizare: art. 1 alin. 2 şi 3 al art. II din OUG nr. 80/2010, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 283/2011 pentru anul 2012, respectiv art. 1 din OUG nr. 84/2012 pentru anul 2013 şi art. 1 alin. 3 din OUG nr. 103/2013 pentru anul 2014.
Ţinând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca fiind fondată cererea sindicatului şi pentru membrii de sindicat personal nedidactic: B.M., H.I.M., S.A. si M.D.I. astfel încât se impune obligarea unităţii de învăţământ pârâte la plata sporului pentru condiţii vătămătoare şi periculoase, în cuantum de 10 % din salariul de bază începând cu data de 1 ianuarie 2011 şi până la data pronunţării prezentei hotărâri, sume ce urmează a fi actualizate în funcţie de rata inflaţiei la data efectivă a plăţii.
Acordarea drepturilor salariale care fac obiectul prezentei cauze este influenţată şi de dispoziţiile legale incidente în perioada de referinţă prin care s-au diminuat drepturile salariale ale personalului plătit din fonduri publice - Legea nr. 118/2010, respectiv s-au majorat - Legea nr. 285/2010, OUG nr. 19/2012, precum şi de elementele particulare concrete ale fiecărui raport juridic de muncă, care impun acordarea drepturilor în raport de activitatea efectiv desfăşurată în favoarea unităţii de învăţământ pârâte, fiind excluse aşadar perioadele de întrerupere, încetare, suspendare.
Întrucât conform art. 166 alin. 4 din Codul muncii neplata salariului poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, va fi obligată unitatea şcolară la actualizarea sumelor compensatorii cu indicele de inflaţie de la scadenţă la data plăţii efective.
Cu privire la obligarea pârâţilor Primarul şi Consiliul Local la alocarea fondurilor necesare plăţii drepturilor restante, Curtea reţine că o atare cerere este fondată este fondată, deoarece potrivit prevederilor art. 104 din Legea nr. 1/2011, în vigoare în perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, care prevăd că finanţarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Prin urmare bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale de care aparţine unitatea de învăţământ, reprezintă sursa de finanţare a acesteia, unitatea şcolară fiind cea căreia îi revine obligaţia, în limita sumelor alocate, de plată directă în raport cu salariaţii săi - membrii de sindicat.
Atribuţiile Consiliul Local reies din dispoziţiile art. 36 alin. 4 lit. a din Legea nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local şi asigură şi cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educaţia.
Primarul are calitatea de ordonator principal de credite al bugetului municipiului conform art. 63 alin. 4 lit. a din Legea 215/2001 şi calitatea de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale, potrivit art. 62 alin. 1 din acelaşi act normativ.
Simpla neprevedere în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale nu poate determina sistarea plăţii acestor drepturi, ordonatorii de credite având obligaţia de a respecta dispoziţiile legale care reglementează drepturile salariaţilor la elaborarea bugetelor instituţiilor pe care le finanţează.
Faptul că pârâţii nu au calitatea de angajator a reclamanţilor nu prezintă nicio relevanţă, întrucât, aşa cum s-a subliniat anterior, aceştia au fost chemaţi în judecată în calitate de ordonatori de credite ai angajatorului reclamanţilor, cei din urmă solicitând obligarea la alocarea fondurilor necesare plăţii drepturilor salariale.
Având în vedere atribuţiile pârâţilor privinţa finanţării unităţilor de învăţământ, anterior menţionate, se constată a fi neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată prin cererile de apel.
Aparent, pârâtul Consiliul local Baia Mare a invocat noi dispoziţii legale care să întemeieze cererea de chemare în garanţie, în comparaţie cu cele reţinute în decizia în interesul legii invocată.
Se constată însă că, în fapt, prin aceste prevederi legale, citate în cuprinsul cererii de apel (art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010, art. 62H.G nr. 926/2011 pentru completarea H.G. nr. 1.395/2010), nu se reglementează decât posibilitatea ca direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, cu asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratelor şcolare, să efectueze redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti, destinate pentru plata drepturilor salariale în cadrul unităţilor de învăţământ.
Prin urmare, tot în cadrul bugetului aprobat la nivel de judeţ se fac aceste redistribuiri, iar, după cum se arată în decizia în interesul legii citată că „Pretenţiile menţionate pe calea chemării în garanţie de către instituţia bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acţiuni ulterioare în instanţă (...). Între instituţiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare şi Ministerul Finanţelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naştere în virtutea obligaţiilor legale reciproce şi specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanţelor Publice şi instituţiile respective nu există nicio obligaţie de garanţie sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituţie publică a obligaţiei ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispoziţiilor Legii nr. 315/2006”.
Se constată că aceste considerente sunt aplicabile, mutatis mutandis, şi cererii de chemare în garanţie îndreptată împotriva Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Judeţului Maramureş, chiar întemeiată pe noile dispoziţii legale invocate, întrucât acestea nu instituie o obligaţie în ce priveşte redistribuirea, ci o facultate de a o dispune, evident, condiţionat de existenţa unor excedente la alte unităţi de învăţământ, aşa cum reiese din partea finală a dispoziţiilor art. 4 alin. 6 H.G. 1395/2010: „(...) pot efectua redistribuiri ale sumelor repartizate pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti cu această destinaţie”, coroborat cu prevederile introduse de H.G. nr. 926/2011, anume, art. 61: „în situaţia în care cazurile prevăzute la alin. (6) se identifică între unităţi de învăţământ cu personalitate juridică din cadrul aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, redistribuirea sumelor se aprobă de consiliul local, la propunerea primarului, cu avizul conform al inspectoratului şcolar.
Conform art. 62: „Redistribuirea sumelor între unităţi de învăţământ preuniversitar de stat cu personalitate juridică, potrivit prevederilor alin. (6) şi (6A1), va conduce implicit la modificarea bugetelor iniţiale aprobate, calculate pe baza standardelor de cost”.
Prin urmare, critica apelantului Consiliul Local al mun. Baia Mare nu este
întemeiată.
Potrivit prevederilor art. 167 din Legea nr. 84/1995, în vigoare în prima perioadă pentru care se solicită acordarea drepturilor salariale, unităţile de învăţământ preuniversitar de stat funcţionează ca unităţi finanţate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse.
De asemenea potrivit dispoziţiilor art. 16 din H.G. nr. 2192/2004, „finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii.”
Aceste considerente sunt valabile şi raportat la dispoziţiile art. 104 din Legea nr. 1/2011 (legea în vigoare la data promovării acţiunii şi pentru ultima parte a intervalului pentru care se solicită drepturi, în timp ce Legea nr. 84/1995 era în vigoare anterior, pentru perioada de până la data de 09.02.2011), similare în ce priveşte chestiunea finanţării unităţilor din învăţământul preuniversitar şi care prevăd că finanţarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum
şi contribuţiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
Potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat”.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unităţii administrativ-teritoriale de care aparţine unitatea de învăţământ, fiind fără relevanţă din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În ceea ce priveşte criticile formulate de pârâtul ISJ Maramureş, faţă de dispoziţiile cuprinse în Ordinul nr. 4576/2011 emis de Ministrul Educaţie Naţionale privind validarea fluxurilor financiare pentru cheltuielile de personal în învăţământul preuniversitar de stat, Curtea apreciază că se impune ca pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş să fie obligat să avizeze statele de plată aferente, având în vedere rolul acestuia în procesul de validare a statelor de plată.
Ţinând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. 1 şi 2 C.proc.civ. va admite în parte apelul declarat de sindicat, cu consecinţa schimbării în parte a sentinţei potrivit dispozitivului prezentei hotărâri, urmând a respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţi.
| ← Prescripţie. Termen de executare a obligaţiilor contractuale | Reţineri din salariu prin emiterea unor chitanţe ce atestă... → |
|---|
