EXCEPŢIA LIPSEI CALITĂŢII PROCESUALE PASIVE A CONSILIULUI GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI. COMPETENŢĂ MATERIALĂ DUPĂ VALOAREA OBIECTULUI LITIGIULUI. MOMENTUL DETERMINĂRII VALORII
| Comentarii |
|
Consiliul General al municipiului Bucureşti are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecăţii.
Potrivit art. 6 din Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia prevede bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de proprietari sau de succesorii acestora. în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor unităţilor administrativ-teritoriale sunt reprezentate de consiliile judeţene, de Consiliul General al municipiului Bucureşti sau de consiliile locale care dau mandat scris în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeţean sau primarului.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. pr. civ. tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultând din raporturi juridice civile, al căror obiect are o valoare de peste 150.000.000 lei.) Este lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că, de la introducerea acţiunii până la efectuarea expertizei pentru stabilirea valorii obiectului dedus judecăţii, s-a scurs o anumită perioadă.
(Secţia civilă, decizia nr. 2825 din 13 septembrie 2000)
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.A.V. şi I.N.M. au chemat în judecată Consiliul General al municipiului Bucureşti şi pe S.C. “C.” S.A., pentru ca, în contradictoriu cu pârâţii, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună restituirea în deplină proprietate şi liberă folosinţă a imobilului situat în Bucureşti, str. dr. K., nr. 2, sectorul 5, compus din demisol, parter şi etajul 1, fost proprietatea mamei lor V.B. şi naţionalizat în mod abuziv prin Decretul nr. 92/1950.
Ulterior, reclamanţii au completat acţiunea solicitând chemarea în judecată a pârâtului H.C., precum şi a intervenienţilor P.M. şi P.V. pentru a se constata nulitatea contractelor de vânzare-cumpă-rare încheiate de aceştia cu S.C. “C.” S.A. la datele de 31 octombrie 1996 şi de 30 noiembrie 1996, privind apartamentul de la etajul 1 împărţit fără aprobare în două unităţi locative.
Pentru stabilirea valorii de circulaţie a imobilului revendicat, s-a cerut, încuviinţat şi efectuat o expertiză tehnică imobiliară, care a conchis că valoarea tehnică actualizată a respectivului imobil este de 667.705.210 lei, iar valoarea actuală de circulaţie a acestuia este de 908.079.000 lei.
în raport de valoarea de circulaţie stabilită prin expertiză, Judecătoria sectorului 5 sesizată cu judecarea cauzei, prin sentinţa civilă nr. 4880 pronunţată la 22 iunie 1999, a admis excepţia de necompetenţă materială a acestei instanţe de a soluţiona litigiul şi, în baza art. 158 C. pr. civ., raportat la art. 2 din acelaşi cod a declinat competenţa soluţionării pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
învestit prin declinarea competenţei, Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă a considerat că judecătoria nu a stabilit şi nu a solicitat reclamanţilor să facă preţuirea impusă de art. 112 pct. 3 C. pr. civ., expertiza de stabilire a valorii imobilului revendicat situându-se la o distanţă de timp de un
an şi jumătate după introducerea acţiunii şi în consecinţă, prin sentinţa civilă nr. 10 din 10 ianuarie 2000, a admis excepţia de necompetenţă materială formulată de reclamanţi şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Totodată a constatat conflict negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Bucureşti pentru regulator de competenţă după rămânerea irevocabilă a sentinţei.
Soluţionând conflictul negativ de competenţă Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 40 din 17 februarie 2000, a stabilit în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti competenţa de soluţionare a cauzei privind acţiunea formulată de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, întrucât prin acţiunea introductivă reclamanţii au înţeles să sesizeze judecătoria ca primă instanţă, aceasta rămâne legal învestită conform art. 1 pct. 1 C. pr. civ., expertiza preţuitoare fiind făcută peste un an şi jumătate de la introducerea acţiunii.
Reclamantul I.A.V. a declarat recurs împotriva acestei ultime sentinţe criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
în esenţă, se impută instanţei că a încălcat în mod flagrant art. 2 pct. 1 lit. b) C. pr. civ., soluţionând în favoarea judecătoriei conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a lll-a civilă, întrucât valoarea imobilului revendicat depăşeşte 150.000.000 lei.
în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Consiliului General al municipiului Bucureşti, ridicată de reprezentanta intimatei-pârâte cu ocazia dezbaterii recursului, aceasta urmează a se respinge, fiind lipsită de bază legală.
Potrivit art. 2, art. 4, art. 5 şi art. 20 lit. g) din Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991 republicată în 1996, comunele, oraşele (municipiile) şi judeţele sunt unităţi administrativ-teritoriale, iar consiliile locale sunt autorităţi ale administraţiei publice locale în comune şi oraşe (municipii), printre altele având atribuţia de administrare a domeniului public şi privat al comunei ori al oraşului (municipiului).
Art. 6 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, prevede -
printre altele - bunurile care fac parte din domeniul public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale ce pot fi revendicate de foştii proprietari sau de succesorii acestora, iar art. 12 alin. (5) prevede că, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor unităţilor administrativ-teritoriale, sunt reprezentate de consiliile judeţene, de Consiliul General al municipiului Bucureşti sau de consiliile locale care dau mandat scris în fiecare caz, preşedintelui consiliului judeţean sau primarului.
Coroborând prevederile legale menţionate, concluzia indubitabilă este aceea că intimatul-pârât Consiliul General al municipiului Bucureşti are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecăţii.
în ceea ce priveşte recursul acesta este fondat pentru considerentele ce urmează.
Art. 112 pct. 3 C. pr. civ. prevede, printre elementele ce trebuie să fie cuprinse în cererea de chemare în judecată, valoarea obiectului după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă.
în speţă, preţuirea reclamantului nu a fost cu putinţă la introducerea acţiunii, ci a fost necesară expertiza tehnică imobiliară, care s-a efectuat pe parcursul desfăşurării procesului.
Este lipsită de relevanţă juridică împrejurarea că de la introducerea acţiunii şi până la efectuarea expertizei pentru stabilirea valorii obiectului dedus judecăţii, s-a scurs o anumită perioadă, neexistând vreun text de lege care să limiteze în timp administrarea acestei probe.
Aşa după cum s-a menţionat în considerente, valoarea de circulaţie a imobilului revendicat, stabilită prin expertiză, este de 908.079.000 lei.
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) C. pr. civ. tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultând din raporturi juridice civile, al căror obiect are o valoare de peste
150.000.000 lei.
Faţă de cele ce preced, se va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale ridicată de intimata-pârâtă Consiliul General al municipiului Bucureşti, se va admite recursul declarat de reclamantul I.A.V. şi se va casa sentinţa atacată stabilindu-se competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
| ← FUNDAŢIE. AUTORIZAREA ÎNFIINŢĂRII. SOLUŢIONAREA CERERII ÎN... | AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT. CONDIŢII (ART. 1201 C. CIV.) → |
|---|
