ICCJ. Decizia nr. 2966/2003. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2966
Dosar nr. 6156/2003
Şedinţa publică din 22 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
La data de 30 aprilie 2002 reclamanţiiB.M. şi P.F. au chemat în judecată pe pârâtul B.I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună ieşirea din indiviziune a părţilor, asupra bunurilor rămase de pe urma autorilor B.M. şi I.B.
În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că după I.B., decedată la 7 septembrie 1969, au rămas ca moştenitori descendenţi B.M., P.F. şi B.I. şi B.M. soţul supravieţuitor, care a decedat la 1 noiembrie 2001, iar de pe urma acestuia au rămas ca moştenitori descendenţii B.M., P.F.şi B.I.
Masa succesorală se compune din 6,1041 ha teren, un imobil şi bunurile mobile enumerate în acţiune care se află în posesia pârâtului.
La data de 24 iunie 2002 reclamanţii îşi completează cererea solicitând introducerea în masa bunurilor partajabile şi fructele industriale culese de pârâtul B.I. de pe terenul în litigiuşi sporirea lotului reclamantului B.M. cu contravaloarea manoperei de construire a casei şi bucătăriei solicitate la partaj.
La data de 3 mai 2002 pârâtul B.I. depune cerere reconvenţională, prin care solicită ieşirea din indiviziune şi atribuirea bunurilor rămase după defuncta B.D., cea de-a doua soţie a lui B.M., decedată la 10 august 2000 şi obligarea pârâţilor reclamanţi lasuportarea pasivului succesoral, în cuantum de 40.000.000 lei.
Prin cererea reconvenţională se solicită introducerea în cauză a pârâţilor C.Ş., C.F., C.I. şi C.B. în calitate decolaterali privilegiaţi ai defunctei B.D.
Judecătoria Costeşti, prin încheierea de admitere în principiu din data de 28 octombrie 2002, admite în parte, atât acţiunea principală, cât şi cererea reconvenţională şi constată deschisă succesiunea defunctei I.B., decedată la 7 septembrie 1969, moştenitorii săi fiind: B.M., în calitate de soţ supravieţuitor, cu o cotă de ¼ şi B.I., B.M. şi P.F., în calitate de descendenţi, fiecare cu cota de ¼ din masa succesorală.
S-a constatat că pârâţii C.Ş., C.I., C.B. şi C.F. sunt străini de moştenire prin neacceptare.
S-a constatat deschisă succesiunea defunctului B.M., decedat la 1 noiembrie 2001, iar moştenitorii acestuia sunt B.I., B.M. şi P.F., în calitate de descendenţi, fiecare cu cota de ⅓. Masa succesorală se compune din suprafaţa de teren de 6,1041 ha, conform titlului de proprietate 53531/1994, o casă de locuit cu 3 camere şi dependinţe, construită din cărămidă şi acoperită cu tablă, o bucătărie cu 2 camere, o fântână, 2 sobe de teracotă, un şifonier, o maşină de cusut, un pat, 2 dormeze, 3 mese, 2 macate, 2 plăpumi, 3 pături, 2 cuverturi, 3 feţe de masă, 2 perdele, 1 sobă de fier, 3 tuciuri dinaluminiu, 10 farfurii, 20 străchini, 10 linguri de lemn, 10 furculiţe, 3 hambare din lemn, 2 butoaie de lemn, o roabă de fier şi 500 kg. grîu.
Prin încheierea de admitere în principiu s-a respins capătul de cerere, din cererea reconvenţională, prin care s-a solicitat de către pârâtul B.I. suportarea pasivului succesoralde cătretoţi moştenitorii, pe considerentul că, dinprobele administrate în cauză, a rezultat că toţi moştenitorii au contribuit la aceste cheltuieli. De asemenea, s-a respins ca nedovedită cererea privind obligarea pârâtului B.I. de a aduce la masa de partaj contravaloarea fructelor industriale culese de pe teren.
Împotriva încheierii de admitere în principiu au declarat apel pârâţii pentru următoarele motive:
- în mod greşit s-a reţinut la masa de partaj imobilul compus din casă de locuit şi bucătărie ca provenind din succesiunea autorului B.I.,care a fost căsătorit cu prima soţie, I.B., deoarece autorul a edificat aceste construcţii în timpul căsătoriei cu B.D..
- în mod eronat s-a respins cererea pârâtului B.I., prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor să suporte pasivul succesoral în cuantum de 40.000.000 lei.
- prima instanţă a apreciat greşit că pârâţii C.Ş., C.F., C.I. şi C.B. sunt străini desuccesiunea autoarei lor B.D. prin neacceptare, deoarece aceştia au acceptat tacit moştenirea.
Tribunalul Argeş, prin Decizia nr. 1266 din 9 septembrie 2003, a respins apelul, reţinând că prima instanţă a apreciat corect că imobilul casă de locuit şi bucătărie a rămas de pe urma autoarei B.D. şi că a fost edificată de aceasta împreună cu defunctul B.M. în timpul căsătoriei lor, şi nicidecum nu s-a reţinut că acest imobil ar fi fost edificat împreună cu prima soţie.
Instanţa de apel a considerat şi celelalte două critici nefondate, deoarece din probele administrate în cauză a rezultat că toate cheltuielile de înmormântare şipomenile au fost suportate de toţi moştenitorii, iar moştenitorii defunctei B.D. au declarat că nu au acceptat moştenirea şi că nu au nici o pretenţie.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs pârâţii B.I., C.Ş., C.F., C.I. şi C.B. care, în temeiul art. 304 pct. 9, critică Decizia pentru următoarele motive:
- în mod greşit s-a respins cererea apelantului pârât B.I. prin care solicită obligarea tuturor pârâţilor să suporte pasivul succesoral, în sumă de40.000.000 lei.
- în mod greşit s-a apreciat că apelanţii pârâţi sunt străini desuccesiune prin neaccceptare. În realitate, succesiunea autoarei B.D. a fost acceptată tacit de către apelanţi prin preluare de bunuri.
Analiza motivelor de recurs este de prisos a fi făcută, faţă de faptul că recurenţii nu au satisfăcut obligaţia de timbrare în cauză.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 19 februarie 2004, în raport de motivele de recurs formulate, instanţa a dispus să li se pună în vedere recurenţilor că au obligaţia să achite o taxă judiciară de timbru de 1.687.600 lei şi un timbru judiciar de 30.000 lei.
Măsura luată şi cuantumul taxelor datorate au fost aduse la cunoştinţa recurenţilor odată cu citaţia, dar, deşi legal citaţi, aceştia nu s-au conformat dispoziţiei instanţei.
Potrivit prevederilor legale aplicabile în materie, taxele de timbru şi timbrul judiciar se plătesc anticipat [art. 3 şi art. 9 din OG privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru].
Cu totul excepţional, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanţele judecătoreşti pot reţine cereri sau acţiuni netimbrate sau insuficient timbrate, obligând partea să plătească taxele până la primul termen de judecată. Neîndeplinirea acestei obligaţii se sancţionează cu anularea cererii sau acţiunii, în conformitate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
În cauză, recurenţii nu s-au conformat dispoziţiilor legale citate, astfel încât recursul va fi anulat ca netimbrat.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâţii B.I., C.Ş., C.F., C.I. şi C.B. împotriva deciziei civile nr. 1266 din 9 septembrie 2003 a Tribunalului Argeş.
Obligă recurenţiila plata a 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimaţii B.M. şi P.F.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 297/2003. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2967/2003. Civil. Contestatie la executare.... → |
|---|
